Cursant: Cătuna Lucreția – Linuca

Liceul Tehnologic Feldru, structura, Școala

Gimnazială „Gavril Istrate”, Nepos

Cursuri:
 Platforme, instrumente și aplicații digitale în
activitatea didactică preuniversitară

 Educația digitală prin cunoașterea funcționării

creierului

An școlar 2022-2023
Sarcini:

 Dezvoltarea și funcționarea psihică a elevilor în funcție de etapa de dezvoltare a

acestora.
 Cum afectează emoțiile funcționalitatea cerebrală a copilului?
 Dați exemple de emoții pozitive sau negative din viața copiilor în contextul instructiv-
educativ;
 Eficacitatea folosirii instrumentelor digitale în procesul instructiv educativ
 Descrieți o modalitate personală de a combate emoțiile negative apărute în diferite
situații în viața copilului în contextul instructiv-educativ.

Dezvoltarea și funcționarea psihică a elevilor în funcție de etapa de dezvoltare a

acestora.

Dezvoltarea este definită ca un ansamblu de schimbări complexe bio-psiho-sociale ale

individului, ierarhizate în timp și structurate pe vârste. Potrivit celei mai simple accepțiuni, în
sensul evoluției în timp a individului, dezvoltarea înseamnă creștere, maturizare și învăţare.
Dezvoltarea psihică se referă la apariţia şi manifestarea proceselor, însuşirilor, stărilor şi
structurilor psihice în direcţia calitativ ascendentă, dar ea nu prezintă o desfăşurare simplă,
liniară. Aşa cum sublinia Henri Wallon, ea are mai degrabă un curs spiralat, care presupune
ascensiune, dar şi momente de revenire, de repetare, de reluare, dar pe o nouă bază, a
proceselor şi structurilor psihice. Tocmai de aceea, atunci când vorbim despre o dezvoltare
psihică a elevilor în funcție de o etapă anume, putem doar să sugerăm o ierarhizare
aproximativă a dezvoltării pe care elevii și-o însușesc dependent de diverși factori și influențe.

Dezvoltarea psihică este întotdeauna concretă şi personală, având deci particularităţi proprii
fiecărui individ deoarece fiecare ființă umană dispune de un echipament ereditar propriu, în
care se găsesc toate caracteristicile speciei umane, dar într-o manieră diferențiată, dată de o
apartenență la o succesiune de generații și combinații aleatoare ale genelor acestora.

Astefel, după naștere, traversând medii diferite, fiecare individ este influențat diferit.

Cât privește mediul școlar, în funcție de tipul de școală ( rurală sau urbană, periferică sau
centrală etc.) pot surveni diferențe semnificatvie pentru dezvoltarea psihică a elevilor. Nu
neglijăm nici evenimentele semnificative ale vieții care pot avea influențe decisive în sens
pozitiv sau chiar negativ asupra elevilor, astfel că un deces, o despărțire sau alte aspecte de
felul acesta pot perturba o dezvoltare psihică și emoțională propice.

Ereditatea, mediul și educația au fost și sunt considerați factori fundamentali în dezvoltarea

psihică, constrânsă de acțiunea colectivă a celor trei, fără de care procesul nu ar avea loc.
În privinţa maturizării psihice, trebuie făcută distincţia între cele 3 forme de maturizare –
maturizarea intelectuală, maturizarea afectivă şi maturizarea psiho-socială. Psihologii ne
avertizează asupra unor posibile desincronizări a acestor 3 forme de maturizare, în special la
adolescenţii care fac studii liceale, comparativ cu cei care, după gimnaziu, urmează şcoli
profesionale sau lucrează. Se pare că riscul situaţiei de şcolar este acela de a întârzia
maturizarea psiho-socială în beneficiul celei intelectuale.

Etapele de dezvoltare ale elevilor pot fi structurate pe stadii de dezvoltare. Cât privește viața
de școlar, primul stadiu este cel al școlarului mic, care începe de la 6/7 ani pâna la 11 ani, al
doilea stadiu este cel al preadolescenței, de la 10 la 14 ani, iar următorul este cel al
adolescenței de la 14 la 18/20 de ani. Dacă în stadiul școlarului mic, activitatea fundamentală
este învățarea impusă, dirijată din exterior, în stadiul preadolescenței apare învățarea și
independența, iar în stadiul adolescenței, tipul de învățare predominant este învățarea și
munca creatoare, cu posibilitatea de a-și impune originalitatea.

