Schita conceptuala

STRUCTURA NORMATIVA A STIINTEI

1. Ethosul stiintei.
2. Universalismul.
3. Comunismul.
4. Impartialitatea.
5. Scepticismul metodic.

1
 Definitii conceptuale

STRUCTURA NORMATIVA A STIINTEI

1. Ethosul stiintei.
Ethosul stiintei este acel conplex de valori si norme considerat a fi obligatoriu pentru
omul de stiinta.
O examinare a ethosului stiintei moderne este doar o introducere limitata intr-o
problema mai larga : studiul comparativ al structurii institutionale a stiintei.
Telul institutional al stiintei este extinderea cunostiintelor atestate. Metodele tehnice
folosite in acest scop ofera definitia categorica a cunostiintelor : declaratii empirice
confirmate si logic consecvente privind unele regularitati (care sunt, de fapt,
preziceri). Imperativele institutionale deriva din scop si metode.

2. Universalismul
Universalismul isi gaseste expresia imediata in canonul ca afirmatiile cu pretentii de
adevar, oricare le-ar fi sursa, trebuie supuse unor criterii impersonale dinainte stabilite.
Obiectivitatea exclude particularul.
Cand cultura dominanta se opune universalismului, ethosul stiintei este supus unui
serios stres. Etnocentrismul nu este compatibil cu universalismul. Acesta isi gaseste
inca o exprimare sa nu existe oprelisti in cariera celor talentati, justificandu-se prin
telul institutional.
Accesul liber la carierele stiintifice este un imperativ functional. Interesul si
moralitatea coincid.
Sunt necesare ideologii conplicate pentru a masca incompatibilitatea notiunii de casta
cu scopul institutional al stiintei.
Democratizarea inseamana eliminarea progresiva a constrangerilor asupra exercitatii
si dezvoltarii capacitatilor apreciate de societate.

3. Comunismul
Comunismul, in sensul larg, nontehnic, de proprietate comuna a lucrurilor, este al
doilea element integrant al ethosului stiintific.

2
Controversele privind proprietatea, care puncteaza istoria stiintei moderne, sunt
generate de accentul institutional pus pe originalitate. Produsele rivalitatii devin
comune, iar respectul se acorda producatorului.
Caracterul comun al stiintei este reflectet si in recunoasterea de catre savanti a
depententei lor de o mostenire culturala la care nu au pretentii.
Comunismul ethosului stiintific este incompatibil cu definitia tehnilogiei ca
« proprietate privata » intr-o economie capitalista. Scrierile curente despre « frustrarea
stiintei » reflecte acest conflict.

4. Impartialitatea
Stiinta, precum si profesiile in general, includ impartirea ca element institutional
fundamental. Impartirea nu trebuie confundata cu altruismul, nici actiunea interesata
cu egoismul.
Fiecare tehnologie noua dovedeste integritatea savantului. Stiinta isi realizeaza
aspiratiile.Totusi autoritatea sa poate fi si este insusita pentru scopuri interesate, exact
datorita faptului ca nespecialistii nu sunt in situatia de a distinge intre pretentii false si
adevarate.

5. Scepticismul metodic
Scepticismul metodic este legat in mod divers de alte elemente ale ethosului stiintific.
Este un mandat atat metodologic, cat si institutional.
Opozitia poate exista chiar separat de introducerea unor descoperiri stiintifice care par
a invalida anumite dogme ale Bisericii, economiei sau statului. Este mai degraba o
tema difuza ca scepticismul ameninta distribuirea actuala a puterii.