Pagina Principală Politică de Confidențialitate Contact

Prin utilizarea acestui website, sunteți de acord cu politica noastră de confidențialitate.

Bun venit la 10laromana.ro

10laromana.ro vă cere consimțământul

pentru folosirea datelor dvs. cu caracter
personal pentru:

Publicitate și conținut personalizat, măsurători

 ale publicității și de conținut, cercetarea
audienței și dezvoltarea serviciilor

Stocarea și/sau accesarea informațiilor de pe

 un dispozitiv
Meniu

 A!ați mai multe

Datele dvs. cu caracter personal vor ! prelucrate, iar

Romanul Maitreyi
informațiile de pe dispozitiv (cookie-uri, identi!catori
unici și alte date de pe dispozitiv) pot ! stocate, accesate
de și trimise către 136 de furnizori TCF și 66 de parteneri
publicitari sau pot ! folosite în mod speci!c de acest site
sau de această aplicație.
Maitreyi
Unii furnizori vă pot prelucra datele cu caracter personal
în interes legitim, față de care puteți obiecta prin
gestionarea opțiunilor de mai jos. Căutați un link în Mircea Eliade
partea de jos a paginii sau în politica de con!dențialitate
pentru a vă retrage consimțământul.
– roman subiectiv, al experienței-

Consimțământ Gestionați opțiunile

Autor și operă. Eliade este o personalitate enciclopedică amintind de Cantemir,

Heliade Rădulescu, Eminescu sau Bogdan Petriceicu Hașdeu. Se remarcă prin
fascinația ideilor și noutatea interpretărilor sale. A scris în mai multe domenii: religie
(Tratat de sitorie a religiilor, Istoria credințelor și ideilor religioase, Psihologia
meditației indiene- studii despre ioga), istorie, mitologie (Mitul eternei reîntoarceri,
Sacru și profan, Aspecte ale mitului), lingvistică, antropologie (Fragmentarium),
folclor, literatură. În domeniul literar el este creatorul romanului exotic românesc
(Maitreyi) și reprezentantul cel mai important al literaturii fantastice (romane:
Domnișoara Christina, Noaptea de Sânziene, nuvele: Șarpele, Secretul doctorului
Honigberger, Nopți la Serampore, La Țigănci).

Geneză. Romanul apare în 1933 în urma unei călătorii a lui Mircea Eliade în India.
Acesta obține în 1928 o bursă pentru a studia filosofia orientală cu celebrul profesor
Dasgupta, în casa căruia o cunoaște pe fiica acestuia, Maitreyi. Idila este întreruptă de
tată care nu poate concepe căsătoria fiicei sale în afara cadrului tradițional. Aceste
întâmplări biografice au fost consemnate într-un jurnal și au stat la baza romanului de
mai târziu. Maitreyi câștigă în 1933 premiul Techirgiol- Eforie din cincizeci de
manuscrise prezentate sub pseudonim, cu un juriu format din: G. Călinescu,
Perpessicius, Cezar Petrescu, Șerban Cioculescu și alte nume literare mari.

1. Încadrare într-un curent/ specie

Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe personaje
principale, cu mai multe conflicte și planuri narative. Romanul Maitreyi este unul de tip
modern, subiectiv, al experienței sau al trăirii (N. Manolescu). El are un caracter de
confesiune, în care naratorul- personaj, un intelectual lucid, povestește la persoana
întâi într-un „discurs pentru sine” (N. Manolescu). Prin integrare unor fragmente
întregi din jurnalul acelei perioade, proza creată de Eliade este una a autenticității în
care cititorul știe că la baza poveștii stă o experiență reală de viață. Tehnica aceasta
este una de influență gide-iană. Narațiunea se numește homodiegeză, gradul de
cunoaștere al naratorului este limitat la experiența unui singur personaj.
Caracteristicile scrierii sunt biografismul și fragmentarismul (prin utilizarea
confesiunilor, a memoriilor și a flashbackurilor).