Stadiul școlarului mic este dominat de achiziția prin învățare a cunoștințelor și deprinderilor
de bază care asigură accesul la cultură. Este stadiul în care elevul trăiește bucuria învățării și
devine din ce în ce mai dornic să învețe, să asimileze cunoștine. Curiozitatea îl face să
dorească să știe mai mult și îl motivează spre învățare, însă are nevoie și de suficientă
motivare extrinsecă care poate fi realizată de profesor sau părinte pentru o reușită deplină. Cât
privește tipurile de relații, în această perioadă, se extind relațiile sociale precum și obligațiile
și drepturile, iar cât privește tipul de contradicții, gradul de dependență este influențat de
formarea unor conceții proprii legate de realitatea înconjurătoare. După Erikson, prinicpala
achiziție a acestei perioade este dată de sârguință, de sentimentul de eficacitate versus
sentimentul de ineficacitate, iar factorii sociali care determină acest deziderat sunt în special
școala și mediul de joacă al copilului.

Stadiul preadolescentului marchează ieșirea din copilărie și atingerea unui nou nivel al
conștiinței de sine. În cazul acestui stadiu, relațiile se diversifică depășind pragul școlii, fiind
prelungite în grupurile sportive, artistice, culturale, la care elevul participă, iar cât privește
tipul de contradicții, această vârstă este vârsta marilor contradicții, vârsta la care se dezvoltă
conștiința de sine, dorința de a-și impune opiniile, aplanată de mult ori de neconturarea
demnificativă a acestora. Este momentul în care trebuie avută mare grijă ca această
contradicție între generații să ni fie transformată în conflict.

Stadiul adolescenței aduce în prim plan orientarea preponderentă spre căutarea și formarea
identității de sine. Adolescentul, reușeste să se integreze ca o persoană activă, cucerind o
anumită poziție în structura socială, iar cât privește tipul de contradicții, relația dintre el și
adult este una mai calmă, aceștia operând în aprecierea reciprocă cu criterii valorice. Erikson
încadrează aceste ultime două stadii într-unul singur, cel al adolescenței și vorbește despre
sentimentul de identitate vs. confuzie ca principală achiziție a acestei perioade, având ca
factori sociali determinanți modele mai ales de la covârstnici.

Pe scurt, caracteristicile fundamentale ale dezvoltării psihice în viața elevului la vârstă

școlară, se regăsesc în însușirea (învățarea) conduitelor de creștere, autonomia, autoservirea,
autocontrolul, învățarea, însușirea de strategii de instruire și de autoinstruire, integrarea
familială, socială și școlară, socializarea conduitei. Subindentitățile socio-culturale, familiale
și școlare.

Cum afectează emoțiile funcționalitatea cerebrală a copilului? Dați exemple de

emoții pozitive sau negative din viața copiilor în contextul instructiv-educativ;

În fiecare moment asupra individului acționează diverse influențe care nasc în el emoții
specifice pozitive sau negative. Aceste emoții afectează funcționalitatea cerebrală a copilului
și este de dorit ca emoțiile pozitive să primeze în detrimentul celor negative. Totuși, nu
întotdeauna acțiunile celor din jur aduc în indivizi emoții pozitive, astfel că recunoașterea și
înțelegerea emoțiilor de către copii este un prim pas în diminuarea consecințelor negative pe
care emoțiile le pot avea asupra copilului. Dar un următor pas, esențial, mai ales datorită
faptului că în viață apar prepondernt mai multe situații care ne aduc emoții negative, este
gestionarea emoțiilor negative. În cadrul lecțiilor și activităților din mediul școlar profesorul
poate propune și desfășura lecții bazate pe înțelegera acestora care vor fi de un real folos în
viața de zi cu zi a micilor învățăcei.

Când emoții pozitive precum: bucuria, iubirea, amuzamentul, mândria, mulțumirea și altele
umplu inimile copiilor, aceștia vor fi mult mai dispuși să învețe și șansele ca ceea ce au
învățat să persiste vor fi mai mari, pe când inevitabilele emoții negative precum tristețea,
furia, ura, depresia, frustrarea, rușinea sunt vor fi prezente, acestea vor perturba activitatea de
învățare și stocare a cunoștințelor, acționând ca o barieră în înțelegerea sau în formarea
prieceperilor și deprinderilor necesare unei perioade de dezvoltare. În acest caz, gestionarea
emoțiilor, la început cu ajutorul unui adult și treptat autonomă va fi cheia care va deschide
drumul spre cunoașterea în profunzime.

