Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GRUPURI
VULNERABILE
SI
COPIII SEROPOZITIVI
STUDENTA
RADOI GEORGIANA
ANUL II ID
I. INTRODUCERE
Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea
românească actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung.
Comparativ cu generaţia adultă, mai mulţi copii trăiesc în condiţii precare material şi social. Pe fondul
unor erori ale politicilor din perioada socialistă, insuficienţa sistemului de protecţie din prima perioadă
a tranziţiei a agravat situaţia.
Relansarea efortului public în domeniul social depinde de resursele financiare disponibile dar şi
de construcţia instituţională. O societate incluzivă social pentru întreaga populaţie şi în mod special
pentru copil reprezintă un obiectiv esenţial în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.
Instituţiile publice implicate în protecţia copilului împreună cu organizaţiile neguvernamentale
şi chiar cu parteneri economici privaţi au iniţiat în ultima perioadă programe care indică o nouă
abordare.
Copiii seropozitivi sunt adesea discriminaţi în mediul şcolar şi chiar de către familia extinsă, de
vecinătate, de comunitate. Pe lângă problema gravă de sănătate şi şansele de viaţă sensibil diminuate
cu care se confruntă, copiii infectaţi cu HIV/SIDA au şi probleme legate de educaţie sau de integrare
socială. Aceştia reprezintă una dintre categoriile cele mai excluse social.
Primul caz de HIV/SIDA din România a fost diagnosticat în 1985, iar din 1989 au fost
semnalate cazuri la copii. Numai în 1990 au fost diagnosticate peste 1000 de persoane infectate, cea
mai mare parte fiind copii.
“Am visat ca voi fi inger! Mama mi-a spus ca Dumnezeu ma va izbavi pentru ce am indurat pe
pamant. In afara de ea nimeni nu ma iubeste. Toti imi spun “tigan sidos”. Am auzit ca acolo, sus, nu
sunt bolnavi de SIDA si nici tigani.” Este marturisirea unui tanar de 16 ani , aflat in faza terminala a
bolii.
Mai mult de 7.200 de copii şi tineri trăiesc cu HIV – cel mai mare grup de acest fel din orice
stat european. Ei sunt copiii minune ai României, supravieţuitorii unui grup de 10.000 de copii care au
fost infectaţi cu HIV între 1986 şi 1991 în spitale şi orfelinate ca rezultat direct al unor politici
guvernamentale care au avut drept consecinţă expunerea unui grup mare de copii la ace de seringă
contaminate şi la “micro-transfuzii” cu sânge netestat.
Sursa: Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea infecţiei HIV/SIDA în România – IBI “Prof.Dr.M.Balş”
Majoritatea acestor copii provin din familii cu venituri modeste, multe din mediul rural, fără
posibilităţi de susţinere a tratamentului şi de satisfacere a nevoilor specifice. Proliferarea cazurilor
SIDA la copii este strâns asociată cu persistenţa sărăciei şi dezorganizarea familiilor în care se află
aceştia, surse ale excluziunii în continuare. Costurile enorme ale tratamentului nu pot fi acoperite sau
adâncesc dramatic sărăcia familiilor, de aceea suportul din partea statului sau a altor organizaţii devine
esenţial. Mai puţin de jumătate din cazurile înregistrate se află sub tratament.
Sursa: Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea infecţiei HIV/SIDA în România – IBI “Prof.Dr.M.Balş”
Identitatea etnica de rom, desemnata deseori prin etnonimul „tigan”, a fost si ramâne
puternic stigmatizata în societatea româneasca si în societatile europene în general. Daca în
timpul regimului comunist valorizarea sa negativa era în acelasi timp recunoscuta, dar si ascunsa
vederii de politica de ignorare a identitatii etnice rome si de asimilare etnica, dupa 1989 libertatea
de expresie a readus în prim-planul discursului stereotipurile si emotiile negative asociate cu
minoritatea roma. Etnonimul „rom”, controversat de altfel în rândul populatiei majoritare din
cauza nedoritei asemanari cu etnonimul „român”, este rezultatul afirmarii unei noi identitati de
catre elita roma, o identitate întemeiata în interiorul etniei, pe cultura si experientele acesteia, si nu
pe definitiile impuse de-a lungul istoriei de gadjii/ne-romi.
