©Tdh/Berezovschi Natalia

Prevenirea delincvenţei juvenile

în Republica Moldova
Terre des hommes este cea mai importantă organizație
elvețiană de ajutorare a copiilor. Fondată în 1960, organizația
participă anual la eforturile internaționale de a îmbunătăți calitatea
vieții a milioane de copii vulnerabili din întreaga lume. Prin inter-
mediul proiectelor sale, Terre des hommes ajută în fiecare an peste
trei milioane de copii și membri ai familiilor lor în aproape patruzeci
de țări.

Activitatea în Moldova
Terre des hommes (Tdh) activează în Republica Moldova începând
cu anul 2004. Înregistrată în calitate de fundație locală, Tdh Mol-
dova întrunește o echipă de 15 profesioniști din domeniul protecției
copilului, traineri, manageri de proiecte, specialiști în comunicare,
în monitorizare și evaluare, în drept, finanțe și administrare.
Tdh Moldova lucrează pentru a reduce vulnerabilitatea copiilor
afectați de migrație și a îmbunătăți protecția lor; pentru a ameli-
ora accesul copiilor la drepturile lor în sistemul justiției juvenile,
promovând o abordare restaurativă; și pentru a fortifica capacitatea
instituțiilor și profesioniștilor din domeniul protecției copilului, pre-
cum și a copiilor, familiilor și comunităților. Organizația este dedi-
cată în a asigura ca toți copiii din țară beneficiază de un sistem care
le poate garanta protecția, dezvoltarea și implicarea în procesele
sociale, educaționale, culturale și de sănătate care îi afectează.

Protecția copilului
Echipa Tdh, împreună cu partenerii săi, și-a asumat responsabi-
litatea de a mobiliza familiile, comunitățile și autoritățile publice
pentru a proteja copiii care sunt expuși riscului sau care sunt vic-
time ale neglijării, abuzului, discriminării sau exploatării. În cadrul
unor acțiuni și practici concertate cu școlile, au fost depuse eforturi
pentru a facilita integrarea socială, educațională și culturală a co-
piilor dezavantajați și pentru a le acorda asistență psihosocială în
ludoteci, tabere de vară și în cadrul a diverse activități de grup.
Activitățile Tdh în comunitățile locale se concentrează pe preve-
nirea violenței asupra copiilor, consolidarea familiilor și creșterea
capacității de reziliență a copiilor. Totodată, sunt întreprinse acțiuni
în vederea promovării unor servicii eficiente de protecție a copilului
și consolidării capacității profesioniștilor de a furniza servicii de ca-
litate în beneficiul copiilor.

Justiția juvenilă
Tdh Moldova colaborează cu instituțiile și profesioniștii din sis-
temele justiției, educației și protecției copilului pentru a preveni
delincvența juvenilă și a oferi sprijin copiilor care se află în conflict
cu legea. Organizația lansează și susține inițiative, programe și ser-
vicii de prevenire a delincvenței juvenile, care să reducă recidiva
și să asigure protecție corespunzătoare copiilor expuși riscului de
săvârșire a unei infracțiuni. Specialiștii Tdh oferă instruire și re-
surse profesioniștilor din domeniu, astfel consolidând capacitatea
acestora de a înțelege și de a răspunde nevoilor specifice ale co-
piilor. Tdh Moldova pledează pentru îmbunătățirea politicilor pu-
blice și se implică în elaborarea și implementarea programelor de
prevenire a delincvenței juvenile în sistemele justiției, educației și
protecției copilului.

Copiii afectați de migrație

Activitatea Tdh este orientată spre ameliorarea situației copiilor
moldoveni rămași acasă în urma migrației părinților. În colaborare
cu comunitățile locale, părinții și profesioniștii, sunt dezvoltate la
nivel local acțiuni eficiente și durabile care îmbunătățesc protecția
copiilor rămași acasă și consolidează familiile afectate de migrație.
La nivel național, se lucrează în direcția conștientizării impactului
migrației și strategiilor de prevenire și reducere a efectelor nega-
tive asupra copiilor. Experții locali ai Tdh ajută copiii să facă față
© Tdh/ Țulea Vladimir

provocărilor emoționale corelate absenței părinților, informează

părinții despre modalitățile de a menține o relație sănătoasă cu
copiii lor și instruiesc profesioniștii în lucrul cu familiile afectate
de migrație.
Cuprins
Lista abrevierilor 4

1. Preliminarii: prevenirea delincvenţei juvenile 8

1.1. Definirea delincvenţei juvenile: repere conceptuale 9
1.2. Prevenirea delincvenţei juvenile 14

2. Metodologia cercetării 18

3. Situaţia copiilor în Republica Moldova și nivelul infracţionalităţii juvenile 23

4. Determinarea profilului copilului cu comportament deviant 31

5. Programe pentru prevenirea comportamentului deviant 34

5.1. Evaluarea cooperării intersectoriale în protecţia copilului aflat în conflict cu legea 35
5.2. Evaluarea programelor pentru prevenirea comportamentului deviant 40
5.3. Concluzii 46

Concluzii și recomandări 47

Bibliografie 49

3
Lista abrevierilor
APL Administrația publică locală

Art. Articol

ASC Asistent social comunitar

BNS Biroul Național de Statistică

CP Codul penal

DIP Departamentul Instituțiilor Penitenciare

EMD Echipa multidisciplinară

IGP al MAI Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

IRP Institutul de Reforme Penale

ISC Inspector pentru siguranța copiilor

ITP Inspectoratul teritorial al poliției

ME Ministerul Educației

MJ Ministerul Justiției

MMPSF Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei

ONG Organizație neguvernamentală

ONU Organizația Națiunilor Unite

SAP Serviciul de asistență psihopedagogică

UNICEF Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite

4 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

 ©Tdh/Covali Mihaela

Introducere

5
Republica Moldova de mai mulți ani se află în proces
de tranziție, această perioadă caracterizându-se prin
sărăcie, șomaj, corupție, acces redus la servicii de ca-
litate, creșterea violenței, discriminare, migrație etc.
Acești factori negativi au condus la vulnerabilitatea
socială a populației, cel mai mult fiind afectați copiii și
tinerii, care sunt la o vârstă de formare și cunoaștere a
propriei personalități și au nevoie de o protecție speci-
ală și acces la mai multe servicii.
În fiecare an în Republica Moldova aproximativ 2000 de
copii direct sau indirect vin în contact cu sistemul de
justiție. Deși în ansamblu pe țară se atestă o tendință
de scădere a infracționalității1 (de exemplu, compara-
tiv cu anul 2009, în 2016 astfel de cazuri au fost înre-
gistrate cu 202 mai puține), în același timp a crescut
ponderea infracțiunilor comise de minori - de la 1,7%
în anul 2009 până la 2,2% în anul 2016. În anul 2016 nu-
mărul copiilor implicați în săvârșirea infracțiunilor a
constituit 1490, pe când în 2009 numărul acestora era
de 1353, o parte din aceștia fiind sub vârsta răspunderii
penale. Comparativ cu perioada anilor 2000-2009, când
nu erau înregistrate date privind copiii care săvârșesc
fapte penale fiind sub vârsta răspunderii penale, înce-
pând cu anul 2010 numărul acestor copii este înregis-
trat. Datele statistice ne sugerează că numărul copii-
lor care săvârșesc fapte penale aflându-se sub vârsta
răspunderii penale este în creștere, reprezentând în
medie 6% din cazurile înregistrate. Conform datelor
cu privire la situația delincvenței juvenile pentru anii
2013 - 2016, prezentate de IGP al MAI, 98% din copii
au săvârșit infracțiuni pentru prima dată și numai 2%
din copii în mod repetat. În ceea ce privește domici-
liul copiilor: 65% din copii domiciliază în alte localități
decât cele în care săvârșesc infracțiunea și 35% din
copii domiciliază în aceeași localitate. Istoricul familial
la fel este relevant în cazul copiilor cu comportament
delincvent: 42% din copiii care comit infracțiuni provin
din familii vulnerabile, 13% - din familii monoparenta-
le. Datele statistice menționate dezvăluie o tendință
de creștere a criminalității: vârsta copiilor-infrac-
tori este mai mică (până la 14 ani, vârstă la care nu
sunt pasibili de răspundere penală), a sporit tendința
infracționalității de grup și a infracționalității organi-
zate (de exemplu, implicarea copiilor în infracțiuni cu
droguri), anual se înregistrează un număr mai mare de
copii care comit infracțiuni pentru prima dată.
În ultimii ani în domeniul protecției copilului au avut loc
progrese semnificative, fiind realizate reforme atât la
nivel de cadru normativ, cât și în dezvoltarea servici-
ilor. Deși în acest sens evoluția este evidentă, totuși,
1
www.statistica.md
6 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
există lacune și provocări, cărora societatea trebuie
să le facă față, precum și oportunități, care necesită
a fi valorificate pentru îmbunătățirea sistemului de
protecție a copilului.
Persistența fenomenului delincvenței juvenile și
eforturile instituțiilor statale și ale societății civile,
îndreptate spre intervenția eficientă și promptă în
domeniul justiției juvenile determină necesitatea de
a perfecționa politicile sociale în acest domeniu prin
luarea în considerare a aspectelor teoretice cu pri-
vire la delincvența juvenilă, a rezultatelor obținute în
cadrul studiilor realizate în acest domeniu, a cadrului
normativ, a programelor și recomandărilor Consiliului
Europei și Comitetului ONU, experienței internaționale
în elaborarea strategiilor de prevenire a delincvenței
juvenile.
„Prevenirea nu este doar opera unui specialist, ea so-
licită efortul tuturor. Dincolo de recomandările foarte
limitate, ea implică apelul la o schimbare de menta-
litate. O societate unde comunicarea este prezentă,
unde constrângerile rămân suple, unde omul este
luat constant în considerație, va refuza violența. Re-
fuzând această sfidare, ea va naște o lume în care nu
lipsește violența, dar mai liniștită”2. Din aceste motive
se consideră că cea mai eficientă formă de prevenire
a delincvenței juvenile este prevenția socială, rezulta-
tele acestora fiind pe termen lung și având un impact
pozitiv asupra copiilor care nu au un mediu securizat
și predictibil, cum ar fi familia, școala, colegii, comuni-
tatea. Activitățile de prevenire trebuie să fie orientate
spre diminuarea factorilor de risc atât în familie, cât
și în comunitate, punându-se accentul pe elaborarea
programelor de dezvoltare a abilităților de viață la co-
pii, educația parentală, asigurarea bunăstării copilului
și familiei.
Fenomenul delincvenței juvenile se află în atenția cer-
cetătorilor și practicienilor, deoarece, pe de o parte,
există necesitatea stringentă de a înțelege tendințele
fenomenului dat, factorii de risc pentru copiii care au
un comportament deviant/delincvent, vulnerabilitățile
copilului, iar, pe de altă parte, se impune identificarea
acțiunilor eficiente pentru a putea preveni și/sau a
interveni în domeniul delincvenței juvenile. Dinamica
fenomenului dat este în corelare cu nivelul de dezvol-
tare socială, economică, culturală etc. al țării. Pentru
elaborarea politicilor eficiente de prevenire sunt nece-
sare investigații periodice.
2
Răspuns violenței. Presses Pocket, Paris, 1977, pag. 222
În acest domeniu au fost realizate mai multe cercetări
și studii atât la nivel național, cât și la nivel internațional.
Studii cu privire la fenomenul delincvenței juvenile în
Republica Moldova au fost realizate după anul 2000 de
către UNICEF, cercetările fiind axate pe identificarea
factorilor ce provoacă comportamentul deviant/delin-
cvent, formele de intervenție în astfel de cazuri și pro-
movarea politicilor sociale în acest domeniu. În urma
reformelor realizate a fost închisă școala-internat
pentru copii cu devieri în comportament din satul So-
loneţ, raionul Soroca, au fost îmbunătățite condițiile de
detenție pentru minori și asigurată protecția acestor
copii la nivel local. Recent în Republica Moldova a fost
lansat studiul „Evaluarea necesităților pentru serviciile
primare, secundare și terțiare de prevenire pentru co-
pii aflați în conflict cu legea în Moldova”, autorii aces-
tuia fiind prof. Carolyn Hamilton, Kara Apland și Jen
Roest (Coram Children’s Legal Centre, iunie 2015). Sco-
pul acestui studiu a constituit evaluarea necesității de
servicii care ar putea preveni comiterea infracțiunilor
de către copii și/sau intrarea acestora în conflict cu
legea. Un alt studiu, intitulat „Situația actuală privind
prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldo-
va”, a fost realizat de către IRP în anul 2014, scopul
acestuia constând în identificarea modalităților de
implicare a instituţiilor publice și private în prevenirea
delincvenței juvenile, precum și analiza cadrului legis-
lativ.
Deși acest fenomen constituie o preocupare perma-
nentă a cercetătorilor și autorităților din sistemul de
protecție a copilului, prevenirea devianței/delincvenței
juvenile rămâne a fi o provocare, iar studiile existen-
te sunt mai puțin orientate spre identificarea bunelor
practici privind modalitățile de prevenire a delincvenței
juvenile și perfecționarea acestora.
Astfel, scopul studiului este identificarea modalităților
eficiente de prevenire a delincvenței juvenile în Re-
publica Moldova. Pentru realizarea acestei sarcini au
fost stabilite următoarele obiective: analiza și sinteza
literaturii de specialitate în domeniul cercetat; ana-
liza politicilor sociale și a cadrului legal cu privire la
justiția juvenilă; analiza situației copiilor aflați în con-
flict cu legea; identificarea modalităților de prevenire
a delincvenței juvenile; evaluarea programelor de pre-
venire a delincvenței juvenile în activitatea cu copiii și
părinții, elaborate de către Reprezentanța Fundației
elvețiene „Terre des Hommes” în Republica Moldova.
7
©Tdh/Cotoman Simona

