CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE

PLAN DE LECŢIE

DATA:
LICEUL ”Dr. Lazăr Chirilă”, Baia de Arieș
CLASA: a IX-a A
PROFESORUL: Haiduc Valentina
OBIECTUL: Limba şi literatura română
SUBIECTUL: Caracterizarea lui Ilie Moromete
TIPUL LECŢIEI: dobândire de noi cunoștințe
COMPETENŢE GENERALE:
1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare;
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare dialogată şi monologată;
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse.
4. Utlizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.
COMPETENŢE SPECIFICE:
- Folosirea unor modalitati diverse de întelegere si de interpretare a textelor literare studiate;
- Utilizarea adecvata a achizitiilor lingvistice în întelegerea si în producerea diverselor texte;
- Utilizarea adecvata a conceptelor de teorie a literaturii în analiza si în discutarea textelor
literare studiate;
- Evidenţierea şi explicarea mijloacelor de caracterizare directă și indirectă a unui personaj.
METODE DIDACTICE: conversaţia euristică, exerciţiul, analiza lexicală, demonstraţia, munca pe grupe.
RESURSE UMANE: 22 elevi
MATERIAL DIDACTIC ŞI BIBLIOGRAFIC: manualul, fişe de exerciţii, fişe cu exemple.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română. Învăţământ primar şi gimnazial, M.E.C., C.N.C., Bucureşti,
Editura Aramis Print, 2002
2. Cerghit, I. - Metode de învăţământ, Editura didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
3. Pânişoară, Ioan Ovidiu – Comunicare eficientă, Editura Polirom,
4. Ionescu, M.; Radu, I. - Didactica modernă, Cluj, Editura Dacia, 1995
5. Parfene, Constantin - Metodica studierii limbii şi literaturii în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Iaşi, Editura Polirom, 1999
6. Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, 2003, Editura Paralela 45, Bucureşti;
7. Chevalier, Jean, Gheerbrant,Alain, Dicţionar de simboluri, vol. 2,3, Editura Artemis, Bucureşti ;
8. Ion Pop (coord.) - Dicţionarul analitic de opere literare româneşti, vol. I-IV, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 1998-2001

Prof. Haiduc Valentina

 CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE
9. Lăcrămioara Mutoiu – Hermeneutică și naratologie aplicată , Editura Eurocart, Iaşi, 2003

DESFĂŞURAREA LECŢIEI

Momentele lecţiei Activitatea profesorului Activitatea elevului Observaţii

Momentul Notarea absenţilor. Pregătirea pentru lecţie. Conversaţia
organizatoric
Verificarea temei Ce aţi avut de pregătit pentru astăzi? Elevii citesc tema, iar Conversaţia şi
Aţi în tâmpinat dificultăţi în realizarea temei? situaţiile mai dificile sunt explicaţia.
analizate pe tablă împreună
cu profesorul.
Deschiderea cadrului În lecţia de astăzi ne vom îndrepta atenţia Problematizare
tematic asupra personajului principal al romanului şi conversaţie
Anunţarea noii lecţii. Moromeții scris de Marin Preda.

Anunţarea Poate spune cineva cum se numeste personajul Un elev menționează

competenţelor vizate principal? numele lui Ilie Moromete

Profesorul notează titlul lecţiei pe tablă: Elevii notează titlul în

Caracterizarea lui Ilie Moromete. caiete. Demonstraţia
Explicaţia
Lecţia de astăzi are în vedere familiarizarea
voastră cu modalitățile de caracterizare a unui
personaj, vom efectua exerciţii de analiza
literară.

Pentru început, vă propun un exerciţiu uşor: Elevii încep să citească de

lectura fișei cu caracterizarea directă a pe fișă, comentând
personajului Ilie Moromete, pentru a sesiza informațiile citite.
cum este perceput eroul de către celelalte Problematizare
personaje ale romanului, precum și de către Conversaţia
narator.
Elevii sunt conduşi spre descoperirea
semnificaţiilor caracterizării directe și
înțelegerea că această modalitate de
caracterizare ne permite să cunoaștem

Prof. Haiduc Valentina

 CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE
personajul îndeaproape
Profesorul conduce discuţia, astfel încât să se
observe că dacă mijlocul de caracterizare
directă a unui personaj este util în prezentarea
acestuia lectorului, modalitatea de caraxterizare
indirectă este, de asemenea, util întrucât ne
oferă libertatea de a-l percepe noi înșine prin
prisma comportamentului și limbajului său, a
relației cu celelalte personaje, a gesturilor și a
concepței despre viață.

