Fișă de lucru – Maitreyi de M.

Eliade

I. Prezintă asemănările şi deosebirile experienţei trăite, aşa cum sunt reflectate ele în cele două fragmente:

A. “… întocmai ca şi în roman, drama în care mă aflam antrenat fără să ştiu începuse tot într-o
bibliotecă. Văzând că, deşi munceam câteva ceasuri pe zi, “Indexul” înainta totuşi destul de încet, Dasgupta
rugase pe Maitreyi să mă ajute. Lucram amândoi în bibliotecă. În ultimele luni ne împrietenisem. Îi dădeam
lecţii de franceză, iar ea mă ajuta la bengaleză; traduceam împreună poeme de Tagore. Ştiam că venerează pe
Tagore, pe care îl numea gudurev, ştiam de asemenea cât de complexă şi suspectă poate fi admiraţia femeilor
indiene pentru un gurudev; dar, adâncit în sanscrită şi în roman, nu eram gelos. Nu-mi dădeam seama că,
împotriva voinţei mele, eram deja îndrăgostiţi. Zic împotriva voinţei mele, pentru că mi se părea că întreaga
familie complotează să rămânem cât mai mult timp împreună, şi bănuiala asta mă făcea să rezist. Dar, deşi
crezusem că încep să cunosc sufletul indian, mă înşelasem. Nu era vorba de nici un complot. E probabil că
Dasgupta se gândise la cu totul altceva: să mă introducă în familia lui printr-un fel de adopţie.” (“Memorii ”,
M. Eliade)

B. “Maitreyi mă întrebă într-o zi dacă vreau să învăţ bengaleza, mi-ar da ea lecţii. Eu îmi cumpărasem deja, din
cea dintâi săptămână, un manual simplu pentru conversaţia bengaleză, din care citeam pe ascuns, trudindu-
mă să prind înţelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi când era chemată sau când se supăra. (…)
Chiar în acea zi, imediat după masă, ne-am aşezat la lucru în odaia mea. Mă sfiisem întâi să luăm lecţiile în
odaia mea şi propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă linişte.
(Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi şi toleranţa excesivă a d-nei
Sen mă stinghereau tot mai mult mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu şi-au
pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deşi, logic, lucrul acesta era o imposibilitate., şi ei toţi şi-ar fi
pierdut casta şi numele dacă ar fi îngăduit o asemenea nuntă.)” (“Maitreyi”, M. Eliade)

I. Bifează variantele de răspuns care se potrivesc cu experienţa ta de lectură: Citind Maitreyi:

□ Am observat relaţiile din interiorul unei familii de indieni.

□ Am aflat cum arăta o casă de indieni la începutul secolului XX.

□ Am trăit alături de personaje sentimentul de iubire.

□ Mi-a părut rău că Allan nu a rămas cu Maitreyi.

□ Am urmărit destinul unui om care se autoanalizează permanent.

II. Citeşte cu atenţie textul de mai jos pentru a putea răspunde corect cerinţelor date:
"Cea dintîi seară şi noapte (pînă la 11) petrecută singur cu Maitreyi, traducînd Vallaka lui Tagore şi
discutînd. Inginerul, întorcîndu-se de la un dineu în oraş, ne-a surprins în odaia ei, la taifas. Eu, calm, am
continuat să vorbesc. Maitreyi s-a zăpăcit, a apucat volumul de poeme şi l-a deschis; iar cînd a intrat d-l Sen în
odaie, i-a spus:
― Învăţăm bengali...
Aşadar, şi ea minte?! (Notă. Jurnalul acesta e exasperant. De ce trebuie să sufăr atîta ca să înţeleg un
singur om? Pentru că, mărturisesc, nu înţelegeam nimic din Maitreyi pe atunci, deşi credeam că o iubesc şi că
sunt iubit. Ea nu minţea, ci uita numai. Uitase că venisem la ea pentru Vallaka şi, cînd a intrat inginerul, şi-a
adus aminte, firesc. Dacă ar fi fost altcineva, ar fi continuat conversaţia, dar în faţa părintelui nu vorbea
niciodată, de aceea s-a reîntors la carte.)"
[...]
(Notă. Jurnalul e mai întotdeauna un prost psiholog, după cum această povestire va confirma. De aceea
extrag notele de faţă; ca să-mi dau încă o dată seama cît de absurd pluteam în închipuire.)"
[…]
(Recitesc astăzi acele însemnări scrise cu sînge, şi mi se par atît de reci, atît de oarecare. De pildă: "De ce-
au trecut toate? Un pustiu imens în mine. Nimic nu mai are sens. Cînd aud un cîntec bengalez, sus la math, îmi
vine să plîng. Maitreyi, Maitreyi, Maitreyi. Nu o voi mai ve dea niciodată..." Cît de incapabili suntem să redăm,
chiar atunci, substanţa unei bucurii sau unei dureri prea mari. Am ajuns să cred că pentru aceasta numai
memoria, numai distanţa le poate da viaţă. Jurnalul e sec şi nesemnificativ.)
(“Maitreyi”, M. Eliade)

1. Identifică modul de expunere prezent în text.

2. Câte planuri narative există în roman și care sunt acelea? Transcrie câte un enunț care aparține fiecărui plan
3. Cine povestește? De ce este menționat jurnalul? Cine este naratorul din fiecare plan narativ
4. Extrage din text doi indici temporali / spaţiali ai acţiunii. Prezintă raportul temporal dintre cele două planuri
narative
5. Exprimă-ţi opinia cu privire la conturarea unui conflict/ unor conflicte în fragmentul dat. Precizează cauza
/cauzele.
6. Comentează perspectiva diferită pe care o are Allan asupra evenimentelor în momentul scrierii romanului,
pornind de la fragmentul de mai jos și de la următoarele întrebări:
De ce adaugă Allan note pe marginea jurnalului?
Cum se explică toate contradicțiile dintre sentimentele trăite în trecut și amintirea lor din prezent?
Prin ce diferă Allan, naratorul romanului, de Allan, naratorul jurnalului?
7. Explică sensul structurii „însemnări scrise cu sânge” având în vedere finalul romanului.