Maitreyi

Mircea Eliade

– roman subiectiv, al experienţei-

 Autor şi operă

 Romanul apare în 1933 în urma unei călătorii a lui Mircea Eliade în India. Acesta obţine în 1928 o bursă pentru a studia
filosofia orientală cu celebrul profesor Dasgupta, în casa căruia o cunoaşte pe fiica acestuia, Maitreyi.
 Idila este întreruptă de tată care nu poate concepe căsătoria fiicei sale în afara cadrului tradiţional. Aceste întâmplări
biografice au fost consemnate într-un jurnal şi au stat la baza romanului de mai târziu.
Încadrare într-un curent/ specie

 Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe personaje
principale, cu mai multe conflicte şi planuri narative. Romanul Maitreyi este unul de tip
modern, subiectiv, al experienţei sau al trăirii (N. Manolescu). El are un caracter de
confesiune, în care naratorul- personaj, un intelectual lucid, povesteşte la persoana întâi
într-un „discurs pentru sine” (N. Manolescu). Prin integrare unor fragmente întregi din
jurnalul acelei perioade, proza creată de Eliade este una a autenticităţii în care cititorul ştie
că la baza poveştii stă o experienţă reală de viaţă. Tehnica aceasta este una de influenţă
gide-iană. Naraţiunea se numeşte homodiegeză, gradul de cunoaştere al naratorului este
limitat la experienţa unui singur personaj. Caracteristicile scrierii sunt biografismul şi
fragmentarismul (prin utilizarea confesiunilor, a memoriilor şi a flashbackurilor).
Tema și viziunea despre lume

 Tema romanului este iubirea, experienţă definitorie atât în planul sentimentelor cât şi în cel
al cunoaşterii de sine sau a lumii.
 Iubirea are un caracter exotic şi este una imposibilă la fel ca povestea dintre Romeo şi
Julieta sau Tristan şi Isolda. Povestea lor se construiește gradat.
 Secvențe poetice

 O primă secventă narativă semnificativă este prima întâlnire dintre cei doi, care s-a petrecut în timp ce fata
alegea, împreună cu inginerul Narendra Sen, cărți pentru cadouri de Crăciun, când el o vede urâtă: „cu ochii ei
prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase, cu sânii puternici de fecioară bengaleză, crescută prea plin, ca un
fruct trecut în copt”.

 Acestă percepție se schimbă până la vizita împreună cu jurnalistul Lucien, o a doua întâlnire, când i se
pare „mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea
cireșelor galbene și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari”. În timp, lucrurile evoluează de la indiferență la
tulburare, la fascinație, apoi la suferință.
Elemente de compoziție

 Romanul este alcătuit din 15 capitole. Textul este constituit pe trei niveluri temporale:
nivelul consemnării poveştii de dragoste pe paginile jurnalului, al notărilor de pe marginea
acestuia şi al redactării romanului.
Discursul epic

 Există o simetrie în construirea discursului narativ între incipit şi final. Incipitul stă sub
semnul şovăielii: „Am şovăit atâta în faţa acestui caiet pentru că n-am izbutit să aflu încă
ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi …”

 Finalul romanului este deschis şi este alcătuit dintr-o serie de interogaţii retorice: „Şi dacă
n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să ştiu?” şi formularea
unei dorinţe: „Aş vrea să văd ochii Maitreyiei.” Ochii simbolizează aici dorinţa de a
înţelege sentimentele fetei, de a se apropia afectiv. Şovăiala de la început şi incertitudinea
de la final demonstrează ca încercarea personajului de a se regasi rămâne sub semnul
eşecului.
 Subiectul
► În expoziţiune aflăm că evenimentele evocate se petrec în 1929 în Calcutta, Himalaya şi Singapore. Acţiunea
urmăreşte povestea de dragoste dintre Allan, un european de douăzeci şi patru de ani, inginer în India, trăind în
compania unui grup de albi petrecăreţi şi Maitreyi, fiica şefului său, Narendra Sen. Povestea lor de dragoste nu se poate
însă împlini datorită unor diferenţe ireconciliabile, fiecare aparţinând unei lumi şi civilizaţii diferite.
►Lucrând în întreprinderile inginerului Sen, Allan se îmbolnăveşte în jungla indiană în timp ce supraveghea
construirea căii ferate şi este invitat de către Narendra Sen să locuiască în casa sa, din simpatie, având chiar intenţia de
a-l adopta. Acest moment constituie intriga romanului.
►Tânărul nu ştie acest lucru şi se teme ca Narendra Sen să nu îl atragă într-o căsătorie cu fiica sa, Maitreyi, deşi este
îndrăgostit deja de aceasta.
► În punctul culminant idila dintre Allan şi Maitreyi este descoperită de părinţii acesteia.
►În deznodământ Allan este izgonit iar Maitreyi este bine păzită pentru a nu se putea întâlni. Tânărul încearcă să ia
legătura cu Maitreyi însă nu reuşeşte şi pleacă în Himalaya pentru a se regăsi. Aici are o aventură cu Jenia Isaac, o
evreică finlandeză care venise în India pentru a găsi absolutul dar Allan înţelege că încă mai este îndrăgostit de
Maitreyi. Într-o întâlnire cu nepotul doamnei Sen află că iubita lui s-a dat unui vânzător de fructe pentru a fi alungată
din casa părinţilor. O parte din aceste întâmplări sunt redate de personajul-narator dar totodată se regăsesc în roman şi
fragmente din jurnalul acelei luni ce conferă romanului calitatea de roman al experienţei.