Comunicarea si relatiile parinti - adolescenti Autor: clepsidra data publicarii: 28.02.

06 In toate societatile au existat si vor exista legaturi intre parinti si copii, mamele se ocupa in special de copii la varste mici, in toate societatile copiii vor considera parintii responsabili de necesitati, reusite si insuccesele lor. Relatiile intre parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la baza statuarea comunicarii in care se realizeaza un model, un pattern de conduita. In cadrul acestor relatii parintii incearca si de multe ori multi dintre ei reusesc sa socializeze copiii, contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de interrelationare din copilarie; ambele parti ale ecuatiei au nevoie de deprinderi, abilitati sociale pentru facilitatea intercomunicarii. Exista desigur studii privind forma si marimea familiilor, exista studii privind familiile dezorganizate, influenta divortului asupra atmosferei si formarii trasaturilor psihosociale ale minorilor, sunt numeroase cercetari privind copiii adoptati, privind copiii aflati in plasament familial, privind cupluri cu sau fara copii - pentru a enumera doar cateva din cele mai frecvente preocupari in domeniu. Studii mai de finete s-au axat pe investigarea unor aspecte, speciale in interrelatia parinti-copii, incluzand raportul satisfactie-conflict, relatiile frate-sora, relatiile cu mama, relatiile cu tata, adolescenta ca perioada a schimbarilor relationare; variatii culturale in statuarea relatiilor parinticopii. Binecunoscuta realitate psihologica potrivit careia interrelatia are obligatoriu la baza comunicarea este abordata si in acest tronson de studiere a relatiilor parinti-copii. Daca in timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul in stabilirea relatiilor in familie, extinse apoi la grupul de joaca, in timpul adolescentei parintii nu mai reusesc sa supravegheze minorii decat cu mare dificultate. In copilarie procurarea de jucarii, alimentatia, curatenia, conversatia reprezinta apanajul exclusiv al adultului. In adolescenta, tinerii aspirand la un alt statut decat cel de ? copil?se impotrivesc dorintei parintilor de a nu intarzia, de a avea grija deosebita pentru studiu, de a nu intra in relatii cu persoane rau intentionate, periculoase, de a nusi crea si adopta modele ? facile? Parintii vorbesc si transmit enorm copilului in perioada micii . copilarii, ei invata efectiv sa vorbeasca, sa participe la dialog. Copiii pun intrebari la care parintii incearca sa raspunda, ei ar trebui sa ofere raspunsuri cat mai adecvate dezvoltarii psihice a copilului. In adolescenta, centrul de greutate al comunicarii se deplaseaza de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi si prieteni. In perioada furtunoasa, frumoasa si tumultuoasa, plina de mari inegalitati psihosociale, tanarul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fara sa comunice nimic adultului si cel mai adesea parintilor. De exemplu, daca parintii intreaba un adolescent despre compania lui, ei dorind sa-si arate de fapt afectiunea, conversatia ar putea arata cam asa:

Parintele (mama ori tata): ? Unde ai fost?? ? unde sosesti acum?? , De Adolescentul: ? Afara? ? afara? , De Parintele: ? mai faceti voi cand va intalniti?? Ce

Adolescentul: ? Nimic? Parintele: ? facut bine ca ai iesit cu prietenii la discoteca?? Ai Adolescentul: ? Nu?. Astfel putem afirma ca adolescentii devin ? experti?in a nu transmite nimic, in a nu comunica. Unii parinti incearca sa invete copiii de la varste mici sa munceasca, sa faca o activitate si nu doar sa primeasca totul drept ? cadou? sa faca unele actiuni pentru a se deprinde cu respectul pentru ; munca. Psihologii studiind aceste activitati pe care unii parinti incearca sa le includa in structura conduitei copiilor si mai ales a adolescentilor atat ca un mod de comunicare mai profunda intre cele doua generatii - apreciindu-le schimb de idei in cadrul relatiei parinti-copii. De fapt, adolescentii ajutati astfel din copilarie ori pubertate isi dezvolta radacinile relationarii de mai tarziu: mama si fiica pot avea relatii mai intime, de prietenie adevarata, tata si fiul pot discuta mai deschis perspective viitoare, interese comune - sunt ? micro?tiparul prieteniei parinti/copii. in Regulile cele mai simple se invata si se respecta in familie, se reflecta in comportamentul din grup (scoala, prieteni, strada) si reintra in circuitul de comunicare intrafamiliala care sta la baza relatiilor intime (inclusiv sexuale) si de munca - daca au fost initiate prin conversatie si supravegheate de adult. Rapaport R., Rappaport M. (1977), Strelitz, Z. & Kews, Pilling,D. & Pringle(1978), Argyle M. & Henderson M. (1985) finiseaza cativa itemi pentru o posibila comunicare in perioada adolescentei, din ambele sensuri: de la parinti catre adolescenti, si de la adolescenti spre parinti, itemi cuprinsi in cateva reguli generale. O serie de studii audizeaza abilitatile parentale de conduita, regulile ca si drepturile parintilor in speranta decelarii efectelor asupra educatiei, asupra cresterii si statuarii unor stiluri, moduri de comportament. In fond, multi autori scriu despre binomul ? acceptare - respingere?ca fiind cel mai important in interrelatia parinti-copii (inclusiv adolescenti). REGULI PENTRU PARINTI Respectati intimitatea adolescentului Dati sfaturi dar si exemple de comportare Aratati afectiune fata de adolescent Incurajati ideile (cautarile) adolescentului Demonstrati ajutorul emotional (afectiv) REGULI PENTRU ADOLESCENTI Respectati intimitatea parintilor Pastrati confidentele, secretele Nu intrati in relatii sexuale cu parintii Luati in considerare drepturile parintilor Fiti politicosi cu parintii, mai ales cand sunteti in public, in grup

Pastrati secretele incredintate

Sprijiniti dorintele lor in absenta Oferiti cadouri si felicitari Nu fiti exagerat de posesiv pentru ziua lor de nastere Incercati sa tratati Priviti in ochi parintii in adolescentul ca pe un tanar timpul conversatiei adult responsabil Uitati-va in ochii lui in Vorbiti cu parintii despre timpul conversatiei probleme sexuale si moarte Oferiti adolescentului cadouri si felicitari de ziua Invitati prietenii in casa nasterii Sprijiniti adolescentul cand Discutati cu parintii despre nu este prezent (in absenta) politica si religie Vorbiti cu adolescentul Consultati-va cu parintii in despre probleme sexuale si problemele personale moarte (intime) Abordati cu adolescentul Respectati aprecierile si problemele de politica si evaluarile parintilor chiar religie daca sunt demodate Considerati-va responsabil Nu va criticati parintii in de comportamentul public adolescentului Nu criticati aspru alegerile Acceptati supravegherea prietenilor adolescentului generala (si grija) parintilor Aceste drepturi parentale circumscriu institutiei ? conduitei parintesti? comunicarii intre 2 , segmente diferite ca varsta, statut si rol social, nivel de informare si cultura se refera generic la:

1. Dreptul de a decide unde si cu cine sa locuiasca minorul; 2. Dreptul de a hotari in legatura cu educatia si obligatia, indatorirea de a se ocupa de educatia minorului; 3. Dreptul de a pedepsi in limite rezonabile; 4. Dreptul si obligatia de a proteja si apara minorul; 5. Dreptul de a administra proprietatea minorului; 6. Dreptul de a consimti sau refuza consimtamantul pentru tratamente medicale ale minorului; 7. Dreptul de a consimti sau refuza in legatura cu adoptia; 8. Dreptul de a consimti sau refuza consimtamantul la casatoria unui minor intre 16 si 18 ani; 9. Dreptul de a se comporta intr-un litigiu ca aparator al intereselor copilului; 10. Dreptul de mostenire a proprietatii dupa deces. (apud M.Argyle & M.Henderson, 1985).

