Sunteți pe pagina 1din 40

ORGANE DE MAŞINI

ŞI MECANISME

Suport pentru proiect


CONŢINUTUL PROIECTULUI

I. TEMA DE PROIECTARE
II. BREVIAR DE CALCUL
2.1. Schema cinematică
2.2. Determinarea parametrilor dinamici şi cinematici
2.2.1. Estimarea randamentului
2.2.2. Stabilirea puterilor pe arbori
2.2.3. Alegerea motorului
2.2.4. Alegerea rapoartelor de transmitere parţiale
2.2.5. Calculul turaţiilor şi vitezelor unghiulare pa arbori
2.2.6. Calculul momentelor de torsiune pe arbori
2.3. Proiectarea transmisiei prin curele
2.4. Proiectarea angrenajului
2.4.1. Alegerea materialului şi stabilirea caracteristicilor mecanice
2.4.2. Dimensionarea şi stabilirea parametrilor de definire ai angrenajului
2.4.3. Calculul geometric al angrenajului
2.4.4. Calculul de verificare la oboseală al angrenajului
2.4.4.1. Calculul la oboseală de contact a flancurilor dinţilor
2.4.4.2.Calculul dinţilor oboseală de încovoiere
2.4.5. Calculul forţelor din angrenaj
2.5. Proiectarea arborilor
2.5.1. Predimensionarea arborilor
2.5.2. Proiectarea preliminară a formei arborilor
2.5.3. Dimensionarea arborilor la încovoiere şi torsiune
2.5.4. Verificarea arborilor
2.6. Alegerea lagărelor reductorului
III. BIBLIOGRAFIE
IV. MATERIAL GRAFIC
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICA
SPECIALIZAREA: ...........
DISCIPLINA: O.M.M.
STUDENT:

I. TEMA DE PROIECTARE

Să se proiecteze o transmisie mecanică compusă dintr-un motor electric, o


transmisie prin curele trapezoidale, un reductor cu o treaptă (angrenaj cilindric
cu dantură înclinată), având următoarele caracteristici:
1.1 Tipul motorului:
Asincron, trifazat, cu rotor în scurtcircuit, pornirea directă, având turaţia de
sincronism ns = …….. rot/min.
1.2 Puterea la ieşirea din transmisie: PE = …… kW
1.3 Raportul total de transmitere: iT = ……
1.4 Durata totală de funcţionare a transmisiei: Dh = ....... h
1.5 Regimul de funcţionare:
Regimul de lucru practic constant, cu momentul de pornire de 120% din cel
nominal.
1.6 Tipul reductorului R1C1H-001-00
1.7 Transmisia mecanică se foloseşte pentru următorul echipament:
………………………………………………………………………………

Data primirii temei:…………………..


Data predării proiectului: ……………………

Viza cadrului didactic îndrumător


II. BREVIAR DE CALCUL

2.1. Schema cinematică


2.1.1. Clasificarea şi simbolizarea reductoarelor

Reductoarele de turaţie sunt mecanisme cu roţi dinţate montate în carcase închise care se
utilizează pentru reducerea turaţiei, concomitent cu amplificarea momentului de torsiune transmis
(Figura 2.1).

Figura 2.1 Reductor de turaţie cu roţi dinţate cu o singură treaptă

Practic reducerea turaţiei, respectiv amplificarea momentului de torsiune transmis, apare


datorită diametrelor diferite ale roţilor aflate în angrenare. Se poate observa că pentru o rotaţie
completă a roţii mici roata mare efectuează o rotaţie incompletă.

Principalele avantaje ale reductorului de turaţie cu roţi dinţate sunt:


 asigură un raport de transmitere constant;
 durabilitate şi siguranţă mare în funcţionare;
 capacitate mare de încărcare, putând prelua şi suprasarcini de scurtă durată;
 gabarit relativ redus şi randament ridicat;
 întreţinere uşoară în timpul exploatării.
Principalele dezavantaje sunt:
 necesită un montaj precis al subansamblelor componente, ceea ce determină creşterea
preţului de cost;
 transmite şocurile şi vibraţiile;
 funcţionează cu nivel mare de zgomot.
Prin reductoare de turaţie de uz general se înţeleg1 ansamblurile independente, cu raport de
transmitere constant, tipizat sau care pot fi tipizate, care transmit puteri peste 0,1 kW în condiţii de
lucru obişnuite, la turaţia arborelui cu viteza mare de rotaţie de maximum 1500 rot/min, a căror
destinaţie nu este specificată de constructor şi care nu au particularităţi constructive impuse de un
anumit domeniu de utilizare.

                                                            
1
conform STAS 6849-77

  1
Reductor de turație (cu 
roți dințate)  

Maşină motoare 
(motor electric)  

Maşină de lucru 
 (tambur pentru roluit sârmă) 

Figura 2.2 Ansamblu Motor - Reductor de turaţie cu roţi dinţate – Maşină de lucru

Practic un reductor de turaţie realizează adaptarea turaţiei şi momentului de torsiune


transmis de o maşină motoare către o maşină de lucru1 (Figura 2.2).

Reductoarele de turaţie de uz general trebuie să fie astfel concepute încât să admită utilizarea
lor în următoarele condiţii:
 rotirea arborilor în ambele sensuri;
 sarcină constantă sau variabilă2;
 viteză periferică de maxim 20m/s pentru angrenaje cilindrice;
 temperatura mediului ambiant: -30oC÷50oC3;
 modulele angrenajelor trebuie să corespundă celor indicate în STAS 822-82;
 distanţa dintre axele angrenajelor trebuie să fie conform STAS 6055-82;
 rapoartele de transmitere ale treptelor reductoarelor trebuie să fie conform STAS
6012-82;
 capetele cilindrice ale arborilor trebuie să corespundă celor din STAS 8724/2-71;
 înălţimea axelor capetelor de arbore se standardizează;
 reductorul trebuie să fie prevăzut cu următoarele accesorii specificate de proiectant
(Figura 2.3):
- un dop filetat, pentru orificiul de scurgere a uleiului, amplasat astfel încât toată
cantitatea de ulei să se scurgă fără a fi necesară o altă operaţie4;
- un indicator de nivel al uleiului, conceput astfel încât să nu poată fi deteriorat
în timpul funcţionării sau transportării reductorului;
- cel puţin un capac la partea superioară a carcasei, servind la umplerea cu ulei şi
la verificarea stării danturilor angrenajelor;
- la reductoarele cu masa peste 25 kg, inele de ridicare, necesare operaţiei de manipulare;

                                                            
2
pentru ambele sensuri de rotaţie
3
cu indicarea tipului corespunzător de ulei
4
mutarea sau înclinarea reductorului

  2
 soluţia constructivă a reductorului trebuie să asigure respectarea normelor de tehnică a
securităţii şi protecţia muncii.

Capac
umplere ulei Inel ridicare
reductor

Indicator
nivel ulei

Dop filetat
scurgere

Figura 2.3 Reductor de turaţie cu roţi dinţate cu trei trepte de reducere


Prin reductoare de turaţie de uz general se înţeleg1 ansamblurile independente, cu raport de
transmitere constant, tipizat sau care pot fi tipizate, care transmit puteri peste 0,1 kW în condiţii de
lucru obişnuite, la turaţia arborelui cu viteza mare de rotaţie de maximum 1500 rot/min, a căror
destinaţie nu este specificată de constructor şi care nu au particularităţi constructive impuse de un
anumit domeniu de utilizare.

Tipul constructiv de reductor este determinat atât de cerinţele impuse de tema de proiectare,
cât şi de cerinţele de funcţionare. Distingem:
 reductoare cu angrenaje cilindrice ;
 reductoare cu angrenaje conice şi cilindrice;
 reductoare cu angrenaje melcate în combinaţie, sau nu, cu angrenaje cilindrice (Figura 2.4).
La proiectarea unui reductor de turaţie se folosesc tipurile de angrenaje necesare
îndeplinirii sarcinii de proiectare. Angrenaje melc-roată melcată pentru reduceri mari ale turaţiei
şi schimbarea planului de angrenare, angrenaje cu roţi dinţate conice pentru schimbarea planului
de angrenare şi angrenaje cu roţi dinţate cilindrice pentru transmisii fără schimbarea planului de
angrenare. .

  3
Angrenaj cu roţi
dinţate conice

Angrenaj melc-
roată melcată

Angrenaj cu roţi
dinţate cilindrice cu
dinţi drepţi

Figura 2.4 Reductor cu 2 trepte de reducere cu angrenaj melcat, cilindric şi conic

Axă de angrenare

Axă de angrenare Axă de angrenare

Figura 2.5 Reductor planetar – cu axe de angrenare mobile

Axele angrenajelor pot fi fixe sau mobile1 (Figura 2.5).


Simbolizarea seriei de reductoare2 cuprinde cuvântul REDUCTOR3, urmat de simbolurile a
trei grupe de caracteristici, separate prin liniuţe orizontale.