Profesorul le solicită elevilor să aleagă dintre

variantele propuse drept trăsătură specifică a
peronajului: țăran filozof, erou independent,
familist convins?

Se reiau paşii parcurşi pentru descoperirea

trăsăturilor eroului, lecturând de pe fișă cum Elevii pot identifica și alte
este văzut Ilie Moromete de către celelalte caracteristici ale
personaje ale romanului, dar și modalitățile personajului.
indirecte de caracterizare.

Elevii sunt solicitaţi să alcătuiască, în grupe, un

plan de caracterizare a peronajului Ilie
Moromete, plan care va fi dezvoltat acasă
Reflecţie asupra Despre ce am discutat astăzi? Am discutat despre Conversaţia
activităţii personajul principal al
romanului Moromeții.
Consolidarea
cunoştinţelor Cum vom putea folosi cunoştinţele despre acest Aceste cunoştinţe ne
personaj pe care le-am învăţat ora aceasta? permit să caracterizăm mai
ușor un personaj de roman.

Tema Realizați caracterizarea personajului Ilie Elevii îşi notează tema

Moromete, valorificând informațiile asimilate pentru acasă.
astăzi la lecția de caracterizare a unui personaj.

Prof. Haiduc Valentina

 CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE
CARACTERIZARE DIRECTĂ de către NARATOR:
Deodată curtea răsună de un glas puternic și amenințător făcându-i pe toți să tresară CATRINA MOROMETE NICOLAE MOROMETE
de spaimă... Lovi-o-ar moartea de vorbă, de care nu te mai saturi, Ilie! Toată ziua stai de Tata a uitat sau se preface că a uitat, dar tot de
Moromete stătea parcă deasupra tuturor. vorbă și bei la tutun... Toată ziua stai la drum și bei tutun și la sfânta biserică nu vrei trufie m-a oprit de la școală, credea că el e centrul
Moromete însă nu vroia s-o apuce pe acest drum [al bisericii], iar cât despre celălalt, să mai vii! Ilie, în fundul iadului ai să ajungi!... Negru trebuie să fie sufletul tău... de universului, și cum le aranjează el așa e bine, toată
al cârciumii, nu-l folosise niciodată ca o soluție. Era cu zece ani mai mare decât Catrina păcate și de tutun... Desfrânatule! Ești mort după ședere și după tutun! lumea trebuia să-l asculte...Nu-l cunoști, dar să-l fi
și acum avea acea vârstă între tinerețe și bătrânețe când numai nenorociri sau bucurii Îți arde de prostii... După ce că nu muncești, nici nu taci! văzut ce-a fost el odată. Știi cum se adunau oamenii
mari mai pot schimba firea cuiva... Petrecea seri lungi cu prietenul său, Cocoșilă, Asta ai făcut din copilul tău!... Să ajungă să fie omorât de oameni, că n-ai vrut tu, când îl vedeau că iese la drum?...Și să știi că nu le
discutând politică sau ascultându-l pe Niculae care citea povești grozave... de dragul ălora, să-l mai lași să-și urmeze darul cu care l-a înzestrat Dumnezeu! spunea nimic! Ei spuneau! Dar știau că îi ascultă...
...avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau. Niculae, mamă, cum să te oprească el pe tine să urmezi la școală numai ca să le Ei!acuma s-a terminat, îl vezi cum îi ia altul vorba din
...negustoria nu i-ar fi plăcut dacă câștigul ar fi fost lipsit de peripeții... nu prevăzuse cumpere ălora pământul îndărăt și să ne dea pe noi afară din casă?...ăsta e om? Să gură fără nici un respect și el lasă fruntea jos și nu
niciodată latura comercială a produselor pe care i le dădea pământul, iar existența nu-l lași singur și să moară cu păcatele în spinare?...Nu pot să mă mai uit la el...Să mai zice nimic. De ce? Aici s-a întâmplat ceva și
banilor îi pricinuia o furie neputincioasă (când trebuia să-i dea, îi dădea cu gesturi nu-l văz în ochi. nimeni n-o să știe vreodată ce a fost cu el...
disprețuitoare de aruncare și blestema mărimea, culoarea și mirosul lor) El a fost voinic și și-a trăit viața. Mai mult pe noi ne-a chinuit în ultimul an, că nu ...nu pot să nu recunosc că nu-ți stătea deloc rău
