1

MAITREYI
de MIRCEA ELIADE

SCHIŢA LECŢIEI

ROMANUL este o specie epică de mare întindere cu o intrigă mai complicatăşi cu o

acţiune care se poate desfăşura pe mai multe planuri grupate în jurul unui nucleu, punând în
mişcare un număr mare de personaje.
MODERNISMUL este un curent artistic manifestat în prima jumâtate a secolului al XX-
lea, se caracterizează prin negarea tradiţiei, intelectualism estetic nonconformist, propune posibile
modele ale lumii, modificarea structurală a relaţiei om –lume – text, o nouă concepţie despre
limbajul artistic, sursa de inspiraţie este lumea interioară a conştiinţei.
JURNALUL – specie a prozei memorialistice care presupune consemnarea în general
cotidiană a evenimentelor trăite şi a reacţiilor pe marginea acestora. Jurnalul se află la graniţa dintre
ficţional şi nonficţional.
JURNALUL LITERAR se depărtează de canonul consemnării zilnice a evenimentelor, el
este mai degrabă o convenţie pentru a da glas vieţii interioare a personajului.
Confesiunea- mărturisire, destăinuire, scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri
şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. În proza ficţională acestea sunt puse pe seama unui
narator care istoriseşte, de regulă la persoana I şi se creează o impresie de veridivitate, adevăr al
vieţii, de document real.
TEMA: este iubirea, mitul iubirii şi motivul cuplului
COMPOZIŢIA: îmbină mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul, amintirile,
confesiunea, naraţiune la persoana I, construit pe baza epicul pur care constă în existenţa unui singur
plan de acţiune dominat de luciditatea analitică a personajului
INCIPITUL: starea de incertitudine, ezitarea personajului care nu-şi aminteşte când o
cunoscu-se pe Maitreyi
FINALUL: încercările lui Allan de a se consola scot în evidenţă natura dilematică a
personajului
TEHNICI MODERNE:
- jurnalul-realizat în timp subiectiv, real al evenimentelor
- momentul scrierii romanului, timp obiectiv, întâmplările îşi pierd din importanţă
- sursa de inspiraţie-lumea interioară a conştiinţei
- analiza unor trăiri lăuntrice
- retrospectivă
- perspectiva auctorială subiectivă, relatare la persoana I
- impresia de autenticitate este dată de citarea din jurnal cu comentarii adăugate, în cap. VI-VII-VIII
şi utilizarea monologului narativ
ÎNCADRARE ESTETICĂ/TIPUL ROMANULUI:
Romanul "Maitreyi", apărut în 1933, face parte din literatura modernă
interbelică şi ilustrează epicul pur, în spiritul lui André Gide, care creează eroul
lucid, dominat de dorinţa cunoaşterii de sine, care-şi ordonează epic experienţele
trăite.

2
 "Maitreyi" este un roman erotic şi exotic, precum şi un roman al
autenticităţii, în care se îmbină mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul
şi naraţiunea la persoana I.

FIŞĂ DE LUCRU

3
I. ARGUMENTARE ORALĂ
„Arta de tip asiat desconsideră prin urmare cu totul pe om, făcându-l un element neglijabil în faţa
cristaleleor şi a animalităţii monstruoase, strivindu-l sub formele iraţionale, mineralogice,botanice,
zoologice.
[...]Dacă trecem la arta mediteraneană, vedem că omul este obiectul aproape exclusiv al sculpturii,
un om liniştit, ridicat la proprietăţile divinităţii, perfect inteligibil.

II.A) Identificaţi următoarele elemente ale romanului „MAITREYI” de Mircea Eliade

Modalităţi de clasificare a romanului

Roman interbelic

Roman de dragoste

Roman exotic

Roman modern

Roman subiectiv

B) Citiţi fragmentul de mai jos:

4
 Cap. XI

Maitreyi continua totusi cu o simplitate care incepu sa ma cucereasca. Vorbea apei, vorbea
cerului cu stele, padurii, pamintului. Isi sprijini bine in iarba pumnii purtind inelul si fagadui:
― Ma leg pe tine, pamintule, ca eu voi fi a lui Allan, si a nimanui altuia. Voi creste din el ca
iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va
fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea, si tot raul,
daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu ma auzi, mama pamint, tu nu ma
minti, maica mea. Daca ma simti aproape, cum te simt eu acum, si cu mina si cu inelul, intareste-ma
sa-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscuta lui sa-i aduc, viata de rod si de joc sa-i dau. Sa fie viata
noastra ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Sa fie imbratisarea noastra ca cea dintii zi a monsoon-
ului. Ploaie sa fie sarutul nostru. Si cum tu niciodata nu obosesti, maica mea, tot astfel sa nu
oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a nascut departe, si tu, maica, mi l-ai
adus aproape.
O ascultam tot mai fascinat, pina ce nu i-am mai putut intelege cuvintele. Vorbea o
bengaleza de prunc, simplificata, aproape cifrata. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo cite un
cuvint, dar imi scapa tilcul acestei incantatii. Cind a tacut, parca mi-era teama s-o ating, intr-atit mi
se parea de fermecata, de inaccesibila. A vorbit tot ea intii. (Ramasesem cu o mina pe genunchi si cu
cealalta apasata palma pe pamint, parca ma legasem si eu, printr-o magie a gestului.)
― Acum nu ne mai desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desavirsire a ta

Identificaţi elementele moderne ale romanului

B) Citiţi fragmentul de mai jos:

Cap XV

Rascolesc astazi prin hirtiile mele mai vechi si dau pesce scrisoarea trimisa
Maitreyiei de ziua ei de un necunoscut, impreuna cu acele flori magnifice. Doresc nebuneste sa stiu
ce scrie acolo si, cum bengaleza mea e acum foarte incerta, ma rog de un farmacist din apropiere sa
mi-o traduca. Iat~o: "Neuitata mea lumina, nu pot veni astazi sa te vad, caci pe tine nu te pot vedea
decit singura, numai pentru mine, asa cum te aveam eu cindva, in bratele mele, si ziua aceea"
Nu mai pot transcrie. Sufar de o gelozie nebuna, inumana. Imi venea sa musc lemnul mesei.
As fi vrut sa ma cheme Maitreyi la telefon atunci. Doamne, cind ma insel eu?
Unde ma insel eu? Sau toata lumea are, totdeauna, dreptate?
N-am mai scris de mult in jurnal. Sper s-o termin repede cu India. Am promisiuni sigure, desi fara
contract anticipat, la Singapore. Nu stiu inca ce am de facut acolo, dar vad ca mi se pregatesc bani
de drum. N-am spus nimanui.

Identificaţi elementele moderne ale romanului

B) Citiţi fragmentul de mai jos:

CAPITOLUL 1
5
 „Am sovait atita in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cind am
intilnit-o pe Maitreyi. In insemnarile mele din acel an n-am gasit nimic. Numele ei apare acolo mult
mai tirziu, dupa ce am iesit din sanatoriu si a trebuit sa ma mut in casa inginerului Narendra Sen, in
cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-a intimplat in 1929, iar eu intilnisem pe Maitreyi cu cel putin
zece luni mai inainte. Si daca sufar oarecum incepind aceasta povestire, e tocmai pentru ca nu stiu
cum sa evoc figura ei de-atunci si nu pot retrai aievea mirarea mea, nesiguranta si turburarea celor
dintii lntilniri.
Imi amintesc foarte vag ca, vazind-o o data in masina, asteptind in fata lui "Oxford
Book Stationary" ― in timp ce eu si tatal ei, inginerul, alegeam carti pentru vacantele de
Craciun ― am avut o ciudata tresarire, urmata de un foarte surprinzator dispret. Mi se parea urita ―
cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrinte, cu sinii puternici, de fecioara
bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt. Cind i-am fost prezentat si si-a adus palmele
la frunte, sa ma salute, i-am vazut deodata bratul intreg gol si m-a lovit culoarea pielii: mata, bruna,
de un brun nemaiintalnit pina atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara. Pe atunci locuiam inca in
Wellesle y Street, la Ripon Mansion, si vecinul meu de camera era Harold Carr, impiegat la "Army
and Navy Stores", a carui tovarasie o cultivam, pentru ca avea o suma de familii prietene in
Calcutta, unde imi petreceam si eu serile si cu ale caror fete ieseam saptaminal la dancinguri.
Acestui Harold incercai sa-i descriu ― mai mult pentru lamurirea mea decit a lui ― bratul
gol al Maitreyiei si straniul acelui galben intunecat atit de turburator, atit de putin feminin, de parca
ar fi fost mai mult al unei zeite sau al unei cadre decit al unei indiene.”

