PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Echipa Nr. 11

Perceperea Fericirii si Temerile Copiilor

„Fericirea rezidă în căutarea ei.” (Jules Renard)

Ce este fericirea?

Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții

pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite
abordări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au străduit să
definească fericirea și să identifice sursele sale.
Diverse grupuri de cercetare, inclusiv psihologia pozitivă, au făcut
eforturi pentru a aplica o metodă științifică de a răspunde la întrebări
despre ceea ce este „fericirea” și cum am putea-o atinge.

Filozofii și gânditorii religioși de multe ori definesc fericirea în termeni

de a trăi o viață bună sau înfloritoare, mai degrabă decât pur și simplu
ca o emoție. Fericirea socratică este viața în conformitate cu etica și nu
e neapărat însoțită de emoții pozitive.

Fericirea este „starea de mulțumire sufletească intensă și deplină”

Buna dispozitie

Cum descriu fericirea personalitățile lumii?

Pentru Seneca, fericirea e să nu ai nevoie de fericire: "Singurul lucru

care te poate face fericit: (…) aspiră la binele adevărat și te bucură de
al tău”.

"Cel mai fericit om este cel în sufletul

căruia nu există nici o urmă de răutate”. (Plato)

"Fericirea este iubire, nimic altceva”. (Hermann Hesse)

Care sunt tipurile de percepere a fericirii

1.Fericirea ca suma de bucurii: Unele persoane, pentru a fi fericite au

nevoie de suma de momente foarte intense si intermitente, fara
nevoia continuitatii lor.

2.Fericirea ca stare prelungita de multumire: Unele persoane sunt

fericite cand au ceea ce-si doresc, ceea ce le aduce multumire de sine.

3.Fericirea ca scop atins: Unele persoane sunt fericite doar cand isi
indeplinesc la nivel inalt scopurile.

4. Fericirea ca serenitate (echilibru sufletesc) - omul nu poate interveni

în

schimbarea cursului evenimentelor, acceptând acest fapt si, fiind

împăcaţi cu

condiția actuală, obțin linişte sufletească = fericire

Ce determima fericirea?

Fericirea este determinata de anumiti factori precum:

a. Factor foarte important-personalitatea

De ea depinde calitatea fericirii resimțitenși niv global de fericire.

Extraverţii şi pers stabile emotional sunt mai fericite. Nivelul de
fericire se reglează

automat în fct. de capacitățile individuale, de succes sau esec anterior.

b. Factori importanti

-Sănătatea

-Căsătoria

-Practica religioasă
-Activitatea

-Prietenii şi relaţiile stabile asigură sprijin emotional, sprijin prin

respect şi apreciere, sprijin informativ şi chiar sprijin materia şi ne
ajută să ne adaptăm la situațiile stresante și formele de sprijin se
manifesteaza situational

c. Factori mai puțin importanţi

- Vârsta :studiile arată că tinerii sunt mai fericiți decât bătrânii, desi
fericirea este diferit evaluată de cele 2 categ., iar aceasta nu este
regulă general valabilă

Fericirea se defineste a fi o emotie capitala ce prezinta gesturi

specifice:

zambet, chicotit, gesticulat, mers saltat, etc…

Fericirea extrema este insotita de tristete. Daca un indivit cunoaste un

loc

intunecat precum suferintele si greutatile vietii, are potential mai

ridicat sa ajunga
la ‘’fericirea extrema’’.

Buna dispozitie are un rol important asupra noastra ca oameni,

influentandu-ne in luarea unor decizii, cum ar fi: ne face mai

indrazneti, ne

sprijina creativitatea, cateodata ne face prea docili si acceptam prea

usor sarcini

dificile, si chiar sa ne asumam riscuri exagerate.

Ce este fericirea?

Este o stare de implinire totala, dar nu are o definitie anume.

Cum putem mentine starea de fericire?