Fluctuatiile inerente sociale, economice induc modificari si diferentieri culturale in ? aparatul? psiho-moral de conduita, de comunicare intre parinti si copii, care contine abilitati, capacitati de

interrelationare dar si nevoia permanenta de a cunoaste evolutia sociala si individuala a copilului, puberului, adolescentului. Acesta cu atat mai mult cu cat se accepta ca ? profesia?de parinte este extrem de dificila, de solicitanta si dinamica. In secolul 19 se considera ca pentru viata subiectului uman, copilaria reprezinta un segment deosebit de important, fapt reflectat in multitudinea abordarilor, studiilor, scrierilor, domeniilor; in secolul 20 aprecierea importantei a trecut pe palierul adolescenta (intre copilarie si viata adulta) -fenomen complex care, de multe ori s-a asociat, limitativ, cu ? rebeliune? ? , criza de identitate?etc. In culturi diferite studiile unor autori ca: Jodelet,D. (1989); Gergen, K.J. & Davis, K.E. (1985) au aratat drept cea mai importanta achizitie in dezvoltarea copilului: structurarea motivatiei pentru independenta si comunicarea ulterioara a adolescentului. Totodata, cercetari pertinente ocupandu-se de implicatiile acceptare - respingere conchid in legatura cu deficitul de interactiune, intercomunicare - ca una din situatiile posibile. Sintetic, abordarea afectiunii (dragoste parinteasca), petrecerea unui volum de timp considerabil impreuna cu minorul, tratarea acestuia cu delicatete, aplicarea flexibila a balantei recompenselor mai degraba decat a critica si a fi ostil determina o buna imagine a parintilor in acceptia copiilor. Daca, dimpotriva, copiii sunt respinsi de parinti (reactiile sunt diferite tata/fiu, mama/fiica) ei au mai multe sanse sa evolueze la pubertate si adolescenta spre: delincventa, agresivitate, conduite nevrotice, conduite atipice (schizofreniforme). In consecinta, sansele lor sunt mai reduse de ? vira?spre conduite civilizate, de a fi prietenosi, de a a avea capacitati de comportament civilizat, de a fi cooperanti, de a purta de grija altora. Incepute din perspectiva sociometrica, studiile privind reactiile copilului, adolescentului in procesul de intercomunicare cu adultul, cu parintii, cu familia s-au diversificat. Cercetarile lui Glueck si E.T.Glueck (1950), H.G.Elder (1962), T.Smith (1983), Riskin J. & E.Faunce (1976), F.F.Schachter (1983),Blok J. & Morrison A. (1981), Freedman, J. (1978) etc., capata contur in zone diferite de pe glob, in culturi si grupuri socio-economice variat structurate. Se degaja cateva idei principale pentru stilul in comunicare parinti/copii, pentru intelegerea profunda a perioadei adolescentei: Pentru adolescent este apreciata ca benefica ? supravegherea democratica? Este de . preferat o abordare permisiva, egalitara a adolescentului fata de una autoritara, de respingere; in alte conditii minorii nu ezita sa spuna ca ? parintii uita ca au fost si ei tineri?si ? isi cunosc nu limitele? . Comportamentul parintilor caracterizat prin caldura afectiva, rasplata acordata pentru merite. Aceasta are consecinte favorabile in achizitionarea de catre adolescent a unor itemi structurali ai personalitatii lui, a independentei de a avea o identitate, auto-evaluarii etc. In familiile cu dezvoltare normala adolescentii sunt mult mai cooperanti, sunt veseli, invata sa spuna glume, sa rada si sa se bucure. S-a constatat ca acesti adolescenti invata cu mai multa usurinta sa stocheze si sa distribuie informatia, fata de adolescentii cu tulburari de comportament la al caror viraj parintii si grupul asista de multe ori fara sa stie cum si de ce sa intervina. Sursa: R? canu Ruxandra, Psihologia comportamentului deviant

Sfaturi pentru o comunicare eficienta parinte-copil

Fii disponibil pentru copilul tau -Fii atent la momentele in care copilul tau este dispus sa stea de vorba - inainte de cina, la culcare, in masina - si fii disponibil -Deschide discutia, astfel copilul tau va realiza ca-ti pasa de ceea ce i se intampla -Gaseste-ti timp, macar o data pe saptamana, pentru a petrece timp doar tu cu copilul tau, facand una dintre activitatile lui preferate -Observa interesele copilului tau si documenteaza-te astfel incat sa aveti subiecte comune de discutie - muzica lui preferata sau activitatile care ii fac placere -Initiaza conservatiile impartasindu-i lucrurile la care te-ai gandit mai degraba decat sa ii adresezi intrebari Arata-i copilului tau ca este ascultat -Cand copilul tau iti vorbeste opreste orice alta activitate si asculta-l -Arata-te interesat de ceea ce spune fara sa fi intruziv -Asculta-i punctul de vedere chiar daca este foarte diferit de al tau -Lasa-l sa termine tot ce are de spus inainte de a-i raspunde -Repeta ceea ce ai auzit de la el pentru a fi sigur ca ai inteles corect punctul lui de vedere Raspunde-i in asa fel incat sa te auda -Copilul se va departa de tine daca vei deveni manios sau defensiv -Exprima-ti parerea fara a i-o respinge pe a lui, admitand ca este in regula sa te contrazici -Rezista tentatiei de a crea dispute pe margine a ceea ce este corect. In schimb spune-i stiu ca nu esti de acord cu mine dar asta este ceea ce cred eu -Concentreaza-te pe sentimentele copilului, in timpul conversatiei, mai degraba decat pe ceea ce simti tu Aminteste-ti -Intreaba-ti copilul care sunt nevoile lui de la conversatia pe care o purtati - doreste un sfat, doreste sa fie doar ascultat, doreste ajutor in a-si intelege sentimentele sau doreste sa rezolve problema -Copiii invata prin imitatie. De cele mai multe ori, te va imita in modul in care va rezolva o problema sau va face fata emotiilor cu care se va confrunta -Vorbeste cu copilul tau - nu-i tine predici, nu-l critica, nu-i spune lucruri care l-ar putea rani -Copiii invata din propriile greseli. Atat vreme cat consecintele actelor lor nu sunt periculoase, este mai bine sa nu te amesteci -Este posibil ca, copilul tau sa-ti spuna doar o mica parte din ceea ce il supara. Asculta cu atentie ceea ce spune, incurajeaza-l sa vorbeasca si astfel poate iti va spune toata povestea A asculta si a discuta este cheia catre o legatura sanatoasa intre parinti si copii. Este foarte greu sa fii parinte iar sa mentii o legatura buna cu copilul cand acesta se afla la varsta adolescentei este de-a dreptul o provocare, mai ales cand parintii se confrunta si cu alte probleme.

Autor: Psiholog Loredana Ionascu Institut: Clinica TerapiaM Sursa: Psiholife.ro

Comunicarea eficienta intre parinte si copil

Psihologie - 24 Noiembrie 2008

Share

Comunicarea cu copiii cere anumite abilitati. Parintii trebuie sa tina minte ca micutii inca invata si cresc. De aceea este imperativ sa fiti capabili sa comunicati cu ei la acelasi nivel. In special, parintii trebuie sa tina minte sa foloseasca un vocabular ce poate fi inteles de copil, un ton calm si limbaj corporal ce nu va trimite mesaje ambigue. Parintii ar trebui sa isi aloce de asemenea mult timp zilnic pentru a discuta cu copiii lor si sa se implice in viata lor. Folositi un vocabular adecvat Folosirea unui vocabular adecvat in comunicarea cu copiii are doua semnificatii si necesita atat folosirea unui vocabular pe care copiii il pot intelege dar si a unuia acceptabil din punct de vedere social. Cuvintele ce vor fi intelese depend bineinteles de copil, dar o foarte buna regula generala este aceea ca parintii ar trebui sa utilizeze cuvinte pe care le folosesc copiii insisi. Spre exemplu, este posibil ca un copil sa nu inteleaga cuvantul inconfortabil, dar poate identifica acest concept prin expresia ma simt ciudat. Bineinteles ca parintii pot adresa intrebari si pot oferi explicatii care sa duca la intelesul expresiei si apoi pot introduce cuvantul inconfortabil. A ne apleca la nivelul ochilor copilului in timp ce vorbim cu el nu este numai un semn de respect fata de el, dar permite de asemenea parintelui sa masoare gradul in care conversatia este cu adevarat inteleasa. In acelasi timp parintii trebuie sa tina minte ca un copil poate prelua foarte usor vocabularul pe care il folosesc adultii, fapt ce inseamna ca in orice imprejurari trebuie folosit un vocabular acceptabil din punct de vedere social. Folositi un ton calm Pentru a putea comunica eficient cu copiii, parintii trebuie sa foloseasca un ton calm. Copiii sunt foarte sensibili in ce priveste mania, astfel incat atunci cand parintii ridica vocea copiii