Un exemplu banal dar grăitor în acest sens, am întâlnit zilele trecute la o activitate din cadrul
Artelor vizuale și abilităților practice când tema primită a fost „Pinguinul Apolodor”, iar
elevii au avut sarcina de a picta liber un pinguin pe gheață. Unul dintre elevi, silitor și foarte
conștiincios, de altfel, oricât a încercat să picteze acel pinguin, a reușit să realizeze o lucrare,
care deși artistică în ochii mei, pentru el, datorită faptului că nu semăna cu a celorlalți colegi,
nu a fost una reușită. În acest caz, în inima lui s-a instalat rușinea și frustrarea, emoții pe care
în acea zi am reușit să le gestionăm și înlăturăm abia la finalul zilei. Pe tot parcursul celorlalte
ore, care au urmat după ora de Arte Vizuale și Abilități Practice elevul cu pricina a fost
distras, nu a cooperat și comunicarea a fost una deficitară. Sarcinile au fost îndeplinite
superficial și relația cu colegii a fost una distantă.

La polul opus, pot prezenta cazul altui elev din clasa mea, cu o capacitate de învățare mai
redusă, fapt datorat și hiperactivismului de care este caracterizat, care de obicei are nevoie de
o atenție specială, și cu toată atenția de multe ori eforturile mele nu dau rezultatele scontate.
Totuși, în primele zile de școală am descoperit ce putere mare are încurajarea în crearea unei
emoții de bucurie sau mândrie care atrage după sine canalizarea tuturor eforturilor în direcția
realizării cu succes a unei sarcini primite. Astfel că, primind o sarcină de a desena unele
cuvinte specifice clasei Pregătitoare, încurajat fiind că a început foarte bine și luându-l ca
exemplu în fața clasei, acest a fost motivat să finalizeze cu succes acestă sarcină.

Astfel, motivația pentru învățare s-a născut din emoțiile optime prezente în viața elevilor, care
au adus rezultate pe măsură.

Eficacitatea folosirii instrumentelor digitale în procesul instructiv educativ

Într-o lume în care digitalizarea este un lucru care se impune ca o necesitate mai degrabă,
decât un moft, instrumentele digitale cer a fi folosite cu scopuri precise, în situații bine
gândite și cu prudența necesară menținerii echilibrului dintre modernitate și tradiționalism.

Și totuși, generația nativilor digitali ne face chiar și pe noi, profesorii născuți într-o eră mai
puțin digitalizată să ne perfecționăm continuu și să ținem pasul vremurilor pe care le
traversăm. Perioada de pandemie începută în martie, 2020 ne-a făcut să regândim puțin
necesitatea folosirii instrumentelor digitale, oferindu-le o importanță mai mare în procesul
instructiv educativ, datortită restricțiilor care ne-au forțat să regândim structurarea și
desfășurarea orelor de curs în astfel de situații. Deși, deloc iubite de noi, aceste resurse au fost
necesare și de folos în acea perioadă și, de altfel, ne-au ajutat să găsim forme variate de
predare pe care le putem împrumuta și în activitățile față în față post-pandemice.

Potențialul resurselor educaționale în format digital este evidențiat de numeroase cercetări

privind eficiența programelor de introducere a noilor tehnologii în educație. În prezent
abilitățile legate de utilizarea tehnologiei informației și comunicării reprezintă achiziții
ufndamentale obligatorii pentru orice elev. Capacitatea de a folosi eficient calculatorul este
cheia integrării în epoca modernă, acum când software-ul a pătruns în mai toate domeniile
vieții, de la poșta electronică la facilități de plată online ori utilizarea unor servicii online și
până la obținerea, analiza și prelucrarea de date performante. Există numeroase facilități care
pot fi accesate chiar în învățământul primar, iar clasele care dispun de o tablă smart sau de un
videoproiector sunt în creștere. Motoare de căutare precum: Chrome, Internet Explorer,
Opera etc, ajută elevii la descoperirea unor informații, îmbunătățirea culturii generale și
dezvoltarea abilităților de a învăța să învețe. Diverse site-uri educaționlale, precum:
Wikipedia, DexOnline, Documentare, Didactic, Edu și altele facilitează la rândul lor învățarea
în rândul elevilor și a cadrelor didactice. Chiar și comunicarea școală-familie a avut de
câștigat de pe urma digitalizării, prin simpla creare a grupurilor de Whatsapp, care folosit în
scop didactic, fără a abuza de ușurința transmiterii mesajelor, folosit cu rigoarea unor
profesori care se respectă are beneficii în favoarea legării unor relații corecte între profesori și
părinții elevilor.