Uimit și îngrijorat că feciorii îl vorbesc de rău în lume, Moromete se hotărî să înăbușe mai putea și vrea mereu să plece de-acasă... pe vremea când ai câștigat atâția bani că ți-ai
fără cruțare acest început de răzvrătire, având totuși speranța că nu-i adevărat. Fusese el necredincios, dar singurul lui păcat în afara necredinței și a rătăcirii cumpărat înapoi cele două pogoane vândute după
Moromete avea uneori obiceiul...de a vorbi singur...din pricină că n-are cu cine din urmă nu fusese decât trufia, prea credea că n-are să moară niciodată... fuga lor... Toată activitatea ta avea la bază o idee
discuta,... nimeni nu merită să-i asculte gândurile. ILIE MOROMETE greșită! Și te purtai foarte urât. Crezi că nu se poate
Începu apoi să citească cu un glas schimbat și necunoscut, parcă ar fi ținut el un să devii activ decât pe baza unei idei greșite?
AUTOCARACTERIZARE
discurs celorlalți... cu opriri care scormoneau înțelesuri nemărturisite sau încheieri Mamă,... tu ai fi vrut ca tata să moară și, din câte
Crezi că am să mor eu înaintea ta?
definitive care trebuiau să zdrobească de convingere pe cei care ascultau. am înțeles, el chiar a vrut să-ți facă pe plac și s-a pus
Suntem aicea un număr de oameni care avem pretenția că e ceva de capul nostru...
...huma arsă și înnegrită...era capul unui om care se uita parcă în jos. Fața îi era la pat și n-a vrut să mai mănânce... dar tu te-ai grăbit
Să mă ierte sfânta pâine, că sunt cu ea în mână, dar eu nu înțeleg care e situația...
puțin trasă. Nasul se prelungea, din fruntea boltită în jos, spre bărbie, drept și scurt, cu să-l lași să se chinuiască singur... Cred și eu că lui
Sunt plin de datorii, părinte.
ceva din liniștea gânditoare a frunții. Era el, Moromete...așa cum îl știau ei, dar parcă tata i-a pierit atunci cheful să moară de dragul tău.
Am făcut tot ce trebuia... le-am dat tot ce era la toți, fiecăruia ce a vrut... Ce mai
era singur, fără familie, fără Iocan și Cocoșilă...fără parlament Mă mir cum te împovărezi tu cu lucruri care nu te
trebuia să fac și n-am făcut?... Mi-a arătat mie cineva un drum mai bun pentru ei pe
...nepăsător față de ceea ce se aduna în urma lui, uitând de toate și pierzându-se pe privesc... și cu alea care te privesc direct, te scuturi
care eu să-l fi ocolit fiindcă așa am vrut eu? S-au luat după lume, nu după mine...
miriște în contemplări nesfârșite... ca și când nici usturoi n-ai mâncat și nici gura nu-ți
Atâta timp cât mă vedeți că trăiesc, ori faceți cum zic eu, ori, dacă nu, să plecați. Am
Pentru întâia oară M. nu putea scăpa de un sentiment de vinovăție care își scotea miroase.
muncit și am trudit și am luat pământul de la ciocoi ca să trăiți voi mai bine!...mă zbat
capul ori de câte ori vedea ochii mari și aprinși și chipul galben-negru al băiatului. Tată! De ce nu te-am visat niciodată? Ești supărat
să nu vând din el, să plătesc fonciirea fără să vând, să vă rămâie vouă întreg!
M. avea acel fel uimitor al său de a fi, de a vedea lucrurile și faptele oamenilor cu pe mine că n-am fost la căpătâiul tău când ai murit?
...Vreți să mă jupuiți pe mine de piele? ... Ce vreți voi de la mine, nenorociților? Să
niște ochi limpezi și neturburați Dar n-am putut veni... am vrut să cred că n-o să ți se
ies la drumul mare și să jefuiesc?... Vai ce nenorocire, o, ce lucru groaznic! ...
Tatăl său era un om care gândea și gândirea lui era limpede, n-avea nevoie să se întâmple nimic, ca să pot să nu viu să te văd așa cum
...sunteți copiii mei orice aș face...După fuga voastră n-am avut decât un singur gând
