UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, SOCIOLOGIE ȘI

ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE

Disciplina: Psihologia Dezvoltării

Lucru individual: ,, Perioadele de criză din viața unui om ”

Profesor:
Toma Natalia, doctor, lector universitar
A realizat:
Grigoraș Irina, studenta an. I gr. 1.1

Chișinău 2023
 Pentru început, aș dori să dau conceptul de ,, Criză “, acesta fiind definit de o
izbucnire bruscă de revoltă, ce se caracterizează prin negarea sistematică a
identității sale anterioare, adică cea de copil, și dorința de a obține statutul social
al adultului.
Pe tot parcursul perioadei de sugar, se dezvoltă continuu viața psihică, se
organizează conduite cu caracter tot mai specializat și se înregistrează progrese
evidente de la o perioadă la alta. Aceasta poate fi o criză din viața unui individ,
și anume dezvoltarea psihică, deoarece încă de la naștere copilul trece prin
diverse schimbări și procese care îi pot provoca uneori confuzie și nesiguranță,
precum apariția primilor dinți, creșterea corpului, apariția primilor pași, rostirea
primelor cuvinte, apariția zâmbetului, reacționarea la unele zgomote,
recunoașterea imaginii în oglindă, arată ce îi place și ce nu, alimentație fără
ajutorul părintelui, cunoașterea persoanelor apropiate și multe altele. Ceea ce
mai face parte din această categorie, este apariția senzațiilor tactile, olfactive,
gustative, care dezvoltă reflexul de orientare a copilului.
O altă criză din viața unui om, care este caracteristică , la fel, nou-născutului,
este dezvoltarea motricității. Această criză reprezintă primele mișcări ale
acestuia, care la început sunt haotice, însă care, treptat se regulează la fiecare
copil diferit, în funcție de condițiile externe precum alimentație, relația afectivă
cu mama, factorii care influențează sănătatea și altele. Acestei perioade îi sunt
caracteristice:
 Apucarea, trecerea obiectelor dintr-o mână în alta la 4-5 luni, iar la 10
luni reușește să țină corect în mână obiectele.
 Extinderea câmpului vizual și a sferei cunoașterii prin posibilitatea de a
sta în picioare.
 Mersul îi permite să-și dezvolte posibilitățile de acțiune, să vină atunci
când este strigat, să-și ia o jucărie din altă parte a camerei și să se joace.
De asemenea, dezvoltarea psihică este caracterizată prin:
1. Conduita senzorială, prin care se dezvoltă senzațiile gustative, cele
olfactive, vizuale și cele auditive.
2. Dezvoltarea percepției, căreia îi sunt caracteristice: întoarcerea capului în
direcția de unde vine sunetul, apariția unor gesturi de apărare (punerea
mâinilor la față dacă simte un pericol), perceperea distanței și a
adâncimii.
 3. Dezvoltarea limbajului, care reprezintă o adaptare a copilului pentru tot
parcursul vieții psihice. Primele sunete ale copilului sunt urmate de
plânsete, respirație, sughiț.
4. Dezvoltarea inteligenței - copilul se află în stadiul inteligenței senzorio-
motorie, care se dezvoltă prin contactul copilului cu diverse obiecte.
Copilul va face orice cu o jucărie, spre exemplu, pentru a obține un sunet,
plânge pentru a fi luat în brațe, face unele mimici pentru a primi atenție și
altele.
Etapele de dezvoltare ale copilului, reprezintă o altă criză prin care trece
fiecare persoană. Acestea fiind:
- Copilul antepreșcolar, care are loc de la 1 la 3 ani și prin care copilul
dobândește un anumit procentaj din experiența fundamentală de viață.
Acesta face mari progrese fizice și psihice, prin care se încadrează în
familie și în societate. Această perioadă are următoarele caracteristici:
dezvoltarea proceselor cognitive și a activității de cunoaștere, nuanțarea
vieții afective, dezvoltarea comportamentului social, constituirea
conduitelor civilizate, cizelarea limbajului, dezvoltarea motricității și
apariția aprecierii celorlalți.
- Dezvoltarea psihică în copilăria precoce - copilului i se dezvoltă