Studiul efectuat in 2004 de Centrul de Politici si Servicii de Sanatate prezinta urmatoarele
date referitoare la structura demografica a populatiei de romi¹:
Populatia totala a
Populatia roma Romaniei
Varsta (esantion 2004) (Recensamantul din
2000)²
Numar Procent Numar Procent
sub 18 3487 43.6 5391401 24
18-24 968 12.1 2323894 10.4
25-34 1357 17 3644244 16.2
35-44 851 10.7 2880033 12.3
45-54 721 9 2914862 13
55-64 344 4.3 2295258 10.2
peste 65 262 3.3 2985513 13
Total 7990 100 22435205 100
Sursa :Centrul pentru Politici de Sanatate³
Problematica educatiei copiilor romi constituie una din provocarile cu care se confrunta
mediile social economice si culturale sau civice din Romania. Ea face parte dintr-o problematica mai
larga- cea a copiilor aflati in situatii de excluziune, de marginalizare din diferite motive- necesitand
abordari nuantate in functie de mai multi parametri specifici: mediu de rezidenta, apartenenta la un
grup minoritar etnic, apartenenta la o grupare sociala cu un status economic minimal etc.
________________________________________________________________________________
¹ Studiul a fost realizat de Centrul de Politici si si Servicii de Sanatate si finantat de Open Society
Institut (OSI),New York.El s-a bazat pe un esantion reprezentativ de 1511 gospodarii rome;
un total de 7990 romi; S. Cace si C. Vladescu (editori), Health Status of the Roma Population and
Its Acces to Health services (Starea Sanatatii Populatiei de Romi si Accesul sau la Servicii de
Sanatate), Centrul de Politici si si Servicii de Sanatate, Bucuresti: Editura Expert, 2004.
Din păcate percepţia importantei sociale a scolii este in scădere, probabil datorita şanselor reduse
de reuşita in raport cu aşteptările celor care fac o facultate (administraţie publică,Iaşi).
Şcoala nu mai reprezintă o valoare pentru puştii de azi. Eu cand le spun să inveţe ca să ajungă
departe, ei imi răspund: şi dvs ce aţi făcut dacă aţi invăţat şi aţi făcut o facultate, aţi ajuns să ne
predaţi nouă, la nişte proşti! (profesor şcoală, Timişoara)
Interviurile cu copiii din zonele cu risc ridicat, chiar cu cei care se duc la şcoală, au relevat
lipsa lor de interes faţă de şcoală. Întrebaţi ce le place mai mult, de cele mai multe ori au menţionat
disciplinele considerate „uşoare”: sport, desen, muzica sau...”pauzele”. De asemenea lipsa de interes a
părinţilor fată de şcoală este evidentă prin faptul că nu merg la scoală să se intereseze de situaţia
copiilor decât dacă sunt chemaţi special de către cadrele didactice.
Statisticile prezentate descriu o imagine încurajatoare: puţini copii de vârstă şcolară nu sunt
cuprinşi în sistemul educaţional, un număr scăzut de elevi părăsesc şcoala la diferite nivele de
educaţie. Acestea înregistrează însă numai cazurile de abandon şcolar oficial / declarat. Participarea
şcolară efectivă, frecventarea orelor de curs, performanţele şcolare sunt aspecte nu pot fi surprinse prin
acesti indicatori.
În privinţa participării şi succesului şcolar se constată fenomene îngrijorătoare:
• frecventară deficitară a şcolii care duce în final abandon /eşec şcolar
• abandon în ciclul de învăţământ obligatoriu (primar şi gimnazial), şansele de evoluţie
social-profesională fiind sever limitate
• neînscrierea (sau abandonul) în învăţământul secundar finalizată cu lipsa de pregătire /
calificare profesională
• polarizare educaţională între cei care urmează doar învăţământul obligatoriu şi cei care
urmează ciclul superior.
Categoriile cu riscul cel mai ridicat în această privinţă sunt: copiii din familii sărace,
dezorganizate, dezagregate social, copiii romi, copiii cu dizabilităţi, copiii seropozitivi şi copiii străzii
(ultimele trei categorii vor fi tratate în subcapitole viitoare).
Situaţia devine alarmantă în condiţiile în care creşterea riscului de neparticipare şcolară sau de
limitare a educaţiei la un nivel scăzut la aceste categorii de copii se produce pe fondul unei creşteri a
participării şcolare şi a nivelului de educaţie atins pe ansamblul populaţiei de copii şi tineri.
Copiii romi se confruntă cu o situaţie specială: 17,3% din copiii romi, cu vârsta cuprinsă între 7 şi
16 ani, nu au fost niciodată la şcoală, 11,6% au ieşit din sistem înainte de finalizarea învăţământului
obligatoriu (ICCV, 1998). Participarea în învăţământul preşcolar este de patru ori mai scăzută pentru
romi decât pentru populaţia globală.
