Maitreyi

de Mircea Eliade
-roman subiectiv, modern, de analiză psihologică, al experienței și al autenticității,
interbelic, apariție: 1933-

 Scrierile literare ale lui Mircea Eliade reprezintă două tendințe: pe de o parte
"experiența", autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realității, mai ales sub aspect spiritual și
erotic, și pe de altă parte fantasticul, reflectând "experiența sacrului". Romanul "Maitreyi" de
Mircea Eliade face parte din prima tendință, fiind un roman modern, subiectiv, de analiză
psihologică, un roman al autenticității și al experienței, dar și un roman exotic. Apărut în 1933,
romanul s-a bucurat la apariție de un mare succes de critică și de public, care a trecut repede
granițele țării. Este un roman al autenticității și al experienței pentru că valorifică trăirea cât mai
intensă de către personaje a unor experiențe definitorii. Proza experienței se bazează pe crearea
impresiei de autenticitate, prin elementele care converg înspre realitate: tehnica jurnalului, date
din viața autorului prelucrate artistic,scrisori. Allan este personajul alter-ego, având în vedere că
opera valorifică aspecte biografice din viața lui Mircea Eliade. Autorul trăiește o poveste de
dragoste alături de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece mai
mulți ani, dedicându-se studiilor de orientalistică la Universitatea din Calcutta. Notele din
jurnalul acestei perioade vor sta la baza creației epice, care aparține ficțiunii, fiind modificate
numele și ocupațiile unor personaje, că și finalul întâmplării, după cum mărturisește Mircea
Eliade în "Memorii". Caracterul exotic al romanului Este conferit atât de decor, cât și de
aspectele sociale din Calcutta și din familia bengaleză în care pătrunde europeanul, dar și prin
"Descoperirea sufletului feminin indian, o adevărată terra-incognita pentru un european". În acest
cadru social-exotic se desfășoară "idila între două ființe de rase diferite, despărțite prin moravuri,
unite în universalitatea dragostei, o veche temă romantică".
 Tema romanului Este iubirea incompatibilă, imposibilă; povestea de dragoste nu va avea
o finalitate pentru că incompatibilitatea este generată de discrepanța dintre cele două tipuri de
mentalitate- orientală și occidentală.
 Conflictul dintre europeanul Allan și bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă opoziția
dintre libertatea dragostei și constrângerile tradiționale, iar la nivel general, lipsa de comunicare
dintre civilizații și mentalități. Fire autoreflexivă, Allan trăiește un conflict interior: dintre
intensitatea iubirii, că experiență definitorie, și luciditatea autoanalizei.
 Titlul cărții coincide cu numele personajului principal feminin- Maitreyi- considerată de
critica literară cel mai exotic personaj feminin din literatura română: "femeie și mit" și în același
timp "simbol al sacrificiului în iubire" (Pompiliu Constantinescu).
 Din punct de vedere structural, romanul este alcătuit din cincisprezece capitole, relatarea
realizându-se pe trei niveluri: jurnalul intim al personajului Allan-acesta înregistrează experiența
chiar în momentul desfășurării ei; consemnările ulterioare, care presupun confirmarea sau
infirmarea primelor impresii și confesiunea naratorului, după consumarea experienței.
 Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde tonalitatea confesiunii și atitudinea
personajului-narator, prin sinceritatea povestirii, luciditatea analizei, autenticitatea faptului
"trăit", consemnat "în însemnările mele din acest an", dar și prin misterul femeii iubite.
 Noutatea discursului narativ constă în dublă perspectivă temporală, pe care naratorul-
personaj o are asupra evenimentelor. El reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul
prezent, dar și la modul în care percepuse respectivele fapte. Adnotările conferă autenticitate:
"Eu scriam în odaia mea. Am avut o sufocare penibilă de gelozie de care mi-e rușine. (Notă: De
fapt nu eram prea îndrăgostit atunci. Totuși eram gelos pe oricine o făcea pe Maitreyi sa râdă)".
 Maitreyi îi mărturisește lui Allan că a fost îndrăgostită de un pom, apoi de Tagore,
modelul ei spiritual. Pentru un european, viața lui Maitreyi este fascinantă. Stările pe care Allan
le traversează sunt variabile. El oscilează între atitudini diferite; autoanaliza dezvăluie diverse
etape ale iubirii, ale jocului seducției: "Eu n-o iubeam" "Ma tulbură, mă fascinează, dar nu sunt
îndrăgostit de ea" "Mă amuză doar" "Nicio femeie nu m-a tulburat atât". Sunt momente în care
Allan trăiește apoteoza: "Vrăjit și îndrăgostit".Tânărul trăiește iubirea ca pe o experiență de
cunoaștere și ajunge în punctul de a-și abandona religia pentru a trece la hinduism, crezând că
prin felul acesta se va putea căsători cu Maitreyi. Aceasta crede că unirea lor a fost "poruncită de
cer". De aceea, pentru a se evita păcatul iubirii "fără rod", oficiază o logodnă mistică printr-un
jurământ cosmic-legământul dragostei: "Ma leg de tine pământule că eu voi fi a lui Allan și a
nimănui altuia". Secretul relației este spulberat de Cna nu, care dezvăluie adevărata legătură, iar
Allan este nevoit să părăsească lumea plină de mister. Ruptura presupune supliciul și pentru o
dezintoxicare sentimentală, el se va retrage în Himalaya.
