PORTOFOLIU RELIGIE

Micu Alexandra-Maria clasa a IXa D

Religia în Mesopotamia

Zeița Ishtar

Ishtar este zeița asiro-babiloniană a dragostei, a războiului și

fertilității,  regina cerurilor, era o zeiță blândă și puternică, milostivă în fața
durerii, care desfăcea de efectele vrăjilor,
vindeca boli, aducea iertarea de vină și păcate,
fiind a treia în trinitatea celebră: Sin (Luna),
Shamash (Soarele), Ishtar (Venus). Este
echivalentul zeiței sumeriene Inanna.Sub
numele sau sumerian de Inanna sau sub cel
akkadian de Ishtar, ea este pe buna dreptate
cea mai celebra dintre zeitele Mesopotamiei.

Numele de Ishtar este clar semitic si se

leaga de formele vestice care desemneaza zeita sub numele de Attar,
Astar(a)t si Astarte. Identificata cu planeta Dilbat (Venus), „Luceafarul“,
Ishtar era simbolizata prin numarul 15 (adica jumatate din numarul 30,
atribuit tatalui sau, Sin). Zeita hurrita Sauska a fost, de asemenea, asimilata
lui Ishtar la Ninive, la mijlocul mileniului II. Locul important ocupat de
Ishtar in panteonul feminin a condus in cele din urma la desemnarea
zeitelor, in general, sub numele comun de Ishtaratu.
Religia în Egipt
Zeița Isis

În mitologia egipteană, Isis este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei,

simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora
lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, Isis este una din
principalele divinități venerate de
vechii egipteni. Ea
aparține Eneadei de la Heliopolis,
iar în epoca elenistică a devenit
protectoarea marinarilor.

Numele ei s-ar putea traduce

prin „Regina tronului”, ea fiind o
personificare a
tronului faraonului și a puterii
regale. Cu toate
acestea, hieroglifa ei însemna la
început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine
egiptene deificate. În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă
și devine mama (protectoarea) faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon
când acesta era prunc și este de multe ori înfățișată astfel. Rolul numelui și
coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii
egiptologi cred că funcția originară a zeiței Isis era cea de mamă și tron
pentru faraon, deși o viziune mai modernă stabilește că aceste două aspecte
(mamă-tron) au venit mai târziu prin asociere. În multe triburi africane,
tronul regelui este perceput ca fiind însăși mama regelui, ceea ce se
potrivește cu fiecare din cele două teorii despre Isis.
Religia în Grecia

Zeița Afrodita

Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. „Stâncile Afroditei” se găsesc

pe țărmul sudic al insulei, pe locul unde - potrivit

mitologiei grecești - a căzut în apa mării
înspumate organul genital al zeului Uranus,
amputat de fiul său, Cronos. Aici s-ar fi
născut, din valurile mării învolburate, zeița
dragostei Afrodita / Venus. Legenda
constituie tema mai multor tablouri pictate
de artiști renumiți.

Deși zeiță a frumuseții, Afrodita este

căsătorită cu zeul șchiop,
hidosul Hefaistos, care era și fierarul zeilor. În privința nașterii ei există
două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus și a Dionei, cealaltă spune că
s-a născut din spuma mării. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos, a fost
iubită de zeii Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes și Poseidon, precum
și de muritorii Anchises și Adonis.

A avut mai mulți copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros și

pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal
din epopeea virgiliană Eneida) etc.

În legătură cu farmecul și puterea Afroditei circulau numeroase legende: un

episod cunoscut este infidelitatea ei față de Hefaistos care, descoperind prin
surprindere legătura ei cu Ares, a chemat toți zeii Olimpului drept martori.
Religiile în Roma
Zeița Minerva

Minerva la romani, zeița înțelepciunii, a artelor și a strategiei războinice. La

origine ea a fost o veche divinitate etruscă, identificată mai târziu
cu Athena, din mitologia greacă. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai
numeau Pallas. Minerva era fiica lui Iupiter și a lui Metis. Jupiter a înghițit-
o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, așa încât Minerva a ieșit direct
din capul lui Jupiter, cu arme și armură cu tot. În momentul când a apărut pe
lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul și
pământul. Minerva era simbolul atributelor unite ale părinților
ei. Ea personifica forța moștenită de la Iupiter,
îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Zeiță
războinică, reprezentată cu coif, suliță și egida pe care era
zugrăvit capul Gorgonei, Minerva a jucat un rol important
în lupta împotriva giganților. Ea participă, de
asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i
susține, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre
Minerva și Neptun cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu
această ocazie consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din doi care-i
va dărui bunul cel mai de preț. Neptun i-a dăruit calul, iar Minerva măslinul,
care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câștigat în felul acesta
întrecerea și a devenit patroana cetății Atena. Minerva era socotită
protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii,
a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea
patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în
areopag și apărătoarea lor în războaie.