2. Tema și viziunea despre lume

Tema romanului este iubirea, experiență definitorie atât în planul sentimentelor cât și
în cel al cunoașterii de sine sau a lumii. Iubirea are un caracter exotic și este una
imposibilă la fel ca povestea dintre Romeo și Julieta sau Tristan și Isolda. Povestea lor
se construiește gradat. O primă secventă narativă semnificativă este prima întâlnire
dintre cei doi, care s-a petrecut în timp ce fata alegea, împreună cu inginerul Narendra
Sen, cărți pentru cadouri de Crăciun, când el o vede urâtă: „cu ochii ei prea mari și
prea negri, cu buzele cărnoase, cu sânii puternici de fecioară bengaleză, crescută
prea plin, ca un fruct trecut în copt”. Acestă percepție se schimbă până la vizita
împreună cu jurnalistul Lucien, o a doua întâlnire, când i se pare „mult mai frumoasă,
în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea
cireșelor galbene și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari”. În timp, lucrurile
evoluează de la indiferență la tulburare, la fascinație, apoi la suferință.

Viziunea despre lume a autorului o sintetizează chiar acesta în citatul: „orice se

întâmplă în viața poate constitui un roman…”. El susține aici ideea romanului
experienței, născut din frământările existenței și proiectat în plan artistic. Aceasta este
una modernă prin tipul de sondare interioară a personajelor (ființe dilematice,
dominate de incertitudini dar lucide): introspecția și monologul interior.

3. Elemente de compoziție

Compoziția. Romanul este alcătuit din 15 capitole. Textul este constituit pe trei
niveluri temporale: nivelul consemnării poveștii de dragoste pe paginile jurnalului, al
notărilor de pe marginea acestuia și al redactării romanului.

Subiectul. În expozițiune aflăm că evenimentele evocate se petrec în 1929 în

Calcutta, Himalaya și Singapore. Acțiunea urmărește povestea de dragoste dintre
Allan, un european de douăzeci și patru de ani, inginer în India, trăind în compania
unui grup de albi petrecăreți și Maitreyi, fiica șefului său, Narendra Sen. Povestea lor
de dragoste nu se poate însă împlini datorită unor diferențe ireconciliabile, fiecare
aparținând unei lumi și civilizații diferite. Lucrând în întreprinderile inginerului Sen,
Allan se îmbolnăvește în jungla indiană în timp ce supraveghea construirea căii ferate
și este invitat de către Narendra Sen să locuiască în casa sa, din simpatie, având chiar
intenția de a-l adopta. Acest moment constituie intriga romanului. Tânărul nu știe
acest lucru și se teme ca Narendra Sen să nu îl atragă într-o căsătorie cu fiica sa,
Maitreyi, deși este îndrăgostit deja de aceasta. În punctul culminant idila dintre Allan și
Maitreyi este descoperită de părinții acesteia. În deznodământ Allan este izgonit iar
Maitreyi este bine păzită pentru a nu se putea întâlni. Tânărul încearcă să ia legătura
cu Maitreyi însă nu reușește și pleacă în Himalaya pentru a se regăsi. Aici are o
aventură cu Jenia Isaac, o evreică finlandeză care venise în India pentru a găsi
absolutul dar Allan înțelege că încă mai este îndrăgostit de Maitreyi. Într-o întâlnire cu
nepotul doamnei Sen află că iubita lui s-a dat unui vânzător de fructe pentru a fi
alungată din casa părinților. O parte din aceste întâmplări sunt redate de personajul-
narator dar totodată se regăsesc în roman și fragmente din jurnalul acelei luni ce
conferă romanului calitatea de roman al experienței.

Discursul epic. Există o simetrie în construirea discursului narativ între incipit și final.
Incipitul stă sub semnul șovăielii: „Am șovăit atâta în fața acestui caiet pentru că n-am
izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi …”. Finalul romanului
este deschis și este alcătuit dintr-o serie de interogații retorice: „Și dacă n-ar fi decât
o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să știu?” și formularea unei
dorințe: „Aș vrea să văd ochii Maitreyiei.” Ochii simbolizează aici dorința de a înțelege
sentimentele fetei, de a se apropia afectiv. Șovăiala de la început și incertitudinea de
la final demonstrează ca încercarea personajului de a se regasi rămâne sub semnul
eșecului.
Caracterizarea personajelor.