                                                            
1
reductoare planetare
2
deşi simbolizarea este standardizată depinde totuşi de STAS-ul adoptat de ţara producătoare
3
sau cuvântul descriptiv pentru acesta, funcţie de firma producătoare

  4
Prima grupă de simbolizare, a schemei cinematice cuprinde:
 o cifră egală cu numărul de trepte al reductorului1;
o 1 - o treaptă;
o 2 - 2 trepte;
o 3 - 3 trepte, etc;
 una până la trei litere, simbolizând tipurile de angrenaje din reductor2;
o prima literă
 F - reductor cu roţi cilindrice;
 K – reductor cilindrico conic, etc.;
o a doua literă
 S – arbore cu secţiune plină, cu pană de ghidare;
 R – arbore cu secţiune plină;
 L – arbore canelat cu secţiune plină;
 A – arbore tubular cu nut pentru arc;
 H – arbore tubular cu bucşe pentru contracţie;
 V – arbore tubular canelat, etc.;
o a treia literă
 A – reductor de ventilator;
 B – acţionare evelator cu cupe;
 C – acţionare benzi transportoare;
 E – reductor de extrudor;
 M – reductor de malaxor şi agitator, etc;
 una până la patru cifre, simbolizând poziţia relativă a axelor la fiecare angrenaj al
reductorului
 o literă suplimentară, care simbolizează indicaţii suplimentare referitoare la schema
cinematică.
La stabilirea simbolizării schemei cinematice a unui reductor, aceasta se priveşte astfel
încât, lanţul cinematic să se desfăşoare de la stânga la dreapta, adică axa de turaţie mică a
reductorului să fie în dreapta.
A doua grupă de simbolizare, cea a soluţiei constructive, cuprinde:
a) o cifră simbolizând tipul lagărelor
b) două sau mai multe cifre, simbolizând modul de fixare a carcasei.
Exemple de simbolizare a soluţiei, constructive:
- lagăre cu elemente de rostogolire, carcasa deasupra placii de spijin pentru fixare pe
sol: 001
- lagăre cu elemente de rostogolire, carcasa nu depăşeşte placa de sprijin pentru
fixarea pe perete: 003
Grupa a treia de simbolizare, cea a poziţiei arborilor, cuprinde două cifre (STAS 6848-87).
Simbolizarea unei tipodimensiunide reductor se compune din:
 simbolizarea seriei de reductor, urmată de o liniuţă oblică;
 simbolizarea tipodimensiunii, printr-o mărime caracteristică1, exprimată în mm,
urmată de semnul x şi valoarea raportului de transmitere
                                                            
1
de al 1 la 5
2
pentru angrenaj cilindric paralel litera C

  5
 numărul standardului de parametrii principali referitor la seria respectivă de
reductoare.
Exemplu de simbolizare a unui reductor cilindric paralel: Reductor 2 C1H – 001 – 01/250 X 5
(Figura 2.6):
 cifra 1 simbolizează numărul de trepte (o treaptă)
 litera C simbolizează tipul de angrenaj din reductor (angrenaj cilindric)
 cifra 1 simbolizează poziţia relativă a axelor angrenajelor
 litera H simbolizează indicaţia suplimentară (reductor cu axele de turaţie şi de turaţie
mică în acelaşi plan orizontal)
 cifra 0 simbolizează tipul lagărelor (lagăre cu elemente de rostogolire)
 cifrele 01 simbolizează modul de fixare a carcasei (carcasa deasupra placii de sprijin,
pentru fixare pe sol)
 cifrele 01 simbolizezază poziţia arborilor de cuplare cu un singur cap de cuplare, pe
aceeaşi latură a reductorului, cuprinşi într-un plan orizontal
 250 reprezintă distanţa dintre axe
 5 reprezintă valoarea raportului total de transmitere

Figura 2.6 Reductor cu 2 trepte de reducere cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

                                                                                                                                                                                                     
1
de exemplu: distanţa dintre axe

  6
Exemplu de plăcuţă de fabricaţie pentru reductor
produs de firma SEW-EURODRIVE, Bruchsal,
Germania1.

Type Denumirea tipului


Nr.1 Serie de fabricaţie
Pk1 [kW] Puterea de serviciu la arborele de intrare
MK2 [Nm] Cuplu de ieşire la reductor
n1 [1/min] Turaţie de intrare (HSS)
n2 [1/min] Turaţie de ieşire (LSS)
norm. Punct de lucru normal
min. Punct de lucru la turaţie minimă
max. Punct de lucru la turaţie maximă
i Raport matematic de transmisie reductor
Fs Factor tehnologic
                                                            
1
Acesta este un exemplu ilustrativ al posibilelor inscripţii de pe un reductor de turaţie. Acestea depind în principal de
ţara/firma producătoare, respectiv de STAS-ul adoptat

  7
FR1 [N] Forţa transversală efectivă la arborele de intrare
FR2 [N] Forţa transversală efectivă la arborele de ieşire
FA1 [N] Forţa axială efectivă la arborele de intrare
FA2 [N] Forţa axială efectivă la arborele de ieşire
Masa [kg] Greutatea reductorului
Qty of greasing points Numărul punctelor de ungere suplimentare
Fans Numărul ventilatoarelor instalate
Tipul de ulei şi clasa de vâscozitate / cantitatea de ulei
Year Anul de fabricaţie
IM Poziţia şi suprafaţa de montare

2.1.2. Soluţii constructive de reductoare

Dintre reductoarele cu o treaptă în figura 2.7 este prezentat un reductor cilindric cu axele în plan
orizontal tip 1C1. În figura 2.8 este prezentat un reductor cu două trepte - reductorul cilindric cu axele
în plan orizontal tip 2C1. Simbolizarea reductorului este conform standardelor din ţara în care se află
firma producătoare. În figura 2.9 este prezentat un reductor cu trei trepte.

Figura 2.7 Reductor cilindric cu axele în plan orizontal tip 1C1, cu o treaptă

  8
Figura 2.8 Reductor cilindric cu axele în plan orizontal tip 2C1, cu două trepte
În tabelul 2.1 sunt prezentate mărimile funcţionale pentru aceste reductoare. În tabelul 2.2
sunt prezentate dimensiunile geometrice ale acestor tipuri de reductoare.
Tabelul 2.1. Mărimile funcţionale pentru reductoarele cu o treaptă 1H-B: raportul de
transmitere1 i, turaţia de intrare, distanţa dintre axe

  9
Tabelul 2.2. Dimensiunile geometrice pentru reductoarele cu o treaptă 1H-B

Reductoarele prezentate fac parte din categoria reductoarelor cilindrice cu axele în plan
orizontal.
La reductoarele cilindrice cu o treaptă se recomandă dantură dreaptă pentru , la
viteză şi sarcină mică; pentru dantură înclinată se recomandă , la viteză şi sarcină mare.
La reductoarele cilindrice cu două trepte cu axele arborilor în plan orizontal se recomandă
.
Reductoarele obişnuite necesită arbori rigizi, deoarece amplasarea asimetrică a roţilor duce la
repartizare neuniformă a sarcinii pe lungimea dinţilor.
Reductoarele coaxiale orizontale au dimensiuni mici în lungime şi asigură ungerea corectă a
celor două trepte prin cufundarea aproximativ egală a roţilor conduse în ulei.
Reductoarele cilindrice cu două trepte, la care poziţia planului axelor arborilor este verticală,
necesită soluţii constructive speciale pentru asigurarea ungerii treptei de sus.
La reductoarele obişnuite şi la cele coaxiale cele două trepte pot fi cu dantură dreaptă sau
înclinată: se recomandă ca prima treaptă să fie cu dantura înclinată, iar cea de-a doua cu dantură
dreaptă.

                                                                                                                                                                                                     
1
reducere

  10
Figura 2.9. Reductor cilindric cu axele în plan orizontal tip 3C1, cu trei trepte

2.1.3. Construcţia carcaselor reductoarelor

Carcasa reductorului fixează poziţia relativă a arborilor şi implicit a roţilor dinţate. Ca urmare,
pentru asigurarea unei angrenări cât mai corecte, este necesară o bună rigiditate a carcasei. Pentru
realizarea montajului arborilor, roţilor dinţate şi rulmenţilor carcasa este realizată din două bucăţi:
carcasa inferioară şi cea superioară.
Uzual carcasele reductoarelor se execută prin turnare din fontă şi mai rar din oţel. În cazul
producţiei de unicate sau de serie mică se poate realiza o construcţie sudată a carcasei, folosind
tablă de oţel .
În cazul carcaselor realizate prin turnare trebuie respectate condiţiile impuse de procedeul
tehnologic:
 realizarea unei grosimi cât mai uniforme a pereţilor, cu evitarea aglomerărilor de
material; pentru sporirea rezistenţei şi rigidităţii se recomandă utilizarea nervurilor;
 asigurarea unei grosimi minime a pereţilor impusă de tehnologia de turnare şi de
natura materialului carcasei;
 trecerea treptată de la un perete mai gros la unul mai subţire pentru diminuarea
tensiunilor remanente după turnare;
 asigurarea unor raze de racordare suficient de mari şi realizarea unor înclinări ale
pereţilor (pentru extragerea uşoară a modelului din formă);

  11
 limitarea suprafeţelor prelucrate prin aşchiere la minimul necesar prin realizarea unor
zone speciale pentru suprafeţele de reazem ale piuliţelor, şuruburilor, capacelor,
dopurilor filetate etc.

