MINISTERUL EDUCATIEI,CULTURII SI CERCETARII

CENTRU DE EXCELENTA IN ENEGRETICA SI ELECTRONICA

CATEDRA “SISTEME INFORMATIONALE”

Studiul Individual NR. 1

la obiectul “Filosofie”

Tema: : Introducerea in filosofie

A efectuat st. gr. - RC-0218 Burcoschi Dorin

A verificat profesorul Bucătaru Igor

Chisinau 2020
Filosofia este contepția despre univers și presupune raportul dintre om și natură
și pătrunde interogativ în toate domeniile şi acţiunile umane. Filosofia apare cu 3
mii de ani în urmă i.e.n,, în China și India își face apariția în sec X-IX în.e.n., iar in
Grecia în sec. VII-VI. La început filosofia era o știință integrală. Mai tîrziu această
știință treptat a descoperit fizica,chimia,istoria,jurisprudența

Filosofia  își ia origine greacă filia-dragoste,iubire, sofie-înțelepciune. Filosoful

antic Democrit definea înțelepciunea ca gîndire justă,comportare justă.
Înțelepciunea presupune creativitatea ,capacitatea de a soluționa probleme de ordin
practic. În antichitate exista un proiect al sofiștilor care pretindeau să fie înțelepți,
iar filosofii modest studiau concepția lumii.

Filosofia este un sistem coerent de cunoștințe cu caracter catalizator,inclusiv

despre întelegerea condiției umane și deasemenea reprezintă o formă de activitate
rațională care folosește noțiuni de maximi și generalități.

Primele texte filozofice au apărut în India, în filozofia hindusă 1500 î.e.n. Aceste

cărți au fost mai întâi religioase, descriind moduri și ritualuri specifice credinței.

Curentele clasice filozofice au apărut pe la 500 î.e.n., o dată cu înființarea mai

multor școli pe întreg cuprinsul Indiei. Aceste cărți au rămas fără autor cunoscut,
deoarece în acea vreme în India nu se obișnuia menționarea autorului unei opere.
În China, aflăm trei mari tradiții filozofice: taoismul, confucianismul și budismul.
Aceste trei școli au determinat găndirea filozofică a Chinei antice.
Unul dintre primii fondatori – Aristotel
Creatorul unu isistem filosofic clasic – Aristotel definea filosofia ca învăţătură
„despre primele cauze şi principii”, despre fiinţă şi însuşirile ei esenţiale. Există
relaţii universale care trebuie evidenţiate în cadrul uneiforme a cunoaşterii
separate.
În opinia lui Aristotel, filosofia nu poate fi confundată cu nici una din ştiinţele
particulare, deoarece nici una dintre ele nu abordează Fiinţa ca atare, în general, ci
fiecare dintre ele îşi asumă doar o parte din ea, examinându-i însuşirile.
Prima filosofie sau metafizica (ceea ce vine după fizică) de la Aristotel şi până în
timpurile moderne, reprezintă simbolul filosofiei ca învăţătură despre universal.

Filosofia ca concepție despre lume are 3 domenii de bază:

1)Logic– care examinează dreptul dintr-o perspectivă logică, trecînd prin
particularitățile sistemului juridic și urmărind conceptul universal al dreptului.
2)Fenomenologic – studiază dreptul ca un fenomen care este propriu
popoarelor din toate timpurile și demonstrează că dreptul e un produs al naturii
umane.
3)Deontologic – evidențiază faptul că noi nu ne putem limita la propria
înțelegere a normelor pozitive ci să ne punem întrebarea dacă există altele.

Concepţia despre lume reprezintă ansamblul opiniilor, cunoştinţelor,

principiilor, valorilor, idealurilor, convingerilor, prin intermediul cărora omul
interacţionează cu natura, cu ambianţa socială, cu semenii, cu sine însuşi.

Concepţia despre lume îi permite omului să adopte o atitudine faţă de procesele

şi fenomenele realităţii obiective.

Concepţia despre lume este caracterizată de o structură complexă. La baza

concepţiei despre lume sunt atestate cunoştinţele cotidiene, vital-practice,
profesionale, ştiinţifice, filosofice.

Filosofia este știința ce privește lumea prin prisma condiției

umane și ca orice știință are metode de studiu:
1) Deducția – formă de raționament în care cunoașterea se produce de la
general la particular.
2) Inducția – metodă de cunoaștere care pleacă de la cunoștințele particulare și
ajunge la cele generale.
3) Comprehensivă – metoda dată pune accentul pe subiectivitatea
înțelegerii , a trăirii actului pe o dimensiune psihologizantă.

Funcțiile filosofiei dreptului se împart în 5 ipostaze:

1) Funcția logică – oferă posibilitatea de a studia raportul dintre drept și
morală,dintre drept subiectiv și obiectiv.
2) Funcția fenomenologică – studiază dreptul ca fenomen comun tuturor
popoarelor ,ca în final să fie un tablou juridic al umanității.
3) Funcția deontologică – oferă posibilitatea de a crea idealul
dreptului,justiției și în baza lor de a schimba realitatea juridică.
4) Funcția practică –rezolvă probleme practice cu care se confruntă omul și
omenirea.
5) Funcția metodologică – permite cercetarea mai detaliată a realității
juridice.

Raportarea filosofiei la alte domenii ale culturii :

1.  Filosofia și știința au caracter rațional,deci folosesc noțiuni-formă a
gîndirii abstracte care fixează sau conține notele esențiale și necesare ce corespund
obiectului gîndirii. Știința apelează cu noțiuni concrete ,care se referă la obiecte
concrete,iar filosofia operează cu noțiuni abstracte.
2.  Filosofia și religia sunt concepții integrale . Filosofia are caracter critic și
poate combate unele idei,iar religia apelează la sentimente și la credință.
3.  Filosofia și arta. Filosofia are ceva in comun cu arta care o apropie de
creația artistică. Filosofii sunt ființe creative ce lansează ipostaze. Filosofia
folosește conceptele recurgind la analiză și democrație, iar arta recreează realitatea
cu ajutorul imaginilor artistice.