închesuie în ea. Nu cu rugăminți putea să-l facă să-l dea la școală, ci cu argumente... ești... tare bătrân și cu chipul morții pe față...
și gândul ăsta a fost la voi...Cum să fac...ca să aflați că muncesc pentru voi și că puteți
...era mânios și multă vreme se uită drept înaintea sa. Ai fi zis că se teme că uitându-
să vă întoarceți fără grijă și să găsiți tot pământul la loc cum fusese?...Și mi-am FICA, sora primei soții, RADA
se înapoi își va pierde stăpânirea de sine.
reparat greșeala, am muncit zi și noapte să pun la loc pogoanele vândute...Paraschive, Parcă mai cunoști tu pe cineva de când ți-au fugit
...glas firesc și straniu... cu o jale și o tristețe aproape duioasă, nepământească...
Nilă și Achime, e timpul să reparați și voi greșeala voastră...Întoarceți-vă acasă... feciorii?N-ai îmbătrânit neam, ai ceafă dreaptă. știu
glasul său încordat acuma era turbure și însingurat......arăta într-adevăr doborât ca de
Nu vreți?...Nu vreți nicidecum! Bine!...Mi-am luat mâna de pe voi. Mâna mea că ai trecut de 60...
boală. Era înspăimântător de posomorât și de întunecat la chip.
deasupra voastră nu mai există! Arăți bine, dar nu ești vesel. De ce? Crezi că mai ai
M. se așeză pe piatra albă de hotar și își luă capul în mâini. Era cu desăvârșire
Faptele mele crezi tu că sunt rele ca să mă vezi murind? Eu să mor din pricina tinerețea în față să te zbați din pricina unuia sau
singur...înțelegea că se uneltise împotriva lui și el nu știuse...iar lumea, trăind în orbire
faptelor mele? altuia?
și nepăsare, îi sălbăticise copiii și îi asmuțise împotriva lui....încerca să dea de curgerea
Ați fost șase copii... N-am putut să mă rup în șase părți că m-aș fi rupt și aș fi zis na Acesta e norocul tău. Ai minte de om tânăr, altfel ai
până mai ieri a gândirii sale liniștite...simțind că înstrăinarea de ea ar aduce întunericul
ție cutare, na și ție cutărică... iar eu, părintele, să ajung la mila voastră, să mă fi murit de mult, după câte știu eu.
și că moartea n-ar fi mai rea de atât. Cum să trăiești dacă nu ești liniștit?
trimiteți de la unul la altul... Ei, chiar dacă făceam așa, tot n-ați fi fost mulțumiți! Așa ai fost tu bun și nu ți-ai ridicat, de când te știu
M. nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă... Nici nu mai fu auzit povestind.
Două pogoane pe care vreai tu să i le dai fetei ăsteia ca să mă lase pe mine singur, eu, ochii la o muiere. Ai avut două, pe soră-mea,
Din M. cunoscut de ceilalți rămase doar capul de humă arsă, făcut odată de Din
ei, i-am dat eu trei și i-am trecut și loc de casă să se mărite ... și să stea aici... Credeai săraca, pe care ai omorât-o, și pe Catrina, care o să
Vasilescu și care acum privea însingurat...
că numai tu ai pământ?...totdeauna am zis că dacă e pământul meu, fac ce vreau cu te omoare ea pe tine, cu zile, dacă n-o gonești de-
În bine sau în rău se schimbase Moromete?...Nu se mai putea vorbi cu el, spuneai
el! acasă sau dacă nu fugi tu.
una...și răspunsurile veneau din altă parte...Devenise în mod ciudat întreprinzător...îi
Uită-te la mine... am peste 60 de ani și în mintea mea e că o să trăiesc o sută. De ce [Rada] te-a poreclit Mutul. Nu vorbeai neam!... N-
mergea destul de bine...Parcă chiar întinerise, arăta zdravăn, cu mustața mereu
să nu trăiesc? Ce, nu e bine de trăit? aveai darul vorbirii! Daʼ ce mustață frumoasă aveai și
neagră...
...vezi...eu te las pe tine să trăiești!... Dar rău fac, că tu vii pe urmă și-mi spui mie că ce subțirel arătai! Nici acuma nu ești gras, dar ți s-au
...el păstra mereu acea ușă deschisă în urma lui, doar-doar se vor întoarce băieții lui
nu mai am nici un rost pe lumea asta...Măcar eu tot am făcut ceva, am crescut șase adâncit ochii.