neglijeaza adesea cele spuse concentrandu-se asupra modului in care sunt rostite. Cand parintii tipa copiii se concentreaza doar asupra acestui fapt si se tem ca pot fi la ananghie. Pastrati copilul atent prin folosirea permanenta a unui ton calm si controlat. Folositi un limbaj corporal potrivit Copiii inca invata cutume si obiceiuri sociale astfel incat parintii nu ar trebui sa le trimita mesaje ambigue pentru a nu-i induce in eroare. Limbajul corporal poate sustine sau nega o afirmatie, iar parintii trebuie sa tina minte mereu asta. Spre exemplu, a spune unui copil ca a fost iertat pentru o greseala in timp ce va incruntati si tineti mainile incrucisate, nu va trimite un mesaj corect. In mod similar a spune copiilor ca au fost neobrazati, imbratisandu-i si razand, trimite de asemenea un mesaj ambiguu. Parintii ar trebui sa evite eventualele confuzii si sa isi comunice mesajele corect, atat prin cuvinte, cat si prin actiuni. Folositi timpul cu intelepciune In fiecare zi parintii au multe oportunitati pentru a vorbi cu copiii lor. Chiar daca este vorba de cateva minute, parintii ar trebui sa exploateze aceste minute prin adresarea de intrebari, permitand copiilor sa vorbeasca fara a fi intrerupti si cerandu-le opiniile. A va crea timp pentru a vorbi cu fiecare copil in parte este ideal, dar o discutie de familie in timpul unei mici plimbari sau al mesei va ajuta de asemenea la pastrarea legaturilor. Comunicarea cu copiii nu este in mod necesar dificila, dar cere anumite abilitati. Parintii trebuie sa foloseasca un vocabular potrivit atunci cand vorbesc cu copiii, un ton calm si un limbaj corporal potrivit si trebuie sa isi aminteasca sa isi foloseasca timpul cu intelepciune astfel incat sa poata vorbi cu micutii zilnic. Prin exercitiu, comunicarea in familie va fi mai eficienta si mai usoara. Gradinite.com

mbuntirea comunicrii dintre printe i copil

Am ales aceast tem deoarece consider comunicarea esena oricrei relaii, att interpersonale, ct i intrapersonale (comunic att cu ceilali ct i cu mine nsumi). Msura n care reuim s nelegem complexitatea acestui proces va determina nsui modul de a ne nelege i de a ne schimba.

Cnd ne gndim la o persoan ne vin n minte descrieri de genul m neleg uor cu ea, sau mi-e greu s comunic cu ea, m cert des cu el/ea, etc. Chiar cnd ne definim pe noi nine folosim caracteristici observate ale modului nostru de comunicare: eu sunt cam tcut(), sunt sociabil() etc. ns ce este comunicare? Ce nseamn s comunic? De ce am nevoie s comunic? n termeni generali, comunicarea reprezint un schimb de informaii de la un transmitor la un receptor printr-un anumit canal i orientat ctre un scop. Pentru a se realiza comunicarea trebuie ca att transmitorul ct i receptorul s foloseasc un limbaj comun. De cele mai multe ori folosim aceleai cuvinte ns acestea pot mbrca sensuri diferite, uneori chiar contradictorii. Un alt element cheie al comunicrii este oferirea feedback-ului, proces prin care destinatarul i arat celui dinti c a primit i a neles informaia transmis. Clip de clip primim i oferim gnduri, emoii, hran Comunicnd ne dezvoltm nc dinainte de a ne nate. Comunicarea reprezint o trstur definitorie a vieii. n acest cadru putem nelege mai bine nevoia noastr de comunicare, i mai ales a copiilor notri, care sunt la nceput de via. De multe ori tindem s privim comunicarea printe-copil ca fiind unidirecional: printele transmite, copilul primete (mai ales cnd copilul este mic). i deseori printele ajunge s se ntrebe cu privire la modul n care a fost neles, dac a fost neles. Este ca i cum printele i copilul vorbesc limbi diferite. Limbajul printelui este dominant verbal, mental i simbolic. Limbajul copilului este unul al corpului, al non-verbalului. Prin comunicarea cu printele, copilul accede treptat la cuvnt i verbal. Modul n care copilul va integra n propria personalitate noua limb depinde de gradul de congruen pe care printele l are cu el nsui i pe care l manifest n relaia cu acesta. De exemplu, mama i poate spune copilului c l iubete lundu-l n brae i srutndu-l, iar cu alt ocazie i spune acelai lucru ncruntat i refuzndu-i mbriarea, sau mama i tatl au modaliti opuse de a-i spune c l iubesc. Copilul va avea o imagine ambivalent, confuz despre conceptul de a iubi. El va manifesta aceast confuzie n relaiile sale de mai trziu, avnd dificulti n a-i arta iubirea. Orice comunicare are loc pe ambele planuri: non-verbal i verbal. Pentru ca printele i copilul s gseasc un limbaj comun, pentru a putea crte mpreun i a comunica autentic, v propun n continuare s explorm cteva posibiliti de mbuntire a comunicrii dintre aceti protagoniti Nivelul non-verbal 1. Contactul fizic. Mai ales cnd copilul este foarte mic are nevoie des de atingeri, de mngieri. Contactul fizic l ajut pe copil s se perceap ca form, s devin contient de propria corporalitate. Acest gest securizeaz copilul. De asemenea, reprezint o modalitate neintruziv de captare a ateniei asupra ceea ce printele dorete s i spun copilului. La rndul lui, acesta caut contactul fizic cu printele, reprezentnd o continuare fireasc a existenei intrauterine i a alptrii la snul hrnitor. Astfel putem nelege semnificaia pe care copilul o acord acestui gest. Ritualul mbierii reprezint un bun prilej att pentru copil ct i pentru printe de a reconecta unul cu cellalt. n viaa adult, profunzimea sau superficialitatea unei relaii depind de ncrederea n a oferi i a primi atingere fizic. Un printe care are dificulti n a oferi copilului mngiere i va transmite copilului su un anumit grad de anxietate fa de contactul cu o alt persoan, putnd merge pn la retragerea din relaiile cu ceilali, la dificulti de

integrare social. 2. Exerciii fizice zilnic. Copiii se manifest, comunic foarte mult prin motricitate. Ca prini, putem s l sprijinim pe copilul nostru s i dezvolte abilitile relaionale prin mprtirea cu el a acestui limbaj al micrii. Putem stabili un program zilnic de o jumtate de or, de exmplu, n care s facem gimnastic mpreun cu copilul: exerciii structurate combinate cu micri spontane. De asemenea, crearea acestei obinuine l va ajuta pe copil s i canalizeze i descarce impulsivitatea. 3. Contactul vizual. n societatea n care trim factorul vizual ocup un loc determinant. Statistic s-a constatat c 80% din informaiile pe care un om le primete sunt vizuale. n relaiile cu ceilali avem nevoie s privim i s fim privii. Reprezint un mod de a ne recunoate reciproc ca individualiti. Copilul o caut pe mam cu privirea cnd are nevoie de ea. nva s i exprime emoiile prin oglindirea mamei. Putem mbunti comunicarea cu copilul nostru avnd mai mult contact vizual atunci cnd interacionm cu el. Un important beneficiu pe care noi, ca prini, l putem avea din acest mod de comunicare este feedback-ul pe care copilul ni-l ofer. Astfel ne putem da seama cu uurin ce i place, ce nu i place, etc. 4. Recunoate emoia Reprezint un joc de aprofundare a comunicrii vizuale, n care copilul nva s identifice stri emoionale ale persoanelor din mediul su i s le denumeasc. Pe rnd, mama i copilul propun unul celuilalt o expresie mimic i/sau corporal pe care trebuie s o identifice: ce emoie exprim eu acum?. Sau mama l poat ntreba pe copil ce emoii i gesturi a observat la cei din jur: Cum face bunica atunci cnd e obosit? Cum arat tati cnd e vesel? Ce face atunci?. De asemenea, un exerciiu util pentru copil l reprezint chiar imitarea expresiei faciale i corporale. Este foarte important ca aceste modaliti de comunicare s se bazeze pe reciprocitate, att mama ct i copilul fiind pe rnd protagonitii principali ai fiecrui exerciiu 5. Masa n familie Din lips de timp, agitaie, ne-am obinuit ca n prezent s ne ntlnim din ce n ce mai rar la mas. Mncnd mpreun cu cineva ne hrnim i emoional. Ai observat de multe ori cum copilul mic, atunci cnd este hrnit, i ofer din mncarea lui i persoanei care l hrnete. ncercai s luai masa ntreaga familie ct de des putei, stabilind poate chiar o regul de constan: masa de diminea sau masa de sear s fie mereu mpreun. Stabilitatea acestui comportament l va determina pe copil s anticipeze cu entuziasm ntlnirea cu ambii prini i s mnnce din proprie iniiativ, fr a mai fi nevoie de negocieri. n timp vom observa chiar o crete a apetitului alimentar i a sociabilitii copilului nostru. Astfel, treptat putem solicita implicarea copilului n pregtirea mesei: hai s facem mncare pentru tati. Acest gest l va ajuta pe copil s se simt valorizat n familia sa. 6. S desenm mpreun. Desennd mpreun cu copilul nostru facem cunotin cu lumea lui interioar, cu fricile, dorinele, personajele cu care el se identific, facem cunotin chiar cu imaginea pe care el i-a