O putem mentine avand un stil de viata sanantos atat psihic cat si fizic
 Temerile Copiilor

Anxietatea si fricile la copii

Conform specialiştilor, fiecare copil a trăit cel puţin o experienţă scurtă

de anxietate faţă de care a reacţionat prin evitare sau retragere din
situaţie. Frica este o parte normala si naturala a vietii. Este o parte a
evolutiei noastre ca specie, diferite temeri apar si se dezvolta in
anumite momente din viata noastra. Teama de straini si teama de a fi
separate de persoana care ii ingrijeste apare la copii de regula la
varsta de aproximativ noua luni. Evident ca varsta exacta si
intensitatea fricii variaza usor de la copil la copil, insa toti copiii trec
prin aceste temeri care in majoritatea lor apar la varste similare. Pe
masura ce copiii cresc incep sa manifeste alte frici naturale, de
exemplu teama de animale (de exemplu de caini) si de insecte (de
exemplu de paianjeni), teama de apa, de intuneric, teama de monstri,
etc, apar adesea la copiii mici si maricei.
In copilaria medie spre cea tarzie, copiii incep sa devina mai constienti
de ceilalti copii, dar si mai constienti de ei insisi, dezvoltand o dorinta
puternica de a se integra in grupul celorlalti.  Aceste preocupari cresc
de obicei in intensitate pe parcursul anilor urmatori si ajung la apogee
in adolescenta  medie, atunci cand modul in care arata si ceea ce cred
alti copii despre ei devin cele mai importante lucruri din lume pentru
adolescent.

Este normal ca în diferite perioade ale dezvoltării copiii să aibă diverse

frici: de insecte, câini, întuneric, chiar și de ceilalți copii.

Ne dăm seama că anxietatea copilului a devenit o problemă prin

simpla comparație cu temerile altor copii de aceeași vârstă sau prin
evaluarea detaliată a modului în care anxietatea afectează viața de zi
cu zi. Toți copiii simt diferite frici în anumite stadii din viața și sunt
etape normale ale dezvoltării. De exemplu, copiii mici dezvoltă o
teamă de a fi separați de mama lor cam la aceeași vârstă la care încep
să se teamă de străini și de persoane noi; puțin mai târziu majoritatea
copiilor încep să se teamă de întuneric iar la un moment dat mulți
copii mici încep să-și imagineze monștri ascunși sub pat sau hoți la
ușă; în adolescență conștientizarea sinelui și timiditatea devin o parte
obișnuită și adesea supărătoare a maturizării.

Atunci când aceste temeri apar, ele sunt doar o parte a procesului
normal de dezvoltare prin care trecem cu toții. Uneori însă, temerile
pot atinge un nivel la care devin o problemă pentru copil. Aceste
temeri excesive sunt de multe ori temporare și tranzitorii, dar totuși
ele pot genera atâta neplăcere încât părinții să şi dorească să ajute
copilul să depășească mai repede această etapă.

Copilul trebuie ajutat să își dezvolte încrederea în sine și un mai bun

control asupra propriei vieți.

Tipuri de temeri :

1. ÎNNĂSCUTE – sunt acelea care se manifestă din cele mai timpurii

stadii ale

dezvoltării umane. Se vor estompa cu timpul și vor fi controlate prin

educație și

socializare. Sunt specifice vârstei:

1. Până la 6 luni: pierderea pct de sprijin și zgomote puternice

2. 7 luni – 1 an: persoane necunoscute, obiecte care apar și dispar din

câmpul

vizual

3. 1 an – 2 ani: despărțirea de părinți, baia zilnică

4. 2-4 ani: întuneric, măști, zgomote, animale

5. 5 – 8 ani: ființe supranaturale, tunete, oameni ”răi”, răni corporale

6. 9 – 12 ani: evenimente traumatizante din mass-media, moarte

2. NATURALE – sunt acelea pe care le au majoritatea oamenilor și care
au ajutat

specia umană să supraviețuiască de-a lungul timpului:

1. De animale (șopârle, insecte, șerpi) – 22,2 %

2. De înălțimi – 20,4 %

3. De sânge, recoltări de sânge sau injecții – 13,9

4. De spațiile închise – 11,9 %

5. De apă – 9,4 %

6. De furtuni (tunete si fulgere) - 8,7 %

3. CULTURALE – caracter fluctuant, corespund unui pericol presupus

din viitor:

1. legate de religie și supranatural (de sfârșitul lumii, de iad, diavol,

demoni, de

întoarcerea spiritelor din moarte, zombi, fantome, etc.)

2. legate de posibili dușmani, mai ales în timpul perioadelor de război

și criză

(huni, barbari, nemți); teama de extratereștri

3. legate de inovațiile și descoperirile științei: teama de tren, pastile,

poluare,

energie atomică, bolile grave

Ce anume genereaza anxietatea la copii?