Figura 2.10. Carcasă Reductor cilindric cu axele în plan orizontal tip 1C1
În figura 2.10 este prezentată construcţia unei carcase turnate pentru un reductor cu angrenaje
de portanţă mare (realizate din oţeluri durificate HB > 3500 N/mm2). În acest caz în scopul măririi
băii de ulei carcasa inferioară are pereţi verticali decalaţi faţă de cei ai carcasei superioare: carcasa
inferioară are pereţi la exterior, în timp ce carcasa superioară - la interior. Rigidizarea carcasei
superioare se face prin buzunarele de colectare a uleiului pentru ungerea rulmenţilor, iar a carcasei
inferioare prin nervuri interioare de rigidizare. Dimensiunile geometrice se găsesc în tabelul 2.2.
În cazul carcaselor sudate se impune respectarea unor condiţii legate de tehnologia sudării;
 folosirea unor materiale uşor sudabile;
 asigurarea accesibilităţii în vederea executării cordoanelor de sudură;
 alegerea unor forme constructive care să se preteze la automatizarea sudării;
 realizarea unei construcţii simetrice pentru ca tensiunile interne să fie reduse şi să nu
conducă la deformarea carcasei;
 grosimea pereţilor mai mică decât la carcasele turnate, dar nu prea mică pentru a nu se
produce arderea lor în timpul sudării;
 rigidizarea carcaselor prin nervuri;
 detensionarea carcaselor înaintea prelucrării prin aşchiere.
Prinderea celor două carcase se realizează prin intermediul asamblărilor filetate.
Pentru poziţionarea precisă a carcaselor se folosesc două ştifturi de centrare.

  12
La carcasa inferioară se prevăd:
 un orificiu pentru evacuarea uleiului controlat de un dop filetat; orificiul trebuie plasat
pe peretele lateral, razant la fundul băii de ulei, uneori fiind realizată şi o uşoară
înclinare (1:100) a fundului băii către orificiu pentru a permite scurgerea întregii
cantităţi de ulei;
 două tălpi laterale pentru prinderea reductorului de postament, tălpi prevăzute cu găuri
pentru şuruburi de fixare;
 inele speciale necesare pentru ridicarea şi manipularea reductorului.
În carcasa superioară se prevăd:
 un orificiu de vizitare care trebuie astfel dimensionat şi plasat încât să permită
observarea danturii tuturor roţilor din reductor;
 un orificiu filetat pentru dopul de aerisire care are rolul de a menţine presiunea din
interiorul carcasei la valoarea presiunii atmosferice (eventuale suprapresiuni ar
îngreuna asigurarea etanşeităţii);
 un orificiu pentru tija de control a nivelului uleiului (jojă);
 orificii filetate pentru prinderea a două inele şurub necesare ridicării reductorului (dacă
nu au fost prevăzute elemente pentru ridicare la carcasa inferioară sau dacă reductorul
are gabarit şi greutate mare).
Înălţimea carcasei inferioare se adoptă în funcţie de diametrul de cap al celei mai mari roţi,
ţinându-se cont de adâncimea de cufundare a roţii în ulei şi de volumul necesar al băii de ulei. Se va
ţine cont şi de faptul că distanţa de la suprafaţa de reazem a carcasei pe postament până la axa
arborilor să aibă o valoare standardizată în STAS 2741-68 .
Pentru asigurarea etanşeităţii se folosesc uzual manşete de rotaţie standardizate care se aleg
funcţie de diametrul arborelui.
Schema cinematică a transmisiei mecanice

Se consideră transmisia mecanică din figura 2.11. Aceasta este compusă din motorul
electric, transmisia prin curele şi reductorul cu roţi dinţate cu o treaptă de turaţie.

Figura 2.11

  13
Transmiterea cuplului, respectiv a puterii şi turaţiei, se face de la motorul electric la maşina
de lucru prin intermediul transmisiei prin curele şi a reductorului cu roţi dinţate.
Fluxul de putere se transmite de la motorul electric – transmisia prin curele - reductor - la
maşina de lucru.

În figura 2.12 este reprezentat


fluxul de putere într-un reductor cu o
treaptă. Angrenajul este compus din
două roţi dinţate cu dantură înclinată.

Arborele de intrare în reductor este


un arbore pinion. Roata z1 angrenează cu
roata z2, care este montată pe arborele de
ieşire.

 
Figura 2.12

2.2. Determinarea parametrilor cinematici şi dinamici


2.2.1. Estimarea randamentului

În cazul în care reductorul este antrenat de la motorul electric de acţionare prin intermediul
transmisiei prin curele, randamentul total de la arborele motorului la arborele de ieşire al
reductorului este:
ηT = ηC · ηR

unde: - randamentul transmisiei prin curele;  

n
ηR   η j
j1

unde:

– randamentul treptei j; j=1, 2, ..., n (j-numărul de trepte)

ηR - randamantul reductorului;

Randamentul pe o treaptă “j” se calculează conform relaţiei:

                ;

  14
în care:

– randamentul angrenării
– randamentul ungerii angrenajului
;
  - randamentul lagărelor;
pentru rulmenţi cu bile ; pentru rulmenţi cu role .
          

2.2.2. Stabilirea puterilor pe arbori

Cunoscând puterea de ieşire a reductorului PE ≡ P2 , impusă prin tema de proiectare, în funcţie


de randamentul preliminat al reductorului se determină puterea necesară pe primul arbore, în funcţie
de care vom alege motorul de acţionare. Puterea transmisă între doi arbori vecini este dată de
relaţia:

unde:
Pj-1 - puterea pe treapta anterioară;
Pj - puterea pe treapta j;
- randamentul treptei anterioare.
Particularizând relaţia pentru un reductor cu o treaptă, antrenat prin curele de la motorul electric
rezultă:
PE = P2;
unde:
PE – puterea la ieşire
P2
  P1  ,
ηR
unde:
P1-puterea la arborele I;
P2 –puterea la arborele II.
P2
Utilizând ηR = 0,97 , după înlocuiri obţinem: P1    ............kW .
η R 0,970

P P2 P
Pm  1   2
ηC ηC  η R ηT
unde:
Pm – puterea la arborele motorului,
PI, PII – puterea la arborele I respectiv II
– randamentul reductorului
– randamentul transmisiei prin curele
Utilizând ηC = 0,965 şi ηR = 0,97 , obţinem: Pm   ...........kW .
0,936

  15
Figura 2.13 Motor electric
2.2.3. Alegerea motorului

În construcţia de maşini, pentru antrenarea reductoarelor se folosesc cu precădere motoarele


electrice asincrone, a căror putere nominală (pN) trebuie să fie mai mare decât puterea la arborele de
intrare în reductor (PI), şi respectiv .
Din cataloagele de motoare electrice se va alege un motor electric a cărui putere nominală
îndeplineşte condiţia , motor care să aibă o turaţie nominală (nN), corespunzătoare turaţiei
de sincronism (ns) dată în tema de proiect.

Ecuaţia caracteristicii mecanice, este de forma:

unde:
ns - turaţia de sincronism a motorului de acţionare [rot/min]
nm – turaţia la arborele motorului corespunzătoare puterii Pm necesară la arborele motorului
de antrenare [rot/min]
nN – turaţia nominală a motorului electric ales [rot/min]
Mm – momentul (de torsiune) necesar la arborele motorului electric de antrenare [Nmm]
MN – momentul nominal transmis de arborele motorului de acţionare ales [Nmm]
Ţinând seama că:

[Nmm]

[Nmm]
  16
unde:
Pm – puterea necesară la arborele motorului de acţionare [kW]
PN – puterea nominală a motorului de acţionare ales [kW]
înlocuind în relaţia anterioară, obţinem:

Rezultă:

ale cărei rădăcini sunt de forma:


n s  n s2  4n N n s  n N Pm /PN
n m1,2 
2
Este adoptată soluţia nm care verifică condiţia:

Observaţie. În cazul cuplării directe a reductorului cu motorul electric de acţionare:


P1=Pm, nI=nm, MI= Mm, conduc la soluţia nI care verifică condiţia:

unde:
PI, MI – puterea, respectiv momentul necesar la arborele I al reductorului (calculate pe baza
estimării randamentului pe trepte) [kW], [Nmm]
nI – turaţia la arborele I al reductorului [rot/min]

Se alege un motor electric asincron a cărui putere nominală PN trebuie să fie mai mare
decât puterea la arborele de intrare în reductor. În cazul în care se utilizează o transmisie
prin curele trebuie ca PN > Pm.