acasă; nu-l dădu mai departe pe Niculae la școală, deși ar fi trebuit, dacă ar fi înțeles că
copii și le-am ținut pământul... Ți-e gândul tot la ei. Degeaba zici că nu ești ăla
nu mai era pentru el nici o speranță...Cei trei erau duși pentru totdeauna...
Și adică cum să nu mai vorbim ce ne trece prin cap?!!...el [șeful de post] crede că care nu mai poate de inimă rea.
...nu mai avea în spate o familie în care cuvintele și gesturile lui să fie încărcate cu
mi-e mie frică de ce-o vrea el să-mi facă...
înțelesuri cu atât mai adânci și mai de temut, cu cât erau menite să țină în cumpănă
porniri atât de diferite și de neîmpăcat venind de la niște copii care ei înșiși aveau
Crezi că nu mai pot eu de inimă rea? Prof. Haiduc Valentina
Tu nu vorbeai la început din pricină că erai prea
tânăr, dar ochii tăi se uitau și vedeau lumea. N-aveai
Închipuiește-ți tu, să te visezi tânăr. Daʼ chiar tânăr ca și când ai trăi de la început... glas, dar te gândeai! Și când ai început să ai, au văzut
nevoie, chiar în ființa lor oarbă, de un stăpân care să nu țină la nici unul din ei dar să-i
Am treabă, și de dus mă duc unde vreau eu, când am eu chef, orice-ar zice lumea... și alții ce văzusem eu, un copil!
țină totuși pe toți în frâu...
Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă! Ilie, o să trăiesc de-aici înainte numai pentru tine...
M. încercă să-și recâștige fiul... dar...oameni și întâmplări îl smulseră pe Niculae de
Mi-e bine, nu mă doare nimic, dar nu prea mai sunt conștient...
 CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE
CARACTERIZARE DIRECTĂ de către NARATOR:
Într-o zi își rupse cămașa de pe el și începu să se vaite cu un glas plin de jale
zicând că mai bine ar veni o moarte să-l ia și să scape...Și se puse la pat, nu se mai
sculă și nu mai vru să mănânce.
M. își revenise. Arăta mereu în plină putere, și se găsiră destui care să spună că
jucase el comedia cu căzutul la pat, ca s-o poată goni pe Catrina de acasă și să se
însoare cu alta... îi revenise și gustul pentru politică...
Tăcea și chipul lui, care se trăgea parcă în jos, arăta că rezistența lui slăbea...M.
se resemnase de mult să lase să curgă astfel peste capul lui această ploaie de
amenințări și învinuiri. Nu zicea nimic, tăcea și asculta cu privirea albă, rătăcind pe
lucruri ce nu erau acolo și din când în când doar tresărea, dar foarte slab, luptând
cu mâhnirea și tristețea.
...chipul osos, cu fruntea lui bombată și cu ochii feriți sub arcade puternice și
drepte... ochiii i se trăseseră mult în orbite...
Niculae...era singurul fecior care-i mai rămăsese, după ce se căznise o viață să-i
aibă pe toți în jurul lui...
Veneau la M. cu o neliniște nedeslușită. Se întorceau acasă cu ea alungată, sau
limpezită... de acest om pașnic și înțelept....
Putea să fie adevărat acest lucru de necrezut, că nu vrusese să mai trăiască?... Se
simțise el așa de tare chinuit de remușcări?
...el se ținea mereu așa de voinic și mintea lui era atât de vie!
...întinerise, nu-l mai recunoșteau...își îndreptase umerii, fruntea i se descrețise,
mersul îi devenise mai hotărât, iar din glas îi pierise acea neliniște adâncă...
...își lăsă fruntea în pământ și mersul i se încetini. Era mersul lui când se gândea
și când nu mai vedea pe nimeni în jur.
Era adevărat că prea se înmuiase el în ultimii ani. Bine că își revenise.
...murise și Moromete dar de moarte bună... Chipul bătrânului își pierduse orice
asemănare cu cel din viață și privirea fiului nu stătu mai mult de câteva clipe asupra
lui, ca și când ar fi avut înainte un străin.
...se simțea de dincolo de mormânt că pe lângă durerea pe care ar fi simțit-o el de
a fi murit fără să aibă pe nici unul din feciorii lui alături, nu s-a mmai adăugat aceea