construit-o despre noi nine. Acest lucru ne va ajuta s fim prini mai buni, s oferim copilului ceea ce are nevoie. Desenul este pretextul pentru ca printele i copilul s se cunoasc i s creeze. O metod interesant de a desena este folosindu-ne degetele. Acest mod de a comunica ne aduce n contact cu propria senzorialitate i ne re-naturalizeaz att n relaia cu copilul nostru ct i cu ceilali. Nivelul verbal De modul n care noi folosim limbajul verbal va depinde abilitatea copilului nostru de a folosi aceast nou limb n relaiile cu ceilali. 1. Mesaje de tipul eusau tu. De multe ori tindem s vorbim despre cum ne simim ntr-un fel care i face rspunztori pe ceilali de sentimentele noastre. Cnd i spunem copilului M enervezi cnd mnnci puin l putem face s se simt responsabil pentru sentimentele noastre. Ceea ce vom declana n copil prin acest mod de comunicare sunt vinovie i opoziie, n ncercarea de a se apra de emoiile negative. Ceea ce putem s facem este s ne asumm responsabilitatea pentru ceea ce simim i s i spunem acest lucru ct mai clar copilului nostru: eu devin nervoas atunci cnd tu mnnci puin. 2. Afirmaii clare, directe. Cnd i solicitm copilului nostru s fac ceva trebuie s fim ct mai clari pentru ca el s neleag ce are de fcut. De cele mai multe ori, n astfel de situaii tindem s fim fie autoritari fie ovielnici. 3. Negocierea 4. ntrebrile deschise sunt de preferat celor nchise. ntrebrile nchise sunt cele da/nu. Acestea nu ne pot da informaii despre ceea ce simte sau gndete cel ntrebat. Riscul punerii unor astfel de ntrebri este s facem presupuneri privind motivaia, starea afectiv a celuilalt. Ca prini suntem pui clip de clip n faa provocrii de a nelege cum se simte copilul nostru. De multe ori i oferim libertatea de a alege ntre alb i negru, iar copilul s doreasc o cu totul alt culoare. Cum aceast culoare nu intr n gama alegerilor parentale, copilul va avea dificulti s i exprime nevoia. Interesant este faptul c ntrebrile nchise, cu toate c sunt adresate cuiva, sutn strns legate de nevoile celui care le adreseaz. n schimb, ntrebrile deschise ofer libertatea de a fi altfel, autentic. Un printe care folosete des ntrebri deschise n comunicarea cu copilul su este un printe care este dispus s l accepte cu propriile dorine, diferite de ale lui. 5. Ascultarea. Ascultarea reprezint elementul fr de care comunicarea nu poate avea loc. Prin ascultare nelegem, primim. Ne ateptm ca copilul nostru s asculte, ns i noi trebuie s oferim acelai lucru. Deseori, cnd el ne povestete ce a fcut n ziua respectiv, tindem s cdem n capcana propriilor gnduri. Riscul este ca copilul s nu se simt neles, s se retrag din relaie,

ajungnd uneori s cread c el, ca persoan, nu este important. Ca i contactul vizual, o bun ascultare ne ajut s acordm atenie propriilor dorine, ne valorizeaz, ne d sens. Am prezentat cteva elemente care ne vor ajuta s mbuntim comunicarea cu copilul nostru. Modul n care nvm s comunicm, ne este permis s comunicm, va determina modul n care vom fi n Lume. Psiholog clinician Stefania Gubavu tel: 0744.884.165 e-mail: stefania_gubavu@yahoo.com http://www.nou-nascuti.ro/copii/mbuntirea-comunicrii-dintre-printe-i-copil.html?pagina=4

Conflictul dintre generatii

Motto: "Progresul trebuie servit fara sa te revolti impotriva traditiei" (A. Malraux) De o parte a baricadei ei, tinerii nostri, iubiti sau blamati, sufocati de conformism, cerindu-si adesea prea devreme si vehement dreptul de a fi independenti, de a fi tratati ca "oameni mari", cu drept de vot sau veto in ceea ce priveste viata lor, ce-i drept lipsita de experienta. De partea cealalta a baricadei, parintii, bunicii, rudele sau profesorii, impartasindu-si experientele, dorind sa ii feresca de necazuri, lipsiti uneori de rabdare, dorindu-i perfecti dintr-odata. Dezechilibru flagrant intre cele doua tabere, din care cel mai des nimeni nu reuseste sa gaseasca o cale amiabila, ajungandu-se la adevarate razboaie! Intotdeauna au existat astfel de conflicte, indiferent de epoci, zone geografice, culturi sau educatii, ce-i drept uneori sub o forma mai voalata, alteori luand amploarea unui fenomen in masa ca cel al miscarii hippie de exemplu. "Sunt superficiali, sunt teribilisti, nu au simtul masurii, nu ne mai putem intelege cu ei..." (parintii despre copii). "Nu ne inteleg, vor sa fim ca niste roboti sa executam doar ce vor ei, nu ne lasa sa traim experiente din care sa invatam singuri, ne considera niste ratati..." (copiii despre adulti). Tactul adultilor, ar trebui aici sa-si spuna cuvantul, sa cizeleze asperitatile si neconcordantele. Dar din pacate tracasati de ritmul infernal al vietii, obositi de gandurile zilei de maine sau a nesigurantei viitorului nu prea indepartat, nu stim, nu putem sau nu avem rabdarea necesara sa rezolvam amiabil aceste conflicte. Atunci apar problemele grave. Fie acceptarea situatiei ca pe una de criza si tolerarea ei asa cum este, fie agravarea acesteia prin interdictii drastice sau din potriva a instaurarii unui regim de "laisse fair" total in privinta copilului. Aceste crize defapt sunt rodul unor neintelegeri mai vechi si repetate, care ajunse la apogeu rabufnesc de o parte sau de alta, sub o forma sau alta, indicand faptul ca deja criza a ajuns la un punct cheie. Macar atunci in al doisprezecelea ceas sa incercam sa reparam ceea ce se mai poate.

Faceti-va timp sa discutati cu copiii. Astfel veti sti intotdeauna ce doresc, cum gandesc si nu veti fi luat pe nepregatite sau pus in fata unui fapt implinit. Veti mai avea destul timp la dispozitie sa stopati o actiune sau o decizie luata gresit de copil, cautand metoda adecvata. Nestand de vorba cu ei, nu faceti decat sa ii indepartati, sa caute intelegere in alte parti si asfel ii veti pierde in favoarea gastilor de cartier sau a unor asa zisi prieteni, nu intotdeauna bine intentionati. Dati copilului dreptul de a-si exprima dorintele, indiferent daca acestea sunt diametral opuse cu ale dumneavoastra. Incercati sa mediati divergentele de opinii, sa negociati, sa faceti compromisuri si de o parte si de alta, ajungand la o solutie de mijloc, acceptata de ambele parti. Nu incercati sa va impuneti in nici n fel punctul de vedere caci, chiar daca va fi acceptat pe moment, rabufnirea creata de frustrare si nemultumire va fi de intensitatea unui uragan mai tarziu sau mai devreme Creati independenta copilului in situatii care nu sunt riscante. Creatii iluzia de independenta chiar daca in realitate acesta este una controlata din umbra. Dorinta de independenta este unul din motivele principale ale conflictelor dintre adulti si copii. Exercitati-va autoritatea cat mai bland posibil si cat mai discret, sugerandu-i de departe solutiile optime, dar lasandu-l sa creada ca singur le-a descoperit si a ales pe cea mai buna. Orice forma de impunere brutala, taioasa si fara drept de apel din partea lui va fi sortita esecului. Cu cat veti constrange mai mult un copil cu atat mai inversunat va incalca acesta constrangerile atunci cand "paharul se va umple" sau conjunctura i-o va permite, facand-o adesea nu pentru ca asa a crezut de cuviinta ci mai ales ca o forma de pedeapsa si razbunare la adresa "tiranilor". Nu degeaba se spune ca atunci cand ai copii mici ai probleme mici, iar cand ai copii mari ai probleme mari. Cu cat cresc in varsta copiii trebuie tratati cu tot mai multa rabdare si tact, trebuie sa li se ofere timp pentru discutii si dreptul de a fi implicat in viata familiei si a lui personala. Nu de putine ori am constatat ca parintii adolescentilor nu stiu mai nimic despre copiii lor. Ce doresc, ce aspiratii au, ce le place si ce nu le place, ce si cum gandesc sau chiar nici ce se intampla cu ei. Daca prin tact si deschidere nu stim sa-i tinem aproape de noi, intr-o zi nu ne va ramane decat sa constatam ca i-am pierdut uneori definitiv! Si atunci va fi ... ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi!