4. Statut Allan

Allan este personaj principal, personaj-narator, un tânăr inginer englez, de 24 de

ani, venit să ajute la civilizarea Indiei. El aparține comunității albe din Calcutta, este
mândru de originea sa europeană și trăiește în mijlocul colegilor săi albi într-un
anumit dispreț față de indieni.

5. Trăsături

Portretul fizic al lui Allan este foarte puțin schițat, el mărturisind despre sine că este
urât.

Allan este un bărbat inteligent. El este preocupat să descopere caracteristicile

civilizației indiene și începe cu ajutorul Maitreyiei să învețe limba bengaleză. Allan se
dovedește a fi însă orgolios: crede că e văzut ca salvator al familiei Sen (neînțelegând
gestul domnului Sen de a-l accepta în casa lui) și nu suportă să fie ironizat de o fată
de 16 ani. Trăsătura principală a personajului este luciditatea, el autocaracterizându-
se: „am fost conștient întotdeauna de spiritul meu constructiv, de energia mea de alb
civilizator, sunt un tânăr inteligent și lucid.” Luciditatea reiese și din modul în care
interpretează fiecare situație în care se află. El notează de fiecare dată ce simte și
adesea este vorba de trăiri contradictorii. Allan este și un personaj analitic care
despică firul în patru, caută explicații, întoarce pe toate fețele stările prin care trece,
analizează fiecare gest, fiecare atitudine, fiecare cuvânt, un erou dominat de
incertitudini, tulburat și frământat, neînțelegând atitudinea inginerului. Prin onoarea
cu care îl tratează, prin grija afectuoasă, prin ocaziile prielnice create (lecțiile de
bengaleză se iau în camera lui Allan, nu în bibliotecă, Sen încercând să reducă
atitudinea distantă a Maitreyiei de la început) membrii familiei par să încurajeze
apropierea dintre cei doi tineri. Comportamentul Maitreyiei este și el destul de
neînțeles, uneori Allan o percepe ca „rece și disprețuitoare”, alteori este exaltat.
Natura sa dilematică se descoperă și la final când se întreabă: „Și dacă n-ar fi fost
decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să știu? Aș vrea să
privesc ochii Maitreyiei.” Allan parcurge și un drum al suferinței el recunoscând: „Nici
o femeie nu m-a tulburat atâta. Suferința mea senzuală e un blestem”. Se consideră
chiar vrăjit și nu îndrăgostit: „Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un
automat, de când m-a sărutat întâia oară?”.
Bărbatul trăiește o iubire pasională dar în comportamentul său demonstrează de cele
mai multe ori stăpânire de sine, frânându-și gesturile tandre în prezența familiei și
nemanifestându-și iubirea în public. Prin modul de construcție al personajului se
reflectă ideea că iubirea este atât un mijloc de cunoaștere pentru Allan, care ajunge să
înțeleagă până la un anumit nivel misterul sufletului indian cât și un mijloc de
distrugere a echilibrului interior. Nicolae Manolescu precizează: „Nimeni n-a ieșit
nevătămat din jocurile Maitreyiei. Să fie pierderea minților sau moartea singura ieșire
din toate marile pasiuni?”

Romanul Maitreyi este un roman al experienței cu deschidere spre problematica

omului modern și unul exotic prin lumina pe care o trimite către lumea indiană.

Distribuie mai departe!

Dorim să ajutăm cât mai mulți elevi, așadar ne-ai fi de ajutor distribuind site-ul și altor
colegi sau prieteni liceeni! Ne-ai face un mare favor și până la urma… un “share pe
facebook” nu te costă nimic!
Pagina Principală Politică de Confidențialitate Contact

© 2020 10LaRomana.ro | Toate drepturile sunt rezervate.