Conform acestei recomandări se alege motorul: ASI - - - , cu PN =......kW şi


nN =..........rot/min unde:
- cota de gabarit (distanţa de la baza arborelui la axa arborelui de ieşire [mm]);
- seria L/M/S;
- diametrul arborelui motorului dam [mm]; - numărul de perechi de poli .

Turaţia la arborele motorului nm se determină conform relaţiei:


n s  n s2  4n N n s  n N Pm /PN
n m1,2  ,
2
unde: ns-turaţia de sincronism a motorului de acţionare [rot/min]; ns =............ rot/min;
nN-turaţia nominală a motorului electric ales [rot/min]; nN = ............. rot/min;
Pm-puterea necesară la arborele motorului de acţionare [kW];
PN-puterea nominală a motorului de acţionare ales [kW];
........  ............  4  ..................  ..........  ......../......
n m1   ................rot/min .
2
Este adoptată soluţia nm care verifică condiţia: nN < nm < ns , adică .......<…...<…

  17
2.2.4. Alegerea rapoartelor de transmitere parţiale

Rapoartele de transmitere (angrenare) pe care le pot realiza diferitele tipuri de angrenaje,


sunt limitate la valori admise, determinate din considerente de gabarit.
În cazul în care raportul de transmitere (iT) dintre maşina motoare şi maşina antrenată
depăşeşte aceste valori admise, se folosesc reductoare cu două, trei sau mai multe trepte, situaţie în
care se pune problema împărţirii raportului de transmitere total pe treptele reductorului.
La baza împărţirii raportului de transmitere pe treptele unui reductor stau următoarele
criterii: portanţa egală pe treaptă; volum (material) minim al roţilor dinţate, realizarea ungerii prin
barbotare a tuturor roţilor cilindrice conduse, realizarea aceleiaşi distanţe între axe la reductoarele
coaxiale, obţinerea unor dimensiuni de gabarit minime după una din cele trei direcţii.
În general, la reductoarele cu două trepte raportul pentru prima treaptă se recomandă:

Raportul de angrenare pentru treapta a doua:


Pentru obţinerea unui volum (material) minimal roţilor dinţate la reductoarele cilindrice cu
două trepte:

.
În cazul când se impune ca lăţimea unui reductor cilindric cu două trepte să fie minimă,
rapoartele de angrenare ale celor două trepte se calculează cu formulele:

în care:
– coeficienţii de lăţime ai roţilor din treapta întâi, respectiv a doua (se recomandă

).
iT – raportul de transmitere.
Pentru dimensiuni minime de lungime, la reductoarele cilindrice cu două trepte se recomandă:

Pentru obţinerea unor gabarite minime pe înălţime se recomandă:

La reductoarele coaxiale, rapoartele de transmitere iT = 9 ... 16, pentru a asigura folosirea


aproximativ egală a capacităţilor de încărcare a treptei rapide şi a celei lente, se recomandă:

  18
Pentru realizarea ungerii prin barbotare a tuturor treptelor unui reductor cilindric cu axele în plan
orizontal, deci pentru obţinerea unor roţi conduse de diametre egale sau apropiate se recomandă:

La reductoarele coaxiale, cu axele în plan orizontal, pentru cufundări egale în ulei a roţilor conduse
ale celor două trepte se recomandă:

La împărţirea raportului de transmitere al reductorului pe trepte se admit abateri de la valoarea dată


a lui iT, după cum urmează:
- pentru reductoare cu o treaptă , abaterea maximă , iT=5 ... 10,
abaterea maximă
- pentru reductoare cu două trepte, abaterea maximă este de
Rapoartele de transmitere (angrenare) parţiale obţinute conform relaţiilor prezentate mai sus, se
vor rotunji la valori standardizate conform STAS 6012-82 (tabelul 2.3.).

Tabelul 2.3. Rapoarte de transmitere (extras din STAS 6012-82)


I 1 1,25 1,6 2 2,5 3,15 4 5 6,3 8
II 1,12 1,4 1,9 2,24 2,8 3,55 4,5 5,6 7,1 9
Pentru angrenajele reductoarelor

Raportul total al transmisiei mecanice iT se calculează cu relaţia: iT = iC · iR, unde iC este


raportul de transmitere al transmisiei prin curele, iar iR este raportul de transmitere /
angrenare realiăzat de reductor. La reductoarele cu o treaptă se recomandă
iR= 1,25 ÷ 4 , cu abaterea maximă ± 2,5%. Raportul de transmitere iR / angrenare u la
reductoare (iR ≡ u) se alege din STAS 6012-82.Raportul de transmitere parţial al
transmisiei prin curele se determină cu relaţia iC = iT / iR , după alegerea valorii
standardizate a raportului de transmitere la reductor.
Deci: iR =........., conform STAS 6012-82; iT =............; iC =........... (care nu este standardizat)

2.2.5. Calculul turaţiilor şi vitezelor unghiulare pe arbori

Pe baza turaţiei arborelui de intrare (nI) şi a rapoartelor de transmitere stabilite pe trepte se


determină:
- turaţia arborelui al II- lea (la ieşire) la reductoarele cu o treaptă şi respectiv turaţia
arborelui intermediar la reductoarele cu două trepte

(rot/min)

  19
- turaţia arborelui al III-lea (de ieşire) la reductoarele cu două trepte

(rot/min)
Vitezele unghiulare pentru fiecare arbore se calculează conform relaţiei:

(rad/sec)
unde: n – turaţia

Cunoscând turaţia arborelui de intrare în reductor n1 şi a raportul de transmitere al


reductorului iR ,se determină:
n n
n 2  1 , în care n 1  m .
iR iC
După înlocuiri obţinem turaţiile: n1 =..............rot/min şi n2 =.............rot/min.

Vitezele unghiulare pentru fiecare arbore se calculează conform relaţiei:


ω j  π  n j /30 [rad/sec] ; j = 1,2

După înlocuiri, obţinem:


π  nm π  n1 π n2
ωm   ......... rad/sec; ω1   ......... rad/sec; ω 2   .........rad/sec
30 30 30

2.2.6. Calculul momentelor de torsiune pe arbori

Momentul de torsiune nominal pentru fiecare arbore se calculează conform relaţiei:


Pj[kW]
Tj'  9,55106  [Nmm].
n j[rot/min]
Momentul de torsiune la suprasarcină se calculează conform relaţiei:
Ts = ks· T j' ,
unde ks este coeficientul de suprasarcină
Momentele de torsiune pentru transmisia mecanică impusă prin tema de proiectare
(k2 = 1,2), după înlocuiri, sunt:
- arborele motorului electric
Pm
- nominal Tm'  9,55  10 6   9,55  10 6   ..................N mm ;
nm
- suprasarcină Tm = Ts,m = 1,2 · Tm' = ……………..N mm.
- arborele de intrare în reductor
P1
- nominal T1'  9,55  10 6   9,55  10 6   ..................N mm ;
n1
- suprasarcină T1 = Ts,1 = 1,2 · T1' = ……………..N mm.
- arborele de ieşire din reductor
P2
- nominal T2'  9,55  10 6   9,55  10 6   ..................N mm ;
n2
- suprasarcină T2 = Ts,2 = 1,2 · T2' = ……………..N mm.

  20
2.3. Proiectarea transmisiei prin curele
Transmisiile prin curele sunt transmisii prin frecare la care energia se transmite de la un arbore la celălalt
(ceilalţi) prin frecarea dintre elementul flexibil (curea tensionată) şi roţile de curea montate pe arbori.(Figura. 2.14)

/2

/2 

 
2   1
Dp2 

Dp1

y x 
A

Figura 2.14 Transmisie prin curele


Performanţele care se pot realiza la transmisiile prin curele sunt în funcţie de tipul de curea utilizată.
Calculul transmisiilor prin curele trapezoidale clasice (STAS 1164/1-71), respectiv
înguste (STAS 7192/2-65) se efectuează conform metodei din STAS 1163-71
Date iniţiale:
-puterea de calcul la arborele conducător: PC = Pm · ks=...........kW;
-turaţia roţii de curea conducătoare: nc1 = nm=............... rot/min;
-turaţia roţii de curea conduse: nc2= n1 =.............. rot/min.
-raportul de transmitere al transmisiei prin curele: iC =.....
În funcţie de PC şi nc1, conform STAS 1163-71 se alege curea trapezoidală .........................
a) Determinarea diametrului primitiv al roţii 1 de curea Dp1
Se recomandă Dp1=(2,5…3)dam+2m , unde dam=...... mm; m =...... mm.
Constructiv, Dp1 se alege funcţie de tipul curelei, respectându-se prescripţiile din STAS 1164-84.
După înlocuiri se obţine Dp1 =.......mm , definitivată constructiv la valoarea Dp1=.......... mm
b) Determinarea diametrului primitiv al roţii 2 de curea Dp2
Dp2 = Dp1 · iC ,valoare care se rotunjeşte la cea mai apropiată valoare din STAS 1162-84
După înlocuiri se obţine Dp2 =.......mm , definitivată constructiv la valoarea Dp2=....... ...mm.
c) Determinarea distanţei dintre axe A
c1) Preliminară: 0,7  (D p1  D p2 )  A  2  (D p1  D p2 )
După înlocuiri, obţinem
0,7  (......  ......)  A  2  (.......  .......),
deci alegem Aprelim=............mm.
Lp 
π
360