Nu se cunoaste raspunsul complet la aceasta intrebare. Totusi

cercetarile au identificat un  numar  de factori care probabil joaca un
rol important in aparitia anxietatii, cum ar fi: factori genetici, reactia
parintilor, imitarea, factorii de stres(separarea parintilor; mediul
familial conflictual,agresiv; un deces in familie; dificultati de integrare
si relationare scolara; abuzul verbal, fizic, sau psihic provenit de la
tutore sau mediul extern, rezultate scolare slabe; un accident; o boala
etc)
Anxietatea copiilor este intretinuta de o serie de factori. Acestia includ
modul de gandire al copilului (copiii anxi percep lumea ca fiind in
general periculoasa), modul in care copilul isi gestioneaza temerile
(copiii anxiosi tind sa evite situatiile care le produc teama)si felul in
care parintii interactioneaza cu copilul (multi parinti ajung sa ia asupra
lor problema copilului lor anxios).

Copiii anxiosi considera ca lumea este un loc periculos, din cauza

acestei convingeri, ei tind adesea sa interpreteze evenimente
neamenintatoare drept surse de pericol. De exemplu, un zgomot de
afara in timpul noptii poate fi interpretat ca fiind un hot. Astfel ,acest
mod de gandire poate contribui la mentinerea anxietatii prin faptul ca
aparent ii ofera copilului dovezi pentru a-si justifica temerea.

In mod similar , copiii anxiosi evita de obicei lucrurile de care se tem.

Din cauza acestui comportament evitant ei nu afla niciodata ca lucrul
de care se temeau probabil ca nici nu s-ar fi intamplat. Din nou, acest
lucru  intretine anxietatea prin faptul ca nu le da ocazia sa descopere
dovezi contrare.

Atunci cand parintii le permit copiilor sa isi evite anxietatile

preluandu-le sarcinile si protejandu-I de posibile neplaceri, ei
faciliteaza de fapt mentinerea acestor convingeri.
Cand devine anxietatea o problema?

Copiii cu probleme de anxietate pot fi vazuti pur si simplu ca avand

temeri normale care au devenit mai  exagerate  si mai intruzive decat
cele ale altor copii.

Cum poate fi ajutat copilul anxios?

Anxietatea poate fi controlată ajutând copilul să învețe să gândească

realist (relația dintre gânduri și îngrijorare), ajutându-l să învețe să se
relaxeze

(relaxarea este o abilitate, este un obicei, relaxarea se învață),

învățându-l să testeze realitatea (evitarea temerilor nu este de folos,
realizarea unui plan pas cu pas, înfruntarea) și ajutându-l să învețe
abilități sociale și să utilizeze asertivitatea.

De cele mai multe ori anxietatea este un răspuns „învățat”. Prin

asocierea dintre doi stimuli învățăm  să ne fie frică de ceva. Este
suficientă o singură asociere pentru a învăța să ne fie frică. Ceea ce se
întâmplă în timpul sau după acea asociere poate să influențeze
evoluția fricii. Ea poate să evolueze și să înceapă să ghideze
comportamentul. Începem să EVITĂM, începem să fim prudenți,
începem să ne retragem. Și în timp învățăm un nou mod de a ne
comporta, de a reacționa. Învățăm un nou stil de viață, condus de
anxietățile noastre.

Orice lucru care a fost învățat poate fi

„dezvățat”. Asta presupune împreună, efort, timp, răbdare, încredere,

regres, progres, consecvență

BIBLIOGRAFIE

informatii : https://9vremparinti.ro/ce-este-fericirea/

https://totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-
comportament/de-ce-se-tem-copiii

https://www.arcadiamedical.ro/medinfo/anxietatea-si-fricile-la-copii
https://clinicaalegria.ro/anxietatea-la-copii/

https://www.wikipedia.org/

Imagini :

https://amotherfarfromhome.com/toddler-afraid-dark/

https://scrfe.com/why-is-my-child-scared-of-loud-noise%EF%BC%9F-
8-tips-to-help-your-children-when-they-are-scared-of-loud-noise/

https://yourteenmag.com/family-life/communication/happy-
parenting

https://mommybites.com/col1/toddler/fear-of-doctors/

https://macnamara.ca/portfolio/what-kids-worry-and-fear-at-
different-ages/

https://www.qbebe.ro/uploads/articole_cms/articole_imagini/
bianca_petcu_224/2019.12.11/invata%20copilul%20sa%20fie
%20fericit%20630.jpg

ECHIPA 11
DARIA TEODORA VULC
MAN MARIA
DIANA ANGHEL
DAVID