Afla cum poti avea o comunicare buna cu micutul tau

Comunicarea defineste lumea vie. Fara comunicare am trai izolati. Imaginati-va o lume in care plantele nu miros, animalele nu emit sunete sau semnale, oamenii nu gesticuleaza, nu vorbesc. Pe langa faptul ca ar fi foarte trista, o altfel de lume ar fi si inspaimantatoare. Comunicarea cu bebelusul incepe din perioada intrauterina. El percepe diversi stimuli exteriori, dar si transmite stari de bine (cand e linistit sau cand isi misca membrele) si stari de neplacere (cand devine tensionat sau loveste cu putere). Este bine sa i se vorbeasca inca din pantece parintii ii pot spune ce simt in legatura cu venirea lui pe lume, cat de bucurosi sunt, dar si ingrijorati uneori.

La nastere, prin plans, bebelusul isi anunta mama ca primeste darul vietii. Un copil intampinat cu bucurie de mama sa, prin cuvinte de bun-venit si de iubire, insotite de prenumele bebelusului, va intra intr-o lume mult mai sigura decat unul care este acceptat cu raceala sau cu remarci critice. O data cu nasterea, universul copilului se diversifica progresiv. Este rolul parintilor si in special al mamei acela de a i-l dezvalui, de a i-l face cunoscut. Desi, aparent, bebelusul nu intelege discursul adultilor, este bine ca acestia sa-i vorbeasca, explicandu-i ce se intampla cu el si in jurul lui, prezentandu-i oameni si animale, elemente ale naturii, stari sufletesti, etc. Cand pleaca de acasa, o mama care isi ia la revedere de la bebelusul sau il trateaza cu respect, ca pe un semen de-al sau. Mama care pleaca pe furis, temandu-se de plansetul bebelusului, il va lasa pe acesta intr-o lume nesigura, prada sentimentului de abandon, cu atentia incordata pentru ai auzi vocea sau pasii. Vorbindu-i-se, bebelusul va deprinde mai repede limbajul, se va exprima mai usor, va capata o mai mare incredere in sine si in ceilalti. Atunci cand vorbim cu bebelusul este de preferat sa nu folosim diminutive, ci sa vorbim clar, astfel incat el sa invete de la inceput rostirea corecta. Comunicarea nu este numai limbaj verbal. Putem comunica, de asemenea, prin intermediul gesticii si al mimicii, prin desen, culoare, prin melodie si ritm. Cu cat mai diverse sunt mijloacele prin care comunicam cu bebelusul, cu atat mai intensa va fi dezvoltarea sa psihica. Mai tarziu, cand copilul incepe sa devina tot mai autonom, sa se deplaseze prin casa, mai intai de-a buselea si apoi in picioare, parintii incep sa utilizeze cuvantul "nu". Oricat ar fi de dificil si uneori de plictisitor, fiecare "nu" ar trebui asociat cu explicarea interdictiei: "Nu ai voie la priza pentru ca mi-e teama ca te poti curenta." Pe cat posibil, copilului este bine sa i se arate eventualele consecinte ale faptelor sale, chiar daca, pe moment, implica o usoara durere fizica (de exemplu, ii puteti apropia mana de foc, astfel incat sa stie ca focul arde.) Acordati-i incredere. Un copil percepe anxietatea adultilor din jurul sau si, in loc sa aiba un comportament normal, de explorare, va sta lipit de mama super-protectiva. In perioada in care copilul incepe sa cunoasca lumea din jurul sau si sa-si testeze capacitatile sunt de evitat exclamatiile de genul: "Cazi!"; "Iti spargi capul!", etc. Copilul va incerca, inconstient, sa puna in practica spusele dumneavoastra. Cel mai bine este doar sa fiti in preajma lui pentru a-l ajuta la nevoie si sa-l avertizati fara panica de sentimentele trezite in dumneavoastra de tentativele sale indraznete. Daca va asteptati la sinceritate din partea copilului, oferiti-i, la randul dumneavoastra, sinceritate. Desigur ca el va testa limitele si va si minti la inceput, neavand foarte clara in minte diferenta dintre adevarat si fals. Pentru el, ceea ce isi doreste este adevarat, chiar daca nu este si real. Dar, cu timpul, daca atitudinea dumneavoastra este constanta si deschisa in ceea ce il priveste, copilul va invata sa fie si el la fel. O comunicare reala este aceea in care vorbim despre noi insine, nu despre celalalt; este aceea in care amendam comportamentul si nu persoana. Ca parinte, puteti spune: "Mi-a fost teama cand ai alergat. Mi-era teama ca vei cadea." Astfel, copilul va intelege ca sentimentul de teama este al dumneavoastra, iar consecinta, caderea nu este obligatorie. Puteti spune: "Este o fapta urata, care nu iti face cinste, sa lovesti un alt om" si nu "Esti un copil rau." Ca si in cazul interdictiilor, copilul va cauta sa se identifice cu etichetele puse de adulti. Ascultarea este primul pas catre o comunicare eficienta. Ascultand ce si cum spune copilul, veti

putea avea o relatie sincera si deschisa cu el, chiar daca nu sunteti intotdeauna de acord unul cu altul.

De vorba cu copilul nostru

Ca parinti ne dorim de foarte devreme sa sporovaim cu copilul nostru. Sa-l auzim chemandu-ne: "ma-ma", "ta-ta". Nou nascutul va fi curios si atent la zgomotele din jurul sau dar va acorda o atentie deosebita vocii persoanei de referinta, parinte sau ingrijitor. Foarte repede va invata sa faca legatura intre vocea acestuia si ceea ce are el nevoie: hrana, caldura, apropiere. Va asculta tot timpul cu atentie. Reactia entuziasmata la micile sunete facute de bebelus il fac pe acesta sa le repete. Astfel va fi incurajat sa se exprime. Este usor de recunoscut cand bebelusul este activ, gata de joaca si pregatit sa invate dar si cand este obosit si ar prefera sa fie lasat de unul singur. Este bine sa se evite suprastimularea noului nascut. Prin limbajul pasiv copilul mic incepe sa inteleaga ceea ce ii spun altii, iar prin limbajul activ percepe si isi exprima dorintele . Exista si un limbaj interior prin care copilul incepe sa gandeasca fara sa exprime ceea ce ar voi sau ar putea sa comunice altora. In timpul primei jumatati a primului an, abilitatile de comunicare ale bebelusului sunt in cea mai mare parte non-verbale: zambitul, contactul vizual sau intoarcerea in directia unei voci familiare; toate sunt semn ca bebelusul se conecteaza si se pune in relatie cu mediul sau social. Mai tarziu, in primul an, ganguritul incepe comunicarea, asa cum o fac si cuvintele. In cele mai multe cazuri, vocabularul bebelusului continua sa se imbogateasca in salturi mai mari sau mai mici pe masura ce el inainteaza in al doilea an de viata. Din nou, insa, cea mai importanta este abilitatea sa de a folosi limbajul pentru a comunica si a se pune in relatie cu societatea in care se afla. Un copil care are un vocabular limitat la sfarsitul celui de-al doilea an, dar este capabil sa isi comunice nevoile prin gesturi, sa arate in carti spre obiectele numite de adult si sa urmeze indicatii simple, cel mai probabil ca nu are o intarziere semnificativa in dezvoltare, dar are totusi o mica intarziere. 10-11 luni Cateodata exista comenzi simple de tipul:"Pune aia jos" Pare sa inteleaga intrebari simple ca: "Unde este mingea?" Raspunde la muzica ritmica prin miscari ale mainii si corpului in acelasi ritm. Lalalizeaza (exerseaza serii indelungate de silabe: "bababa...", "papapa...", "tatata", ''bububu") in timp ce se joaca singur. Initiaza jocuri de gesturi si cuvinte cum ar fi: "cucu-bau". Incearca sa imite, cateodata, cuvinte. 11-12 luni Demonstreaza intelegerea mai multor intrebari prin raspunsuri cu gesture adecvate. Pe o perioada de cateva minute se poate concentra pe mai multe propozitii adresate lui. "Vorbeste" adultilor si jucariilor in siruri lungi de silabe. Demonstreaza intelegerea unor comenzi verbale executand gesturile adecvate, ex."Fa pa!" 12-14 luni In fiecare saptamana pare sa iteleaga cuvinte noi. Pare sa inteleaga dispozitia psihologica a majoritatii adultilor care ii vorbesc. Mentine 1-2 minute interesul pentru imaginile pe care i le arata adultul. Foloseste 5 sau mai multe cuvinte in mod constant. Incearca sa obtina obiectele dorite, indicandu-le cu mana si folosind in acelasi timp emisii vocale. Cateodata in jargonofazie apar cuvinte cu sens (jargonofazie = vorbirea proprie, sunete pe care le scoate copilul) 14-16 luni Demonstreaza intelegerea unor comenzi selectand si aducand la cerere un obiect familiar, aflat

