Schita conceptuala

PRINCIPII

2. Principii (1.2.)
3. Metode uzuale.
4. Interventia sociologica.
5. Remarci finale.

1
 Definitii conceptuale

PRINCIPII

1. Nu poate exista nici o cercetare sociologica, daca aceasta despune doar de

un ansamblu fie el si foarte bogat in observatii sau in analize. Sociologia nu
consta nici in a arata aplicatiile posibile ale unei ordini de explicatie
economica, politica, demografica, etc, nici de a constitui ansambluri
concrete pentru care numai bogatia datelor insumate creeaza senzatia
diferentierii si a organizarii interne.
Asadar, analiza sociologica trebuie complet separata de demersul
interpretarii ce caracterizeaza alte sectoare ale stiintelor socioumane si, mai
ales, de operatiunile care constau in a defini, a regasi sau a clasa diverse
interpretari de texte sau evenimente extraordinare ce pot fi descrise de aceste
texte.
Am putea spune ca asistam la ruperea unei religii, devenita morala, si a unei
ordini, devanita actiune economica si tehnologica,care marcheaza inceputul
modernitatii.
Capitalism, socialism, dependenta si colonizare sunte termeni care
desemneaza natura elitei care conduce procesul de transformare istorica.

2. Modalitatea de analiza a sistemelor, care este aproape singura ce

supravietuieste astazi in campul propriu sociologiei : este vorba despre
analiza sitemelor de dominare sociala.
Lumea intreaga traieste astazi o dezbatere ce s-a constituit si s-a dezlantuit
de cativa ani intre partizanii si adversarii globalizarii.
O analiza sociologica nu trebuie niciodata sa se limiteza la discursul
autorului, sa se confunde cu ideologia ori cu semtimentele sale.
Important este ca demersul sociologic nu se poate limita sa opuna
discursului autorului un discurs savant, explicand conduitele subiective
pentru realitati obiective.
Constiinta nu inseamna stiinta, insa nu exista stiinta socioumana fara o
explicare a constiintei actorilor.
O societate nu este un dat ; ea se construieste pe sine prin niste raporturi
sociale, prin actiuni, tehnici si prezentari.

2
Nu poate exista sociologie fara o oarecare referinta istorica. Nici un sociolog
nu ar indrazni sa prezinte afirmatii care se refera la toate sicietatile; multi si-
au consacrat cea mai mare parte a vietii studiind interrelatiile dintre
sistemele economice, institutiile politice si credintele religioase.
Este necesar sa vorbim si despre dezinstitutionalizarea recenta a credintelor
si practicilor religioase, insa acest lucru nu este suficient pentru a construi o
sociologie generala a religiilor.
Pe cat trebuie sa ne interesam de toate tipurile de fapte, pe cat trebuie sa
avem grija sa le transformam in obiecte de analiza, chiar daca nu includ
conditiile conduitei rationale. Pe de o parte, aceasta inseamna sa aplicam
niste cunostiinte fundamentale unor situatii particulare.

3. Metode uzuale.
Originalitatea metodelor sociologice este apropae nula atunci cand datele de
analizat se aproprie cat se poate de mult de datele cantitative, de tip
economic.
Majoritatea sociologiilor adauga ca masa centrala se divizeaza ea insasi in
cel putin doua parti (egale sau inegale, in functie de tara).
Pe buna dreptate, se poate observa ca femeile au, in general, un nivel de
remunerare inferior barbatilor, chiar daca exercita aceleasi functii ca si ei.
Atunci cand obiectul de studiu este reprezentat nu numai de situatiile
sociale, ci si de relatiile sociale, intram mai adanc pe terenul propriu analizei
sociologice.
Este suficient sa ne gandim la mostenirea importanta transmisa sociologiei
de catre psihologia sociala si mai ales sa reluam marile studii clasice, cum
sunt cele ale lui Kurt Lewin de dinainte de rasboi.
Scopul principal al comparatiilor este acela de a decela ceea ce nu este
comparabil si, mai ales, sa incerce sa curete ansamblul in interiorul caruia
exista elemente comparative.
Definirea scopurilor si a unei strategii de intreprindere ia in considerare mai
intai natura reala a decidentilor, apoi rezistentele interne si concurentele ori
obstacolele externe.
Nu exista transformare tehnologica, economica sau financiara care sa nu
presupuna decizii, prin indivizi sau prin grupuri, in functie de o reprenentare
generala pe care acestia o au despre situatie si chiar despre societate.

4. Interventia sociologica.
Punctul de plecare al acestei metode este urmatoarea contare : un grup
angajat intr-o activitate data tinde de foarte multe ori in fata alor actori sa

3
dea prioritate celor mai imediate obiective si forme de actiune ale practicilor
sale.
Trebuie sa subliniem faptul ca semnificatia unei miscari este departe de a
depinde in intregime de nivelul sau de organizare.
Daca unui grup preocupat cu apararea intereselor particulare i se sugereaza
faptul ca, dimpotriva, actiunea sa poarta in ea insasi semnificatii mult mai
inalte, reactia membrilor sai va fi, in principiu, foarte favorabila.
In general, nu gandirea rationala si aproape scolareasca este cea care permite
depasirea unui moment dificil al cercetarii.
Interventia sociologica trebuie sa se aplice intr-un mod mai mult sau mai
putin forte si direct ansamblului demersurilor sociologicului, care devin, in
grade diferite, tot niste forme de interventie sociologica.
Sociologul, oricare ar fi el, este foarte atasat de ideea cercetarii motivatiilor
pozitive, de analizarea devotamentului acestora si, in acelasi timp, a actiunii
fortelor represive.

5. Remarci finale.
Daca analiza sociologica s-ar limita la confruntarea unor interpretari diverse,
ea si-ar schimba natura pentru a deveni un mod de cunoastere interpretativa.
Analiza critica, pe care am putea-o numi si functionalism critic, este singura
care a supravietuit, insa cu o forta considerabila ; conform gandirii lui
Foucault, ea vede in toate functionarile societatii instrumente sau manifestari
ale unei puteri considerate fie centrale, fie difuze.
Sociologia nu s-a debarasat de iluziile evolutionismului si ale prograsismului
si, in acelasi timp, de tentatiile la fel de pariculoase ale istoricismului si ale
comunitarismului decat pastrand o distanta constanta fata de toate formele
de organizare, de putere si de reprezentare sociala.
O sociologie moralizatoare, lirica sau epica nu poate retine atentia decat
pentru a declansa rezistente ce trebuie sa duca la eliminarea punctelor de
vedere care fac abstractie in mod arbitrar de cunoasterea functionarii
societatilor, a sistemelor de putere, a formelor de organizare tehnica, a
sistemelor juridice, etc.