Schita conceptuala

STUDIILE COMUNITARE

1. Comunitatea la rascruce de drumuri.

2. Tipuri de studii comunitare.
2.1. Un sat in somaj.
2.2. Prejudecati sociale si conflicte intre grupuri.
2.3. Reprezentari sociale si bolnavi mintal.
2.4. Reconversia industriala si schimbarile sociale.
3. Metode si tehnici pentru studierea comunitatilor.
3.1. Diagnosticum de comunitate.
3.2. Dimensiunea psihologica : sentimentul apartenentei la
comunitate.
3.3. Cercetare-actiune ca metoda privilegiata pentru
studierea comunitatii.

1
 Definitii conceptuale
STUDIILE COMUNITARE

1. Comunitatea la rascruce de drumuri.

Notiunea de comunitate a fost definita pentru prima data de catre
Schleiermacher, ca fiind o entitate sociala ce se constituie gratie unei
legaturi aparte intre membrii sai, legatura bogata in sentimente si sustinuta
de un tel comun.
Ferdinand Tonnies(1887) introduce notiunea de comunitate pentru a defini
un tip aparte de relatii sociale. In opera lui Tonnies conceptul de comunitate
capata o amprenta hotarat pozitiva, opusa societatii, caracterizata de
certitudinea dreptului, a rationalitatii schimbului, a diviziunii muncii, dar si
de lipsa de solidaritate.
O relatie sociala este numita comunitate daca dispozitia de a actiona se
sprijuna pe o aparenta comuna (afectiva sau traditionala), resimtita subiectiv
de persoanele implicate.
Evolutia dezbaterii, ilustrata sumar, a facut din ce in ce mai dificila
formularea unei definitii a comunitatii, acceptata de diversele curente de
gandire din care s-au inspirat o multitudine de cercetari empirice.
Nici un studiu asupra unei comunitati locale nu poate indeplini o functie atat
de completa, chiar daca poate scoate in evidenta interactiuni intre diferitele
niveluri ale unei structuri sociale intr-un context local.
Este limpede ca studiile asupra comunitatilor sunt inca destul de precare
pentru a gasi mijloace adecvate de cunoastere si interventie.

2. Tipuri de studii comunitare.

In literatura socioantropologica si psihologica, este posibil sa descoperim
diferite exemple de studii de comunicare ce ofera ocazii si sugestii
interesante cu privire la obiectitatea urmarita si metodele cele mai eficiente
care trebuie utilizate pentru asemenea scopuri.

2.1. Un sat in somaj.

Un loc important este consacrat studiului de pionierat privind « somerii din
Marienthal », realizat de P. Lazarsferd, M Jahoda si H. Zeisel. Studiul

2
analizeaza efectele inchiderii unei fabrici de textile asupra populatiei unui
sat austriac.
Parcurgand astazi rezumatul acestei cercetari, la peste 60 de ani de cand a
fost facuta, nu putem fi decat uimiti de varietatea si bogatia metodologiei
utilizate, de multitudinea instrumentelor de cercetare adoptate, de
capacitatea de inovatie a autorilor prin constituirea, in descoperirile lor, a
datelor de baza ad hoc, in conformitate cu exigentele specifice.
Obiectivul autorilor este de a umple un gol intre satatisticile oficiale si
impresiile complet aleatorii reportajului social, punand la punct o metoda de
reprezentare ce asociaza folosirea unui material bine cifrat cu observatia
directa.
Interesul marturisit nu este o analiza a somerului izolat, ci a satului aflat in
somaj : « Aveam de-a face cu o comunitate atinsa de somaj in totalitatea
ei ».
In cercetare, se poate observa analiza diferitelor aspecte ale comunitatii
investigate : descrierea teritoriului si a populatiei ; analizarea nivelului de
viata in legatura cu indemnizatia de somaj. Somajul este o incidenta asupra
habitudinilor alimentare, a numarului de mese pe zi, a numarului de meniuri
cu carne, a cheltuielilor efectuate pe sortiment de produs (consumul de unt
scade in timp ce creste cel de margarina).

2.2. Prejudecati sociale si conflicte de grup

Un alt exemplu este cercetarea socioantropologica condusa de Elias si
Scotson in 1965, intr-o comunitetea mica, Winston Parva de 5.000 de
locuitori.
In acest caz, analiza comunitatilor serveste la « contextualizarea » studiului
temelor umane universale, cum ar fi dezvoltarea fenomenelor de
discriminare ingroup-outgroup si procesele de constructie-mentinere a
stereotipurilor de identitati sociale avand valori puternic conotate.
Unul dintre avantajele unui studiu la un nivel micro rezida in faptul ca se
utilizeaza o mica unitate sociala ca mijloc de investigare a problematicilor pe
care le putem intalni intr-o mare varietate de unitati sociale mai largi si mai
diferentiate ; faptul acesta face posibila exploararea in detaliu a unor
problematici similare.

2.3. Reprezentari sociale si bolnavi mintal.

Studiul Denisei Jodelet(1989) privind « Nebunii si reprezentari sociale » este
facut asupra unei aglomerari semirurale, colonia familiala din Ainay-le-

3
Chateau, caracterizata de plasarea in familii, in aproape 500 de casa, a peste
1000 de pacienti ai unui spital psihiatric, repartizati in 13 comune.
Obiectivul era de a « vedea conditiile de emergenta si functionare a
reprezentarilor, locul si rolul lor in dinamica interactiunilor cu bolnavii
mintal ».
Acest proiect a cerut punerea in practica a unei metodologii complexe care
sa utilizeze proceduri imprumutate din etnografie, istorie, psihologie sociala
si sociologie.
Caracteristica aparte a acestui studiu si a celorlalte prezentate rezida in
capacitatea lor de a degaja teme generale si universale, care trec dincolo de
specificitatea si de indentitatea simplei comunitati analizate.