β1  D p1  β 2  D p2 
c2) Definitivă: A (pentru orice valoare a unghiului β1), (c2.1)
β1
2  sin
2
A  p  p2  q (pentru β1  110o ) (c2.2)

  21
unde:
Lp-lungimea primitivă a curelei;
Dpm-diametrul primitiv mediu;
D p2  D p1 
2

L p  2  A  π  D pm  ;
4A

p  0,25L p  0,393 D p1  D p2 
Dpm = (Dp1 + Dp2) / 2 ; .

q  0,125 D p2  D p1 
2

Lungimea primitivă a curelei astfel determinată, se rotunjeşte la cea mai apropiată valoare
standardizată, conform STAS 1163-71. Conform acestei recomandări, se alege Lp= ........mm,
valoare care înlocuită în relaţia de calcul a distanţei dintre axe definitivă (c2.1 sau c2.2)
(nestandardizată), face posibilă obţinerea valorii Adef =..........mm (valoare de obicei
nestandardizată)
Unghiul de înfăşurare la roata mică de curea β1  180  γ ; după înlocuiri, se obţine β1 =......
.
Unghiul de înfăşurare la roata mare de curea β 2  180  γ ;după înlocuiri, se obţine β2 =.......
.
D p2  D p1
Unghiul dintre ramurile curelei γ  2  arcsin ; după înlocuiri, se obţine γ =........
2A
.
d) Determinarea vitezei periferice a curelei v
π  D p1  n 1 π  D p2  n 2  v  30 m/s pentru curele trapezoidale clasice
v  [m/s]
60  1000 60  1000  v  40 m/s pentru curele trapezoidale înguste

După înlocuiri, se obţine v =........... m/s.


e) Determinarea puterii nominale transmise de o curea P0
Pentru curelele trapezoidale clasice, P0 se alege conform STAS 1163-71, iar pentru curelele
trapezoidale înguste P0 se alege din STAS 1163-71). Pentru valori intermediare ale parametrilor n1
(nc1), Dp1 şi i (iC), puterea P0 se determină prin interpolare liniară.
Conform celor precizate se alege P0 = .............kW.
f) Determinarea numărului de curele z0
c f  PC
f1).Preliminară z0 
c L  cβ  P0
unde: cf – coeficientul de funcţionare(se adoptă din STAS 1163-71); se recomandă cf = 1.
cL – coeficientul de lungime; se alege din STAS 1163-71 în funcţie de tipul curelei şi de
lungimea curelei Lp; se recomandă cL = 0,82 ÷ 1,05 ; se alege cL =..........
cβ – coeficientul de înfăşurare; se alege din STAS 1163-71 în funcţie de raportul (Dp2-Dp1)/A
şi unghiul de înfăşurare β1 se recomandă cβ = 1 ÷ 0,82 ; se alege cβ =........ .
Pc – puterea de calcul la arborele motorului electric (Pc = Pm · ks); după înlocuiri, se obţine Pc =.....kW.
După înlocuiri, se obţine z0 =.......curele.
z0
f2) Definitivă z
cz
unde:
cz - coeficientul numărului de curele (cz ţine seama neuniformitatea repartizării sarcinii pe
curele);

  22
cz se determină în funcţie de numărul de curele z0 ; se alege cz=.........

După înlocuiri, se obţine z = .... , (număr întreg) z = .... curele


g) Determinarea forţei periferice transmise F
PC kW 
F  10 3  N
vm/s
După înlocuiri, se obţine F =........N
h) Determinarea forţei de întindere a curelei Sa
S a  1,5 2  F
După înlocuiri, se obţine Sa=........N

2.4. Proiectarea angrenajului


2.4.1. Alegerea materialului şi stabilitatea caracteristicilor mecanice
În construcţia angrenajelor se utilizează o gamă largă de materiale: fonte, bronzuri,
materiale sinterizate şi în special oţeluri laminate, forjate sau turnate.
Ţinând cont că duritatea flancurilor roţii conducătoare trebuie să fie mai mare decât duritatea
roţii conduse , normele GOST recomandă o diferenţă de duritate de 20 ÷ 30 HB , în timp ce
normele americane AMGA recomandă 160 ÷ 350 HB pentru roata conducătoare , respectiv HB2 ≈
0,85 HB1 pentru roata condusă . Prin aceasta se reduce pericolul gripării pe de o parte , iar pe de
altă parte durabilitatea roţii conducătoare va fi comparabilă cu durabilitatea roţii conduse.
Funcţie de intensitatea solicitărilor şi de natura dinamică a suprasarcinilor în timpul
exploatării normale cât şi în perioadele de suprasarcină , se recomandă alegerea unor materiale din
categoria OLC, respectiv a unor materiale mediu ⁄ înalt aliate.
a) Varianta 1
- pentru roata conducătoare OLC 60: după TT îmbunătăţire, duritatea în miez şi flanc 2100 MPa;
- pentru roata condusă OLC 45: după TT îmbunătăţire , duritatea în miez şi flanc 1850 MPa.
b) Varianta 2
- pentru roata conducătoare 30MoCrNi20: după TT îmbunătăţire, duritatea în miez şi
flanc 3100 MPa;
- pentru roata condusă 41MoCr11: după TT îmbunătăţire , duritatea în miez şi flanc 2500 MPa.

Caracteristicile mecanice minime pentru oţelurile recomandate în cele două variante sunt
prezentate în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4
Marca σr (Rm) σ02 (Rp02) δ5 σ-1 σ-1t τ -1 σ0 σ at τ0
Oţelului [MPa] [MPa] [%] [MPa] [MPa] [MPa] [MPa] [MPa] [MPa]
OLC 45 620…660 360…400 18…17 270…350 200…220 160....170 430 360 220
OLC 60 710…750 410…460 14…13 300…360 230…260 190...200 500 420 230
41MoCr11 950 750 11 460...550 360 320 560 440 370
30MoCrNi20 1200 1000 10 360....430 370 290 780 700 410

  23
2.4.2. Dimensionarea şi stabilirea parametrilor de definire ai angrenajului
Caracteristicile ciclogramei de încărcare se determină conform STAS 12268-84
Date iniţiale. Conform temei de proiectare:
- durata totală de funcţionare a transmisiei Dh = 50000 ore;
- regim de funcţionare în suprasarcină de 120% faţă de funcţionarea normală;
- puterea la arborele de intrare în reductor P1 =.............kW
- turaţia la arborele de intrare în reductor n1 =.............. rot/min
- momentul de torsiune la arborele de intrare în reductor T1=....................N mm
- puterea la arborele de intrare în reductor P2 =............. kW
- turaţia la arborele de intrare în reductor n2 =.............. rot/min
- momentul de torsiune la arborele de intrare în reductor T2 =..................N mm
Pentru calculul parametrilor ciclogramei de încărcare se determină:
- NHE1;2- numărul de cicluri echivalente de funcţionare pentru calculul la oboseală de contact a
flancurilor dinţilor;
- NFE1 ;2- numărul de cicluri echivalente de funcţionare pentru calculul la oboseală prin înconvoiere
a dinţilor;
La ciclograma de încărcare constantă numărul de cicluri echivalente se calculează cu formula:
NHE1;2 =NFE1;2 =N1;2 ;
N1 ;2 = 60 · Dh · n1 ;2
După înlocuiri se obţine:
- pentru roata conducătoare: NHE1 = NFE1 = N1 = 60 · 50000 · n1 = ................... cicluri
- pentru roata condusă : NHE2 = NFE2 = N2 = 60 · 50000 · n2 =................... cicluri
La ciclograma de încărcare constantă momentul de torsiune echivalent se calculează conform relaţiei:
T1H =T1F =T1 ,
unde:
T1H – momentul de torsiune la oboseala de contact la care se reduc celelalte trepte de momente;
T1E – momentul de torsiune la oboseala prin înconvoiere la care se reduc celelalte trepte de momente.
După înlocuirile de la punctul 2.2.6. , s-a obţinut:
T1H =T1F =T1 = ......................... N mm
T2H =T2F =T2 = ......................... N mm
Construcţia grafică a ciclogramei de încărcare pentru arborele 1 este prezentată în figura 2.15.