 Finalul romanului Este deschis, supus multiplelor interpretări. Allan află că Maitreyi se
dăruise unui vânzător de fructe pentru a fi izgonită și încearcă să deslușească meandrele gândirii
ei. Interogațiile surprind natura dilematică a personajului și starea de incertitudine: "Și dacă n-ar
fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să știu eu?Aș vrea să privesc ochii
Maitreyei".
 Relația dintre Allan și Maitreyi este conturată de personajul-narator, Allan, care relatează
faptele și întâmplările la persoana I. Aceste două personaje ocupă un rol important în această
operă și se află în centrul acțiunii, deci sunt personaje principale ale romanului, conturându-se
povestea exotică de dragoste a celor doi. Inițial, relația este bazată pe o curiozitate a lui Allan
față de o cultură diferită, față de India, o țară care se află în opoziție cu țara din care provenea el.
Cadrul temporal este sugerat vag: "când am cunoscut-o prima dată pe Maitreyi",însă acest pasaj
surprinde faptul că această întâlnire si relația cu Maitreyi l-a marcat pe personajul-narator și se
poate constata, astfel, că Allan nu a fost indiferent iubirii lor.
 Allan, tânărul european,rațional, preocupat la început de fizică și matematică, se implică
într-o experiență erotică inițiatică și, prin introspecție, își analizează cu luciditate trăirile. El este
tipul străinului care încearcă să decodifice esența spiritualității indiene, având drept cale de acces
erosul.
 Maitreyi, eroina romanului Este cel mai exotic personaj feminin din literatura română.
Adolescentă bengaleză, copil și femeie în același timp, poetă, preocupată de filozofie și apreciată
în cercurile intelectuale bengaleze, care conferențiază la 16 ani despre "esența frumosului",
Maitreyi simbolizează misterul feminității.
 Caracterizarea Maitreyiei este realizată conform principiilor personajului- narator, Allan.
Datorită lucidității lui Allan, însușirile acordate Maitreyiei sunt variabile: ""urâtă- frumoasă"
"primitivă- fată ca toate celelalte". Prin caracterizare directă, naratorul realizează, în diferite
etape ale iubirii lor, mai multe portrete, care îi redau vestimentația, chipul, detaliile fizice,
gesturile, calități ale acestei femei indiene învăluită în mister. La început nu i se pare frumoasă,
dar îi atrage atenția brațul gol al fetei, de o culoare stranie, "galben întunecat atât de tulburător,
atât de puțin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeițe...". Treptat, îl atrage taina fetei,
care poartă cu sine taina Indiei, încât învață să-i descopere frumusețea: "Nu are frumusețe
regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare, în sensul magic al
cuvântului". Misterul este ascuns în sufletul adolescentei pe care europeanul o cucerește, fără a-i
desluși vreodată taina. Caracterizarea indirectă, prin fapte, limbaj, atitudini, gesturi, relații cu
celelalte personaje, dezvăluie asumarea tragică a iubirii, pentru ca Maitreyi este singura din
cuplu care cunoaște interdicțiile și urmările erosului interzis în lumea sa. Ea îl inițiază pe Allan
în iubire, în cultura orientală și în sacralitate. Femeia din civilizațiile străvechi ale populațiilor
agrare este întruchiparea Marii Zeițe a Pamantului-Mamă. Legământul rostit la Lacuri o
descoperă pe Maitreyi în această ipostază; pentru ea, viața este iubire, iar iubirea înseamnă
sacrificiu și rodnicie: "Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan și a nimeni altuia. Voi
crește din el ca iarba din tine [...] și tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci
eu l-am ales...".
 Statutul social al personajului Allan îl prezintă ca fiind un inginer englez sosit în India. Pe
de altă parte , Maitreyi se prezintă ca fiind fata unui inginer, șeful lui Allan.
 Din punct de vedere psihologic, cele două personaje dau dovadă de o instabilitate psihică
și sentimentală, conturată de trecerile bruște de la un sentiment la altul, de la dragoste la ură, de
la constatare la alta. Odată cu trecerea timpului, reflectând asupra faptelor și vorbelor din trecut,
Allan adaugă adnotări pentru a modifica concepții sau pentru a scuza anumite comportamente și
gesturi.Allan și Maitreyi sunt personaje cu sentimente, trăiri și stări oscilatorii.
 Allan întruchipează tipul indragostitului lucid. Portretul său fizic nu este conturat în
cadrul operei. Autorul pune accent pe trăsăturile morale alea acestuia .Astfel, Allan dă dovadă de
o luciditate incomparabilă, chiar și în dragostea sa față de Maitreyi. Personajul este caracterizat
printr-o puternică dorință de cunoaștere, care a stat la baza apropierii lui de Maitreyi: "Aș vrea să
mărturisesc de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni
petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în
viața ei". La începutul relației, Allan se dovedește un observator rece, distant. Pe tot parcursul
romanului, atunci când retrăiește evenimentele din viața sa, acesta se autocaracterizează prin
repetarea cuvântului "ridicol", cu referire la comportamentul său sau la vorbe. De asemenea se
conturează neîncrederea în propria persoană și în persoana iubită, prin numeroasele interogații.
Acesta analizează fiecare gest anterior al său sau al Maitreyiei.