memoria, limbajul, imaginația, atenția, percepția și reprezentarea,
vocabularul. Acestei perioade îi mai este caracteristică și tinderea spre
realizarea unui scop, de exemplu: acesta nu ajunge la un obiect și
încearcă toate modalitățile prin care ar putea să obțină acel lucru; copilul
începe să aibă capacitatea de a prelucra informații pe plan mintal.
- Etapa preoperațională - copilul se află în stadiul gândirii simbolice prin
care acesta utilizează în gândirea sa simboluri, raționamente, concepte
ș.a. .
Ceea ce mai pot adăuga la această temă, este faptul că odată cu creșterea,
adolescentul întâlnește alte crize cărora acesta trebuie să le facă față. Spre
exemplu, odată cu începerea liceului sau colegiului, acesta devine înspăimântat
de ceea ce va urma, nu știe cum să se comporte la întâlnirea cu alte persoane;
altă situație ar fi atunci când acesta începe o relație, când cineva îl trădează,
când își pierde încrederea în sine și în alții și încearcă să o recapete, atunci când
pierzi o persoană dragă și trăiești niște sentimente de tristețe, când rămâi
repetent, când cel mai bun prieten te vorbește pe la spate, când oferi iubire și nu
o primești înapoi și multe alte situații.
 Oamenii care trec prin anumite crize, manifestă diverse acțiuni de revoltă și
anume revoltă împotriva părinților, revoltă împotriva școlii, refuzul de a se
supune din dezgustul pe care i-l provoacă ideea că i se ordonă ceva; închidere
în sine prin faptul că gustul de scandal scade; trece prin perioada de exaltare și
afirmare prin care acesta este gata să ducă o viață de adult, devine preocupat de
impresia pe care o face celor din jur și acordă un interes mult sporit unor
aspecte ale ținute.
O altă criză ar putea fi teama adultului de îmbătrânire. Aceasta poate să apară
la vârsta de 35-40 de ani și se manifestă prin stările de tristețe, nedumerire,
nevoia de a sta în compania cuiva, nevoia de a-și face cineva grijă pentru acesta,
nevoia de a comunica însă acești adulți devin uneori mai retrași, stau mereu cu
gândul și frica că se vor duce curând din viață, au remușcări că nu au reușit să
facă tot ce și-au propus, și multe altele. Peste câțiva ani, acesta conștientizează
că acest lucru, adică îmbătrânirea, este ceva normal, înțelege că aceasta este o
etapă prin care trece orice persoană, conștientizează că și-a trăit viața destul de
frumos și ajunge să fie mai înțelept cu sine cât și cu cei din jurul său, nu
manifestă atâtea remușcări ca înainte și trăiește cu gândul că este de ajuns ceea
ce a trăit până acum.
După părerea mea, crizele din viața unui om apar fără ca acesta să le fi
așteptat. Acestea apar spontan, însă sunt depășite mai greu ( durata diferă de la o
persoană la alta ). Cred că pentru a depăși aceste crize, este nevoie de o
pregătire atât morală cât și spirituală, sufletească, deoarece unele perioade vin în
viața noastră ca niște lecții pe care ar trebui să le învățăm ca să putem să trece
cu bine și peste alte probleme ce vor apărea în viața noastră. Unicul lucru
pozitiv pe care ni le oferă acesta, este că vin ca o pregătire pentru viitor, sau ca
un imbold spre succes, o practică pentru a deveni mai tari atât fizic cât și mintal.
În concluzie, pot spune că fiecare persoană trece prin anumite crize, însă nu
toate sunt capabile să treacă cu bine peste acestea, unele rămân cu traume,
dureri, gânduri, amintiri neplăcute, acestea pot veni la pachet cu depresii,
anxietate și suferință. Ceea ce trebuie să facem, este să luptăm cu noi înșine, să
luptăm pentru depășirea și înfruntarea problemelor.
Bibliografie:
 https://centrupozitiv.md/adolescenta-si-criza-de-originalitate/
#:~:text=Criza%20const%C4%83%20%C3%AEntr%2Do
%20izbucnire,ob%C8%9Bine%20statutul%20social%20al%20adultului
 Suport de curs ,, Psihologia dezvoltării ,, , Natalia Toma, doctor, lector
universitar, Chișinău, 2020