Progrese privind dreptul la supravieŃuire si la

dezvoltare
SupravieŃuirea copilului
Numărul anual al deceselor înregistrate la nivel global în
rândul copiilor sub cinci ani a scăzut de la 13 milioane în
1990
la aproximativ 9 milioane în 2008.
Alăptarea exclusivă
a copiilor mai mici de sase luni a crescut în toate regiunile
aflate în curs de dezvoltare, cu excepŃia uneia.
Suplimentarea cu micronutrienŃi
ce oferă protecŃie totală prin două doze de vitamina A
copiilor din regiunile în curs de dezvoltare a crescut de la
16% la
62% din 1999.
Imunizarea de rutină
cu trei doze de vaccin DTP3 a ajuns de la 75% în 1990 la
81% în 2007.
Vaccinarea
salvează milioane de vieŃi si a contribuit la reducerea
numărului global de decese cauzate de rujeolă cu 74% din
anul
2000.
Prevenirea malariei
Utilizarea plaselor împotriva ŃânŃarilor tratate cu
insecticide în cazul copiilor sub cinci ani a crescut
semnificativ în Africa
Subsahariană din anul 2000.
PrevalenŃa HIV
a scăzut în rândul femeilor cu vârste între 15–24 de ani ce
frecventează clinicile prenatale din anul 2000, în 14 din
cele
17 Ńări cu date suficiente pentru a identifica tendinŃele.
Tratamentul HIV
pentru copiii sub 15 ani a crescut notabil, mai semnificativ
în Africa Subsahariană.
ÎmbunătăŃirea apei potabile
Peste 1,6 miliarde de oameni au obŃinut acces la surse
îmbunătăŃite de apă potabilă între 1990 si 2006.
Cuprinderea în învăŃământul primar
Numărul copiilor nescolarizaŃi s-a diminuat de la 115
milioane în 2002 la 101 milioane în 2007.
Gradul de absolvire a ciclului primar
în cazul copiilor din Ńările aflate în curs de dezvoltare a
crescut de la 79% în 1999 la 85% în 2006.
Paritatea de gen în învăŃământul primar
este pe cale de a se ameliora, cu un index al parităŃii de
gen de 96% sau mai mare în majoritatea regiunilor în curs
de
dezvoltare.

UNICEF a confirmat într-un studiu că la

sfârşitul anilor 80 cca. 200 000 de copii sub 16
ani din cel puţin 14 regiuni de criză erau
înrolaţi, servind ca soldaţi şi îşi exprimă
temerea că numărul acestora ar fi putut să
crească între timp. Acest studiu arată că în
Afganistan, Nicaragua, El Salvador, Columbia,
Burma, Liberia, Sudan, Angola şi Mozambic
precum şi în zona balcanică afectată de război,
copiii înarmaţi fac parte din peisajul de zi cu zi.
Ei sunt recrutaţi de armată sau de grupările
paramilitare în mod benevol sau forţat. Mii de
copiii intră "voluntar" în rândurile armatei de
frică, de foame sau din dorinţa de a se
răzbuna. În "lumea a treia", copiii străzii şi
copiii orfani sunt cei care sunt consideraţi cea
mai ieftină "carne de tun". Dacă sunt prinşi, ei
sunt supuşi aceloraşi suplicii ca şi adulţii:
tortură, viol, muncă forţată.
La data de 11 noiembrie 1996, Organizaţia
Internaţională a Muncii (ILO) a prezentat la
Geneva un studiu cu privire la exploatarea
copiilor prin muncă: peste 250 de milioane de
fete şi băieţi cu vârste cuprinse între 5 şi 14
ani de pe tot cuprinsul lumii sunt luaţi în
sclavie şi obligaţi să practice prostituţia sau să
lucreze în mine, fabrici şi gospodării private.
Pentru a pune capăt acestei situaţii
îngrozitoare, organizaţia specială a ONU a
propus printre altele elaborarea unei noi
Convenţii, care să prevadă impunerea vârstei
minime de 18 ani pentru muncile inacceptabile
şi periculoase.
În fine, trebuie să vă atragem atenţia în ceea
ce priveşte drepturile copilului şi copiii refugiaţi
asupra următoarelor:

mii de copii din multe state ale lumii cad

victime torturii, abuzurilor statale şi actelor
care încalcă drepturile omului;
zeci de mii de copiii sunt arestaţi în mod
abuziv;
enorm de mulţi copii ai lumii sunt "făcuţi
dispăruţi";
ei sunt închişi în penitenciare, răpiţi, ucişi şi
executaţi;
copiii unor persoane din opoziţie şi active
politic sunt şi mai periclitaţi: ei sunt abuzaţi
pentru a se obţine informaţii de la ei;
mulţi copii sunt obligaţi să privească cum sunt
torturaţi părinţii lor; părinţii, la rândul lor,
sunt amninţaţi că dacă nu depun mărturii
complete, îşi vor supune copiii la torturi(...).
COPILUL VICTIMA A ABUZULUI
Violenta asupra copilului este o problema grava a societatii
romanesti, iar studiile si cercetarile realizate in acest
domeniu prezinta dimensiunea acestui fenomen.
Incidenta abuzului fizic asupra copilului este de 75%
conform unui studiu realizat de Salvati Copiii in 2000 si de
84% conform unei cercetari nationale realizate in 2001 de
ANPCA, OMS, Banca Mondiala si Salvati Copiii.
Pedeapsa fizica reprezinta o forma de violenta indreptata
asupra copiilor aplicata de adulti in scopul "educarii
copiilor". Pedeapsa fizica include lovirea copilului cu mana
sau cu un obiect (un bat, o curea, bici, pantof, etc); lovirea,
bruscarea, trantirea copilului, ciupirea sau tragerea acestuia
de par, fortarea unui copil sa stea intr-o pozitie incomoda
sau jenanta, sau sa faca un numar mare de exercitii fizice.
Aplicarea unei „corectii educative" sub forma bataii
provoaca nu doar durere fizica, ci si durere psihica,
umilinta, neputinta. Copilul care a cunoscut violenta prin
lovituri, neglijare sau pedepse stocheaza aceste experiente
traumatice in memoria vietii lui personale.
Experientele dureroase nu se pot „sterge cu buretele" ca si
cum nu s-ar fi intamplat. Ele persista si pot afecta intreaga
lor dezvoltare actuala, dar si in viitor, ca adult.
In Romania, la initiativa Organizatiei Salvati Copiii, au fost
introduse doua articole in Legea privind protectia si
promovarea drepturilor copilului, care prevad:
- articolul 85, la alineatul 1: „Copilul are dreptul de a fi
protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele
tratamente sau neglijenta"
- articolul 90: „Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice
sub orice forma..."

 
"Exploatarea sexuala a copiilor poate fi evitata" - acesta
a fost mesajul Congresului de la Rio, ale carui principale
obiective au fost crearea si implementarea unui Plan de
Actiune pentru prevenirea, interzicerea si stoparea
exploatarii sexuale a copiilor si adolescentilor, precum si
acordarea sprijinului necesar celor care au cazut deja
victime acestui tip de abuz.
La deschiderea congresului au participat personalitati
marcante precum presedintele Braziliei, Luiz Inacio Lula
da Silvia sau Regina Silvia a Suediei. Principalele teme
dezbatute in cadrul congresului au fost: formele de
exploatare sexuala, cadrul legislativ, politici integrate
interdisciplinare, initiative SCR si strategii pentru
cooperare internationala, fiind organizate peste 20 de
workshop-uri si 10 sesiuni de dezbateri.
Planul de Actiune de la Rio urmareste sa lanseze un apel
catre toate tarile pentru:
- A defini, interzice si pedepsi prin lege, conform
standardelor internationale existente, toate actele de
exploatare sexuala a copiilor si adolescentilor;
- A se asigura ca copiii victime ale exploatarii sexuale nu
sunt pedepsiti pentru delictele comise pe parcursul
procesului de exploatare, ci ca li se acorda statutul de
victima si sunt tratati ca atare;
- A promova si apara intimitatea copiilor-victime ale
exploatarii sexuale, astfel incat identitatea lor sa nu fie
dezvaluita in timpul proceselor legale sau catre media;
- A stabili pana in 2013 mecanisme si/sau procese concrete
pentru a facilita coordonarea si cooperarea la nivel national,
regional si international intre ministere guvernamentale,
agentii ONU, organizatii neguvernamentale, sectorul privat,
media, organizatii ale copiilor si alti reprezentanti ai
societatii civile in vederea desfasurarii de actiuni concrete
pentru a preveni si stopa exploatarea sexuala a copiilor si
adolescentilor.