De asemenea la nivelul elementar şi cel secundar participarea elevilor romi este cu 25%, respectiv
30% mai mică decât pentru populaţia globală (ICCV, 1998). Putem afirma totuşi că participarea la
educaţie a copiilor romi s-a îmbunătăţit, diminuându-se semnificativ şi ponderea copiilor care nu s-au
înscris niciodată la şcoală.
Procentul copiilor de
varsta
scolara (cu varste intre 7-
Situatia scolara 16)
(la suta)
Inscris 61.4
A incetat sa mearga 11.6
la scoala
Nu s-a inscris
niciodata 18.3
Nu raspunde 8.7
Sursa:ICCV¹
__________________________________________________________________________________
¹ Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, ICCV, Indicatori cu privire la comunitatile de romi din Romania, Bucuresti:
Editura Expert, 2002.
Studiile de caz pe şcolile din medii cu probleme, cu o rată mare a abandonului şi performanţe
şcolare scăzute au pus în evidenţă câteva aspecte interesante:
• Riscul cel mai mare de abandon este la Inceputul nivelului de Invatamant. Astfel, în clasa I
se constata cea mai mare rata a abandonului din ciclul primar, copiii având probabil probleme
in a se integra / adapta condiţiilor sistemului de învăţământ. În clasa a V-a se constată cea mai
mare rată a abandonului din ciclul gimnazial, şi chiar pe ansamblul claselor I-VIII.
Procent
Grupa de de populatie
varsta(ani) (la suta)
Nivel Populatia
national roma
0-4 5.0 12.8
5-9 5.2 10.7
10 – 14 7.2 12.7
15 - 19 7.5 10.9
Sursa: INS ¹
• Există tendinţa formării unor clase -problemă (cumularea elevilor slabi). În multe situaţii
cazurile de abandon proveneau din o aceeaşi clasă. Se pune astfel problema modului în care se
realizează distribuirea pe clase precum şi a faptului ca nu exista personal calificat care să
lucreze cu clasele problemă.
Varsta medie a elevilor romi si ne-romi la nivel primar si secundar – defalcat pe clase (2006)
Varsta medie a
Nivelul Clasa elevilor(ani) Diferenta
Ne-romi Romi de varsta
I 7.3 7.7 +0.4
Primar II 8.1 8.8 +0.7
III 9.2 9.7 +0.5
IV 10.3 11.1 +0.8
V 11.4 12.3 +0.9
Secundar VI 12.4 13.0 +0.6
VII 13.4 14.0 +0.6
VIII 14.4 14.9 +0.5
Sursa: Nigel Simister²
• Multe din cazurile de abandon sunt copii despre care şcoală nu mai are informaţii. O parte
din aceşti copii nu au abandonat în fapt şcoala, întrucât este posibil să o frecventeze în
localitatea în care se află în prezent, însă “li s-a pierdut urma”.
Principalele cauze de excluziune sociala sau cauzele care au declansat si au intretinut procesul
de marginalizare se constituie intr-un complex de factori pe care voi incerca sa-i prezint ca fiind
generatori de marginalizare/excluziune si manifestare in cazul minoritatii rome.
Odata cu schimbarile democratice survenite dupa 1989 a avut loc si un fenomen de liberalizare
al relatiilor sociale.Ca urmare a acestei liberalizari au disparut fortele coercitiv egalizatoare, campul
social fiind astfel deschis pentru manifestarea identitatilor de grup ,dar si a prejudecatilor, stereotipiilor
si discriminarii latente existente pana in acel moment.Pe de alta parte si in cadrul minoritatii au aparut
grupuri cu un comportament deviant sau chiar infractional, care dincolo de pericolul social pe care il
reprezinta au un impact extrem de negativ asupra imaginii si perceptiei majoritatii si contribuie la
intretinerea unui comportament discriminatoriu sau chiar rasist.
Una din categoriile cele mai vulnerabile la costurile sociale ale tranzitiei a fost minoritatea
roma, deoarece ea se situa deja pe pozitii de risc crescut : fiind slab calificati, romi au fost grav
afectati de somaj, cei care-si castigau existenta pe baza economiei complementare au ramas fara
obiectul muncii, iar activitatea de colectare si valorificare a materialelor refolosibile a scazut mult
in aceasta perioada.
² Nigel Simister, Raport Initial pregatit in cadrul Proiectului Phare RO 2003/005-551.01.02 , Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate,
WYG International ,pentru Ministerul Educatiei si Cercetarii, 2006 nepublicat, p.15 (Simister, raport initial Phare).