2.4. Reconversia industriala si schimbariel sociale.

Scopurile originare ale anchetei lui Moscovici(1961) si a echipei sale, de la
sfarsitul anilor ’50, erau culegerea si exploatare informatiilor privitoare la
problemele psihologice puse muncitorilor de conversia intreprinderilor.
Cercetarea s-a desfasurat in diferite faze. In prima etapa, cand echipa de
psihosociologi a stat timp de sase saptamani in trei comune din regiune s-au
realizat 52 de interviuri individuale si 4 discutii de grup (cu un total de 18
persoane) cu sindicalisti, patroni si tehnicieni., in scopul de a fi cunoscute
mediu tehnic si cel social. In cursul celei de-a doua etape , au fost contactati
251 de muncitori. Acestia erau intervievati la domiciliul lor cu privire la o
serie de teme, timp de aproape o ora, dupa care li se dadea un chestionar cu
105 intrebari.

3. Metode si tehnici pentru studierea comunitatilor.

3.1. Diagnosticul de comunitate.

Exemplere prezentate arata in mod evitent ca studiera unei comunitati ca
sistem social complex (cunosterea originilor sale, a organizarii interne, a
valorilor, a nevoilor membrilor sai si a interactiunilor dintre subsisteme) nu
este usoara.
In studierea comunitatilor, ne aflam in fata unei mari diversitati de
problematici.
In ceea ce priveste procedura, este clar ca, pentru a culege date complexe si
variate, trebuie consultate numeroase surse si trebuie utilizata o mare
varietate de instrumente.
Dupa aceste premise, este util sa furnizam indicatii optionale si
metodologice care sa permita efectuarea unei lecturi a comunitatii.

4
Determinarea caracteristicilor profilului antropologic si culturaleste o sarcina
mai degraba dificila, in sensul ca aceasta cere, in acelasi timp mai multe
studii.
Profilul psihosocial constituie o dimensiune putin studiata, dar asta nu
inseamna ca este mai putin semnificativa. Este vorba despre a scoate la
iveala dinamicile afective ale populatiei, in special comportamentele
colective, motivatiile si rezultatele.
Pentru analiza teritoriului, este necesar sa se culeaga date structurale ce
caracterizeaza aspectele fizic si geografic ale unei zone date.
Pentru a elabora profilul sociodemografic, trebuie sa studiem caracteristicile
structurale si dinamice ale populatiei, pentru a intocmi liste « de stare » si
« de miscare ».
Profilul ocupational consta in analiza pozitiei profesionale a membrilor
comunitatii, fara a uita ca schimbarile survanite in sistemul de productie la
nivel national si international au implicatii si la nivel local.
Diagnosticul se completeaza cu elaborarea profilului serviciilor si profilul
institutiilor : caracteristicile institutionale si organizationale ale serviciilor
constituie un indicator important al « grupului de civilizatie » al unei
comunitati, in raport cu modul in care ea este structurata pentru a raspunde
nevoilor membrilor sai.
Odata trasate profilurile, rezultatele sunt prezentate si discutate nu numai cu
reprezentantii agentiei care au promovat cercetarea, dar si cu toti indivizii si
grupurile care au contribuit la giagnosticare.
Diagnosticul de comunitate este folositor diversilor stakeholders care l-au
sustinut.

3.2. Dimensiunea psihologica : sentimentul apartenentei la

comunitate.
Am vazut cat este de important , in diagnosticul de comunitate, sa se
examineze climatul emotional al relatiilor dintre grupuri si perceptia
subiectiva de a te simti parte dintr-o comunitate data.
Nevoia de imbunatatire a calitatii vietii si relatiile dintre subiecti face
necesara determinare instrumentelor si a metodologiilor care pot promova si
activa constructia sentimentului de comunitate.
Punctele aflate mereu in discutie sunt, in principal, doua : pe de o parte,
oportunitatea de a depasi nivelul pur individual al experientei personale
pentru a atinge si aspectele situate la alte niveluri , pe de alta parte, nevoia de
a nu se opri doar la masuri cantitative.

5
Imbunatatire sentimentului comunitar le permite membrilor comunitatii sa
invete sa infrunte evenimentele importante , dezvoltand solidaritate in fata
pericolelor si dificultatilor si, in anumite cazuri, inmultind chiar formele de
control social,pentru ca toleranta este minima, iar anonimatul imposibil.

3.2. Cercetare-actiune ca metoda privilegiata pentru

studierea comunitatii.
Cercetarea privind comunitatile nu este niciodata autoreferentiala : am spus
deja ca obiectul final este de a interveni in realitatea sociala pentru a favoriza
schimbarile, mobilizand fortele prezente in comunitatea locala prin activarea
formelor de participare a locuitorilor.
Obiectivul este de a examina fenomenele sociale fara a le considera unitati
de actiune si reactiune, ci analizandu-le in ansamblul situatiilor formate de
factorii subiectivi si de cei sociali.