Figura 2.15

Dimensionarea angrenajului cilindric evolventic exterior cu dantură înclinată


Calculul de dimensionare a angrenajului cilindric evolventic exterior cu dantură
înclinată se face conform STAS 12268-84.
1.Date iniţiale
a) Caracteristicile ciclogramei de încărcare a angrenajului
- constantă: P1 =...........kW; n1 =............rot/min; Dh = 50000 ore

  24
b) Raportul de transmitere/angrenare iR =.....
c) Condiţiile cerute de funcţionare
- tipul maşinii motoare: ASI - - - ,
- tipul maşinii de lucru: .....................................
2.Date adoptate
a) Tipul angrenajului şi schema cinematică: schema cinematică este prezentată în figura 2.11
b) Tipul de dantură: dantură înclinată.
c) Materiale, tratamente termice şi tehnologia de execuţie a roţilor dinţate: materiale şi
tratamente termice conform celor precizate la pct 2.4.1., iar roţile dinţate sunt realizate prin frezare
şi rectificare (Ra= 0,8÷1,6 μm).
d) Precizia în execuţie a angrenajului: clasa de precizie 7.
e) Profilul de referinţă: conform STAS 821-82 (figura 2.16) .
α0 = 20°; h *a = 1; c * = 0,25; ρ *0f = 0,38;
h0a = 1 · m; h0f = 1,25 · m; h0 = h0a + h0f = 2,25 m

Profilul de referinţă se defineşte prin:


- unghiul de presiune de referinţă (  0  20  );
- înălţimea capului de referinţă ( h0 a );
- înălţimea dintelui de referinţă ( h0 );
- raza de racordare de referinţă la piciorul
dintelui  0 f . 

Figura 2.16 

f.)Elemente geometrice ale danturii: β = 10° ; ψd = 1,3.

3.Distanţa minimă necesară între axe amin


  
1/3
 T1H  K A  K V  K Hβ  K Hα Z H  Z E  Z ε  Z β
2

a min  u  1   
 2  ψ a  u  σ Hlimb /S HP   Z N  Z L  Z R  Z V  Z W  Z X  
2 2

unde:
T1H - momentul de torsiune la oboseala de contact la care se reduc celelalte trepte de
momente; T1H=................Nmm;
u - raportul numerelor de dinţi (raportul de angrenare); u ≡ iR = ..........
KA - factor de utilizare; se alege funcţie de maşina de lucru şi respectiv funcţie de maşina
motoare: K A  K Am  K A1 ,
în care KAm- efectul maşinii motoare (KAm=1)
KA1-efectul maşinii de lucru; KA1=......
KA=.......
Kv - factor dinamic a cărui determinare este corelată cu viteza tangenţială a roţii
conducătoare;alegem Kv=1,15;
KHβ - factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii pt. solicitarea de contact; KHβ =1,5
pentru agrenajele nerodate;

  25
b - lăţimea danturii; b = ψa·aw; ψa - coeficient axial; ψa = 0,3 ;
KHα - factorul repartiţiei sarcinii între dinţi pentru solicitarea de contact; KHα = 1;
ZH - factorul de formă al dinţilor pentru solicitarea de contact; se alege ZH = 2,5;
ZE - factorul elasticităţii materialelor; ZE = 189,8 [MPa]1/2;
Zε - factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de contact; se alege Zε = 0,95;
Zβ - factorul înclinării danturii; Zβ = (cosβ)1/2; Zβ =..........;
σHlimb - rezistenţa de bază limită pentru solicitarea de contact; se determină în funcţie de
duritatea flancurilor dinţilor. Pentru materialul roţii conducătoare cu duritate de
HB = 2100 MPa (OLC 60), se recomandă determinarea rezistenţei de bază cu relaţia
σHlimb = 0,15HB + 250; după înlocuiri, se obţine σHlimb = 565 MPa.
Pentru materialul roţii conducătoare cu duritate de HB = 3100 MPa (30MoCrNi20), se
recomandă determinarea rezistenţei de bază cu formula σHlimb = 0,15HB + 250; după
înlocuiri, se obţine σHlimb = 715 MPa.
SHP - factorul de siguranţă minim admisibil la solicitarea de contact; se alege SHP = 1,15;
ZN - factorul durabilităţii flancurilor la solicitarea de contact în funcţie de NHE, se alege ZN = 1;
ZL - factorul materialelor de ungere; în funcţie de vâscozitatea cinematică a uleiului de
ungere , se alege ZL = 1;
ZV - factorul vitezei periferice; în funcţie de mărimea vitezei periferice a roţii conducătoare ,
se alege ZV = 1;
ZX - factorul de dimensiune pentru flanc; se alege ZX = 1;
ZR - factorul rugozităţii flancurilor; pentru danturi rectificate , se alege ZR = 1;
ZW - factorul raportului durităţii flancurilor; pentru angrenaje normale , se alege ZW = 1;

După înlocuiri, se obţine distanţa minimă dintre axe preliminară


1/3
 ...................  (......  1,15  1,5  1)  (2,5  189,8  0,95  0,992) 2 
a min  .........  1     ....................mm
 2  0,3  ....  (......./1,15) 2  (1  1  1  1  1  1) 2 

Valoarea obţinută se standardizează (aSTAS) conform STAS 6055-81.Pentru aceasta trebuie ca


(aSTAS-amin) / aSTAS ≤ ± 5 % , caz în care amin se micşorează. Valoarea standardizată se notează cu aw.
aSTAS = aw =..........mm

4. Determinarea diametrelor de divizare preliminare d1pr; d2pr


d1pr  2  a W / u  1  ................mm
d 2pr  u  d1pr  ........................mm

π  d 1pr  n 1
v t1pr   ...................m / s
60  1000
5. Viteza tangenţială preliminară vt1pr
6. Modulul normal minim necesar mn min ,respectiv modulul normal standardizat mn

unde:
T1F u  1 K A  K V  K Fβ  K Fα  YFa  YSa  Yβ  Yε
m n min  
a 2W  ψ a σ 0lim /SFP   YN  Yδ  YR  Yx
  26
T1F-momentul de torsiune la oboseala de încovoiere; T1F = T1 =…………….. Nmm;
u - raportul numărului de dinţi; u = iR =…….;
KA - factor de utilizare; se alege KA = 1,25;
KV - factor dinamic; KV = 1,15;
KFβ - factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii, pentru solicitarea la încovoiere;
KFβ ≈ KHβ = 1,5
KFα - factorul repartiţiei sarcini între dinţi pentru solicitarea la încovoiere;
KFα · Yε = 1;
Yε - factorul gradului de acoperire pentru solicitarea la încovoiere;
YFa - factorul de formă al dintelui pentru solicitarea de încovoiere;
se adoptă iniţial YFa = 2,5;
YSa - factorul concentratorului de tensiune de la piciorul dintelui;
se adoptă valoarea medie YSa = 2;
Yβ - factorul înclinării dintelui pentru solicitarea de încovoiere; Yβ = 0,8 la danturile
înclinate (β >10°);
aW - distanţa între axe de funcţionare, calculată sau adoptată, aW = ……… mm;
ψa - coeficient axial; ψa = 0,3;
σ0 lim - rezistenţa la oboseală la piciorul dintelui [MPa] - în funcţie de materialul şi duritatea
flancurilor, se alege relaţia σ0 lim=320+0,05·HB; după înlocuiri (1850 HB - duritatea roţii
conduse), se obţine σ0 lim=……….MPa
SFP - factorul de siguranţă minim admisibil la solicitarea de încovoiere; SFP = 1,25;
YN - factorul durabilităţii la încovoiere; YN = 1;
Yδ - factorul de reazem; Yδ = 1,1;
YR - factorul rugozităţii racordării dintelui; YR = 0,95;
YX - factorul de dimensiune; YX = 1.

Înlocuind, se obţine
.................  .....  1 1,25  1,15  1,5  2,5  2  0,8
m n min    ................ mm
........2  0,3 ..........
 1  1,1  0,95  1
1,25
Această valoare se standardizează conform STAS 822-82 şi se notează cu m n .
Rezultă m n=……mm.

7. Determinarea numerelor de dinţi z1 , z2


2  a w  m n   cosβ
z1  ; z 2  u  z1
m n  u  1

unde z1 - numărul de dinţi pentru roata 1;


a w - distanţa între axe în funcţionare, calculată sau adoptată; a w = …….. mm;
m n - modulul minim necesar standardizat; m n =….. mm;
u - raportul numerelor de dinţi; u = iR = …..;

  27
2  .......  ....  0,978
Înlocuind, rezultă: z1  ; deci z1 ≤………dinţi.
.....  .....  1
Alegerea efectivă a numărului de dinţi pentru roata 1 se face ţinând seama de recomandările
din literatura de specialitate; pentru danturile îmbunătăţite sau normalizate (HB≤3500), se
recomandă z1 ≈ 25…35 dinţi.
Se alege: z1 =........ dinţi; deci z2 =........ dinţi.
8. Recalcularea modulului normal
2  a w  cos β
mn 
z1  u  1  2  cos β

Modulul se standardizează conform STAS 822-82. Modulul mn se alege iterativ , până când
se obţine o valoare a, cât mai apropiată de aw , calculată cu relaţia a=[(z1 + z2) · mn] / (2 · cosβ);
după înlocuiri, obţinem a = .........mm.