1. Preliminarii: prevenirea
delincvenţei juvenile

8 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

1.1. Definirea delincvenţei juvenile: repere conceptuale
Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen complex și
multilateral, înglobând o gamă largă de realități, care
necesită o atenție sporită din partea specialiștilor.
Doar analizând minuțios situația delincvenților juvenili,
un specialist își va putea realiza eficient funcțiile sale,
orientate spre oferirea suportului necesar. În contextul
acestei lucrări, ne-am propus să expunem conținutul
termenului de delincvență juvenilă, precum și aplica-
rea acestuia, pentru a putea analiza ulterior această
categorie de persoane și a identifica căi eficiente de
prevenire a delincvenței juvenile.
În existența unei societăți delincvența reprezintă un
fenomen firesc, constituind un element intrinsec al
dezvoltării societății din punctul de vedere al regulilor
ce o guvernează. Evoluția societății atrage după sine
evoluția delincvenței, care, la rândul ei, determină
evoluția societății, creând astfel un perpetuum mo-
bile real, al cărui mecanism pare imposibil de oprit.3
Respectiv, existența fenomenului impune implicarea
asistentului social și orientarea activității acestuia
pentru prevenirea delincvenței juvenile la toate cele
trei niveluri (primar, secundar, terțiar).
Ar fi de remarcat că atât în unele discursuri teoreti-
ce, cât și în limbajul practicienilor se invocă, destul de
frecvent, noțiunile de devianţă, comportament deviant,
delincvență, delincvență juvenilă, infracționalitate, cri-
minalitate, uneori cu anumite confuzii și, oricum, mai
puţin accesibile publicului larg, cu atât mai mult cu cât
în luările de poziții în această problemă accentul a re-
venit genului proxim și mai puţin diferențelor specifice.
În astfel de condiţii am apreciat că o caracteristică
mai profundă a conotațiilor termenilor de referință ar
fi binevenită.4
Este important de remarcat că termenul de „delincvență”
nu este sinonim și, deci, nu se confundă cu noţiunea de
„devianţă”. Altfel spus, sfera conceptului de „devianţă”
este mai largă și cuprinde ca formă particulară noţiunea
de „delincvenţă”. În acest sens s-a arătat că devianţa
constă în „orice act, conduită sau manifestare care vi-
olează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale
unui grup social particular”.5
3
Кожевникова А.П., Миниковский Г.М. Предупреждение правона-
рушений среди молодежи. Moscova, 1971, pag. 25
4
Rotaru O. Delincvenţa juvenilă și regimul penal al minorilor. Sor-
gintea noţiunilor. “Avocatul poporului”, nr. 4-6, Chișinău, 2005, pag.
26-28
5
Nistorianu Gh., Păun C. Criminologie. București,1995, pag. 23-26
Pentru o mai bună înțelegere a acestor concepte, pro-
punem diagrama 1.1.1.
Normalitate
Non – devianță
(comportament normal)
Devianță
Delincvență
Anormalitate
(comportament patologic)
Diagrama 1.1.1 Delincvența juvenilă
Autorii lucrării „Concepții și teorii psihologice și psi-
hosociale privind delincvența”6 consideră că există
trei tipuri de devianţă: morală, funcţională și penală,
în timp ce I. Pitulescu susţine existenţa a încă două
tipuri: devianţa minorilor cu tulburări de comportament
și devianţa alienaţilor mentali.
Noțiunea de comportament deviant se dovedește utilă
pentru cercetarea psihiatrică, sociologică și crimino-
logică, deoarece subliniază reflectarea socială a aba-
terilor de conduită, cuprinzând atât formele cu substrat
psihopatologic, cât și pe cele de ordin sociopsihologic.
Ambele categorii se referă la devierea de la normali-
tate atât în sens psihologic și psihiatric, cât și la aba-
terea de la normele sociale, fără o motivație psihopa-
tologică de fond.7
Conceptul de „delincvență juvenilă” cuprinde două
noțiuni distincte, care urmează a fi precizate, și anume
conceptul de delincvență și conceptul de juvenil.8
Prin delincvență, în opinia cercetătorului I. Pitulescu,
urmează să se înțeleagă o serie de fapte ilicite, indife-
rent de faptul dacă au sau nu un caracter penal (fuga
6
Stoica M., Concepţii și teorii psihologice și psihosociale privind
delincvenţa. Arad, 1997, pag. 3-9
7
Pop O., Neagu Gh. Criminologie generală. Chișinău, 2005, pag. 44
8
Aramă E. Istoria dreptului. Chișinău, 1997, pag. 23-24
9
de la domiciliu, absența repetată și îndelungată de la
școală etc.).9
Unii psihologi sunt tentați să considere delincvența ca o
formă de „ajustare” a unei inferiorități fizice sau a unei
frustrații, ceea ce generează predispunerea individului
spre agresivitate și violență.10 De aceea, capacitățile
funcționale ale indivizilor urmează a fi apreciate numai
în raport cu standardele normative, iar imposibilitatea
de a respecta aceste reguli trebuie asociată controlu-
lui motivațiilor individuale și responsabilității individului
implicat în actul antisocial.11
Transgresând normele și valorile sistemului social, in-
dividul poate fi, deci, atât o persoană insuficient ma-
turizată sub raport social sau neintegrată social, cât
și o persoană care refuză sau nu poate să se supună
normelor juridice ale colectivității.12
Pentru definitivarea termenului de „juvenil” este nece-
sar a analiza legislația în vigoare. Astfel, Legea nr. 338
din 15.12.1994 cu privire la drepturile copilului prevede
că un copil este orice persoană sub 18 ani.13
Conform alin.(1) art. 21 CP al Republicii Moldova, „sunt
pasibile de răspundere penală persoanele fizice res-
ponsabile care, în momentul săvârșirii infracțiunii, au
împlinit vârsta de 16 ani”
Din alin.(1) art. 21 CP al Republicii Moldova rezultă că
minorul care nu a împlinit vârsta de14 ani nu poate fi
subiect al infracțiunii. Această înseamnă că, până la
atingerea vârstei de 14 ani, din punct de vedere penal,
inexistența responsabilității persoanei fizice este abso-
lută și în niciun caz nu se va putea dovedi existența ei.
Vârsta generală pentru tragerea la răspundere penală
a persoanei fizice este de 16 ani. Minorii între vârsta
de 14 și 16 ani poartă răspundere penală numai pen-
tru săvârșirea infracţiunilor indicate expres în alin. (2)
art.21.14
Din cele menționate anterior conchidem că termenul
„juvenil” (delincvența juvenilă) se referă numai la vâr-
sta minoratului. Considerăm oportună precizarea, de-
oarece unii cercetători au inclus în conținutul acestui
9
Pitulescu I. Delincvenţa juvenilă. București, 2002, pag. 17
10
Rotari O. Delincvența Juvenilă: probleme actuale și căi de
soluționare. Monografie, Chișinau, 2010, pag.18
11
Кудрявцев В. Криминология, Moscova, 1995, pag. 17-18
12
Кузнецова H. Криминология, Moscova, 1994, pag. 7-11
13
Regula 11 (a) din Regulile ONU cu privire la protecţia minorilor
privaţi de libertate
14
Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu, Chișinău, 2003, pag.
73-75
10 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
termen și categoria așa-numiților „tineri adulţi”. Sun-
tem de părerea însă că extinderea înțelesului terme-
nului „juvenil” la grupe de persoane care au depășit
pragul minoratului este excesivă și nejustificată. În
primul rând, nu s-a ajuns la un consens în ceea ce pri-
vește limita superioară de vârstă a așa-numiților „ti-
neri adulţi”. Unii cercetători se referă la categoria de
vârstă de 19-21 de ani, alţii o extind până la vârsta de
23 sau chiar de 25 de ani. Argumentul invocat pentru
includerea faptelor săvârșite de acești tineri în con-
ceptul de „delincvenţă juvenilă” este numai de natură
strict psihologică sau psihosocială.15
Delincvenţa juvenilă, deși este un fenomen social, tre-
buie cercetată ca înglobând acte individuale, comise
de minori concreți în situaţii concrete. Este vorba des-
pre acţiuni umane, determinate de anumite elemente
psihologice, trebuințe, tendințe, motive, scopuri etc.
În doctrină a fost stabilit că minorilor cu un compor-
tament deviant le sunt caracteristice: comportamentul
haotic, formarea incompletă a sistemului propriilor pă-
reri, atitudini și valori; dependență sporită a comporta-
mentului de opiniile, criticile și evaluările persoanelor
din cercul apropiat; emotivitatea, incapacitatea de a
analiza critic atât propriile acțiuni și comportament,
cât și ale altora.16
Din literatura de specialitate, din statisticile relevante17
ale altor state rezultă cu certitudine faptul că minorii
sunt implicați mai mult în delincvențe colective, decât
individuale. Unii autori definesc delincvența individu-
ală drept „încălcări de lege (cu caracter penal și ne-
penal) săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită
perioadă de timp de către o singură persoană care nu
a atins vârsta de 18 ani”18.
Delincvența în grup poate fi definită ca o totalitate
a încălcărilor de lege (cu caracter penal și nepenal)
săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioa-
dă de timp de către o reuniune (un grup) de persoane
care nu au atins vârsta de 18 ani.19
15
Rădulescu S. Introducere în sociologia delincvenţei juvenile. Bucu-
rești, 1990, pag. 53- 57
16
Демидова Е. Преступность беспризорных детей и социальных
сирот и её предупреждение. Автореферат диссертации на соис-
кание учёной степени кандидата юридических наук. Kazani, 2008,
pag.15
17
Born N. M. Psychologie de la délinquance. Bruxelles: de Boeck,
2003, pag.179
18
Strulea M., Gurev D. Formele comportamentului deviant al minorilor.
Studia Universitatis Moldaviae, 2014, nr.8 (78) Seria “Științe sociale”,
pag.172
19
Ibidem, pag. 173.
Termenul „delincvența juvenilă” a intrat în uz în ultime-
le decenii și își are originea în termenul francez „de-
linquance juvenile”, desemnând devierile de la norma
socială și penală săvârșite de minori până la 18 ani și
sancționate juridic.20
Delincvenţa juvenilă nu reprezintă un fenomen izolat,
guvernat de propriile legi și generat de cauze speci-
ale, ci reprezintă un segment al fenomenului general
al criminalităţii. Or, în opinia cercetătorului francez Fr.
Simianad, a explica un fapt înseamnă a înţelege moti-
vele pentru care se produce, prin identificarea cauzei
sale determinante.21 Există patru tipuri de delincvenţă
juvenilă,22 după cum urmează:
1. delincvența individuală, cauza acestui tip de com-
portament delincvent este de natură psihologică,
determinată de interacțiuni familiale defectuoase
(sentimente de respingere din partea părinților, ge-
lozie față de alți membri ai familiei, stimă scăzută
față de sine sau conflicte interne). Prin angajarea
în conduite delincvente, copilul dorește să atragă
atenția părinților sau a altor persoane importante
pentru el;
2. delincvența de grup, cauza acestora se regăsește
în modelele promovate în familie și/sau în zonele
de reședință;
3. delincvența organizată, acest tip se referă la com-
portamente delincvente care sunt comise de gru-
puri organizate formal, cu lideri recunoscuți de
ceilalți membri ai grupului și reguli specifice de
comportament, de aderare la grup și de exclude-
re. Caracteristica de bază a grupurilor delincvente
este că acestea se bazează pe valori și atitudini
care încurajează comportamentele antisociale
(lipsă de respect față de autorități, mândrie pen-
tru săvârșirea de infracțiuni, gândire infracțională
de tipul „sunt prea inteligent(ă) ca să fiu prins(ă)”
etc.);
4. delincvența situațională, acest tip de delincvență
presupune că actele antisociale sunt săvârșite de
copii care nu sunt centrați pe comiterea de com-
portamente delincvente, cauzele pot fi: autocon-
trolul scăzut, supravegherea deficitară din partea
părinților sau conștientizarea că, dacă va fi prins,
nu va avea mult de pierdut.
20
Buzducea D. Aspecte contemporane în asistenţa contemporană.
Iași: Polirom, 2005.
21
Семернева Н.К., Шедрина А.К. Правовые формы общественного
воспитания несовершеннолетних. Moscova, 1980, pag. 41
22
Nayak B.K. (2015). Juvenile Delinquency and Rehabilitation Services
in Eritrea. International Journal of Management and Social Scien-
ces Research 4(8): 1-8
Fenomenul delincvenței juvenile este influențat de pro-
cese ce au loc la nivel macrosocial, cum ar fi urbani-
zarea intensivă, migrația, sărăcia, inegalitățile nejusti-
ficate legal și moral, sfidarea și ignorarea problemelor
reale, corupția și disprețul guvernanților, precum și de
mulți alți factori. La nivel individual, aceste fenomene
își găsesc reflectare în fiecare om.23
Pentru o precizare mai amplă, factorii care contribuie
la dezvoltarea comportamentelor delincvente la copii
pot fi clasificați în trei categorii: individuali, sociali și
comunitari.24
Factorii individuali includ vârsta, sexul, nivelul de
inteligență, impulsivitatea, agresivitatea și consumul
de substanțe.25 Vârsta la care copilul manifestă com-
portamente antisociale pare să fie cel mai bun predi-
cator pentru dezvoltarea delincvenței.
Studiul Cambridge vizând Dezvoltarea Delincvenței (un
studiu longitudinal în care au fost implicați 411 băieți
albi de la periferia Londrei cu vârste cuprinse între 8
și 9 ani, început în 1961 și care continuă în prezent)
a arătat că în cazul copiilor cu vârste cuprinse între
8 și 10 ani, despre care profesorii și colegii au relatat
că manifestă comportamente inadecvate, aceștia au
suferit condamnări pentru acte antisociale în perioada
de vârstă 10-13 ani. De asemenea, comportamentele
violente la copii au fost identificate cu prevalență în
preadolescență sau adolescență timpurie, înregis-
trând un vârf în adolescența târzie și cu o scădere
semnificativă spre vârsta adultă.
În ceea ce privește diferențele dintre sexe, studiile ara-
tă că între 25 și 50 la sută din fete comit infracțiuni ca
adulți, însă în prezent diferențele între sexe referitoare
la manifestările antisociale tind să se diminueze. Ca-
racteristici individuale cum ar fi nivelul de inteligență
scăzut, hiperactivitatea și capacitatea diminuată de
reglare a emoțiilor au fost asociate cu apariția com-
portamentelor antisociale la copii.26
Consumul de substanțe nu este un predicator pentru
dezvoltarea comportamentelor antisociale, deși, în
23
Dolea I., Zaharia V. Fenomenul delincvenței juvenile în Republica
Moldova. Institutul de reforme penale, pag. 22
24
Shadar M. (2003). Risk Factors for Delinquency: An Overview. Extras
de pe https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/ojjdp/frd030127.pdf
25
McCord J., Widom C.S., Crowell N. (2001). Juvenile Crime, Juvenile
Justice. Panel on Juvenile Crime: Prevention, Treatment, and Con-
trol. National Academy Press, Washington DC. Extras de pe https://
www.nap.edu
26
Shadar M. (2003). Risk Factors for Delinquency: An Overview. Extras
de pe https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/ojjdp/frd030127.pdf
11
cazul copiilor, acest comportament este unul de tip
delincvent.
Factorii sociali includ structura și interacțiunile între
membrii familiei și influenţele egalilor. Familia trebuie
să asigure nu numai îngrijirea fizică a copiilor, dar și
trebuie să îi învețe și regulile sociale27, însă aceasta nu
este unica realitate. Studiile au arătat că familiile mo-
noparentale, cele cu părinți divorțați28, cele cu părinți
aflaţi în detenţie29 sau cu părinţi plecați la muncă în
străinătate30 reprezintă un factor de risc în dezvoltarea
de către copii a comportamentelor delincvente.
Totodată, stilurile și practicile parentale influențează
comportamentul copiilor. De exemplu, Griffin și alții31
au arătat că monitorizarea părinților este asociată cu
mai puține acte delincvente comise de către copii,
cina luată în familie a fost asociată cu mai puțină agre-
sivitate, în timp ce supravegherea deficitară din partea
părinților a fost corelată cu fumatul la fete. Totuși, cele
mai puternice predicții pentru dezvoltarea timpurie a
delincvenței sunt date de numărul mare de membri ai
familiei și de istoricul infracțional al părinților.
Influențele semenilor au fost, de asemenea, inves-
tigate în legătură cu dezvoltarea comportamentelor
delincvente la copii. În contextul conflictelor intrafa-
miliale, grupul de semeni este foarte important pentru
adolescenți, conflictele cu părinții determinând alege-
rea, de către copii, a unor grupuri delincvente32 .
Factorii comunitari fac referire la aspecte ce țin de
școală și de cartiere/vecinătate. Abandonul școlar,
rezultatele școlare scăzute, dar și stilurile de predare
ale profesorilor sunt asociate cu dezvoltarea compor-
tamentelor delincvente la copii 33. Calitatea mediului de
27
Bulgaru M., Dilion M. Concepte fundamentale în asistența socială
(note de curs). Chisinau, 2000, pag 110
28
Lowenstein L. (2006). Creative Interventions for Children of Divorce,
Hignell Book Printing, Canada
29
Murray J., Farrington D. P. & Sekol I. (2012). Children’s Antisocial
Behaviour, Mental Health, Drug Use, and Educational Performance
after Parental Incarceration: a Systematic Review and Meta-
Analysis. Psychological Bulletin. Advance online publication. DOI:
10.1037/a0026407
30
Irimescu G., Lupu, L.A. (2006). „SINGUR ACASĂ!”. Studiu efectuat
în zona Iași asupra copiilor separați de unul sau ambii părinti prin
plecarea acestora la muncă în străinătate. Alternative Sociale, Iași
31
Griffin K.W., Botvin G.J., Scheier L.M., Diaz T., Miller N. L. (2000).
Parenting practices as predictors of substance use, delinquency,
and aggression among urban minority youth: Moderating effects
of family structure and gender. Psychology of Addictive Behaviors,
14(2):174-184. http://dx.doi.org/10.1037/0893-164X.14.2.174
32
Simons R. L., Whitbeck B., Conger R.D., Conger K.J. (1991). Parenting
Factors, Social Skills, and Value Commitments as Precursors to
School Failure, Involvement with Deviant Peers, and Delinquent
Behavior. SociologyDepartment, Faculty Publications. Paper 93
33
Shadar M. (2003). Risk Factors for Delinquency: An Overview. Extras
de pe https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/ojjdp/frd030127.pdf
12 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
reședință influențează apariția manifestărilor antisoci-
ale la copii. Astfel, copiii crescuți în cartiere cu risc
criminogen ridicat și nivel socioeconomic scăzut au
un risc mai mare de a dezvolta comportamente delin-
cvente 34 (Farrington, 1995).
În baza celor menționate mai sus, am putea contura
următorul profil de personalitate al copilului care are
un comportament deviant/delincvent, fiind caracteri-
zat de:
« criză de originalitate: preadolescentul/adolescen-
tul este nonconformist și își satisface dorințele în
mod original, fiind influențat de a avea senzații tari,
să șocheze, provocând, la rândul său, senzații simi-
lare anturajului și părinților; tendința spre aventură
și extreme;
« „imatur caracterologic”, cum ar fi: toleranță scă-
zută la frustrare și autocontrol scăzut; manifes-
tă impulsivitate și agresivitate, subestimează
consecințele greșelilor și ale comportamentului
antisocial; își dezvoltă insuficient valorile morale;
manifestă indiferență și dispreț față de activitățile
sociale, cum ar fi învățătura/munca; nu respectă
normele juridice, sociale și, totodată, le respinge;
are devalorizarea de sine și aderă la statutul de
delincvent; are imaginea falsă despre autonomie
și libertatea individuală; este deformată percepția
cu privire la viață și relațiile interpersonale, prezent
și viitor; manifestă tendințe de răzbunare, unele
acțiuni fiind și obsesive;
« memoria este puternic expresivă, memoria imedia-
tă fiind predominantă comparativ cu cea de lungă
durată;
« determinarea și fixarea incorectă a dimensiunilor
spaţio-temporale, fiind cauzate de tulburările de
percepție spațială și temporală;
« comportament deviant, agresivitate în comunicare,
răspunde evaziv și incoerent, dificultăți în exprimare;
« putere, curaj, bani, solidaritatea pentru a comite
infracțiune, grija de a-și apăra reputația în public;
« tendința de a reacționa violent în caz de conflict,
lipsa respectului pentru autoritate, utilizează orice
34
Farrington D. P. (1995). The development of offending and anti-social
behaviour from childhood: key findings from the Cambridge study in
delinquent development. Journal of Child Psychology and Psychia-
try, 36(6): 929-64
 metode pentru a atinge scopuri imediate, inclusiv Considerăm oportună elaborarea unei politici concre-
cele care contravin legii, normelor sociale; te în acest domeniu, având următoarele obiective:

« derularea evenimentelor în prezent, fără a anticipa « modificarea percepției societății cu privire la

consecințele pe termen mediu sau lung ale anumi- delincvența juvenilă în sensul dezvoltării unei ati-
tor comportamente, lipsește o viziune despre viitor tudini mai înțelegătoare față de această categorie
și planificarea obiectivelor; de copii;

« interes scăzut față de comportamente sănătoase « dezvoltarea abilităților sociale la copii, relaționarea
sau prevenirea riscurilor, motivul fiind convingerile cu semenii/adulții prin intermediul programelor ce
că datorită vârstei sunt invulnerabili față de diferi- au la bază teoria cognitiv-comportamentală;
te boli. Astfel, de cele mai multe ori ei preiau mai
multe: comportamente de risc (fumat, consum de « dezvoltarea de servicii publice în scopul creării de
alcool, droguri, etnobotanice); comportamente au- facilități pentru tineri în general și acordării unui
toagresive (tatuaje, tăieturi, arsuri cu țigara, idei/ tratament nediscriminatoriu pentru toți copiii;
tentative de suicid);
« dezvoltarea unei rețele puternice de instituții
« nivel redus de școlarizare, absenteism/ abandon postgimnaziale, în care să fie atrași toți tinerii al
școlar, scăderea motivației pentru a studia; căror nivel de pregătire școlară și aptitudini nu
constituie un avantaj pentru continuarea instruirii
« incapacitatea gestionării timpului liber: cel în instituțiile de învățământ liceal;
mai adesea sunt cu „prietenii” în activități
„de distracție”, ceea ce contribuie la întărirea « conceperea de programe și activități de natură
motivației infracționale. să contracareze influențele negative pe care le
exercită anturajul asupra tinerilor prin reducerea
Am putea concluziona că „un adolescent care respec- la maximum a intervalelor de timp de care aceștia
tă conștiincios legea, normele sociale este o aberație dispun în mod liber.35
statistică” și copilul care este expus la traume sau
abuz poate încerca să se protejeze prin utilizarea
indiferenței, neascultării, rezistenței sau agresivității.
Asumarea de riscuri, încălcarea regulilor, răspunsul și
rănirea celor care sunt percepuți ca fiind puternici sau
vulnerabili, fiind forme de autoprotecție, pot deveni un
mod de a supraviețui emoțional sau chiar pur și simplu
de a rămâne în viață. Astfel de comportamente cel mai
des contribuie la săvârșirea infracțiunilor. Fiind în astfel
de situații, copiii au nevoie de siguranță, apartenență
la un grup prosocial, autonomie și competență, de
sprijin în vederea menținerii legăturii cu familia/comu-
nitatea și pentru reintegrarea socială. La fel, au nevoie
de suport în dezvoltarea abilităților sociale și rezolva-
rea de probleme prin respectarea normelor sociale.

35
Игнатов А. Н. Уголовный закон охраняет права несовершенно-
летних. Moscova, 1971, pag. 58-61

13
1.2. Prevenirea delincvenţei juvenile
Evoluția delincvenței juvenile în societate, care după
amploare diferă de la o țară la alta, a constituit obiectul
cercetărilor realizate de organismele internaționale, în
același timp de organizațiile guvernamentale și cele
neguvernamentale36. Fenomenul delincvenței juvenile
implică efortul comun al tuturor structurilor abilitate,
a căror activitate trebuie să fie centrată pe prevenirea
acestui fenomen.
Sistemul
Justiției
Sistemul
Sistemul Protecției
Poliției
Sociale
Protecția
Copilului
Sistemul Alte
Educației sisteme
Sistemul
Sănătății
Prevenirea delincvenței reprezintă un ansamblu de
politici, măsuri și tehnici care, în afara cadrului justiției
penale, vizează reducerea comportamentelor care
antrenează prejudicii considerate ca fiind ilicite.37 Pro-
blemele de natură socială (ex. delincvența juvenilă)
pot fi abordate prin programe de prevenire, care pot fi
organizate la trei niveluri: primar, secundar și terțiar. 38
Programele de prevenire la nivel primar includ
activități adresate publicului general, având ca scop
oprirea fenomenului delincvenței în rândul copiilor și
tinerilor înainte ca acesta să se producă. Astfel de
activități pot include campanii de conștientizare a pu-
blicului cu privire la consecințele delincvenței juvenile
36
Strulea M. Rolul instituțiilor internaționale în prevenrirea și comba-
terea delincvenței juvenile. Revista Știinţifică a Universităţii de Stat
din Moldova, 2012, nr.8(58), pag.135
37
Foca L. Metode și tehnici de prevenire a delincvenței juvenile.
Material realizat în cadrul proiectului „Reducerea vulnerabilităţii
copiilor lăsaţi singuri acasă de părinţii plecaţi la muncă în străinăta-
te”, proiect derulat de către Asociaţia Alternative Sociale în 2006 și
finanţat de European Children’s Help Organisation (E.C.H.O.), Marea
Britanie, pag. 7
38
Last J. (1983). A dictionary of epidemiology. New York, NY: Oxford
University Press.
14 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
asupra sănătății unei societăți, programe de educație
parentală, care se concentrează pe rolul părinților în
creșterea și educarea copiilor, sau politici guverna-
mentale de desegregare școlară.
Programele secundare de prevenire se adresează
grupurilor-țintă care prezintă mai mulți factori de risc
privind dezvoltarea comportamentelor delincvente
la copii, cum ar fi: comunități sărace, comunități cu
familii care au mulți membri sau cu risc criminogen
crescut. Acestea vor include activități care au ca scop
intervenții în grupurile de risc major pentru a minimiza
sau interveni în situații de delincvență juvenilă înain-
te ca acestea să ia amploare. Programe secundare
de prevenire a delincvenței juvenile pot fi: progra-
me desfășurate în școli, adresate părinților cu copii
preadolescenți și adolescenți; programe de dezvoltare
a abilităților de viață independentă în rândul copiilor;
activități în centrele de tineret sau programe de cola-
borare profesori-asistenți sociali-părinţi-poliţie.
Programele de prevenire terțiară se implementează
în situațiile în care problema socială este în creștere
și includ măsuri pentru diminuarea sau prevenirea re-
cidivei. În cazul delincvenței juvenile, intervențiile pot
consta în: consilierea educațională cu grupuri de co-
pii cu comportament delincvent sau grupuri de suport
pentru părinţi.
Van Dijk și de Waard39 au folosit clasificarea propusă
de Last pentru prevenirea bolilor în contextul prevenirii
criminalității. Mai jos este prezentat un model de pre-
venire a delincvenței juvenile cu exemple de programe
de prevenire sau intervenții, care completează dimen-
siunea primară, secundară și terțiară cu o nouă dimen-
siune constând în perspectiva infractorilor (reducerea
preferințelor pentru comportamentul infracțional), a
victimelor (diminuarea vulnerabilității potențialei vic-
time) și perspectiva situațională/de context (întărirea
nivelului de securitate în comunitate).
39
Van Dijk J., de Waard J. (1991). A two dimention typology of crime
prevention projects: With a bibliography. Criminal justice abstracts,
pag. 483
 Prevenirea delincvenței juvenile
Grupuri ţintă Primară Secundară Terţiară
(publicul larg) (grupuri/situaţii de risc) (grupuri/situaţii afectate)

Delincvenţii juvenili
Cursuri de abilităţi parentale,
responsabilitate socială,
programe de tip after-school
pentru copiii dificili etc.
Tineri din grupuri
marginalizate care participă
la tabere pe teme conexe
respectului de sine, cursuri
vocaţionale, programe de
educaţie de tip „a doua
șansă” etc.
Consiliere psihologică și/
sau educaţională, tratament
psihiatric, supraveghere,
mediere pentru identificarea
unui loc de muncă etc.

Situaţiile/contextul Instituţii echipate cu sistem Supraveghere crescută Cartografierea zonelor cu

de alarmă, reguli locale
referitoare la amplasarea
discotecilor în apropierea
unor staţii de transport și în
afara zonelor rezidențiale
etc.
a zonelor/instituţiilor prin
intermediul firmelor de pază
și protecţie, colaborarea
poliţiei și voluntarilor din
zonele rezidențiale afectate
pentru activități de tipul
siguranță de vecinătate etc.
risc criminogen crescut și
desfășurarea de campanii de
evitare a acestora în anumite
perioade sau zile (N.B.:
metodă de obicei evitată,
deoarece poate produce
realocarea factorilor
criminogeni: case de pariuri,
discoteci, cazinouri).

Victimele Campanii video, online și/sau Organizarea de cursuri de Programe desfășurate de

prin intermediul broșurilor
de prevenire a victimizării
(sfaturi legate de neinvitarea
în casă a necunoscuţilor,
păzirea bunurilor etc.)
autoapărare pentru copiii ONG-uri sau instituţii ale
vulnerabili, programe de tipul statului vizând consilierea
siguranță de vecinătate etc. victimelor și a familiilor lor.