de a fi fost înmormântat, fără să fie măcar unul de față
PARASCHIV MOROMETE
Vrei nepăsare? și eu mă pricep la așa ceva. Sigur, acum ai vrea să ai banii lui
Bălosu, dar când am vrut eu să-i fac, ți-ai bătut joc de mine. Acuma descurcă-te!
Ce-ai, mă, de ne scoli?... Ce ne tot scoli de pomană cu noaptea-n cap? Mai lasă-ne
dracului să dormim!...Am ajuns bătaia ta de joc; după ce că ți-am muncit o viață
întreagă nici să dormim nu ne lași!
Lasă-ne, bă, în pace, că nu mergem!... N-auzi că nu venim? Mai du-te și singur!
...mă tată, ce bine aș fi trăit eu acuma dacă n-aș fi fost bolnav. Dacă nu fugeam de-
acasă și plecam și eu în mod normal, cum au încercat mulți să-și facă alte
rosturi...nu ajungeam aici! Noi te-am refuzat când ai venit la noi...nu ne-am dat
seama că muncisei pentru noi și ne voiai binele, nu răul...dacă mor,măcar n-o să-l
înjur pe tata
ȚUGURLAN
Nu e nimic de capul vostru! Dumneata, Moromete, ai fost consilier comunal, și ce-
ai făcut? L-ai ajutat pe Aristide să se îmbogățească. Nu umblai dumneata cu căruțele
prin sat să strângeți pentru monument și dracu mai știe ce?
COCOȘILĂ
Unde ești, mă pârlitule?
Moromete, ia ieși, mă, până afară! Mă, prostule,
ieși afară că ți-ai uitat urma la poartă!
PRIMARUL ARISTIDE
Șmecher Moromete! Crezi că o să ieși primar?
... trebuie să intri în consiliul comunal.
Prietenii mei îi împrumut cu plăcere!
JUPUITUL (AGENTUL)
Rasă de om ca dumneata n-am mai pomenit! Sărac
nu ești, copii mici n-ai, bolnav nu ești! Toată lumea
plătește, numai d-ta o întinzi ca gaia-mațu de 15
ani...
Și mai face și politică! E abonat la ziar și fonciirea
nu vrea s-o plătească!
ȘEFUL DE POST
Moromete este un om de care mi-ar fi nu știu
cum să-i iau băiatul la secție.
MARIȚA ALBOAICA
O fi plecat el de acasă noaptea, dar la mine a
ajuns târziu, răsărise soarele...Se împuținase,
săracul...
mama val-vârtej...să-l ducă... și tata...ridică
ciomagul și jap! Îi trage una pe spinare. M-a pufnit
râsul, dar am văzut eu că nu e de râs... Mergea el
doi-trei pași, dar pe urmă, chiar dacă îl țineai, se
făcea greu ca un pietroi și se lăsa în jos...Aveam o
roabă și l-a pus pe tata în ea și uite așa l-a dus până
acasă...
ILINCA MOROMETE
Ziceam că ești bolnav și tu te prefăceai!Mă miram
eu cine umbla în cușniță după pâine și lua brânză din
borcan!Mie îmi spuneai că nu suporți decât puțin lapte
Așa face și cu noi, nici nu-ți dai seama cum te
păcălește: tu îi spui și el tace și îl vezi că ia altă vorbă
El măcar, de bine de rău, mi-a dat...dacă nu era tata
cine știe ce mai ieșea, că nici acuma nu mă măritam
După ce-ai plecat tu [Niculae]din sat l-a apucat
porneala...întinerise și toată ziua îl vedeai ba pe la
primărie, ba pe la moară.
Îmbătrânise tata, nu-i mai era așa bine. Nu că
suferea de ceva, dar nu se mai simțea în apele lui.
Se lăsase și de tutun... când lua câte o țuică îi părea
rău că nu poate bea toată sticla...picioarele lui nu mai
erau bune de nimic...începuse să cadă...și pe urmă
luptă-te cu el să-l aduci acasă, că nici nu vrea...
Nu l-a durut nimic...nu se mai ridica deloc din
pat...când se trezea se uita ceasuri întregi pe
geam...noaptea a început să tragă, răsufla rău de tot, și
în ziua aia n-a mai cunoscut deloc pe nimeni...Și
alaltăieri dimineață, înainte să se lumineze, a murit...
CARACTERIZARE INDIRECTĂ
Prin conceția de viață:I.M. are o concepție de viață aparte centrată pe
ideea libertății spirituale (trăsătura lui definitorie) și a consecvenței în
principiile personale
Prin comportament: vorbește singur din pricină că nu are cu cine
discuta, cu sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile
- se consideră superior celorlalți (înainte de întrunirea din poiana lui Iocan
se barberește și se lasă așteptat ca o vedetă)
- citirea ziarului în poiana lui Iocan este hrană sufletească pentru I.M.
- împarte lumea în proști și deștepți, cei din urmă fiind foarte puțini și nu
scapă niciun prilej de a-i ironiza pe ceilalți, având un spirit mucalit, poznaș
- are tendința de a domina și de a face ca lumea din jur să se miște după
voința lui, fiind în viața colectivității o autoritate care-i domină prin replici
bine gândite, pline de umor și ironie
- deține arta disimulării, disimularea fiind inițial o reacție defensivă,
ulterior devine a doua natură a personajului, arătând înstrăinarea tragică: lui
M. parcă îi zburase mintea din cap și, cu bună știință, făcuse schimb cu a
altui țăran care vorbea cu tine așa cum vorbești cu un cal sau cu o vacă.
- inteligența evidentă și recunoscută de toți e folosită numai pentru o
înțelegere adâncă a vieții: e un țăran filozof și nu pentru că l-ar fi citit pe
Kirkegaard sau pe Schopenhauer, ci pentru că filozofează asupra existenței
și își lămurește toate trăirile având o inteligență reflexivă
- eroul are o complexitate care îl aseamănă cu un intelectual veritabil
- îndrăgostit de viață fiind, o contemplă și datorită spiritului său inventiv
transformă existența într-un adevărat spectacol, spectacol care îl amuză și
care pare a fi singura sa distracție, personajul fiind astfel construit încât nu
se poate amuza mai tare la o nuntă sau la un bâlci decât o face în poiană
- nu are spirit comercial, considerând că pământul și animalele sunt
menite a asigura traiul de zi cu zi și nu a-l îmbogăți
- fonciirea este un punct sensibil: nu are banii necesari pentru a o achita
- este pasionat de politică și continuă să fie preocupat de aceasta și după
ce se instalează comuniștii la putere
- inteligent fiind, prevede marile schimbări dramatice și le împărtășește și
prietenilor săi: colectivizarea, suprimarea comerțului liber, promovarea
nonvalorilor, partidul unic etc.
Prin limbaj: limbajul arată schimbările majore și dramatice prin care
trece personajul: la început stăpânește arta cuvântului, are plăcerea de a
povesti, domină lumea prin cuvânt, ulterior se închide în sine și se
întrăinează și de ceilalți: nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una și el
asculta și ai fi zis că înțelegea, ca să te pomenești pe urmă că răspunsurile
pe care le dădea veneau din altă parte
Prin gesturi: chiar gesturile personajului, precum mersul trădează stările
sale de meditație: era mersul lui când se gândea și când nu mai vedea nimic
în jur
Prin relația cu celelalte personaje: își iubește copiii, dar consideră că e
mai bine să-i țină din scurt; încearcă să-și îndrepte greșelile făcute față de ei
și recunoaște că marea lui greșeală a fost că nu l-a mai lăsat la școală pe
Niculae. Deși nu înțelege lumea fiilor, I.M. e convins că ei se vor schimba
mai târziu Durerea sa vine dintr-un simț al paternității rănite. Ideea de a-și
Prof. Haiduc Valentina
pierde fiii îl întunecă. (Eugen Simion)
Fire contemplativă și reflexivă, caracter liniștit, senin, la sfârșitul vieții își
reafirmă libertatea mărturisindu-i doctorului: Domnule, eu totdeauna am
dus o viață independentă...
 CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE

MARIA MOROMETE, GUICA

Te-a îmbrobodit alde tac-tău, să stai și să muncești pentru copiii lui, să-ți iasă
sufletul!...e averea voastră! Dacă nu murea biata mă-ta, erați și voi în casa voastră,
nu ca acum, că n-aveți loc de puturoasele alea!
Ați muncit de când erați mici și nu v-a luat niciodată o haină pe voi!...numai la
alea le-a luat!...Acolo e munca voastră, proștilor!

Prof. Haiduc Valentina