Copii seropozitivi
Pe lângă problema gravă de sănătate şi şansele de viaţă sensibil diminuate cu care se confruntă,
copiii infectaţi cu HIV/SIDA au şi probleme legate de educaţie sau de integrare socială. Aceştia
reprezintă una dintre categoriile cele mai excluse social. Copiii seropozitivi sunt adesea discriminaţi în
mediul şcolar şi chiar de către familia extinsă, de vecinătate, de comunitate.
Sursa: Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea infecţiei HIV/SIDA în România – IBI “Prof.Dr.M.Balş”
Abandonul scolar este o problema ce afecteaza serios calitatea vietii si perspectivele de viitor
ale copiilor seropozitivi din România, deoarece acest lucru împiedica socializarea, incluziunea
acestora precum si obtinerea unei educatii si a unui loc de munca.
Cele mai multe cazuri de abandon sunt puse pe seama starii de sanatate, a distantelor mari si a
lipsei mijloacelor de transport (în mediul rural), dar dezinteresul sau neglijenta parintilor, cazurile de
discriminare si respingere de la scoala sau lipsa mijloacelor materiale sunt de asemenea cauze
frecvente pentru abandonul scolar, mai ales în cazul celor care termina 8 clase.Conform statisticilor
14% din cei aflati în situatie de abandon scolar au suferit o situatie de respingere la scoala.
Majoritatea acestor copii provin din familii cu venituri modeste, multe din mediul rural, fără
posibilităţi de susţinere a tratamentului şi de satisfacere a nevoilor specifice. Proliferarea cazurilor
SIDA la copii este strâns asociată cu persistenţa sărăciei şi dezorganizarea familiilor în care se află
aceştia, surse ale excluziunii în continuare. Costurile enorme ale tratamentului nu pot fi acoperite sau
adâncesc dramatic sărăcia familiilor, de aceea suportul din partea statului sau a altor organizaţii devine
esenţial. Mai puţin de jumătate din cazurile înregistrate se află sub tratament.
Pe lângă faptul că şcoala se adresează unei comunităţi sărace, cu multiple probleme sociale, cu o
atitudine de relativ dezinteres faţă de şcoală, factori explicativi ai ratelor ridicate de abandon şi
repetenţie în şcoală pot fi identificaţi şi la nivelul resurselor umane şi organizaţionale ale şcolii:
• Lipsa unei strategii a şcolii de a aborda problema abandonului
• Modul de constituire a claselor e inechitabil – clasele cu probleme primesc şi noii veniţi în
şcoală
• Lipsa cadrelor didactice specializate pentru clasele cu probleme
• Schimbări frecvente în administraţie şi conducere, fluctuaţia mare în rândul profesorilor.
• Dotările materiale si infrastructura scolii sunt deficitare.
89/90 2892 2824 -2.4 1668 1630 -2.3 1224 1194 -2.5
90/91 2701 2653 -1.8 1594 1567 -1.7 1107 1085 -2.0
91/92 2609 2575 -1.3 1564 1539 -1.6 1045 1036 -0.9
92/93 2541 2503 -1.5 1539 1506 -2.1 1002 997 -0.5
93/94 2501 2485 -0.6 1515 1503 -0.8 985 982 -0.3
94/95 2497 2472 -1.0 1493 1490 -0.2 1003 982 -2.1
95/96 2506 2486 -0.8 1501 1488 -0.9 1004 999 -0.5
96/97 2509 2490 -0.8 1483 1470 -0.9 1027 1020 -0.7
97/98 2523 2504 -0.8 1469 1454 -1.0 1054 1050 -0.4
98/99 2519 2496 -0.9 1439 1420 -1.3 1080 1076 -0.4
99/00 2461 2440 -0.9 1373 1355 -1.3 1089 1085 -0.4
00/01 2377 2362 -0.6 1291 1283 -0.7 1085 1079 -0.6
01/02 2290 2262 -1.2 1220 1203 -1.4 1070 1059 -1.0
02/03 2171 2144 -1.2 1130 1117 -1.2 1041 1027 -1.3
03/04 2099 2067 -1.5 1062 1048 -1.3 1037 1019 -1.7
04/05 1975 1942 -1.7 980 965 -1.5 995 977 -1.8
Sursa: CNS/INS¹
_______________________________________________________________________________
¹ Date de la: CNS, Educatia in Romania. Date statistice, 1994, 1996; CNS/INS, Invatamant primar si secundar la inceputul anului scolar pentru anii
1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005; CNS/INS: Invatamant primar si secundar la
sfarsitul anului scolar pentru anii 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005.
BIBLIOGRAFIE