Prevenirea delincvenței juvenile este o parte impor-
tantă în prevenirea criminalității în societate. Prin im-
plicarea în sistemul legislativ, adoptarea unor activități
sociale folositoare, a unei orientări umaniste spre
societate, neegoistă, persoanele tinere pot dezvolta
o atitudine necriminogenă. Succesul în prevenirea
delincvenței juvenile cere eforturi din partea între-
gii societăţi ca să asigure o dezvoltare armonioasă
a adolescenților, cu respect pentru propria persona-
litate încă din copilărie.40 Eforturile pentru prevenirea
delincvenței juvenile trebuie să cuprindă următoarele:
« asigurarea oportunităților, în special a celor edu-
caţionale, care să satisfacă variatele nevoi ale
persoanelor tinere și să servească drept suport de
bază pentru protecția dezvoltării acestora, în spe-
cial a celor care sunt periculoase sau prezintă un
anumit risc social și au nevoie în mod deosebit de
sprijin și protecţie;
« sisteme de gândire și abordarea prevenţiei de-
lincvenţei juvenile având la bază legi, procese,
instituții, facilități, servicii de atingere a scopurilor
prin reducerea motivației, nevoilor și oportunităților
sau condițiilor pentru comiterea de infracțiuni;
« asigurarea bunăstării și dezvoltarea drepturilor și
intereselor tuturor persoanelor;
« variațiile comportamentului persoanelor tinere sau
atitudinea lor neconformă cu normele și valorile
sociale, ce sunt o parte a procesului de maturita-
te și creștere și au tendinţa să dispară, în cele mai
multe din cazuri, la atingerea maturității de către
aceste persoane;
« grija de a nu denumi o persoană ca fiind deviantă,
delincventă sau recidivistă, deoarece prin aceas-
ta în mod frecvent putem contribui la dezvoltarea
unui comportament nedorit al tinerilor, după păre-
rea majorităţii experţilor. Serviciile și programele
comunităţii ar trebui să realizeze prevenirea delin-
cvenţei juvenile ca un factor activ. Instituţiile legale
sau cele de control vor fi utilizate numai ca o ultimă
soluţie.41

40
Principiile Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile
(Principiile de la Riyadh), Rezoluţia nr.45/112 din 14 decembrie 1998
(a 68-a Sesiune Plenară)
41
Principiile Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile
(Principiile de la Riyadh), par. 1-6,

15
Psihologul italian Gabriela Bortolotti, în lucrarea „Psi-
hologia Comunităţii”, identifică următoarele obiective
strategice ale serviciilor comunitare de prevenire a
comportamentului deviant și delincvent:
« serviciile comunitare de prevenire a comportamen-
tului delincvent trebuie să fie orientate spre dezvol-
tarea instituţiei familiale. Familia, ca obiect-ţintă al
intervenţiilor comunitare, trebuie să devină capabi-
lă și competentă să conducă procesele educative
ale membrilor săi. Dezvoltarea capacităţii familiei
de a ajuta un copil de orice vârstă și în cazul ori-
cărei probleme (de identitate, integrare, criză de
valori, conformism sau non-conformism etc.);
« serviciile comunitare de prevenire a comporta-
mentului delincvent trebuie să fie orientate spre
școală. În acest caz se impune necesitatea de
a ridica la cel mai înalt nivel importanţa școlii ca
instituţie socială, ca centru de comunicare pentru
„copii diferiţi”. Universul ocupaţiei copiilor la nivel
local reprezintă un imperativ pentru serviciile co-
munitare. Or, serviciile de prevenire trebuie să ofe-
re alternative de ocupaţie atractivă, care să pună
în evidenţă talentele, și nu diferenţele;
Psihologul american David Hopkins a studiat posibili-
tăţile de reformare a sistemului școlar în conformitate
cu necesitatea de „a construi o nouă școală ce ar de-
veni un nucleu al acţiunilor comunitare de prevenire a
comportamentelor deviante”, analizând toate dimen-
siunile școlii: dimensiunea curriculară, dimensiunea
psihosocială a raporturilor dintre copii, părinți, peda-
gogi și comunitate și dimensiunea modelării compor-
tamentelor. Pentru a face mai eficient răspunsul școlii
la „riscul formării personalităţii delincvente”, Hopkins
oferă următoarea listă de propuneri:
« necesitatea cultivării liderismului bazat pe autorita-
tea personală a pedagogilor. Or, în conformitate cu
această propunere, pedagogii trebuie să promoveze
modele pozitive de comportament. Fiecare elev tre-
buie să găsească ceva impresionant în pedagogi,
să-i identifice ca lideri nu numai în baza cunoștin-
ţelor profesionale, dar și în baza identităţii acestora;
« dezvoltarea de activităţi didactice și extracurricula-
re care vor oferi o motivaţie a ocupaţiilor normale;
« promovarea comunicării continue și deschise între
pedagogi și elevi. Nu există subiecte interzise pen-
tru a le discuta cu profesorii;
« implicarea continuă a părinţilor în proiectele edu-
caţionale extracurriculare ale școlii.
16 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
Pentru a valida aceste propuneri, este necesar ca psi-
hologul și asistentul social să traseze obiective comu-
ne, lucrând împreună cu copiii ce manifestă compor-
tament delincvent. Asistenţii sociali vor stabili legătura
între manifestările dezvoltării personalităţii copilului și
familia lui, utilizând metode și tehnici care valorifică po-
tenţialul familiei, al comunităţii și al mediului neformal
al copilului pentru a preveni apariţia factorilor de for-
mare a personalităţii delincvente. În afară de conţinutul
programelor școlare și viaţa de familie, asistenţii soci-
ali în domeniul delincvenţei juvenile își îndreaptă aten-
ţia spre rolul grupurilor de referinţă în formarea perso-
nalităţii delincvente și al mediului comunitar – sursă de
factori generatori de comportament delincvent, dar și
de răspunsuri la astfel de probleme. Pentru a reduce
riscurile factorilor generatori de comportament de-
lincvent, întreaga societate trebuie să conștientizeze
necesitatea abordării profesioniste, de către asistenţii
sociali, a tuturor formelor de comportament deviant.
Prevenirea delincvenței juvenile cuprinde loialitatea
măsurilor care vizează minorii și tinerii, precum și
microgrupurile sau macrogrupurile sociale cărora le
aparţin, în vederea prevenirii conduitelor disociale și
antisociale, prin intervenţia asupra cauzelor, condiţi-
ilor și circumstanţelor. Având în vedere necesitatea
abordării multi și interdisciplinare a delincvenţei juve-
nile, elaborarea unor măsuri de prevenţie trebuie să se
facă pe baza muncii în echipă, la care să participe ju-
riști, psihologi, pedagogi, medici (îndeosebi psihiatrii),
sociologi etc.42
În literatura de specialitate poate fi întâlnită următoa-
rea tipologie a modalităților de prevenire a delincven-
ţei juvenile:
1. prevenirea socială, care, apelând la educaţie, prin
intermediul instituţiilor și specialiștilor, împiedică
evoluţia indivizilor spre inadaptare și antisocialitate;
2. prevenirea situaţională, care urmărește protejarea
persoanelor și bunurilor cu ajutorul poliţiștilor și ex-
perţilor în domeniu, care stabilesc măsuri eficace
în teren, instruiesc cetăţenii, instalează dispozitive.
Prevenirea socială este concepută astfel încât să pro-
voace schimbări durabile pe termen lung la tinerii care
sunt în pericol să comită infracţiuni. Ţinta principală
este evitarea inadaptării prin dezvoltarea aptitudinilor
pozitive, creșterea rezistenţei la seducţiile delincven-
ţei, intervenţii la nivelul familiei, a școlii, a grupului de
prieteni sau a cartierului.
42
Olărescu V., Buguța E. Atitudinea parentală și percepţia fenomenu-
lui de delincvenţă juvenilă de către părinţi. pag. 26
Prevenirea socială are două forme principale:
1. prevenirea prin dezvoltare mintală, orientată în
mod special spre individ și familia sa;
2. prevenirea comunitară, prin acţiuni la nivelul carti-
erului sau localității, dar a căror finalitate să fie tot
individul43.
Prevenția este considerată eficientă atunci când îl
împuternicește pe copil și totodată îi oferă protecție și
suport. Cu toate acestea, nu există remedii universale
pentru a preveni toate riscurile la care poate fi supus
copilul, dar cel puțin programele de prevenție pot fi efi-
ciente atunci când:
« sunt stabilite reguli clare în cadrul unei instituții,
ceea ce creează siguranță atât pentru copii/părinți,
cât și specialiști. Regulamentele bine definite oferă
un indicator pentru stabilitate, îndeosebi când este
nevoie de suport și protecție. Regulile sunt eficien-
te atunci când domeniile de responsabilitate sunt
clar definite; există spații pentru discuții; este asi-
gurată transparența atât în cadrul instituției, cât și
în afara ei; contribuie la formarea abilităților socia-
le; automonitorizare și monitorizare externă;
« sunt orientate în primul rând pentru adulți, atât
părinți, cât și specialiști, astfel va fi creat spațiu
pentru a înțelege mai bine și a clarifica lucruri lega-
te de creșterea și educarea copiilor. Numai adulți
bine informați și motivați vor putea ajuta copiii care
au ajuns în situații stresante;
« sunt realizate pentru o perioadă îndelungată.
Activitățile de prevenție realizate sporadic și lipsite
de consecvență sunt ineficiente, mai mult, conduc
la aceea că participarea specialiștilor la prevenție
nu are efectul așteptat asupra îmbunătățirii com-
portamentului copilului. Copiii au nevoie de timp,
spațiu și posibilități de a se înțelege, de a învăța
cum să se controleze, cum să-și rezolve probleme-
le etc.;
« sunt desfășurate pe mai multe niveluri, copiii,
părinții și specialiștii fiind abordați direct la nivel de
întreagă instituție/comunitate. Este necesar de luat
în considerare toate resursele existente la toate ni-
velurile: personal, instituție, comunitate;
43
Recomandarea privind măsurile de prevenire a delincvenţei juveni-
le, http://probatiune.gov.md/tc_userfiles/file/Recomand%C4%83ri/
Recomandarea%20privind%20m%C4%83surile%20de%20preveni-
re%20a%20delicven%C8%9Bei%20juvenile.pdf
« nu încep direct cu probleme, bazându-se pe criti-
că și blamarea comportamentului, ci invers, este
necesar a pune accentul pe aspectele pozitive ale
vieții prosociale și avantajele acesteia;
« sunt instituții bine pregătite, având un concept de
prevenție clar și care răspunde nevoilor copiilor;
« sunt desfășurate activități atât pentru copiii care
comit infracțiuni, cât și pentru victime, publicul
larg.
Concluzii
Analizând literatură științifică, se poate concluziona
că pentru a putea realiza o prevenție eficientă este
necesar să cunoaștem factorii de risc ce pot declanșa
comportamentul deviant/delincvent al copilului,
vulnerabilitățile copilului și factorii protectori pentru a
facilita intervenția, precum și elementele-cheie pentru
realizarea acestei activități. Astfel, pot fi menționate
următoarele concluzii:
« comportamentul deviant/delincvent al copiilor poa-
te fi cauzat atât de caracteristicile specifice vârstei
(preadolescență/adolescență), cât și de expunerea
acestuia la traume sau abuz;
« pentru înțelegerea delincvenței juvenile este ne-
cesar a ține cont atât de factorii de risc interni/
externi, cât și de factorii protectori ai copilului. O
astfel de abordare permite utilizarea resurselor
deja existente pentru diminuarea sau prevenirea
riscurilor sau identificarea soluțiilor ce ar răspunde
necesităților copilului;
« prevenția trebuie să fie orientată atât asupra co-
piilor cu comportament deviant/delincvent, cât și
asupra victimelor și comunității;
« programele de prevenție trebuie să fie orientate pe
termen lung, să fie aplicate la toate nivelurile: copii,
părinți, specialiști, comunitate.
17
©Tdh/Britcov Egor

2. Metodologia cercetării

18 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

Scopul studiului este identificarea modalităților efici-
ente de prevenire a delincvenței juvenile în Republica
Moldova. Studiul își propune să elucideze următoarele
aspecte:
« copiii care comit infracțiuni – victime ale violenței
și neglijării în mediul familial, instituțional, comuni-
tate;
« măsura în care programele pentru prevenirea
delincvenței juvenile, orientate spre dezvoltarea
abilităților sociale ale copiilor și abilităților paren-
tale în educarea copiilor, pot diminua comporta-
mentele deviante;
« gradul în care consolidarea competențelor
profesioniștilor în domeniul protecției copilului și
ghidarea acestora contribuie la realizarea mai efi-
cientă a activităților de prevenire a delincvenței
juvenile.
Cercetarea efectuată au urmărit scopul de a colecta
și a analiza datele pentru identificarea factorilor care
determină comportamentul deviant la copii și care
sunt modalitățile pentru prevenirea acestui compor-
tament, precum și evaluarea rezultatelor testării a
două programe pentru prevenirea delincvenței ju-
venile (primul program „Reducerea comportamen-
telor pre-delincvențiale și infracționale ale copiilor
și adolescenților”44; cel de-al doilea program „Pre-
venirea delincvenței juvenile”45), elaborate de către
Reprezentanța Fundației „Terre des Hommes-Lausan-
ne” în Republica Moldova.
44
Prevenirea delincvenței juvenile. Culegere de programe, Chișinău,
2016, https://www.dropbox.com/s/1jrixityqpckz2v/Culegere%20
de%20programe%20%20Prevenirea%20delincven%C8%9Bei%20
juvenile.pdf?dl=0 (pag. 5-88)
45
Prevenirea delincvenței juvenile. Culegere de programe, Chișinău,
2016, https://www.dropbox.com/s/1jrixityqpckz2v/Culegere%20
de%20programe%20%20Prevenirea%20delincven%C8%9Bei%20
juvenile.pdf?dl=0 (pag. 89-126)
Pe parcursul cercetărilor efectuate au fost utilizate
tehnici calitative, cum ar fi:
« focus-grupuri: pentru colectarea datelor cu privire
la experiențele și percepțiile angajaților ITP, co-
piilor, părinților, profesorilor asupra fenomenului
delincvenței juvenile și activităților de prevenire a
acesteia, inclusiv a programelor elaborate și pilo-
tate de către Reprezentanța Fundației „Terre des
Hommes-Lausanne” în Republica Moldova;
« observația: pentru a înțelege și a analiza progra-
mul „Prevenirea delincvenței juvenile” în cadrul
activităților cu copii, părinți, copii-părinți, realiza-
te în instituțiile de învățământ de către psihologi
școlari și psihologii din SAP-urile raionale. Această
tehnică a fost secondată de un interviu nestruc-
turat cu participanții la activități și cu facilitatorii
programului cu scopul de a ne informa cu privire la
impactul activităților, punctelor forte/slabe și pro-
puneri pentru îmbunătățirea programelor de preve-
nire a delincvenței juvenile;
« studii de caz: pentru a realiza o investigație mai
completă și profundă a fenomenului delincvenței
juvenile, fiind realizate în baza unui ghid de interviu
pentru copii și specialiști (anexa nr. 1);
« analiza SWOT: pentru a evalua programul „Re-
ducerea comportamentelor predelincvențiale și
infracționale ale copiilor și adolescenților” (ane-
xa nr.6), fiind identificate punctele forte și sla-
be ale programului, precum și oportunitățile și
amenințările pentru asigurarea durabilității acestui
program. Pentru aplicarea acestei metode a fost
elaborat un ghid (anexa nr.4);
« tehnica chestionarului semistructurat: a fost uti-
lizată pentru a afla opinia membrilor echipelor
multidisciplinare la nivel de autoritate teritorială
privind protecția copilului aflat în conflict cu legea.
Respondenții au completat chestionarul online
(google forms)46. La fel, a fost aplicat chestionarul
pentru evaluarea programului „Reducerea com-
portamentelor pre-delincvențiale și infracționale
ale copiilor și adolescenților” de către copiii care
au participat la activități și diriginți.
46
Google Forms: reprezintă un instrument gratuit de la Google, care
permite următoarele: crearea de formulare, de sondaje, de chesti-
onare, participarea altor persoane la completarea formularelor on-
line, permite colectarea tuturor răspunsurilor într-o foaie de calcul
și prezentarea rezultatelor prin grafice.
19