Pe de altă parte, aceste resurse digitale ne-au făcut mai nerăbdători, ne-au distrus din spiritul
critic și din căutarea în profunzime și analiza critică a unor informații. Multe dintre ele sunt
marcate de o incertitudine și spre răul nostru formează opinia celor care le privesc și ascultă,
aceștia fiind într-un număr nu mare, ci foarte mare. Diverse studii au arătat că urmărirea
materialelor digitale la vârste fragede accentuează agresivitatea în rândul copiilor și sfătuiesc
ținerea la distanță sau folosirea cât mai puțină a acestora în preajma lor. Aceștia din urmă au
nevoie de copilărie, care nu se găsește în mediul virtual decât într-o mică parte. Adolescenții
au nevoie să fie înțeleși, lucru pe care îl găsesc pe genunchii părinților și nicidecum pe site-uri
de pe internet. Tinerii au nevoie de prietenii de durată care nu se pot consolida în mediul
virtual, iar adulții și vârstnicii au nevoie de relații trainice care nu se pot menține virtual, mai
ales când apare o pană de curent. Este adevărat că a fost mult facilitată comunicarea la
distanță prin intermediul acestor dispozitive, dar și mai adevărat este că suntem tot mai închiși
și neînțeleși în ciuda mijloacelor facilitatoare a comunicării, fapt care ne face să ne întrebăm
ce greșim în acest sens.

În orice caz, folosirea tehnologiei în procesul instructiv educativ va avea efecte pozitive
scontate atunci când cadrul didactic coordonator al lecției va știi când, cum și cât să
folosească astfel de resurse și va stăpâni capacitatea integrării acestora în cadrul lecției
tradiționale. Astfel el va reuși să îmbine armonios și să ofere plus valoare lecției folosind
exemple, documentare, imagini, sau chiar comunicări la distanță cu alte instituții atâta timp
cât activitatea va fi planificată și va avea un scop precis.

Descrieți o modalitate personală de a combate emoțiile negative apărute în diferite situații în

viața copilului în contextul instructiv-educativ.

În practica educațională, emoțiile negative sănătoase și nesănătoase sunt frecvente datorită

numărului ridicat de educabili și situațiilor diverse prin care aceștia inevitabil trec. Abordarea
emoțiilor negative de către cadru didactic face ca procesul instructiv-educativ să se poată
desfășura optim, de aceea, în fiecare zi, pun accent pe gestionarea emoțiilor și pe atenuarea
conflictelor care pot surveni în urma unor emoții negestionate corect.

Atunci când vine vorba de emoții precum trăirea depresivă sau tristețea, o modalitate pe care
am validat-o ca fiind dezirabilă pentru elevii din clasa Pregătitoare a fost o abordare colectivă
a problemei, implicănd toți elevii în activități de încurajare, diverse îmbrățișări, cuvinte de
mângâiere și chiar intonarea unui cântecel compus special pentru astfel de momente.
Procedând așa, de aproape fiecare dată, elevul/eleva în cauză s-a simțit prețiută și integrată în
colectivul de elevi și a depășit cu bine emoția negativă trăită, iar ceilalți elevi s-au simțit de
folos și parte a unei familii mai numeroase, pe care noi o numim „familia de la școală”.

Când vine vorba însă de emoții negative precum furia sau nemulțumirea, am observat că
acestea trebuie gestionate diferit, cât mai subtil fără a amplifica această emoție în elevul care
o trăiește deja. Astfel, asemenea situație încerc să o abordez individual, luând elevul aproape
de mine, explicându-i că îi înțeleg furia sau nemulțumirea, că am trăit și eu la rândul meu
astfel de emoții și că e normal la un moment dat să le trăim cu toții, doar că, m-am simțit mult
mai bine atunci când acest sentiment a dispărut, iar acest lucru a avut loc doar când mi-am
făcut curaj, pentru că doar cei curajoși o pot face, și am discutat cu cineva lucrurile care mă
fac furios sau nemulțumit. Astfel, apropiindu-mă singură de elevul cu astfel de emoții el se
simte în siguranță să-și mărturisească durerea și depășirea emoției negative are loc cu succes
de fiecare dată.
Bineînțeles că trebuie ținut cont de fiecare dată de personalitatea elevului care trăiește diverse
emoții, iar răbdarea și dorința de a-i ajuta trebuie să fie dezirate prezente permanent în viața
unui profesor. Chiar dacă gestionarea emoțiilor este cronofagă, se impune ca desfășurarea
unei ore să aibă loc în prezența emoțiilor pozitive, cum accentuam în prima parte a referatului,
acest lucru facilitând desfășurarea cu succes a actului învățării.

Bibliografie și webografie:

Catalano, H., (2018). Procesul de învățământ: direcții epistemice, pragmatice și experențiale,

Editura Didactică și Pedagogică, București

Havârneanu, G., (2020). Didactica matematicii și informaticii pentru învățământul primar,

Editura Polirom, Iași

Briceag, S., (2014). Psihologia vârstelor. Curs universitar. Bălți, 2014, diaponibil online la
adreasa: http://dspace.usarb.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/2407/psih_vir.pdf?
sequence=1&isAllowed=y , accesat duminică 29.01.2023