Modul in care copilul este valorizat de catre o societate se

reflecta in preocuparea pe care aceasta o are pentru ca
drepturile copilului sa fie respectate si implementate in
toate domeniile vietii sociale, fie ele publice ori private. In
ultima decada, efectele socio-economice negative ale
tranzitiei au condus la degradarea rapida si substantiala a
nivelului de trai a unei proportii din ce in ce mai ridicate a
populatiei, fiind afectate in special familiile cu copii.

Natalitatea
Incepand cu anul 1990, rata natalitatii a inregistrat o
tendinta descendenta, de la valoarea de 16‰ in 1989
ajungand la 9,7‰ in 2002. Factori precum liberalizarea
avorturilor si situatia economica precara a unui numar mare
de familii a accentuat dezvoltarea modelului familial cu cel
mult 2 copii. In ultimii ani insa, rata natalitatii inregistreaza
o usoara tendinta ascendenta ajungand la 10,2‰ in anul
2005.
Judetele din regiunea N-E inregistreaza cea mai ridicata
valoare a ratei natalitatii - in medie 11,7‰. In aceasta
regiune, judetul Iasi atinge valoarea de 12,6‰, Suceava
12,4‰ si Vaslui 12,1‰.
Cea mai scazuta valoare a ratei natalitatii se inregistreaza in
regiunea de S-V (Oltenia), fiind in medie de 8,9‰ iar
judetul Olt atingand 8,5‰. Valori mici ale acestui indicator
se mai intalnesc si in judete din alte regiuni, precum
Teleorman (7,9‰), Hunedoara (8,7‰) sau Mehedinti
(8,8‰). In municipiul Bucuresti, rata natalitatii este de
9,7‰.
Sursa: Institutul National de Statistica, Anuarul Statistic al
Romaniei 2006

Sistemul de invatamant
La nivelul sistemului de invatamant, reforma a inregistrat o
evolutie rapida, efectele sale nefiind intotdeauna cele
scontate. O masura importanta adoptata in acest domeniu o
constituie prelungirea invatamantului obligatoriu la 10
clase. Principalele probleme ale sistemului de invatamant
sunt determinate de instabilitatea masurilor adoptate,
motivatia financiara redusa a cadrelor didactice, dar si de
diferentele majore dintre mediul rural si cel urban cu
privire la conditiile materiale sau la rata de cuprindere
scolara.
In anul scolar 2005-2006, rata bruta de cuprindere scolara
in toate nivelurile de invatamant a inregistrat o crestere cu
aproximativ 6% comparativ cu anul 2000-2001, atingand
valoarea de 72,6%, la aceasta contribuind si triplarea, in
ultimii 15 ani, a numarului persoanelor cuprinse in
invatamantul superior.