Soroca
Bălţi
Fălești
Orhei
Ungheni
Strășeni
Chișinău
Ialoveni
Căușeni
Ștefan-Vodă
Cahul
Au fost încadrați 649 respondenți din 9 raioane (Orhei,
Strășeni, Căușeni, Ștefan Vodă, Ungheni, Soroca, Ialo-
veni, Cahul, Fălești) și 2 municipii (Chișinău, Bălți). La
selectarea raioanelor pentru cercetare s-a ținut cont
de amplasarea instituțiilor în care se testează ambele
programe pentru prevenirea delincvenței juvenile.
În diagrama 2.1.1 sunt indicate categoriile de
respondenți antrenați în cercetare, ținând cont de me-
todele utilizate. La determinarea eșantionului s-a ținut
cont de categoriile de persoane încadrate în preve-
nirea delincvenței juvenile - copii, părinți, specialiști
- și metodele utilizate pe parcursul cercetării. Din di-
agramă rezultă că nu există o diferență semnificati-
vă între numărul copiilor (46%) și cel al specialiștilor
(50%), însă această diferență devine semnificativă în
cazul părinților (4%). Participarea redusă a părinților
la cercetare se explică prin faptul că unul din crite-
riile de selectare a fost implicarea părinților ai căror
copii au participat la unul din programele de prevenire
a delincvenței juvenile, în plus, metodele utilizate au
fost calitative (focus-grupuri, observația), la care par-
ticiparea unui număr mare de persoane nu a fost o pri-
oritate. Un alt motiv a constituit neprezentarea tuturor
părințiilor invitați (din lipsă de timp, sunt plecați peste
hotare etc).
20 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
La selectarea eșantionului s-a ținut cont și de criteriul
gender. Se poate observa că diferența dintre catego-
riile de respondenți este nesemnificativă (femei/fete –
55% și bărbați/băieți – 45%), la fel și dintre respondenții
copii (fete -52%, băieți – 48%) și specialiști (femei
– 58%, bărbați – 42%). O diferență semnificativă se
observă la categoria părinți (femei – 94% și bărbați
6%), explicându-se prin faptul că mamele au aport mai
mare în educația copilului și sunt prezente mai des la
ședințele cu părinții.
649
Total 290
359
16
Părinți 1
15
399
Copii 190
209
234
Specialiști 99
135
Total Bărbați/băieți Femei/fete
Diagrama 2.1.1. Grupul de respondenți
În diagrama 2.1.2 sunt incluse datele privind categoria
de respondenți–copii. La identificarea grupului dat s-a
ținut cont de vârstă copiilor: 9-13 ani și 14-18 ani, din
motiv că pentru aceste categorii de vârstă sunt carac-
teristice comportamente antisociale și conform date-
lor statistice al IGP al MAI, sunt înregistrate infracțiuni
comise de copii cu vârsta de la 10 ani. Diferența dintre
aceste două categorii de copii nu este semnificativă:
9-13 ani - 54% și 14-18 ani - 46%. În funcție de metodă
aplicată în cadrul cercetării, există o diferență și în nu-
mărul respondenților, de exemplu: pentru 42% din nu-
mărul copii a fost aplicată metoda observației în cadrul
testării programului „Prevenirea delincvenței juveni-
le”, 4% - focus-grupuri, 1% - studii de caz, 53% - ches-
tionare cu privire la pilotarea programului „Reducerea
comportamentelor predelincvențiale și infracționale
ale copiilor și adolescenților”.
 În diagrama 2.1.3 sunt prezentate date privind grupul
399 de respondenți–specialiști în domeniul protecției copi-
Total 187 lului. La selectarea eșantionului s-a ținut cont de abor-
212 darea multidisciplinarității în lucrul cu copiii care au
un comportament deviant/delincvent și de specialiști
care în activitatea lor de bază au o tangență mai mare
212 cu această categorie de copii. Din aceste consideren-
Chestionare 96 te au fost antrenați specialiști din domeniile asistență
116 socială (13%), educație (21%), sănătate (4%), poliție
(51%), justiție (procuratură – 2%, probațiune – 4%), din
autoritățile publice locale (5%). Cel mai mare număr îl
3 reprezintă angajații ITP, deoarece primul contact al co-
Studii de caz 1 pilului care comite o infracțiune/contravenție este cu
2 ofițerul de sector/șeful de post. Acest fapt permite o
mai bună înțelegere a parcursului intervenției în astfel
de cazuri.
18
Focus grup 8
În funcție de obiectivele cercetării, au fost utilizate mai
10
multe metode, în consecință, repartizarea numărului
de respondenți fiind diferită:
166
Observație 82 « 86% din respondenți (membri ai EMD la nivel teri-
84 torial și angajați ai ITP) au fost antrenați în focus-
grupuri și realizarea chestionarelor pentru a aduna
date cu privire la situația copiilor cu un comporta-
Total 14-18 ani 9-13 ani ment deviant și a evalua nivelul de cooperare pen-
tru protecția acestor copii;

Diagrama 2.1.2. Grupul de respondenți – copii « 14% din respondenți (personal didactic) au par-
ticipat la analiza SWOT și observație referitor la
evaluarea rezultatelor testării programelor pentru
prevenirea delincvenței juvenile.

Autoritate Asistență
Educație Sănătate Poliție Probațiune Procuratură
Publică Locală Socială
Chestionar 12 30 16 9 23 9 5
Focus grup 97
Analiza SWOT 19
Observație 14
Total 12 30 49 9 120 9 5

Chestionar Focus grup Analiza SWOT Observație Total

Diagrama 2.1.3. Grupul de respondenți - specialiști. Repartizarea respondenților după domenii de activitate și metode

21
 Ștefan
Bălți Cahul Căușeni Chișinău Fălești Ialoveni Orhei Soroca Vodă Strășeni Ungheni
Chestionar 7 10 9 23 9 4 11 7 7 8 9
Focus grup 9 8 3 25 7 8 8 11 4 4 10
Analiza SWOT 4 6 4 1 2 2
Observație 2 2 2 1 2 2 1 2
Total 18 24 14 54 20 14 21 22 14 14 19

Chestionar Focus grup Analiza SWOT Observație Total

Diagrama 2.1.4. Grupul de respondenți - specialiști. Repartizarea respondenților după domenii teritoriu și metode

Pentru ca eșantionul să fie reprezentativ, s-a ținut cont
și de numărul copiilor în fiecare raion/municipiu, de
numărul angajaților, îndeosebi în sectorul poliției. Ast-
fel, cel mai mare număr de specialiști, care au partici-
pat la cercetare, sunt din mun. Chișinău (23%), cel mai
mic număr de participanți - din Strășeni (6%).
Pentru colectarea datelor cu privire la programul „Pre-
venirea delincvenței juvenile” în cercetare a fost în-
cadrat un grup de părinți (16 participanți). Informațiile
au fost obținute în cadrul focus-grupului. Participanții
intervievați au copii cu vârste cuprinse între 9-13 ani și
au participat la activitățile pentru părinți, copii-părinți.

22 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

©Tdh/Simbireova Victoria

3. Situaţia copiilor
în Republica Moldova şi nivelul
infracţionalităţii juvenile
23
Situația copilului în Republica Moldova se află în
corelație directă cu situația demografică. Conform da-
telor BNS47, situația demografică s-a înrăutățit simțitor
începând cu anii ‘90, fiind cauzată de natalitatea
scăzută, mortalitatea și migrația sporită a populației.
Conform datelor comparative ale ambelor recensă-
minte (2004 și 2014), populația Republicii Moldova a
scăzut cu 385 mii de persoane (numărul populației în
2004 – 3383,3 mii, 2014 – 2998,2 mii). Modificarea re-
gresivă a situației demografice a populației este ca-
uzată de migrația masivă a populației, precum și de
sporul natural negativ care se înregistrează începând
cu anul 1999. Conform datelor oferite anual de către
BNS cu privire la numărul populației, constatăm atât
descreșterea populației, cât și creșterea procesului
de îmbătrânire și micșorare a numărului copiilor.
Astfel, diagrama 3.1.1 demonstrează că la înce-
putul anului 2016 în Republica Moldova au fost
înregistrați 683 404 copii (19% din 3 551 954 numărul
total al populației), ceea ce este cu 10% mai puțin
decât în anul 2000 (29% din 3 644 070 numărul total al
populației). Această evoluție se explică prin tendințele
demografice negative (scăderea fertilității, amânarea
nașterii copiilor pentru vârste mai mature, diversifica-
rea modelelor familiale etc.) și criza socioeconomică
de lungă durată (migrația în masă a populației apte de
muncă și păstrarea nivelului înalt al mortalității la vâr-
stă adultă).
Deși în ultimele decenii Republica Moldova a înre-
gistrat progrese semnificative în domeniul protecției
populației, inclusiv a copiilor, prin elaborarea politici-
lor sociale, realizarea reformelor în toate sectoarele
(social, medical, educațional, organele de drept etc.),
în continuare în sistem persistă lacune și provocări,
existând necesitatea de a îmbunătăți acest sistem.
Statisticile oficiale și studiile realizate în Republica
Moldova evidențiază factorii de risc atât pentru copii:
sărăcie, marginalizare și discriminare, lipsa unui mediu
protector, lipsa/insuficiența cunoștințelor, abilităților și
comportamentelor necesare de a-și rezolva proble-
mele, acces redus la servicii de calitate, posibilități
reduse de participare la activități extracurriculare/pe
interese, acces limitat la informații, îndeosebi pentru
copii din mediul rural; cât și pentru părinți: sărăcie,
marginalizare și discriminare; violență domestică,
lipsa/insuficiența cunoștințelor, abilităților, comporta-
mentelor de a fi un părinte „suficient de bun”, acces
redus la servicii de calitate, șomaj, migrație, consum
abuziv de alcool.

90% 3660000
81% 81%
78% 79% 79% 80% 80% 80%
80% 73% 74% 75% 76% 77% 77% 3640000
71% 71% 72%
70%
3620000
60%
3600000
50%
3580000
40%
29% 29% 28% 27% 3560000
30% 26% 25% 24%
23% 23% 22% 21% 21%
20% 20% 20% 19% 19%
3540000
20%

10% 3520000

0% 3500000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

0-17 ani 18-100 peste Total

Diagrama 3.1.1. Numărul populației după vârstă

47
Rezultatele recensământului populației și al locuințelor 2014, http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=479&,
Recensământul populației 2004, http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=295&

24 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

 2928 2976 2780
2684 2538
2058
2087
1770
3032 2929 3187
2629 2599 2612
2160 1815
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Numărul copiilor
Diagrama 3.1.2. Numărul copiilor care au săvârșit infracțiuni și numărul de infracțiuni comise
Conform notei informative cu privire la sărăcia în Re-
publica Moldova, prezentată de ME48, pragul sărăciei
absolute, fiind de 9,6% în 2015, s-a redus compara-
tiv cu 11,4% în 2014 și 30,2% în 2006. Printre cei mai
importanți factori de menținere a bunăstării populației
sunt remitențele de peste hotare, ajutorul social acor-
dat familiilor sărace. În baza rezultatelor Studiului de
Indicatori Multipli în Cuiburi, 201249, familiile sărace
au acces mai limitat la serviciile și bunurile care asi-
gură un nivel de trai decent, circa 74% din resursele
financiare ale familiilor sărace sunt cheltuite pentru
procurarea produselor alimentare (57%) și pentru
achitarea serviciilor comunale (17%), ceea ce limi-
tează cheltuielile pentru alte servicii, inclusiv pentru
educarea copiilor (de 22 de ori mai puțin), odihnă (de
10 ori mai puțin), îmbrăcăminte și încălțăminte și pen-
tru serviciile de sănătate (de 5 ori mai puțin). În anul
2015 s-a majorat și numărul de șomeri, constituind 50,6
mii persoane, sau cu 20% mai mult comparativ cu anul
201450. Astfel, condițiile economice precare și lipsa
locurilor de muncă și a perspectivelor de angajare în
țară îi determină pe părinți să emigreze. Conform stu-
diului51 realizat în 2012, 14,5% din numărul total de copii
din țară au cel puțin un părinte emigrant, dintre care:
tata - 51%; mama - 28,5%; ambii părinți - 20,5%. Un alt
factor important în asigurarea bunăstării copilului sunt
48
Notă informativă cu privire la sărăcia în Republica Moldova 2015,
http://www.mec.gov.md/ro/content/analiza-indicatorilor-saraciei
49
Rezultatele recensământului populației și al locuințelor 2014,
http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=479&, Recen-
sământul populației 2004, http://www.statistica.md/pageview.
php?l=ro&idc=295&
50
Notă informativă cu privire la sărăcia în Republica Moldova 2015,
http://www.mec.gov.md/ro/content/analiza-indicatorilor-saraciei
51
Studiu de Indicatori Multipli în Cuiburi 2012, raport final, http://cnsp.
md/wp-content/uploads/2014/09/Studiul-populational_MICS4_Repu-
blica-Moldova_WEB_CNSP.pdf
1468
1502 1358 1262 1166
1142
1143 998 941
1803 2053 1881
1554 1353 1645 1672 1438 1490
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Numărul infracțiunilor
și competențele părinților de a oferi copilului îngrijire
și educație calitativă. Conform Studiului de Indicatori
Multipli în Cuiburi, părinții se confruntă cu dificultăți
în asigurarea protecției copilului: părinții nu știu cum
să-și disciplineze pozitiv copiii (metode non-violente):
76% din copii cu vârste cuprinse între 2-14 ani au fost
supuși la pedepse violente (48% - pedeapsă fizică, 69%
- violență psihologică); cu cât copilul este mai mic, cu
atât șansele lui de a fi pedepsit fizic sunt mai mari. Pe-
deapsa violentă cel mai des se întâlnește în familiile
sărace (82%). Băieții sunt mai expuși riscului de a fi
bătuți în comparație cu fetele (băieți – 51%, fete – 45%).
Din cele menționate mai sus, se observă că în urma
creșterii vulnerabilității sociale a populației cel mai
mult au de suferit copiii, din motiv că sunt într-o peri-
oadă intensă de dezvoltare și au nevoie de o protecție
specială de calitate și acces mai mare la diverse servi-
cii (primare, speciale, cu specializare înaltă). Lipsa de
acoperire a necesităților copilului duce la creșterea
riscului de apariție a devierilor comportamentale, in-
clusiv a infracțiunilor.
În fiecare an, circa 2000 de copii direct sau indirect vin
în contact cu sistemul de justiție. Deși, conform datelor
statistice, rapoartelor anuale ale IGP al MAI, numărul
infracțiunilor săvârșite de copii s-a redus, numărul co-
piilor care comit fapte ilegale este în creștere. Diagra-
ma 3.1.2. ilustrează faptul că, începând cu anul 2010,
numărul copiilor care comit infracțiuni este în creștere
(de la 1143 copii în 2009 la 1490 în 2016), iar numărul
infracțiunilor este în descreștere (941 infracțiuni în
2016 și 1143 în 2009). Acest fapt denotă că în ultimii ani
este în creștere delincvența juvenilă de grup, la comi-
terea unei infracțiuni raportul fiind în medie 2 copii.
25
Concluzia că în ultimii ani, începând cu 2009, a sporit
fenomenul delincvenței juvenile rezultă și din raportul
numărului de copii care comit infracțiuni cu numărul
de copii în ansamblu pe țară. Astfel, diagrama 3.1.3 in-
dică o creștere semnificativă a ponderii infracțiunilor
comise de minori de la 1,7% în anul 2009 până la 2,2%
în anul 2016, fiind determinată de micșorarea natalității
și majorarea numărului copiilor care comit infracțiuni.
Totodată, se observă că în perioada 2012-2016 evoluția
delincvenței juvenile este stabilă.
Potrivit diagramei 3.1.4, în perioada anilor 2000-2009,
printre copiii care comit infracțiuni prevalează cei
care au vârsta de 16-17 ani (în medie mai mult de ju-
mătate din numărul copiilor). Începând cu 2010, sunt
înregistrate și cazurile copiilor care comit infracțiuni
și nu răspund penal, copii cu vârsta de până la 14 ani.
Comparativ cu perioada anilor 2000-2009, când nu erau
înregistrate date privind copiii care săvârșesc fapte
penale fiind sub vârsta răspunderii penale, începând
cu anul 2010 numărul acestor copii este înregistrat.
Datele statistice ne sugerează că numărul copiilor
care săvârșesc fapte penale aflându-se sub vârsta
răspunderii penale este în creștere, reprezentând în
medie 6% din cazurile înregistrate.