9.Determinarea deplasărilor de profil însumate


z1  z 2
x ns  x n1  x n2   invα tw  invα t 
2  tgα n

unde: αn - unghiul de presiune de referinţă normal; αn = 20˚ ;


αtw - unghiul de angrenare frontal (unghiul de presiune frontal pe cilindrul de rostogolire);
 a 
α tw  arccos  cosα t 
 aW 
în care :
a - distanţa între axe de referinţă; a=............mm;
aw-distanţa între axe de funcţionare; aw=....... mm;
αt-unghiul de presiune de referinţă frontal;
 tg α n   tg 20 
α t  arctg    arctg    ....................... .;
 cos β   cos 10 
inv α t = tg α t – α t =................................(radiani)
Înlocuind, obţinem
 ............. 
α tw  arc cos  cos.........  ............. ………..;
 ........ 
invα tw = tg α tw – α tw =..............................(radiani)
Valorile funcţiei involut inv se aleg din tabel. Înlocuind, se obţine
......  ......
x ns   ..................  ................  .................
2  tg20

10. Repartiţia deplasărilor de profil pe roţi


Deplasările de profil pe roţi xn1, respectiv xn2 se determină, conform STAS 12268-84, (în
funcţie de (z1+z2)/2=............. şi respectiv xns / 2=.............). .
Se adoptă xn1 =................ respectiv xn2 =.............

  28
2.4.3. Calculul geometric al angrenajului

Figura 2.17

Calculul geometric al angrenajului cilindric exterior cu dantură înclinată în evolventă se


face conform STAS 12223-84.
- Numărul de dinţi: la pinion (1): z1 =.......... dinţi; la roată (2): z2 =............ dinţi
- Modulul normal: mn=............mm
- Unghiul de înclinare de divizare: β=10˚
- Unghiul de presiune de referinţă normal: αn = 20º
- Parametri profilului de referinţă (conform STAS 821-82):
α0 = 20°; h *a = 1; c * = 0,25; ρ *0f = 0,38; h0a = 1 · m; h0f = 1,25 · m; h0 = h0a + h0f = 2,25 m

- Distanţa între axe de referinţă: a =.............mm


- Unghiul de presiune de referinţă: αt =..........
- Unghiul de angrenare frontal (unghiul de presiune frontal pe cilindrii de rostogolire): αtw =...........
- inv αt =..................
- inv αtw =..................
- Coeficientul normal al deplasărilor de profil însumate: xns=.............

z1  z 2 .......  ......
x ts   inv α tw  inv α t  ; x ts   ................... - .................  ..................
2  tg α t 2  .........

- Coeficientul frontal al deplasărilor de profil însumate


- Coeficientul normal al deplasărilor de profil: la pinion (1)
x n1 =............ ; la roată (2) x n2 =...............
- Coeficientul frontal al deplasărilor de profil
- la pinion (1): xt1 = x n1 · cos β= ................................... ;
- la roată (2): x t2 = x n2 · cos β =...............................
- Modulul frontal : mt = mn / cosβ = ........./..............=...........
- Diametrul de divizare
z1  m n ........  ........
- al pinionului (1): d1    ..........
cosβ cos10
z m ........  ........
- al roţii (2): d2  2 n   ...........
cosβ cos10

  29
- Raportul de transmitere: iR = z2 / z1 = ........./..........=.........
- Diametrul de rostogolire
2aw 2  .......
- al pinionului (1): d w1    .......... .
i  1 .........  1
2  a W  i 2  .........  .........
- al roţii (2): d w2    .......... .....
i 1 .........  1
- Diametrul de picior
- al pinionului (1):
d f1  d1  2  m n   h *an  c *n  x n1   ........... .....  2  .........  1  0,25  ...........   .......... .....
 
- al roţii (2):
d f2  d 2  2  m n   h *an  c*n  x n2   ...............  2  .........  1  0,25  ...........  ...............
 

- Diametrul de cap de referinţă (cu dinţi nescurtaţi)


- al pinionului (1):
d a1  d1  2  m n   h *an  x n1   .............  2  .........  1  .........  ...............
 
- al roţii (2):
d a2  d 2  2  m n   h *an  x n2   ...........  2  .........  1  .........  .............. .
 
- Unghiul de înclinare (pe cilindrul) de bază:
β b  arcsin sin β  cos α n   arcsin sin.........  cos .........  .........

- Unghiul de presiune frontal la capul dintelui sau pe muchia longitudinală de ieşire


 z  m t  cosα t  ......  ..........  ........... 
α ta1  arc cos 1   arc cos   ..............
 d a1   ............ 
 z  m t  cosα t  ......  .............  ......... 
α ta2  arccos 2   arc cos   ..............
 d a2   .............. 
- Diametrul de bază
d b1  d1  cos α t  .............  ............  .............
d b2  d 2  cos α t  .............  ............  .............
- Pasul normal (de divizare): p n  π  m n    ........  ...........
- Pasul frontal (de divizare): p t  π  m t    ........  ...........
- Gradul de acoperire frontal (al profilelor)

z1  tgα ta1  z 2  tgα ta2  z1  z 2   tgα tw .........  tg.......  .........  tg.......  (........  .......)  tg.........
εα    .............
2π 2 
- Gradul de acoperire axial (al înclinării)
b  sinβ ..........  sin .......
εβ    ..........; b  b w  a w  a  ............  ..........  .........
π  mn   ........
- Gradul de acoperire total :
ε γ  ε α  ε β  .........  ..........  ...........
- Jocul la capul dinţilor pinionului (1)
c1  a W  0,5  d f2  d a1   ........  0,5  ............  ...........  ............
-Jocul la capul dinţilor roţii (2)
c 2  a W  0,5  d f1  d a2   ........  0,5  ............  ...........  ...........

  30
2.4.4. Calculul de verificare la oboseală al angrenajului
2.4.4.1. Calculul la oboseală de contact a flancurilor dinţilor
Calculul de verificare la oboseala de contact a flancurilor dinţilor constă în verificarea
condiţiei:
S H2  σ Hlim2 /σ H  S HP2 ,
unde: SH2 - factor de siguranţă la solicitarea de contact a flancului dintelui pentru roata a-II-a;

σ Hlim2  σ Hlimb  Z L  Z V  Z R  Z W  Z X  .........  1  1  1  1  1  ............MPa

σHlim2 - tensiunea limită de contact la oboseală a flancurilor dinţilor


σH - tensiunea efectivă de contact a flancurilor dinţilor
Ft2H  K A  K V  K Hβ  K Hα u  1
σ H  Z H  Z E  Z ε  Zβ  
bW  d2 u
............  .......  1,15  1,5  1 .........  1
 2,5  189,8  0,95  .......    ............MPa
.........  ......... .........
în care:
bw - lăţimea de lucru a angrenajului;
bw = b =........mm;
Ft2H - forţa tangenţială pentru calculul solicitării de contact;
2  T2H 2  ...........
Ft2H    ........... N
d w2 ..........
SHP - factor admisibil de siguranţă, pentru solicitarea de contact a flancului dintelui;
SHP = 1,15.
După înlocuiri, obţinem SH2 = .........> SHP = 1,15

2.4.4.2. Calculul dinţilor oboseală de încovoiere


Calculul de verificare la oboseala prin încovoiere constă în verificarea relaţiei:
S F2  σ Flim2 /σ F2  S FP

unde: SF2 - factorul de siguranţă la solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui pentru roata a-II-a;
σFlim2 -tensiunea limită la oboseala prin încovoiere;
σ Flim2  σ 0lim  Yδ  YR  YX =……..· 1,1 · 0,95 · 1 =………..MPa
SFP - factorul admisibil de siguranţă pentru solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui;
SFP=1,25;
σF2 - tensiunea la oboseală prin încovoiere la piciorul dintelui
Ft2F  K A  K V  K Fβ  K Fα
σ F2   YFa  YSa  Yε  Yβ
b  mn
...........  .......  1,15  1,5  1
  2,5  2  0,8  .............MPa
.........  .........
în care:
Ft2F - forţa tangenţială nominală pentru calculul la încovoiere a danturii;
2  T2F 2  ........
Ft2F    ............N
d w2 .......
După înlocuiri, obţinem SF2=.......> SFP=1,25.

