Maitreyi

de Mircea Eliade
Romanul experientei numit de Nicolae Manolescu roman al trairii,a fost cultivat
in perioada interbelica.Acest tip de roman prea putin teoretizat in spatiul romanesc,este o
creatie confesiva care cultiva verosimilul.O prima trasatura a romanului experientei
regasita in romanul Maitreyi este biografismul,deoarece are ca punct de plecare o serie
de experiente ale scriitorului traite in perioada 1928-1932,in India,unde Mircea Eliade era
bursier la Universitatea din Calcutta.
De asemenea ,naratiunea este construita dupa principiul fragmentarismului,fiind
alcatuita din secvente a caror ordonare cronologica este incerta.De altfel,personajul
narator-isi exprima inca de la inceput neputinta de a ordona,episoadele,dupa un principiu
clar.Acest lucru creaza impresia ca timpul pierdut nu poate deveni timp regasit,fiindca
actul evocarii nu are forta necesara de a concentra totul.
Tema romanului este iubirea ,perceputa ca o experienta definitorie,atat in planul
sentimental,cat si in cel al cunoasterii sinelui si al lumii, dar o iubire imposibila.Romanul
Maitreyi este alcatuit in 15 capitole,iar tehnica narativa folosita de Eliade este cea a
confesiunii,si a jurnalului.
Textul este construit pe trei niveluri temporale:timpul narat,al consumarii
povestii de dragoste si a consemnarii ei in paginiile jurnalului,timpul nararii ,al notariilor
de pe marginea jurnalului prin care se confirma sau se infirma,primele impresii si timpul
nararii ,al redactarii amplei confesiunii,un timp al intelepciunii,cand criza a fost partial
depasita.Evenimentele evocate se petrec in Calcutta,Himalaya si Singapore,trei locuri ce
simbolizeaza etape ale cautarii sinelui pentru personajul-narator.
Actiunea urmareste povestea de dragoste dintre Allan,un European de 26 de
ani,inginer in India,si Maitreyi fiica sefului sau,Narendra Sen.Povestea lor de
dragoste,nu se poate insa implinii din cauza unor diferente ireconciliabile fiinda fiecare
apartine unei lumi si unei civilizatii diferite.Actiunea este foarte simpla ,fiindca accentual
cade pe trairile autorului,pe experientele sale.Allan lucreaza,in intreprinderile inginerului
Indian Narendra Sen si imbolnavindu se in jungla Indiana in timp ce supraveghea
construirea caii ferate este invitat de catre inginer sa locuiasca in casa sa din
simpatie,acesta avand,chiar intentia de a-l adopta.Tanarul nu stie acest lucru si se teme ca
Narendra Sen sa nu il atraga intr o casatorie cu fiica sa Maitreyi desi este dj indragostit
de aceasta.
Idila dintre Allan si Maitreyi este descoperita de parintii acesteia.Alan este
izgonit iar Maitreyi bine pazita,pentru a impiedica intalnirea lor.Tanarul incearca sa ia
legatura cu fata lui Narendra Sen,insa nu reuseste si pleaca in Himalaya pentru a se
regasi.Aici o intalneste pe Jenia Isaac,o evreica finlandeza care venise in India pentru a
gasi absolutul.Cei doi au o aventura,dar Allan intelege ca inca mai este indragostit de
Maitreyi.Se intoarce in Calcutta,dar refuza sa o revada pe Maitreyi si fiindca nu gaseste

de lucru pleaca in Singapore hotarat sa revina cat mai curand in Europa. J.,nepotul
doamnei Sen ,cu care se va intalni in Singapore si care are statutul de personajinformator,ii va spune ca iubita lui s a dat unui vanzator de fructe pentru a fi alungata din
casa parintilor.
Naratiunea la persoana I impune lipsa de omniscienta a naratorului care percepe
intamplarile partial si deformat.Evenimentele evocate sunt filtrate prin constiinta lui
Allan,narator autodiegetic,care le interpreteaza potrivit mentalitatii sale de
European.Romanul se concentreaza pe relatia dintre Allan si Maitreyi si mai ales pe
evolutia acesteia.
Simetria dintre incipit si final este o particularitate a construirii discursului
narativ,a romanului Maitreyi.Inceputul sta sub semnul sovaielii: am sovait atata in fata
acestui caiet pentru ca n am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit o pe
Maitreyi,provocata de nesiguranta cunoasterii datei exacte in care personajul narator,a
intalnit o prima data pe fata de care se va indragosti,este evidenta dorinta lui de a
rememora chipul ei inca din primul moment al intalnirii lor,iar sovaiala se naste,din
imposibilitatea de a gasi momentul potrivit cu care sa si inceapa confesiunea.Finalul
romanului este deschis si este alcatuit dintr o succesiune de interogartii retorice: si daca
n ar fi decat vreo pacaleala a dragostei mele?de ce sa cred?de unde sa stiu? si formularea
unei dorinte:as vrea sa privesc ochii Maitreyi.Ochii si implicit privirea Maitreyi sunt un
leitmotiv al romanului ,simbolul unei lumi care il atrage.
Prin urmare,dorinta formulata in final nu se refera doar la stricta apropiere fizica ci si la
dorinta de a intelege sentimentele fetei de a se apropia afectiv de aceasta.
Prin Maitreyi ,Mircea Eliade inaugureaza romanul exotic si al experientei in
literatura romana si impune o noua optica asupra autenticitatii.Cu toate acestea asa cum
remarca si Eugen Simion ,ineditul romanului consta in spiritul nou de a gandi destinul
omului in secolul XX, o vointa clara de sincronizare ,cu spiritul timpului.