Prof.

Buz Ramona Angela

Enigma Otiliei
de George Călinescu

Apariţie: vede lumina tiparului în 1938

Tema: - istoria unei moşteniri;

- fresca societăţii bucureştene la început de secol XX, subjugată de avere, bani, poziţie
socială.
- feminitatea în formare
-
Planuri narative: casa lui Costache, clanul Tulea, moşia lui Pascalopol, diverse medii de afaceri etc.

Semnificaţia titlului:
Romanul urma să fie intitulat Părinţii Otiliei – ideea paternităţii, motivul orfanului; mai apoi,
Istoria unei moşteniri – critica socială. Titlul final – Enigma Otiliei – a fost criticat de unii, care credeau
că a fost ales doar din motive comerciale. Sugerează misterul feminităţii încadrate într-o societate
decadentă. Exprimă dramatica aventură a purităţii şi ingenuităţii (naturaleţe = sinceritate + vinovăţie),
într-o lume a luptei pentru avere şi putere.

Tehnici narative/formule estetice moderne:

- nu există fluxul epic clasic, foloseşte tehnica jurnalului, acele „dosare de existenţă” ţinute de
Felix care se exprimă pe sine prin amintiri, digresiuni etc.
- tehnica detaliului: apare descrierea-portret şi descrierea exterioarelor (vezi incipitul)
- reflectarea poliedrică: personajele sunt dispuse în planuri antitetice, prin reflectare inversată
(Felix – inteligent; Titi - imbecil)
- focalizarea: se porneşte dinspre exterior spre interior
- caracterul polifonic: fiecare personaj îşi dă cu părerea despre celălalt (vezi caracterizarea
Otiliei)
- ambiguitatea personajelor: Moş Costache este şi în ipostaza avarului şi în cea a tatălui;
Stănică e şi hoţ şi sentimental. Arivist şi demagog al ideii de paternitate; Otilia este un
amestec de maturitate şi inocenţă.
- Interesul pt. procesele psihice deviante, motivate prin ereditate şi mediu: alienarea şi
senilitatea. (Simion aparţine categoriei estetice a urâtului; Titi este copia tatălui, fiul
retardat). Lumea lor stă sub semnul bolii, al degradării morale reflectate în plan fizic.
-
Perspectiva narativă: este una obiectivă, naraţiune la persoana a III-a.

Incipitul: - surprinde balzacianismul prin descrierea amănunţită, tehnica detaliului şi focalizarea

- tânărul vine pe strada Antim
- vorbele bătrânului: „Aici nu stă nimeni”= frică, manipulare
-
Finalul: - conţine aceleaşi elemente balzaciene, descrierea străzii etc.
- Felix revine pe strada Antim
- îşi reaminteşte cuvintele bătrânului care, la sfârşit, reflectau adevărul
- susţine misterul din jurul Otiliei, Felix recunoscând că ea a rămas pt. el o enigmă.

!!!! – incipitul şi finalul conferă romanului o simetrie compoziţională.