Identificaţi elementele moderne ale romanului

B) Citiţi fragmentul de mai jos:

Capitolul V

As vrea sa marturisec de la inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gindit la dragoste in cele

dintii luni petrecute in tovarasia Maitreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si
fascinant in viata ei. Daca ma gindeam adesea la Maitreyi, daca in jurnalul meu din acei timp se
gasesc notate o seama din cuvintele si intimplarile ei, daca, mai ales, ma turbura si ma nelinistea,
aceasta se datora straniului si neintelesului din ochii, din raspunsurile, din risul ei. Este adevarat ca
spre fata aceasta ma simteam atras. Nu stiu ce farmec si ce chemare aveau pina si pasii ei. Dar as
minti daca n-as spune ca intreaga mea viata din Bhowanipore ― nu numai fata ― mi se parea
miraculoasa si ireala. Intrasem atit de repede si fara rezerva intr-o casa in care totul mi se parea
neinteles si dubios, incit ma desteptam citeodata din acest vis indian, ma intorceam cu gindul la
viata mea, la viata noastra, si-mi venea sa zimbesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu mai ma interesa
aproape nimic din vechea mea lume, nu mai vedeam pe nimeni in afara de musafirii familiei Sen si
incepusem aproape sa-mi schimb chiar lecturile. Meatul cu incetul, interesul pentru fizica
matematica a scazut, am inceput sa citesc romane si politica, apoi tot mai multa istorie.

Identificaţi elementele moderne ale romanului

6
"Dragostea nu moare" de Maitreyi Devi fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof
indian, si se numea Maitreyi Devi. Tanarul Mircea Eliade avea, cand a cunoscut-o, 23 de ani iar ea
16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, si avea sa devina o cunoscuta poeta
indiana. Intalnirea dintre Maitreyi Devi si reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al.-George la
Calcutta, in 1972, a "declansat" scrierea unei noi carti.  Romanul-raspuns "Dragostea nu moare",
scris mai intai in bengali, a fost tradus si publicat in limba engleza in 1976.

"Necazul este ca nu poti sterge nimic din ce s-a petrecut în viata ta. Tabloul ramâne asa cum a fost
pictat. În literatura, scriitorul poate sa renunte la portiuni care nu sunt în armonie cu întregul, dar
viata pastreaza totul, nimeni nu poate înlatura un singur rând macar, daca ar fi fost posibil, as fi
sters cu toata puterea anul 1930 din viata mea. Sa-l las sa cada ca pe-o frunza de pe ramura vesnic
verde a vietii mele; 1930, o frunza uscata ca dragostea mea pentru Mircea. Nu îmi mai amintesc
fata lui, si chiar daca mi-o amintesc, nu mai simt nici durere, nici bucurie."
("Dragostea nu moare" de Maitreyi Devi)

"Atunci am înteles ca nimic nu dureaza în suflet, ca cea mai verificata încredere poate fi anulata de
un singur gest, ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci si sinceritatea poate
fi repetata, cu altul, cu altii, ca, în sfîrsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si încrederea
adunata în atîtea luni de dragoste, în atîtea nopti petrecute împreuna, pierisera acum ca prin
miracol, si nu supravietuisera în mine decît un întârîtat orgoliu si o cumplita furie împotriva mea
însumi."
("Dragostea nu moare" de Maitreyi Devi)
Răspunsul lui Maitreyi la romanul lui Eliade a venit după 42 de ani. Volumul “Dragostea nu
moare” reia povestea, însă, spre deosebire de Eliade, care şi-a permis să mai şi “pluseze”, indianca
reclamă relatarea autentică a faptelor. De altfel, ea îl acuză pe Eliade de mistificare. “Cum m-ai
putut compromite în faţa lumii, asta e dragoste?”, întreabă, în cartea ei, Maitreyi. Cea mai mare
supărare a sa era legată de “vizitele nocturne”, pe care ea le neagă.