1200000 3500

1000000 3000

2500
800000
2000
600000
1500
400000
1000

200000 500

0 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Total Minori care au comis infracțiuni

Diagrama 3.1.3. Numărul copiilor în ansamblu pe țară și numărul copiilor care au comis infracțiuni

3500

3000

2500

2000

1500

1000

500

0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

pâna la 14 ani 14-15 ani 16-17 ani Total

Diagrama 3.1.4. Numărul copiilor care au săvârșit infracțiuni după categorii de vârstă

26 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

 2500
2000
1500
1000
500
0
2006 2007 2008 2009 2010
fete
Diagrama 3.1.5. Numărul de copii care au comis infracțiuni după criteriul de sex - fete/băieți
Referitor la diferențe după criteriul de sex, nu s-au
produs schimbări semnificative. Diagrama 3.1.5. de-
monstrează că pe parcursul anilor 2000-2016 există o
constanță, în medie 9% de fete care comit infracțiuni
comparativ cu 91% de băieți.
Din tabelul 3.1.6. se poate deduce că, din numărul to-
tal de infracțiuni comise timp de 16 ani, furtul și jaful
rămân a fi cele mai răspândite infracțiuni comise de
către copii. De exemplu, 69% din copii au comis furturi,
8% - jafuri și 4% - acte de huliganism, 3% - infracțiuni
legate de droguri și 2% - tâlhării. Se observă o schim-
bare semnificativă după criteriul vârstei copiilor, ast-
fel, numărul copiilor-delincvenți care nu au atins vâr-
sta de 14 ani este în creștere din anul 2010, cel mai
mare număr fiind atins în anul 2014. Copiii cu vârsta
de 16-17 ani sunt implicați, de exemplu în 2016, mai
mult în jafuri (60%), tâlhării (63%), acte de huliganism
(81%) și numărul copiilor cu vârsta de 14-15 ani este
relativ constant, fiind mai puțin implicați în comiterea
infracțiunilor. Așadar, concluzia care se impune este
că vârsta comiterii infracțiunilor se micșorează, iar
ponderea infracționalității juvenile este în creștere.
2011 2012 2013 2014 2015 2016
băieți Total
În baza analizei informațiilor prezentate de către IGP al
MAI52 cu privire la situația delincvenței juvenile pentru
anii 2013-2016, pot fi punctate următoarele:
« 98% din copii care au săvârșit infracțiuni pentru
prima dată și numai 2% din copii în mod repetat.
Aceste date relevă că riscul de recidivă este mai
diminuat printre copii, dar se menține tendința
de creștere a criminalității ca urmare a săvârșirii
infracțiunilor pentru prima dată de către un număr
mai mare de copii;
« 65% din copii domiciliază în alte localități decât
cele în care săvârșesc infracțiunea și 35% din copii
domiciliază în aceeași localitate. În baza acestor
date, se poate afirma că are loc deplasarea copii-
lor în teritoriul țării, îndeosebi din mediul rural spre
cel urban, unde există mai multe posibilități pentru
distracții, fiind și un factor ce explică numărul mai
mare de furturi comise de copii;
« 42% din copii care comit infracțiuni fac parte din
familii vulnerabile, 13% provin din familii monopa-
rentale. De aici decurge concluzia că majoritatea
copiilor comit infracțiuni din lipsa de supraveghere
și înțelegere din partea părinților.
52
Notă informativă privind starea delincvenței juvenile pentru 2013,
2014, 2015, http://politia.md/ro/advanced-page-type/rapoarte-si-
evaluari, notă informativă privind starea delincvenței juvenile pentru
anii 2013, 2014, 2015
27
Numărul copiilor pe grupe de vârstă

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
pâna la 14 ani 59 89 78 121 120 113 112
14-15 ani 1046 980 1167 1056 1267 1009 835 755 571 437 517 620 707 593 612 456 463
16-17 ani 1986 1649 1762 1543 1920 1603 1325 1060 983 916 1069 1094 1268 958 1149 869 915
Total: 3032 2629 2929 2599 3187 2612 2160 1815 1554 1353 1645 1803 2053 1672 1881 1438 1490

Jafuri

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
pâna la 14 ani 1 1 4 1 5 5 3
14-15 ani 76 59 84 59 71 67 48 84 45 41 48 37 33 37 32 29 40
16-17 ani 162 142 150 105 140 124 123 104 112 114 117 77 95 77 87 76 61
Total 238 201 234 164 211 191 171 188 157 155 165 114 128 114 119 105 101

Furturi

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
pâna la 14 ani 53 86 71 103 111 98 101
14-15 ani 887 859 989 846 953 781 691 587 449 353 416 511 580 476 486 358 340
16-17 ani 1276 1086 1130 912 1141 993 846 620 591 526 628 689 793 627 812 509 596
Total 2163 1945 2119 1758 2094 1774 1537 1207 1040 879 1044 1200 1373 1103 1298 867 936

Tâlhării

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
pâna la 14 ani 1
14-15 ani 24 19 11 13 11 6 7 3 8 4 4 5 4 7 5 7 5
16-17 ani 50 39 33 30 31 24 20 21 19 16 17 10 20 19 10 14 11
Total 74 58 44 43 42 30 27 24 27 20 21 15 24 26 15 21 16

Huliganism

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
pâna la 14 ani 2 1
14-15 ani 21 18 39 35 22 16 28 18 9 12 8 10 7 9 10 16 11
16-17 ani 95 73 117 93 110 81 57 59 46 33 55 70 73 40 39 59 48
Total 116 91 156 128 132 97 85 77 55 45 63 80 80 49 49 75 59

Infracțiuni legate de droguri

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
pâna la 14 ani
14-15 ani 5 1 3 2 5 4 5 3 2 1 1 3 1 3 1
16-17 ani 180 97 112 91 105 69 74 38 27 34 26 39 33 13 21 23 14
Total 185 98 115 93 105 74 78 43 30 36 27 40 36 14 24 24 14

Tabelul 3.1.6. Repartizarea tipurilor de infracțiuni și vârsta copiilor

28 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

Conform informațiilor prezentate mai sus se observă
că perioada 2000-2015 poate fi divizată în două etape.
Etapa întâi (2000-2009), în cadrul căreia se observă
tendința de micșorare a nivelului infracțiunii juvenile,
caracterizată prin scăderea numărului de copii care
comit infracțiuni și, respectiv, numărul infracțiunilor
este mai mic.
Această perioadă este caracterizată de un șir de re-
forme în mai multe domenii care au tangență cu asi-
gurarea interesului superior al copilului. De exemplu,
reforma sistemului de justiție. Începând cu anul 2002,
s-au întreprins acțiuni pentru dezvoltarea unui sistem
separat de justiție juvenilă care abordează necesitățile
specifice copiilor aflați în conflict cu legea. Aceste
schimbări au fost observate la nivel de ajustare a ca-
drului legal și consolidare a capacităților specialiștilor
la scară națională. De asemenea, în această perioa-
dă a fost pus începutul consolidării sistemului justiției
juvenile prin îmbunătățirea condițiilor de detenție,
perfecționarea legislației în domeniul alternativelor la
detenție și dezvoltarea serviciului de probațiune.
S-au produs schimbări și la nivelul sistemului soci-
al53. A fost elaborat primul concept naţional privind
protecția copilului și familiei, care a finalizat cu apro-
barea Strategiei Naţionale privind Protecția Copilului
și Familiei și a Planului de Acţiuni pentru 2003-2008.
Acesta a fost primul document, care a stabilit direcțiile
strategice fundamentale în îmbunătățirea sistemului
de protecție a copilului din Republica Moldova, care
prevedea dezvoltarea cadrului legal, inclusiv elabo-
rarea Legii privind asistența socială și regulamentul
cu privire la standarde; dezvoltarea resurselor umane
angajate în protecția copilului, inclusiv prin instruirea
asistenților sociali; și dezvoltarea serviciilor sociale
comunitare și specializate pentru copii și familii aflate
în dificultate. În 2006, Moldova a lansat oficial reforma
sistemului de îngrijire a copilului. Obiectivele reformei
au inclus crearea unei rețele de asistenți sociali co-
munitari, dezvoltarea serviciilor de sprijin familial și a
serviciilor de plasament familial alternativ și reorgani-
zarea instituțiilor de îngrijire rezidențială a copilului. A
fost creat MMPSF cu responsabilități în domeniul re-
formei sistemului de îngrijire a copilului, fiind elabora-
tă și aprobată Strategia Națională și Planul de Acțiuni
pentru Dezinstituționalizare 2007-2012 și Programul
Naţional privind Crearea Sistemului Integrat de Ser-
vicii Sociale. La fel, în această perioadă se observă
53
Evaluarea sistemului de îngrijire a copilului în Republica Moldova.
Raport final, UNICEF, 2009, https://www.unicef.org/moldova/Ra-
port_Rom_PDF.pdf
implicarea mai activă a societății civile în oferirea de
servicii direct copiilor, inclusiv la nivel rural.
La nivelul sistemului educațional54 are loc elaborarea
politicilor pentru asigurarea educației de calitate co-
piilor, fiind adoptate un șir de documente, cum ar fi:
Programul de modernizare a sistemului educaţional în
Republica Moldova (Hotărârea Guvernului nr. 863 din
16 august 2005); Strategia naţională „Educaţie pentru
toţi” (Hotărârea Guvernului nr. 410 din 2003) și Planul
respectiv de acţiuni (Hotărârea Guvernului nr. 527 din
21. 05. 2004); Programul „Salt”; Strategia pentru tineret
(Hotărârea Guvernului nr. 1541 din 22. 12. 2003); Stra-
tegia Națională de Dezvoltare pentru anii 2008–2011,
adoptată în luna decembrie 2007 de către Parlamen-
tul Republicii Moldova, prevede îmbunătăţirea calităţii
educaţiei și sporirea accesului, orientându-se la indi-
catorii accesului la educaţie elaboraţi de organisme
internaţionale.
Deci, am putea afirma că reformele inițiate în pe-
rioada 2000-2010 au avut un impact pozitiv asupra
situației copilului, fiind observată descreșterea ratei
infracționalității juvenile.
Etapa a doua (2010-2015) este caracterizată prin
tendința creșterii criminalității: vârsta copiilor care
comit infracțiuni este mai mică (până la 14 ani și nu
sunt pasibili de răspundere penală), crește tendința
infracționalității de grup, infracționalității organizate
(de exemplu: implicarea copiilor în infracțiuni legate
de droguri), anual este înregistrat un număr mare de
copii care comit infracțiuni pentru prima dată.
Deși în această perioadă sunt continuate reformele
inițiate anterior, îmbunătățirea și elaborarea altor po-
litici pentru asigurarea bunăstării copilului, prin crea-
rea, dezvoltarea mai multor servicii, cum ar fi centre
de resurse pentru incluziunea copiilor, centre de pla-
sament, asistență parentală profesionistă, centre de zi
pentru copii etc., se observă anumite lacune, provo-
cări și necesități pentru îmbunătățirea în continuare a
sistemului de protecție a copilului.
În această perioadă55, în cadrul procesului refor-
mei instituțiilor rezidențiale, s-a inițiat procesul
dezinstituționalizării copiilor, în anul 2011, prin HG nr.
1183 din 22.12.2010, a fost lichidată școala-internat
pentru copii cu devieri comportamentale din s. Soloneț,
54
Educația de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii
prietenoase copilului. Studiu, UNICEF, 2009, https://www.unicef.org/
moldova/educatia_de_baza_Rom.pdf
55
Evaluarea strategică a sistemului de protecție a copiilor în Republi-
ca Moldova, Raport, Lumos, 2014
29
Soroca. Majoritatea copiilor plasați în instituțiile de
tip rezidențial proveneau din familii vulnerabile (sără-
cie, prezența unui singur părinte etc.), precum și cei
care fuseseră reîntorși în familia biologică și nu erau
asigurați cu o protecție de lungă durată, care să răs-
pundă necesităților copilului, favorizând comporta-
mentele de supraviețuire prin forme deviante.
Dezvoltarea insuficientă sau lipsa serviciilor sociale
specializate pentru asistența copiilor aflați în con-
flict cu legea și a familiilor este complementată și de
competențe insuficiente ale specialiștilor în domeniul
protecției copilului. Conform mai multor studii, siste-
mul actual de protecție este rigid și ineficient. În acest
context, respectând principiul echilibrului între nevoile
copilului și resursele necesare satisfacerii acestora,
ar fi necesar de dezvoltat/consolidat servicii în funcție
de necesitățile și specificul categoriei de copii, ținând
cont de contextul social.
30 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
Concluzii
Din analiza datelor statistice cu privire la fenomenul
delincvenței juvenile și evaluarea protecției copilului
pot fi trase următoarele concluzii:
« în ultimii cinci ani, se observă tendința de creștere a
criminalității juvenile. Această afirmație se bazea-
ză pe următoarele fapte: copiii sub vârsta răspun-
derii penale comit infracțiuni, mai ales infracțiuni în
grup, numărul copiilor care comit infracțiuni este în
creștere;
« dezvoltarea insuficientă sau lipsa serviciilor soci-
ale specializate în acordarea de asistență copiilor
aflați în conflict cu legea și familiilor acestora atât
la nivel comunitar, cât și la nivel raional, regional
sau chiar național;
« serviciile existente nu sunt orientate spre satisfa-
cerea necesităților copiilor conform specificului de
vârstă și ținând cont de contextul social.
©Tdh/Glavațcaia A.