Violenta asupra copilului

Reprezentanta UNICEF Romania, Ministerul Educatiei si
Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei si Institutul de
Criminalistica au realizat un studiu asupra violentei in
mediul scolar, pe un esantion reprezentativ de 1207 unitati
de invatamant gimnazial (scoli cu clase I-VIII) si post-
gimnazial din mediul rural si urban, pe un lot de 143 de
consilieri scolari proveniti din Centrele Judetene de
Asistenta Psihopedagogica si din Cabinetele Inter-scolare si
scolare de Asistenta Psihopedagogica) si un lot de 627 de
elevi cuprinsi in 23 de scoli de nivel gimnazial si post-
gimnazial, situate in mediul urban si rural, din judetele
Constanta, Giurgiu, Iasi, Timis si municipiul Bucuresti.
Rezultatele studiului au aratat ca:
- proportia unitatilor de invatamant la nivelul carora se
inregistreaza fenomene de violenta depaseste 75%;
- ponderea elevilor cu manifestari grave de violenta este
estimata la aproximativ 2,5%
- ponderea copiilor si tinerilor victime ale violentei (furt,
agresiuni sexuale, agresiuni fizice, hartuire etc.) este de
aproape 3%.
Datele oferite de catre Institutul pentru Cercetarea si
Prevenirea Criminalitatii la nivelul anului 2005 indica
urmatoarea situatie: 379 de cazuri, dintre care:
- 293 de cazuri de vatamare corporala;
- 4 cazuri de lovituri cauzatoare de moarte;
- 18 cazuri de rele tratamente aplicate minorilor;
- 33 cazuri de tentativa de omor;
- 31 cazuri de omor.
Studiul „Stim sa ne crestem copiii?", realizat de Salvati
Copiii in 2003, evidentiaza faptul ca:
- abuzul psihologic pare sa fie mai raspandit decat cel fizic
si este un lucru aproape obisnuit, atat in familie, cat si la
scoala sau in grupul de prieteni;
- cearta, insultele, amenintarile, interdictia unor lucruri care
le fac copiilor placere sunt cele mai frecvente abuzuri in
toate mediile analizate;
- abuzul fizic, chiar daca a fost mai putin recunoscut, nu
inseamna ca in mod real are o incidenta mult mai scazuta.
Cercetarea a reflectat faptul ca abuzul fizic este perceput ca
o metoda „normala de educare", acceptata si asimilata in
egala masura de parinti si de copii.
Copiii exploataþi prin munca
Copiii care muncesc reprezinta un fenomen asupra caruia
centrarea atentiei publice si institutionale ramane inca la un
nivel scazut, desi consecintele asupra dezvoltarii si sanatatii
copilului sunt deosebit de grave.
Exploatarea muncii copilului nu inseamna orice implicare a
unui copil intr-o activitate economica, ci apare atunci cand
copilul are o varsta mica (sub 12 ani) sau cånd durata
muncii depaseste un anumit numar de ore pe saptamana sau
aceasta prezinta anumite riscuri.
Conform estimarilor Institutului National de Statistica din
anul 2004 în Romania aproximativ 70.000 de copii sunt
implicati în muncã.  Majoritatea sunt copii aflati in mediul
rural, obligati de cãtre parintii lor sa contribuie la
activitatile gospodaresti (munca la camp, cu animalele sau
in propria gospodarie) dar pot fi intalniti copii care
muncesc si in mediul urban. Acestia sunt copii din familii
de rromi care cersesc alãturi de pãrintii lor sau copii din
familii cu o situatie economicã precarã obligati ca prin
muncã sã contribuie la întretinerea familiilor lor. Copiii
provin din familii numeroase, cu situatie socio-economica
dificila si nivel educational scazut. Relatiile din familie
sunt marcate de grija pentru supravietuire si de mentalitatea
conform careia copiii trebuie sa ajute la depasirea
problemelor financiare.
Abandonul scolar, nivelul redus de pregatire scolara si
profesionala, excluziunea sociala, abuzurile fizice si psihice
pe care le implica munca ai exploatarea economica a
copilului precum si amploarea fenomenului sunt doar
cativa din factorii care demonstreaza necesitatea adoptarii
unor masuri mai eficiente de combatere a acestuia