  31
2.4.5. Calculul forţelor din angrenaj

Figura 2.18
a) Forţe tangenţiale (figura 2.18)
Ft  max FtHef ; FtFef 
unde:
FtHef - forţa tangenţială reală pentru calculul angrenajului la solicitarea flancului prin oboseală de contact;
FtFef - forţa tangenţială reală pentru calculul angrenajului la solicitarea de încovoiere a dinţilor;

Ft1Hef  FtH  K A  K V  K H β  K Hα N Ft2Hef  Ft2H  K A  K V  K Hβ  K Hα


2  T1H 2  .............................. 2  T2H 2  ...............
Ft1H    ...............N Ft2H    .................N
d w1 ............. d w2 .............
Ft1Hef  ............  ..........  1,15  1,5  1  ...............N Ft2Hef  ..............  ...........  1,15  1,5  1  .............N
Ft1Hef  .......................N ; Ft1Fef  .....................N Ft2Hef  ................ N ; Ft2Fef  ...................N
Deci Ft1  .............. N Deci Ft2  ................ N

b) Forţe radiale (figura 2.18)

Fr12   Ft12   tgα tw


Fr1  .......  tg...........  ..........................N
Fr2  .......  tg...........  ..........................N

c) Forţe axiale (figura 2.18)

Fa12   Ft12   tg β w ; β w  β  10


Fa1  .........  tg10  ...................N
Fa2  .........  tg10  ...................N

  32
2.5. Proiectarea arborilor
2.5.1. Predimensionarea arborilor

Predimensionarea se face, în general, utilizând relaţia:

16Tc
d 3 , [mm]
   at

unde : Tc - momentul de torsiune de calcul,


Tc  K d  T ;

Kd - coeficient dinamic;
 at = 12÷35 MPa
Diametrele preliminare sunt diametre de fus care se corelează cu diametrele interioare ale
rulmenţilor utilizaţi.

2.5.2. Proiectarea preliminară a formei arborilor

După predimensionare se stabileşte lungimea arborilor din considerente constructive.

De exemplu: lungimea fusului se corelează cu lăţimea rulmentului corespunzător (B), în funcţie


de diametrul arborelui antecalculat sau în funcţie de raportul l/d : l=(1....1,5)d, pentru lagăre cu
alunecare; l= (0,5....1)d, pentru lagăre cu rostogolire.

2.5.3. Dimensionarea arborilor la încovoiere şi torsiune

Se parcurg următoarele etape:

b1) Se stabileşte momentul încovoietor în fiecare secţiune periculoasă.


- În cazul în care forţele nu sunt coplanare - sunt distribuite în spaţiu, (figura 2.19), se
face descompunerea în două plane perpendiculare: orizontal (H) şi vertical (V),
determinându-se momentele încovoietoare şi se trasează diagramele MiH şi MiV.
- Se determină Mi rezultant şi se trasează diagrama Mi rez, figura 2.19.

M irez  j  M   M  ,
i
H 2
j
V 2
i j
j  1, n , [Nmm]

unde:
( M iH ) j - momentul încovoietor în plan orizontal în secţiunea “j” [Nmm]

( M iV ) j - momentul încovoietor în plan vertical în secţiunea “j” [Nmm]

b2) Se trasează diagrama momentului de torsiune (T), figura 2.19.


b3) Se determină momentul încovoietor echivalent şi se trasează diagrama Mi ech, figura 1.19.

  33
Folosind ipotezele de rezistenţă se calculează momentul redus (echivalent).
Momentul echivalent se determină utilizând relaţia:

M iech  j  M   T 
irez
2
j
2
j , j  1, n , [Nmm]

unde:

( M iech ) j - momentul încovoietor rezultant într-o secţiune “j” [Nmm]

Tj – momentul de torsiune în secţiunea “j” [Nmm]


 - coeficient ce ţine seama de ciclurile de variaţie diferite ale momentului
încovoietor şi de torsiune,
 aiIII ,

 aiII

în care:  aiIII - rezistenţa admisibilă la oboseală la încovoiere pentru ciclul


alternant simetric.
 aiII - rezistenţa admisibilă pentru ciclul pulsator.
Observaţie: Valoarea coeficientului α este determinată de raportul dintre rezistenţa admisibilă la
oboseala de încovoiere pentru ciclul alternant simetric (  aiIII ) şi una din rezistenţele admisibile la
solicitarea de încovoiere  aiI ;  aiII sau  aiIII , corespunzătoare modului de variaţie a momentului de
răsucire (static, pulsator sau alternant simetric). Valorile pentru  aiI , II , III , funcţie de materialele utilizate
sunt date în literatura de specialitate. Uzual   0,5  0,6 sau   0,75 .
b4) Determinarea diametrului pentru fiecare
tronson al arborilor
32M iech  j
dj 3 [mm] j  1, n
   aiIII
Urmărind legea de variaţie a momentului
din diagrama Miech se definitivează dimensiunile
arborelui.
Observaţii:
 Pe tronsoanele pe care sunt practicate
canale de pană se recomandă ca diametrul
rezultat din calcul să se majoreze :
 cu 4% pentru un singur canal de pană;
 cu 7% pentru două canale de pană
dispuse la 90 sau 120;
 cu 10% pentru două canale de pană
dispuse la 180.

Figura 2.19

  34
 Diametrele suprafeţelor de montaj se aleg din şirul numerelor normale STAS 75-90 (Dimensiuni
liniare normale);
 Zonele de racordare între două trepte cu diametre diferite se aleg conform recomandărilor din
standarde.
 Forma şi dimensiunile capetelor de arbori sunt precizate în standarde.

2.5.4. Calculul de verificare al arborilor


Verificarea rezistenţei arborilor la solicitări compuse
Pentru secţiunile periculoase se face verificarea la solicitări compuse conform relaţiei:
 red   aiIII , [MPa]
unde:
1
 red  M i2  (T ) 2 , [MPa]                            
Wz
 

2.6. Alegerea lagărelor reductorului


Alegerea tipodimensiunii rulmenţilor

Pentru rulmenţii la care cel puţin unul dintre inele se roteşte cu o turaţie n > 10 rot/min,
siguranţa de funcţionare este determinată, în principal, de fenomenul de oboseală de contact. În
cataloagele de rulmenţi este indicată pentru fiecare tipodimensiune de rulment, valoarea capacităţii
dinamice de bază C.
- Determinarea reacţiunilor din reazeme:

Rl ( 2)  ( Rl ( 2) H ) 2  ( Rl ( 2)V ) 2 ;

- Determinarea capacităţii dinamice de bază necesară pentru realizarea durabilităţii impuse:


l

C nec  P ( L) p
unde:
p= 3 pentru rulmenţii cu bile;
L – durabilitatea.
60nLh
L
10 6
n – turaţia arborelui (n1 pentru arborele roţii conducătoare şi n2 pentru arborele roţii conduse) ;
P – sarcina dinamică echivalentă.
Pentru rulmenţii care fixează arborii angrenajelor, sarcina dinamică echivalentă se calculează
conform relaţiei:
P = fk.fd (VXFr+ YFa)
în care:
fk - coeficient dinamic al angrenajului; fk = 1,2 (angrenaj cu precizie normală)
  35
fd – coeficient dinamic al procesului de funcţionare; fd = 1,2
V – factor cinematic; V = 1,2 în cazul rotirii inelului exterior;
Fr – sarcină radială;
Fa – sarcină axială;
X,Y- coeficienţi de echivalenţă (X = 0,56, Y = 1)
- Alegerea tipodimensiunii rulmentului
Diametrul d al fusului fiind determinat din condiţiile de rezistenţă, constructive sau de
montaj, din STAS 3041-80 şi STAS 6603-75 se alege tipodimensiunea rulmentului a cărui
capacitate dinamică de bază respectă condiţia:
C ≥ C nec. 
Exemple de alegere a rulmenţilor:
a) Rulmenţi radiali cu bile
60 n  Lh
L
10 6
Fa
Fa=0   e  X = 1, Y = 0 (tabele conform literaturii de specialitate).
Fr

b) Rulmenţi radial-axiali cu bile


Se alege schema în funcţie de sensul forţei axiale şi montajul rulmenţilor (figura 2.20).

Fa  0; FrI  FrII;


FaI = 1,11 FrI ,
unde: FaI - forţa axială din reazemul I.
  FaII = FaI+Fa ,
unde: FaII - forţa axială din reazemul II; 
Figura 2.20           Fa ‐ forța axială calculată la  angrenaje. 

‐ Din STAS, funcţie de diametrul d se adoptă C0.


- Se calculează:
Fa max
,
C0
FaII
În cazul analizat se determină  şi funcţie de "" se găseşte o valoare pentru "e".
C0
Fa max
- Se calculează ,
Fr
Fa II
În cazul analizat se determină  , iar rezultatul obţinut se compară cu valoarea aleasă
FrII
pentru "e".

  36
Fa X  1
Dacă e
Fr Y  0
Fa X
Dacă e
Fr Y
Valori pentru X şi Y se aleg din literatura de specialitate.

c) Rulmenţi radiali-axiali cu role conice


Se alege schema de solicitare (figura 2.21).
Fa>0 ,
0,5 FrII
FaII = ,
YII
FaI = Fa + FaII,
unde:
Fa - forţa axială calculată anterior.
În literatura de specialitate, în funcţie de diametrul d
Figura 2.21 al arborelui, se recomandă valori pentru "Y" şi "e".
- Se alege rulmentul pentru lagărul cu solicitare maximă.
Fa I
Se determină  şi valoarea obţinută se compară cu "e".
FrI

Fa X  1
Dacă e 
Fr Y  0
Fa X
Dacă e 
Fr Y
Valori pentru X şi Y se aleg din literatura de specialitate.

  37