4. Determinarea profilului
copilului cu comportament
deviant
31
Studiile realizate în Republica Moldova56 referitor la
fenomenul delicvenței juvenile relevă faptul că minorii
care manifestă un comportament deviant sau delin-
cvent sunt expuși mai multor factori de risc și că ser-
viciile de protecție nu sunt suficiente și calitative pen-
tru a diminua acești factori. Printre factorii de risc se
numără: sărăcia și lipsa resurselor financiare, abuzul
de alcool în mediul familial/semeni, experiența pier-
derii unei persoane apropiate, probleme de sănătate
fizică și mintală, migrația, nesatisfacerea cerințelor
educaționale speciale, absențe de la școală, influența
negativă din partea altor copii, discriminarea etc.
Alexandru, 11 ani
Comportament deviant
Alexandru s-a născut în Federația Rusă, fiind al trei-
lea copil în familie (mezinul). Părinții au fost nevoiți să
emigreze din cauză că acasă nu aveau mijloace pen-
tru existență. După o perioadă de ședere în Federația
Rusă, ambii părinți au început să consume abuziv al-
cool, din care motiv nu erau angajați la muncă și nici
nu aveau grijă de copii. Alexandru, la vârsta de 5 ani,
era silit să cerșească împreună cu cei doi frați mai
mari. În acest timp, după o ceartă violentă, tatăl copi-
ilor a omorât un om, ca urmare a fost condamnat la 15
ani de privațiune de libertate în Federația Rusă. Mama
a avut o relație de concubinaj, continuând să consume
excesiv alcool. Copiii, fiind nesupravegheați, neglijați,
obligați să cerșească, au fost întorși în Republica Mol-
dova de către o rudă. Timp de un an copiii au locuit la
o mătușa pe linie maternă, apoi Alexandru a fost dat în
îngrijire unei alte mătuși, sora mai mare s-a căsătorit
și locuiește la rudele soțului, fratele său la vârsta de
18 ani a plecat la muncă în Federația Rusă. Ambele
mătuși ale lui Alexandru consumă băuturi alcoolice și
au un comportament violent și neglijent față de copil.
Deseori copilul a fost nevoit să se mute de la o mătușă
la altă mătușă, deoarece ele motivau că ambele trebu-
ie să-l întrețină. Astfel copilul de câteva ori a schimbat
gimnaziul.
Alexandru are un comportament agresiv, vorbește
urât cu colegii, deseori lipsește de la lecții, absențele
nefiind motivate. Au fost incidente când a furat bani și
obiecte de la copii.
”Vreau să fiu cu mama….vreau la ea…”. El sufe-
ră enorm din cauza faptului că nu este împreună cu
mama, își dorește foarte mult să locuiască cu ea.
56
N. Beșliu, S. Haraz, M. Popovici, V. Rotaru. Studiu privind situația
copiilor sub vârsta răspunderii penale aflați în conflict cu legea „Co-
piii în conflict cu legea – neglijați sau uitați”. Chișinău, 2011; Raport
privind evaluarea necesităților pentru serviciile primare, secundare
și terțiare de prevenire pentru copiii aflați în conflict cu legea în
Moldova. Children’s Legal Centre Coram, Chișinău, 2015
32 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
Majoritatea factorilor de risc, enumerați mai sus, au
fost identificați și în studiile de caz realizate în cadrul
prezentului studiu. Cercetările confirmă că în majo-
ritatea cazurilor comportamentul deviant sau delin-
cvent al copiilor este o consecință a nesatisfacerii
necesităților, ținând cont și de particularitățile de vâr-
stă. Au fost analizate trei situații diferite ale copiilor:
copil cu comportament deviant; copil în conflict cu le-
gea, care nu răspunde penal; și copil supus sancțiunii
neprivative de libertate. Mai jos sunt prezentate studii-
le de caz care vizează copii de 11, 13, 17 ani.
Andrei, 13 ani
A săvârșit o infracțiune, dar nu este pasibil de
răspundere penală
Andrei este primul copil în familie, tatăl său a plecat din
familie înainte de a se naște. Nu a menținut relații cu
copilul. Andrei are probleme de sănătate mintală, fiind
la evidență la medicul-psihiatru. Starea sănătății perio-
dic se agravează, crizele fiind mai dese și mai intense,
ceea ce poate cauza și probleme comportamentale
și cognitive. El a beneficiat de tratament staționar cu
an în urmă, deși este necesar să fie internat în spital
de două ori pe an, el nu ia la timp nici medicamentele
prescrise. Medicul de familie susține că mama nu se
implică activ în îngrijirea medicală a copilului.
Primii 6 ani Andrei a învățat la școala auxiliară,
la vârsta de 12 ani, după inițierea procesului de
dezinstituționalizare în cadrul acestei instituții, el a
fost reîntors în familia sa biologică. Relațiile cu mama
sunt conflictuale, distante. Mama nu se interesează
de siguranța și necesitățile acestuia. După ce a reve-
nit acasă, copilul deseori vagabon dează, neanunțând
mama unde se află. Deseori Andrei pleacă la Chișinău,
fiind acceptat de grupul de copii aflați în stradă. De mai
multe ori el a fost adus acasă de angajații ITP, dar de
fiecare dată se întoarce înapoi. La Chișinău își asigură
existența din cerșit, furt. Mama de fiecare dată este
amendată pentru neîndeplinirea responsabilităților de
părinte. El nu acceptă concubinul mamei, relațiile din-
tre ei sunt conflictuale, din această cauză fuge de aca-
să. „Eu nu vreau să stau acasă…nu am ce căuta…”.
Deși a fost plasat la mai multe centre de plasament,
el fuge sau este reîntors către autoritatea tutelară de
specialiștii centrelor.
Profesorii susțin că Andrei are un comportament di-
ficil, foarte greu se integrează în colectivul de elevi.
Este agresiv, provoacă atât elevii, cât și profesorii,
ceea ce are un impact negativ asupra desfășurării
orei. Deși este inclus în programul copiilor cu cerințe
educaționale speciale, comunicarea cu el este di-
ficilă. Andrei are multe lipse nemotivate, fuge de
acasă.

Ion, 17 ani
Pedeapsă neprivativă de libertate, 2 ani
Ion s-a născut într-o familie incompletă, tata nu și-a re-
cunoscut paternitatea. De la 2 luni, Ion a fost îngrijit de
către bunica și mătușa sa pe linie paternă, mama fiind
plecată peste hotarele Republicii Moldova. Când Ion
avea 5 ani, mama a revenit acasă. Ulterior, ea a avut o
relație dificilă de concubinaj: ambii consumau băuturi
alcoolice, care se solda cu violență domestică, victime-
le fiind atât mama cât și copilul. Ion a fugit de la mamă
și concubin și a solicitat ajutor la Centrul de plasament.
Când copilul avea 9 ani, a fost inițiată procedura de
decădere a mamei din drepturile părintești. Inițial, Ion
s-a aflat în îngrijirea unei mătuși pe linie maternă, dar
fiindcă fugea de acasă și mătușa nu reușea să-l supra-
vegheze, a fost plasat într-o instituție rezidențială.
Din spusele minorului, fiind plasat în instituție și
nereușind să se conformeze cu regulile impuse de lu-
crători, s-a împrietenit cu copiii ce comiteau diferite
fapte ilegale. Ion a pornit și el pe această cale. „Totul
s-a început de la 14 ani…”. Cu banii obținuți în urma
furturilor își cumpăra haine, mâncare. Când avea bani,
dormea la hotel, dar dacă nu, „pe unde se nimerea...”.
Pentru moment, locuiește cu prietena sa (18 ani), ei au
o fetiță de 7 luni. Prietena, părinții ei și mătușa sa pe
linie maternă îl susțin și îi oferă suport pentru a-l aju-
ta să nu mai comită infracțiuni. Lucrează ocazional la
șantiere de construcție împreună cu rudele și dorește
să învețe profesia de sudor.
În perioadă cât s-a aflat în evidența Oficiului de
Probațiune nu a avut devieri comportamentale.
Aceste date au fost confirmate și de angajații ITP în
cadrul focus-grupului. Majoritatea participanților au
menționat că cele mai des au un comportament de-
viant/delincvent copiii care au devenit victime ale
neglijenței, violenței atât în familie, cât și în comuni-
tate/instituție. Necesitățile copiilor privind siguranța,
îngrijirea, petrecerea timpului liber, responsabilizarea,
incluziunea etc. nu sunt satisfăcute.
„De regulă, acești copii provin din pături socialmente
vulnerabile, părinții lor fac abuz de alcool. Sunt și copii
din familii cu venituri bune, dar părinții nu se ocupă de
educația lor.”
Șef de post, ITP Ialoveni
„De multe ori, copiii-delincvenți apar acolo unde sunt
tratați cu indiferență și nu există un control asupra lor.
Acolo unde părinții sunt în conflict cu legea, și copiii
ajung să fie la fel.”
Ofițer de sector, ITP Ungheni
„Copiii nu au o ocupație, rămân de capul lor. Sunt nece-
sare stadioane, bazine etc.”.
Ofițer de sector, ITP Strășeni
Angajații ITP au mai menționat că majoritatea copiilor
care comit infracțiuni au vârsta de 13-15 ani, iar cele
mai frecvente infracțiuni săvârșite sunt furturile și ja-
furile.
„Sunt foarte mulți copii în conflict cu legea. Majoritatea
comit delicte mărunte, dar sunt și din cei care săvârșesc
infracțiuni grave.”
Ofițer de sector, ITP Orhei
„Cel mai mult copiii săvârșesc contravenții la vârsta de
13-15 ani.”
Ofițer de sector, ITP Căușeni
„Mulți săvârșesc infracțiunile fiind conștienți că minorii
nu sunt trași la răspundere.”
Șef de post, ITP Soroca
În baza rezultatelor enunțate pot fi formulate următoa-
rele concluzii:
« Comportamentul deviant/delincvent poate fi ca-
uzat atât de caracteristicile specifice vârstei
(preadolescență/adolescență), cât și de expune-
rea copilului la traume sau violență. Cel mai frec-
vent copiii devin victime ale violenței și neglijării
în mediul familial, instituțional, comunitate. Atunci
când una din nevoile copilului nu este satisfăcută,
se produce un dezechilibru psihoemoțional și com-
portamental. Un mediu violent și imprevizibil pun
în mișcare strategiile de apărare și supraviețuire,
limitând învățarea, posibilitatea copilului de a dez-
volta abilități sociale și emoționale, cu care să se
poată autogestiona emoțional, pentru ca apoi să
poată interacționa în siguranță cu ceilalți. Astfel,
copiii la vârsta preadolescenței/adolescenței au
nevoie de siguranță, ghidare și limite clare, relații
și afecțiune, modele prosociale, altele decât cele
familiale, ținând cont de particularitățile de vârstă
ale copilului.
« Pentru înțelegerea delincvenței juvenile este nece-
sar de a ține cont atât de factorii de risc interni/
externi, cât și de factorii protectori ai copilului. O
astfel de abordare permite utilizarea resurselor
deja existente pentru diminuarea sau prevenirea
riscurilor sau identificarea soluțiilor ce ar răspunde
necesităților copilului.
33
©Tdh/Leșan Sanda

5. Programe pentru prevenirea

comportamentului deviant

34 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

5.1. Evaluarea cooperării intersectoriale în protecţia copilului aflat în conflict cu legea
Inițial, pentru a evalua programele de reducere și pre-
venire a comportamentului deviant/delincvent, ne-am
propus să adunăm informații cu privire la practicile de
intervenție în cazurile copiilor care au intrat în conflict
cu legea și cooperarea specialiștilor în acest domeniu.
Angajații ITP intervievați în cadrul a șapte focus-gru-
puri au menționat că sunt implicați zilnic, direct sau
indirect, în realizarea sarcinilor de protecție a copii-
lor, a celor aflați în conflict cu legea, în proporție de
5-15% din volumul de muncă. Ei au subliniat că reforma
poliției pune accentul mare pe astfel de activități de
prevenire, ca vizitele și ședințele în cadrul instituțiilor
de învățământ, ceea ce reprezintă un volum de lucru
enorm, dar în același timp se solicită intervenția și sta-
tistica corespunzătoare. Participanții, în special ofițerii
de sector/șefii de post, susțin că reducerea număru-
lui de angajați care lucrau exclusiv cu minorii, câte
unul în raion, a condus la diminuarea calității acestei
activități. În acest context, ei au exprimat ideea că ar fi
bine să se revină la practica existentă până la inițierea
reformei poliției, când activau câte 5-6 inspectori pen-
tru siguranța copiilor.
„Pentru lucrul cu minorii nu este suficient timp. Ofițerul
de sector deține prea multe atribuții și nu reușește să
ducă la bun sfârșit un caz mai complicat. Trebuie să faci
lucrul repede, să nu întârzii cu raportul, există termene...
Din lipsă de timp nu poți ajuta real copilul. Toate metode-
le de lucru ajută, doar să ai timp să le aplici.”
Ofițer de sector, ITP Chișinău
„Da, atunci era mai ușor de lucrat, fiecare avea sectorul
său și se ocupa doar cu minorii. Polițistul era responsabil
pentru 10-15 minori și reușea să-i viziteze pe toți. Acum
ofițerul de sector nu găsește timp să se ocupe de minori,
deoarece trebuie să lucreze cu maturii, cu bătrânii. Și
atunci când polițistul se confruntă cu un caz comis de
un copil, de cele mai multe ori nu reușește să-și schimbe
limbajul, are același comportament ca și cu infractorii
adulți.”
Ofițer de sector, ITP Cahul
„N-ar trebui să fie așa, fiecare specialist trebuie să-și
facă lucrul său. De ce ofițerul de sector lucrează cu toa-
te categoriile de infractori? Înainte erau specialiști care
lucrau cu copiii.”
Ofițer de sector, ITP Strășeni
„Ideea reformei a fost bună, dar prematură, deoarece
predomină încă stereotipurile vechi, și toți se așteaptă
ca inspectorii pentru siguranța copiilor să fie responsa-
bili de toți copiii din raion.”
Inspector pentru siguranța copiilor, ITP Cahul
Participanții au menționat că una din dificultățile cu
care se confruntă în protecția copiilor aflați în conflict
cu legea este lipsa serviciilor specializate, a centrelor
de plasament pentru această categorie de copii.
„Nu se face nimic cu copiii aceștia…mai ales cu copiii
sub vârsta răspunderii penale. Uneori îi duc în centre,
dar ei fug de acolo. După poliție nu mai lucrează nimeni
cu ei.”
Ofițer de sector, ITP Chișinău
„Nu există servicii pentru copiii care au încălcat legea,
nici suport pentru reabilitarea lor. Se lucrează foarte
mult cu astfel de copii numai sub aspectul informării, și
atât…”
Ofițer de sector, ITP Ștefan Vodă
„Nu există programe de lucru cu minorii care manifestă
comportamente deviante. Este necesar ca în fiecare lo-
calitate să fie câte un specialist, un psiholog pentru copii
și pentru maturi.”
Ofițer de sector, ITP Ungheni
„Când minorul se abate de la calea cea dreaptă, trebuie
intervenții prompte: să se lucreze mai mult cu el ca să fie
integrat, nu izolat de societate.”
Ofițer de sector, ITP Orhei
Referitor la cooperarea intersectorială în protecția
copilului57, majoritatea participanților au relatat că
în pofida existenței cadrului normativ, care descrie
atribuțiile fiecărui sector în domeniul protecției copi-
lului, aplicarea acestuia este mai dificilă.
„Cooperarea intersectorială e dificilă, fiecare specialist
lucrează separat, chiar își fac observații unul altuia.”
Ofițer de sector, ITP Chișinău
57
Legea nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția specială a copiilor
aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți
35
 „Specialiștii sunt dispuși să conlucreze în special în ca-
zul copiilor-victime, copiilor de vârstă mică, copiilor din
familii social-vulnerabile și foarte puțin în cazul copiilor
care au comis infracțiuni, considerând că aceștia trebu-
ie să fie lăsați numai în grija poliției.”
Ofițer de sector, ITP Cahul
„Apar solicitări pentru a discuta cu minorul, putem fi
telefonați de către directoarea școlii privind anumite
probleme cu minorul. Polițistul de sector este perceput
ca o ”sperietoare” pentru copii, iar rolul profesorului se
limitează la faptul că a chemat poliția fără să întreprindă
altceva.”
Ofițer de sector, ITP Bălți
Opiniile participanților referitor la eficiența colaborării
cu specialiștii în domeniul protecției copilului au fost
diferite. Unii au menționat că conlucrează mai bine
cu asistenții sociali comunitari și primarii, pe când
alții i-au adus ca exemplu pe medici, profesori. Refe-
ritor la cooperarea intersectorială inspectorii pentru
siguranța copiilor au atras atenția asupra diferențelor
existente de la o comunitate la alta, cooperare care, în
opinia lor, depinde foarte mult de factorul uman.
„În unele localități colaborarea cu asistența socială,
instituțiile de învățământ este dificilă, receptivitatea este
redusă, în alte localități colaborarea este bună.”
Inspector pentru siguranța copiilor, ITP Ialoveni
TOTAL
Ungheni
Strășeni
Ștefan Vodă
Soroca
Orhei
Ialoveni
Fălești
Chișinău
Căușeni
Cahul
Bălți
0 20 40 60 80
Foarte bine Bună
Diagrama 5.1.1. Aprecierea cooperării intersectoriale la nivel teritorial
36 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
„Nu cooperarea este dificilă, dar cazurile ieșite din co-
mun. Totodată, din experiența unui caz dificil, se dezvoltă
abilitatea de lucru cu astfel de cazuri.”
Inspector pentru siguranța copiilor, ITP Ungheni
O înțelegere mai bună a nivelului cooperării intersec-
toriale ne permit rezultatele chestionarelor aplicate
specialiștilor din educație, sănătate, poliție, asistența
socială, autoritățile publice locale, domeniul juridic la
nivel teritorial.
Diagrama 5.1.1 conține date referitor la modul de
apreciere a cooperării intersectoriale în domeniul
protecției copiilor aflați în conflict cu legea. Rezul-
tatele sunt analizate atât la nivel de raion/munici-
piu, cât și din perspectiva sectorului de activitate al
respondenților. Mai mult de jumătate din numărul de
respondenți (64%) au apreciat eficiența cooperării
intersectoriale prin calificativele „foarte bine” – 4%
și „bine” – 60%. Și numai 36% au apreciat coopera-
rea cu calificativele „slab” – 13% și „satisfăcător” –
36%. Respondenții din raioanele Ungheni și Fălești au
apreciat această colaborare ca fiind bună – 77%/71%
și, respectiv, foarte bună – 23%/29%. Un procentaj
mai mic, de 50%, au acumulat patru raioane (Orhei,
Căușeni, Ștefan Vodă, Soroca). În celelalte raioane,
mai mult de 50% din respondenți au apreciat pozitiv
cooperarea intersectorială. La nivel de categorii de
specialiști, este o diferență nesemnificativă în apre-
cierea cooperării intersectoriale: cel mai mare nu-
măr din respondenți care au făcut uz de calificativul
„bine” sunt din sectorul autorităților publice locale
(66%) și numai 44% din domeniul sănătății.
TOTAL
Procuratură
Probațiune
Poliție
Sănătate
Educație
Asistență socială
Autoritate publică locală
0 20 40 60 80
Satisfăcătoare Slab
Diagrama 5.1.2 descrie frecvența interacțiunii în asigu-
rarea protecției copiilor aflați în conflict cu legea, atât
la nivel raional, cât și sectorial. Astfel, se poate ob-
serva că majoritatea respondenților (68%) au indicat
că se întâlnesc des cu membrii EMD, cel puțin o dată
în două săptămâni, pentru a discuta cazurile copiilor.
Cei mai mare număr de respondenți locuiesc în mun.
Chișinău (83%), Soroca (85%), Orhei (81%), respectiv
mai puțini au fost din Ștefan Vodă (43%). Efectuând o
comparație între variabilele „des” (diagrama 5.1.2) și
„bine” (diagrama 5.1.1), se observă o diferență sem-
nificativă în următoarele raioane: Orhei (81%/36%),
Soroca (85%/42%), Chișinău (83%/66%), ceea ce de-
monstrează că eficiența cooperării intersectoriale
nu depinde de numărul ședințelor EMD, ci de nivelul
de participare a specialiștilor la soluționarea cazu-
rilor. La nivel de categorii de specialiști, nu există o
diferență semnificativă în aprecierea cooperării inter-
sectoriale: cel mai mare număr de respondenți care
au apelat la calificativul „bine” sunt din autoritățile
publice locale (75%), sectorul sănătății (77%) și numai
58% din poliție.