in alta camera. Recunoaste si identifica mai multe obiecte sau imagini ale acestora cand sunt denumite. Foloseste in mod frecvent 7 sau mai multe cuvinte si adecvate situatiei sau obiectului. Apar mai frecvent in vorbire consoanele "t, d, n, h". Recunoaste in mod clar numele diferitelor parti ale corpului (par, gura, urechi, maini.) Cea mai mare parte a comunicarii este realizata prin folosirea alaturi de gesturi a unor cuvinte inteligibile. 16-18 luni Intelege intrebari simple si executa comenzi din doua secvente consecutive. Isi aminteste si acorda semnificatia adecvata unor cuvinte grupate pe categorii (jucarii, imbracaminte, alimente, animale). Identifica la cerere 2 sau mai multe obiecte dintr-un grup de 4 obiecte familiare. Foloseste mai mult cuvinte decat gesturi pentru a-si exprima nevoile si dorintele.Incepe sa repete cuvinte auzite in conversatia adultilor. Demonstreaza o crestere continua si gradata a vocabularului activ. 18-20 luni Indica mai multe parti ale schemei corporale si diferite obiecte de imbracaminte, la cererea verbala a adultilor. Demonstreaza intelegere prin raspunsuri adecvate la comenzi ca: "stai jos, vino aici, opreste-te" Intelege si demonstreaza difererentierea intre pronumele personale folosite in expresii ca:"da-mi mie, da-i lui/ei". Imita propozitii formate din 2-3 cuvinte. In joc imita onomatopee (motoare, animale, etc.). Are un vocabular activ de cel putin 10 -20 cuvinte. 20-22 luni Executa o serie de 2-3 comenzi simple dar legate ca sens. Recunoaste tot mai multe cuvinte noi si le intelege sensul. Recunoaste si identifica aproape toate obiectele comune, sau imaginile lor. Incepe sa combine cuvinte in propozitii simple ("Merg pa-pa. Vine tata"). Incearca sa "povesteasca" despre experientele zilnice, intr-o combinatie de jargonofazie si cuvinte inteligibile. 22-24 luni Alege la cerere un obiect dintr-un grup de 5 sau mai multe lucruri diferite. Cateodata foloseste propozitii de 3 cuvinte ("Joc cu cuburile, Baiatul pleaca pa, Baiatul face nani"). Intelege majoritatea propozitiilor dezvoltate si frazelor ("Cand mergem la plimbare iti cumpar o inghetata"). Se refera la sine folosind numele propriu sau pronumele personal la persoana aIIIa singular. Incepe sa foloseasca cateva pronume dar face erori de sintaxa. 24-27 luni Demonstreaza intelegerea unor verbe ilustrate grafic, cum ar fi alegerea corecta a unei imagini care arata ca o persoana mananca. Arata parti mai mici din schema corporala (barbia, umarul, sprancenele), la cererea adultilor. Recunoate si identifica persoane indicate prin diferite grade de rudenie (bunica, bunicul, fratele, sora, etc). Foloseste in mod frecvent propozitii cu 2-3 cuvinte. Foloseste in mod frecvent si correct pronumele personale (eu, tu el, mie, etc) Formuleaza cereri si ajutor pentru nevoi personale (spalatul mainilor, dusul la toaleta)Incepe sa puna intrebaride tipul: "Ce este asta?, Cine vine? 27-30 luni Demonstreaza intelegerea obiectelor definite prin functia sa, identifica "cu ce mancam, cu ce ne imbracam" dintr-o serie de 6 imagini de obiecte. Numeste corect cel putin o culoare. Se refera la lucruri care nu sunt "aici/acolo" si la evenimente care nu se intampla"acum/atunci".Se refera la sine mai degraba folosind pronumele "eu" decat numele propriu. 30-33 luni Demonstreaza intelegerea majoritatii verbelor uzuale. Isi spune sexul cand e intrebat: "Esti fata

sau baiat?" Numeste si vorbeste despre ceea ce a desenat, cand este intrebat. Intelege fraze lungi si complexe. Demonstreaza intelegerea majoritatii adjectivelor comune. Cand este intrebat isi da primul si cel de al doilea nume. 33-36 luni Dovedeste interes pentru explicatiile privind "de ce" si "cum" functioneaza lucrurile. Executa o comanda formata din 3 secvente simple legate. Demonstreaza intelegerea prepozitiilor: "sub, in fata, in spate". In mod regulat relateaza experiente din trecutul apropiat (ce s-a intamplat in timp ce a fost plecat la plimbare). Foloseste in mod corect formele verbale in relatarea despre ceea ce vede in imagini. Foloseste substantive la plural in mod corect. Vocabularul sau are 250-1100 de cuvinte. Uneori se balbaie din dorinta de a spune prea multe, cat mai multe. Apar intrebari referitoare la timp: "Cand vine tata?" Foloseste forme corecte de pronume, prepozitii, articole, conjunctii. (conform scalei Bzoch-Kenneth-League)

http://www.nou-nascuti.ro/psihologie/de-vorba-cu-copilul-nostru.html?pagina=3

Comunicarea eficienta dintre parinti si copii

Comunicarea cu copilul tau este ceva nepretuit si de neinlocuit. Daca micutul tau nu este prea vorbaret pune-i intrebari si arata-te interesata de ce spune el. Niciodata nu ma asculti este o nemultumire auzita la fel de des atat din partea copiilor, cat si din partea parintilor. comunicare autentica le permite copiilor si parintilor sa isi dezvolte increderea, sentimentele de stima personala si bune relatii cu cei din jur. Ia in considerare aceste recomandari: - Invata-ti copiii sa asculte, atinge usor copilul inainte de a-i vorbi, rosteste-i numele. - Vorbeste incet, chiar in soapta uneori, astfel incat copiii sa fie nevoiti sa asculte, le place acest lucru. - Priveste copilul in ochi, pentru a sti cand a inteles, apleaca-te sau aseaza-te la inaltimea copilului. - Antreneaza-te in exercitii de ascultare si de vorbire. Discuta cu familia despre ce ati vazut la televizor, ce ati auzit la radio sau ce ati vazut in parc sau la magazin. Poarta discutii cu copilul

tau despre scoala si despre prietenii lui. - Respecta copiii si foloseste un ton cordial. Daca le vorbim copiilor ca si cum ar fi prietenii nostri, e mai probabil sa ne considere confidentii lor. - Remarca faptele pozitive ale copiilor. Lauda-i pentru cooperarea cu fratii sau surorile sau pentru indeplinirea lucrurilor marunte care pot fi atat de usor trecute cu vederea tocmai pentru ca sunt firesti. - Foloseste expresii care deschid cai de comunicare, incurajand copiii sa spuna mai multe despre un incident sau despre sentimentele lor: Inteleg, Spune-mi mai multe, Serios?, Chiar?, Repeta, te rog, vreau sa fiu sigura ca am inteles. - Lauda stimuleaza increderea unui copil si consolideaza comunicarea. Cuvintele aspre il demoralizeaza si il fac sa simta ca nu este suficient de bun in ochii parintilor. - Copiii nu sunt niciodata prea mari pentru a li se spune ca sunt iubiti. Este foarte important sa spui Te iubesc. Un biletel care contine aceste cuvinte poate reprezenta un suvenir la care copilul va putea apela de cate ori va simti nevoia. - Acorda-i toata atentia copilului tau atunci cand vrea sa iti vorbeasca. Nu citi, nu te uita la televizor, nu adormi si nu te ocupa cu alte lucruri in acest timp.

http://www.utilecopii.ro/articole/familie/comunicare-eficienta-parinti-si-copii/7811/

Comunicarea dintre parinte si copil

Daca copiii se simt iubiti ei devin mai receptivi la sfaturile parintilor in toate privintele, mesajele ajung mult mai usor la ei. Cea mai importanta parte in acest proces este comunicarea, deoarece copiii sunt ca buretii, absorbind tot ceea ce facem si ce spunem. Cum putem spune copilului nostru ca il iubim? In primul rind ar trebui sa tinem seama de un vechi proverb care spune ca: vorba dulce mult aduce astfel, decat sa il criticam cu intentia de a-l incuraja sa faca lucrurile mai bine, putem sa ii dam de inteles ca indiferent ce s-a intamplat, el este in ordine desi ceea ce a facut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru ca te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Si mie mi s-a intamplat cand eram ca tine. Hai sa scoatem mingia din gradina.) Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si il va face sa vada ca doar ceea ce a facut este gresit si nu el in ansamblul lui. Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul: Intotdeauna esti neatent si nu asculti ce spun eu. Uite acum ai spart si mingia. Cuvintele de lauda ii incurajeaza pe copii si ii face sa se simta apreciati.

Este important sa transmitem copiilor ca ii iubim pentru ca sunt ceea ce sunt si nu pentru altceva. Cand ne acceptam neconditionat copii renuntam la orice tendinta de a le schimba firea, de a-i schimba si transforma in ceea ce vrem noi sa fie. A le arata ca ne pasa inseamna a le spune ca ii iubim, ii imbratisam, mangaiem. Ei au nevoie sa ne manifestam afectiunea fata de ei permanent si nu doar cu portia atunci cand merita premiati. Daca sunt protejati si inconjurati de caldura, dragostea si acceptarea de care au nevoie, copii invata sa se iubeasca pe ei insisi si vor poseda forta interioara necesara pentru a-si urmari scopurile si a intra in contact cu cei din jur. Ei vor creste constienti ca merita iubire si vor fi capabili totodata sa daruiasca si sa primeasca dragoste adica sa aiba relatii pline de iubire. Atitudinea critica permanenta va orienta copilul sa vada mai curand ceea ce este rau si nu ce este bun ducand in final la intoleranta avand repercursiuni grave asupra lui De exemplu, un copil la varsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critica il va face sa fie intolerant cu el atunci cand va fi notat cu un bine si nu cu foarte bine, facandu-l sa isi spuna despre el ca nu este bun ca nu merita nimic. O alta modalitate de educare din pacate destul de frecventa in societatea contemporana este agresivitatea. Plecam de la violenta in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intampla la nivel mondial. Ca sa nu mai vorbim de televiziune si internet unde copiii sunt expusi la violenta. O asemenea atmosfera de ostilitate face copiii sa se simta vulnerabili si unii dintre ei sa reactioneze cu duritate, mereu pusi pe cearta, iar altii sa fie atat de speriati incat sunt gata sa evite orice fel de confruntari. Ceea ce vad in familie din punct de vedere al agresivitatii ii poate invata pe copii ca viata este o permanenta disputa si ca nu vor fi tratati corect daca pentru ceea ce vor sa obtina nu vor avea o disputa, daca nu va fi o lupta. Autor: Liliana Puchea Psihoterapie Consiliere psihologica Telefon 0722207760 Adresa cabinet Bucuresti, Bdul Natiunile Unite, nr.8, bl.104, sc.5, et.4, ap, 96 www.psihoterapiecabinet.com.ro

Comunicarea cu adolescentii - 5 sfaturi pentru a o imbunatati

1. - Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles.

Stephen Covey, un celebru psiholog american, ne-a oferit unul dintre cele mai bune sfaturi de a imbunatati comunicarea in general: - Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles. Acest lucru este deosebit de util de aplicat in comunicarea cu adolescentii dumneavoastra.
Parintii au uneori tendinta de a reactiona rapid, iar acest lucru se poate intoarce impotriva dorintei dumneavoastra de a imbunatati comunicarea. De exemplu, copilul vine acasa cu un 5 la testul de franceza. Inainte de a - sari prea rapid, intrebati-l ce s-a intamplat. Tanarul dumneavoastra fiu, posesor de curand al permisului de conducere sau doar proaspat posesor al unui scuter, vine seara acasa dupa ora stabilita. Dumneavoastra patrulati prin casa, bolnava de ingrijorare. Este usor sa sariti la gatul lui cand intra pe usa, chiar daca sunteti usurata ca-l vedeti teafar acasa. Insa mai intai ascultati ce are de spus. Nu numai ca puteti evita sa-l umiliti, dar invata astfel ca il veti asculta intotdeauna si ca respectati ce are de spus.

2. - Fiti pe-aproape in ciuda faptului ca va respinge Adolescentul dumneavoastra va poate rani sentimentele daca, intr-un fel sau altul, pare sa va respinga. Aceasta evolutie poate fi o parte naturala a procesului sau de maturizare; pe masura ce adolescentii invata sa fie pe picioarele lor si sa-si dezvolte increderea in propriile decizii, parintii pot avea sentimentul ca sunt respinsi. Iar uneori parintii se imbufneaza sau se confrunta cu sentimentul ca sunt inutili. Dar chiar daca aveti sentimentele ranite, trebuie sa mentineti deschiderea catre comunicarea cu copiii. Ei se afla in toiul unor schimbari dramatice de dezvoltare, sunt uneori coplesiti de evenimente si de schimbarile care fac parte din viata lor. Dumneavoastra trebuie sa - fiti pe aproape , deschisi spre comunicare, aratandu-le si spunandule tot timpul ca-i iubiti, orice ar fi. Nu interpretati gresit replicile lor taioase reducand comunicarea cu ei; continuati sa le ramaneti aproape deoarece au nevoie de dumneavoastra mai mult ca niciodata. 3. Urmati-va inima si aveti incredere in intuitie Ati avut incredere in intuitie cand copilul era mic. Mai tineti minte ce discutie ati purtat cu medicul cand stiati micutul are o infectie la ureche desi la consultatie medicul nu era de parerea dumneavoastra? Parintii adolescentilor permit uneori stereotipurilor sa capete mai multa importanta decat are propria intuitie. Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Chiar daca adolescentul dumneavoastra este in plin proces de schimbare, tot dumneavoastra il cunoasteti mai bine decat oricine. Daca intuitia va spune ca este tot un copil bun, nu cadeti in capcana de a va pierde increderea in el. Daca intuitia va spune ca este ceva in neregula, actionati in consecinta si nu veti gresi. Trebuie sa aveti incredere in toate instinctele dumneavoastra si sa va dezvoltati capacitatea de a - asculta (de a fi receptiva la el) pe toate lungimile de unda disponibile. 4. Negociati cu adolescentul este un lucru bun! Este foarte corect ca parintii sa negocieze cu adolescentii lor. Adolescentii merita sansa de a avea acces la regulile pe care trebuie sa le respecte. Pe masura ce se maturizeaza regulile se

schimba, iar capacitatea lor de a negocia va ofera informatii despre nivelul lor de maturitate. Aceste informatii sunt foarte pretioase pentru dumneavoastra. De asemenea, este un mod de a va ajuta adolescentul sa dezvolte aptitudini importante in viata. Negocierea este buna si pentru ca le impune parintilor sa examineze regulile pe care le aplica si sa le schimbe in mod constient si atent pe masura ce se dezvolta adolescentii. Asta nu inseamna ca trebuie sa cedati presiunilor sau sa le permiteti lucruri care nu vi se par corecte. Inseamna insa sa discutati cu ei regulile si motivele din spatele lor. 5. Uneori comunicarea indirecta functioneaza cel mai bine. Nu toti adolescentii pot sta la discutii de la suflet la suflet. De fapt, probabil ca foarte putini pot face asta. Cum puteti sa tratati subiectele importante cand copiii dumneavoastra nici macar nu se opresc destul de mult pentru o mica discutie? Ajutati-va de comunicarea indirecta. Scrieti un bilet, o scrisoare, un e-mail. Planificati o scurta discutie cand adolescentul se afla in masina cu dumneavoastra. Ei asculta tot ce spuneti chiar daca nu par sa o faca. Poate va trebui sa le dati timp pentru a absorbi ceea ce spuneti, fara a fi nevoiti sa raspunda imediat. Obisnuiti-va sa comunicati indirect, este adesea cea mai eficienta metoda de comunicare cu adolescentii.
Suport online - cel mai important forum national

Mamici si tatici, pe forumul Adolescentii (12-18 ani) veti putea gasi si alti parinti cu copiii la pubertate si veti gasi suport si ajutor. Pe acest site veti gasi cel mai important forum al parintilor - despre pubertate. Noroc si sanatate Generatiei Desprecopii.com
autor: Desprecopii.com, Redactor Daniela Slavu, Articol aprobat de Colegiul Psihologilor Desprecopii.com Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2008

Recomandari utile de la Supereva.ro

http://www.desprecopii.com/info-id-1305-nm-Comunicarea-cu-adolescentii-5-sfaturi-pentru-ao-imbunatati.htm#maideparte

Totul despre relatia bunici - copii

autor: Echipa GP Pare surprinzatoare uneori apropierea dintre bunici si nepoti, indivizi apartinand unor generatii diferite, intre care este, in medie, jumatate de secol. Unii se apropie de finalul vietii, ceilalti sunt de abia la inceputul ei. Inconstient poate fi vorba de o dorinta de intoarcere in urma a celor dintai si de o nevoie de cunoastere a celor din urma. Bunicii se bucura sa impartaseasca nepotilor amintirile si experienta lor de viata, care vor supravietui in felul acesta, iar copiii le vor asculta cu aviditate. Se spune ca bunicii sunt mai toleranti si mai blanzi cu nepotii decat au fost cu proprii copii. Avand o responsabilitate mai scazuta in cresterea si ingrijirea lor, privind lumea cu mai multa intelepciune decat in tinerete, bucurandu-se de viata care inmugureste din nou langa ei, acest

lucru este, de regula, adevarat. Adesea, bunicii, care in tinerete nu au avut timp de proprii copii, compenseaza preocupandu-se de nepoti. Ei au un rol important in dinamica familiei extinse. Cu totii ne imaginam niste bunici oricand disponibili, rabdatori, gata sa se joace, sa spuna povesti, sa explice nepotilor cate-n luna si in stele, sa gateasca prajituri si mancaruri gustoase la comanda. Unii sunt mai apropiati de aceasta imagine, altii sunt mai anxiosi, mai putin permisivi in ceea ce priveste activitatile cu potential de risc (catarat, sarit, mers cu rolele sau cu bicicleta, etc.) Unii bunici tind sa-si rasfete nepotii, actionand, din pacate, in detrimentul autonomiei si independentei acestora. De exemplu, ei il hranesc pe cel mic si atunci cand acesta stie sa manance singur, il imbraca ei, chiar daca el poate singur, il spala sau fac diverse alte lucruri in locul lui. Nepotii, la randul lor, eludeaza cu mai multa usurinta regulile stabilite de parinti atunci cand ii au pe bunici de partea lor. Totusi, ar fi bine sa existe o comunicare autentica intre parinti si bunici, astfel incat mediul in care se dezvolta copilul sa fie constant. In unele familii bunicii ajung sa fie, inca de la nasterea nepotului, substitute parentale. Fie ca parintii nu au timp sa se ingrijeasca de copil, fie ca mama a fost, la randul ei, rasfatata, devenind imatura emotional, bebelusul este lasat in grija bunicilor. In acest caz, oricat de afectuosi si de bine-intentionati ar fi bunicii, el traieste un sentiment de abandon. In lumea sa psihica, figurile parentale vor fi reprezentate de bunici si, mai tarziu, daca isi va relua locul in familia parintilor, nu va simti niciodata ca apartine acolo. Este bine sa "profitati" daca aveti bunici, rugandu-i sa le impartaseasca nepotilor din experienta lor si sa-si petreaca timp cu ei. Copiii vor invata astfel despre trecutul lor, isi vor cunoaste radacinile, vor intelege ca mama si tata au, la randul lor parinti si ca ei vor deveni, candva, parinti. Iar dumneavoastra veti avea mai multa disponibilitate pentru viata personala sau pentru aceea de cuplu. Dar, totodata, incercati sa mentineti rolul fiecaruia in spatiul familial, fara a-i incarca pe bunici si fara a-i obliga sa-si asume din nou responsabilitatile unui parinte. http://www.ghidul-parintilor.ro/sfaturi-pentru-parinti/psihologie/totul-despre-relatia-bunicicopii.html

Legatura copiilor cu bunicii

Daca ati avut vreodata nevoie sa apelati la parinti, la parintii parintilor sau la alte rude mai in varsta pentru a va creste copiii, cu siguranta ati observat cat de minunati pot fi bunicii. Desi diferenta din punct de vedere fizic si al varstei poate interveni intre bunici si nepotii lor, incurajarea unei legaturi stranse este benefica atat pentru bunici, cat si pentru parinti si copii.

Beneficiile unei legaturi stranse cu bunicii

Copiii care au o relatie apropiata cu bunicii lor pot invata de la acestia despre mostenirea culturala si despre istoria familiei, ceea ce le da un puternic sentiment al apartenentei. In plus, le poate da copiilor sentimentul de independenta, dezvoltandu-le increderea in sine, dar si in alte persoane decat parintii lor. Un alt avantaj bunicii au mai mult timp liber pentru a se juca sau a citi nepotilor, ajutandu-i sa isi dezvolte abilitatile de invatare si comunicare. Dar beneficiile incurajarii unei legaturi stranse intre copii si bunici nu se rezuma doar la copii. Parintii beneficiaza si ei de ajutorul bunicilor. Iar bunicii care se inteleg bine cu nepotii lor sunt mai sanatosi, mai fericiti si mai activi.

Sfaturi pentru a pastra legatura cu bunicii

In ziua de azi distanta fizica si programul ocupat cu munca si scoala poate influenta frecventa vizitelor la bunici acasa. In ciuda acestui fapt, puteti incuraja copiii sa stabileasca o legatura mai stransa cu bunicii lor urmand sfaturile de mai jos.

Vizitiati-i mai des. Daca parintii vostri locuiesc in apropiere , faceti un efort si acordati putin timp si vizitele la acestia. Incurajati bunicii sa treaca si ei pe la voi si planificati excursii regulate pentru a vizita bunicii care locuiesc in alte orase. Chiar daca vizitele nu sunt frecvente , anticiparea si planificarea urmatoarei calatorii ii bucura pe copii ca isi vor petrece timp cu rudele lor. Pastrati legatura folosind tehnologia. Email-uri, fotografii si filmulete cu nepotii ce cresc pe zi ce trece trebuie trimise bunicilor periodic. Daca nu au un computer, faceti poze sau inregistrari si trimiteti-le. In acelasi timp, rugati bunicii sa inregistreze cand citesc o poveste si puneti-o copiilor sa asculte inainte de culcare. Zambiti, va rog ! Puneti fotografii vesele cu copiii si bunicii in locuri cheie ale locuintei. Sau faceti un album cu poze ale intregii familii si rasfoiti-l impreuna cu copiii periodic, identificand persoanele din poza impreuna cu acestia. Trimiteti scrisori. Copiilor vostri le place sa primeasca scrisori? Dati-le parintilor vostri o cutie cu vederi si timbre si rugati-i sa le trimita nepotilor scrisori periodic. O alta metoda sa incurajati comunicarea este sa scrie si copilul scrisori, in fiecare saptamana, intr-o zi prestabilita. Astfel copiii si bunicii stiu ca exista o comunicare stabile intre ei. Dati mai departe. Majoritatea parintilor au pasiuni sau calitati deosebite, precum crosetatul, sculptatul in lemn, etc. pe care adora sa le transmita mai departe nepotilor. Asigurati-va ca au si timpul si resursele necesare sa invete alaturi de bunicii lor. Intocmiti arborele genealogic al familiei. Atat copii mai tineri, cat si cei mai mari adora sa invete despre rudele si stramosii lor. Sprijiniti bunicii sa impartaseasca amintirile si experienta lor cu nepotii. Puteti sa le furnizati hartie si creioane pentru a intocmi arborele genealogic.

Siguranta departe de casa. Cand vizitati bunicii, aproape de casa sau departe, nu uitati sa faceti din siguranta o prioritate. Bunicii s-ar putea sa nu fie obisnuiti sa aiba copii in casa, iar in gospodarie pot exista anumite lucruri ce pot afecta siguranta vizitei voastre. Stabiliti o lista cu lucrurile care trebuie asigurate pentru siguranta copiilor. Asigurati-va ca nu vor sta la indemana lor substante periculoase sau lucruri periculoase, produse de curatat,

medicamente, lame sau cutite, ca toate acestea stau incuiate in dulapuri speciale sau nu pot ajunge copiii la ele. Cand mergeti in vizita, aruncati o privire si observati daca exista lucruri periculoase. Daca da, adunati-le intr-o cutie sau intr-un cos si puneti-le undeva unde copiii nu ajung. Blocati scarile pentru ca cei mici sa nu cada, iar galetile sau alte recipiente cu apa eliminate-le pentru a inlatura riscul inecului. Practic si psihic ajutorul bunicilor este intotdeuna binevenit. Invatati copii sa isi iubeasca si mai ales sa isi respecte bunicii. Doar asa veti avea o familie implinita.

http://www.medicina-naturista.ro/stil-de-viata/legatura-copiilor-cu-bunicii.html