TOTAL TOTAL
Ungheni
Strășeni Procuratură
Ștefan Vodă Probațiune
Soroca
Orhei Poliție
Ialoveni Sănătate
Fălești
Chișinău Educație
Căușeni Asistență socială
Cahul
Bălți Autoritate publică locală

0 20 40 60 80 0 20 40 60 80

Niciodată Rar Des Foarte des

Diagrama 5.1.2. Frecvența interacțiunii la nivel sectorial

Diagrama 5.1.3 conține date privind contribuția sectoa-
relor/direcțiilor la protecția copilului. Din datele anali-
zate rezultă că aportul cel mai mare revine direcțiilor
din domeniul protecției și mai puțin din sectorul judici-
ar. De exemplu, cea mai mare implicare în protecția co-
piilor aflați în conflict cu legea o au sectoarele poliției,
asistenței sociale și educației, mai puțin autoritățile
publice locale, deși au responsabilități de autoritate
tutelară. Totodată, respondenții au remarcat necesita-
tea unui aport mai mare al profesorilor, medicilor, psi-
hologilor, ONG-urilor, primarilor.

„Care se implică” „Care ar putea fi implicate”

Părinții 1 Biserica 4
ONG 15
Oficiul Forței de muncă 1
Procurori 6
Probațiunea 8 Ofițeri de sector 3
ONG 5 Medici 17
ASC 10
APL 24 Primari 12
Judecătoria 2 ISC 1
Procuratura 31 Consilieri de Probațiune 4
Profesorii 21
Poliția 69 Părinții 3
Medicina 34 Vecinii/Comunitatea 1
Rudele/familia 1
Educația 57
Psihologul/SAP 15
ASC 76 Toate organele abilitate 5

Diagrama 4.1.3. Sectoarele/direcțiile care de obicei se implică în protecția copiilor aflați în conflict cu legea și cele care ar putea
fi implicate

37
În diagramele 5.1.4 și 5.1.5 sunt prezentate date privind
ameliorarea cooperării intersectoriale, în contextul
Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția specială
a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați
de părinți58. Se poate remarca faptul că îmbunătățirea
cadrului normativ cu privire la protecția copilului a
contribuit și la cooperarea intersectorială. Majorita-
tea respondenților (83%) au remarcat o îmbunătățire,
în medie cu 52%, cel mai mult acest lucru se observă
în următoarele raioane: Fălești (66%), Ungheni (67%),
Ialoveni (59). De subliniat că 17% din respondenți n-au
remarcat nicio schimbare în cooperarea intersectori-
ală, afirmând că nu există servicii specializate pentru
această categorie de copii și observând că foarte mult
contează factorul uman antrenat în acest domeniu la
nivel de atitudine, cunoștințe și abilități.

TOTAL TOTAL
Ungheni
Strășeni Procuratură
Ștefan Vodă Probațiune
Soroca
Orhei Poliție
Ialoveni Sănătate
Fălești
Chișinău Educație
Căușeni Asistență socială
Cahul
Bălți Autoritate publică locală

0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100

Nu Da

Diagrama 4.1.4. Îmbunătățirea cooperării intersectoriale

Tabelul de mai jos reflectă opiniile respondenților cu intersectoriale în domeniul protecției copiilor aflați în
privire la modalitățile de îmbunătățire a cooperării conflict cu legea.

Sugestiile respondenților privind interacționarea tuturor actorilor în vederea asigurării protecției copiilor aflați în conflict cu
legea:

Sporirea responsabilității tuturor actorilor prin implicarea mai activă.

DASPF are nevoie de o reformare, în localitățile rurale nu există specialiști care ar monitoriza situațiile deviante.
Pentru o mai bună interacțiune a tuturor actorilor implicați în asigurarea protecției copilului ar trebui ca în fiecare localitate să
fie angajată o persoană specializată în domeniul protecției copilului.
Schimb de experiență între raioane.
Îmbunătățirea condițiilor de muncă la toate sectoarele: transport, salariu, materiale informative, centre de plasare a copiilor cu
comportament deviant/delincvent, mărirea numărului de psihologi.
Antrenarea minorilor într-o ocupație activă pentru a-i educa în așa mod, încât să nu le vină gândul să comită fapte ilegale etc.
Dezvoltarea unui serviciu pentru copiii aflați în conflict cu legea și pentru părinții lor. Dezvoltarea unui serviciu de educare a
tinerilor părinți, a părinților care au copii ce nimeresc în diferite situații și nu găsesc soluții.
Introducerea în școală a unui curs de incluziune socială, cu analiza unor cazuri concrete de viață și a posibilelor consecințe,
pentru profilaxie.
Mai multe exerciții practice cu participarea tuturor membrilor sistemului intersectorial în rezolvarea situațiilor când copiii intră
în conflict cu legea. Autoinstruirea tuturor specialiștilor implicați.

58
În lege este definită noțiunea de echipă multidisciplinară și sunt reglementate responsabilitățile fiecărui sector la nivel local/teritorial/central

38 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

 Da Nu
„Da” – aprecierea cooperării (%) Argumentarea de ce nu se observă nicio
îmbunătățire în domeniul cooperării intersecto-
riale pentru asigurarea protecției copiilor
TOTAL 52%
Ungheni 67%
Strășeni 50% „Mecanismul de conlucrare lasă de dorit. Se face
de dragul prezentării rapoartelor.”
Ștefan Vodă 47%
DASPF, mun. Bălți
Soroca 50%
Orhei 46%
Ialoveni 59% „Niciun sector nu se implică activ în protecția co-
pilului, persistă indiferența și formalitate. Este o
Fălești 66%
situație de ping-pong.”
Chișinău 56%
Procuratura Căușeni
Căușeni 39%
Cahul 48%
Bălți 50% „Din lipsa serviciilor pentru copii în conflict cu le-
gea.”
Educație, Căușeni

Procuratură 50%

„Cadrul legal există, dar, cu părere de rău, fieca-

Probațiune 57%
re structură lucrează separat, prin fișele de sesi-
zare încearcă doar să informeze, limitându-se la
Poliție 55% această etapă.”
Poliție, mun. Chișinău
Sănătate 47%

Educație 54% „Direcțiile lucrează separat, nu sunt flexibile.

Reprezentanții Consiliului Raional și Consiliul Ra-
Asistență socială 55% ional pentru Protecția Drepturilor Copilului lucrea-
ză doar pe hârtie.”
Autoritate publică locală 42% DASPF, Orhei

„Deoarece mulți specialiști sunt noi angajați și nu

cunosc legislația și procedura, sau lipsa la nivel
Diagrama 5.1.5. Argumentarea răspunsului local a specialistului în protecția drepturilor copi-
lului.”
Procuratura Soroca

În baza rezultatelor focus-grupului realizat cu angajații

ITP și a chestionarelor aplicate specialiștilor în
protecția copilului, se poate deduce că odată cu im-
plementarea reformelor în domeniul protecției copilu-
lui (a cadrului legal, a procedurilor etc.) se observă o
schimbare pozitivă la nivel de cooperare intersectori-
ală, însă specialiștii au nevoie de sprijin în realizarea
atribuțiilor. Acest fapt ne permite să afirmăm că ghi-
darea și consolidarea competențelor profesioniștilor
în domeniul protecției copilului sunt de natură să con-
tribuie la realizarea activităților de prevenire eficientă
a delincvenței juvenile.
„Schimbările la nivelul APL au destabilizat și bul-
versat asistenții sociali din primărie. Psihologii
prezenți sunt suprasolicitați.”
Probațiune, Strășeni
„Nu este o prioritate pentru activitatea Consiliului
Raional. Suprasolicitarea persoanelor responsa-
bile de a se implica.”
Educație, Strășeni

39
5.2. Evaluarea programelor pentru prevenirea comportamentului deviant
Un alt obiectiv al studiului este identificarea moda-
lităților pentru prevenirea delincvenței juvenile. În
consecință, ne-am propus să analizăm programele
elaborate de către Reprezentanța Fundației „Terre des
Hommes-Lausanne” în Republica Moldova și aplicate
de către profesioniștii în domeniul educațional.
Programul „Prevenirea delincvenței juvenile”
Scopul programului în cauză constă în reducerea com-
portamentului deviant/delincvent al copiilor prin dez-
voltarea comportamentelor prosociale. La acest pro-
gram pot participa copii și părinți. Programul conține
10 activități, dintre care două pot fi realizate cu copii
cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani (comunicarea/
controlul asupra emoțiilor); două exemple de activități
ce pot fi desfășurate cu copii cu vârste de 13-18 ani
(furia/comportamentele delincvente au consecințe);
trei activități adresate părinților (rolul părinților în dez-
voltarea copiilor/comunicarea cu (pre)adolescenții/
să prevenim comportamentul delincvențial al copilu-
lui) și trei activități pentru grupuri mixte copii – părinți
(vreau la joacă versus ți-ai făcut temele?/vreau să
merg la discotecă versus nu te las/probleme și soluții).
Activitățile pot fi realizate atât separat, cât și în ordi-
nea în care sunt prezentate pentru un anumit grup de
copii/părinți. Metodele utilizate sunt interactive (joc de
rol, studii de caz, discuții, brainstorming etc.), adaptate
pentru fiecare categorie de participanți, ținând cont de
specificul vârstei. Activitățile sunt realizate de către o
echipă din doi moderatori (specialiști-psihologi de la
instituția de învățământ și serviciul de asistență psiho-
pedagogică), ceea ce permite contactul mai eficient
cu grupul de participanți.
Evaluarea programului a fost realizată în cadrul a opt
activități, dintre care: cinci activități pentru grupul de
copii cu vârsta de 14-18 ani și două activități pentru
copii cu vârsta de 10-13 ani, o activitate părinți/copii.
Din cele observate și discutate atât cu participanții la
activități, cât și cu facilitatori conchidem următoarele:
« Tematicile activităților cu copiii și părinții au
fost utile și interesante pentru ambele categorii
de persoane, deoarece au fost abordate subiecte
actuale pentru ei și au fost puși în situații care îi
vizează. Copiii au făcut sugestii pentru asigurarea
continuității activităților, la nivel de subiecte - re-
zolvarea problemelor, relaționarea cu colegii, pro-
tejarea în situații de aplicare a violenței; la nivel de
metode - mai multe studii de caz, filme și discuții
la temă, analiza situațiilor personale, identificarea
soluțiilor, jocuri de rol etc.
40 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
„Activitățile sunt interesante și vreau să fie continuate.”
„Pot să fie organizate astfel de activități în fiecare săptă-
mână.” „Ar fi bine ca toate lecțiile să fie interesante, așa
cum sunt acestea.” (Notă: copiii de 10-13 ani acceptă să
fie organizate astfel de activități și după ore, dar copiii
de vârstă mai mare preferă ca acestea să fie incluse în
orar).
« Tematicile pentru activitățile părinți – copii au
fost ușor de aplicat și au răspuns atât necesităților
copiilor, cât și ale părinților, participanții imediat
menționând că nu au mai participat la astfel de
activități și că au sesizat efectele pozitive.
« Conținutul suportului de curs este ușor de înțeles
și de transmis grupului-țintă, activitățile sunt ușor
de aplicat, iar participanții se încadrează cu plăce-
re. Facilitatorii, care în prealabil au beneficiat de
o instruire specială, manifestă interes în realizarea
activităților și au competențe în adaptarea metode-
lor, ținând cont de specificul grupului de participanți
și numărul acestora. De asemenea, facilitatorii au
exprimat inițiativa de a continua activitățile cu
același grup, dar cu alte tematici, ținând cont de
solicitările participanților. La fel, se observă intere-
sul persoanelor pentru extinderea activităților și în
alte instituții, decât cea preconizată inițial (de ex.,
la Bălți, Cahul).
Mai jos sunt prezentate opiniile facilitatorilor asupra
programului:
„Activitățile părinți-copii au avut un impact mare
atât asupra copiilor, cât și asupra părinților. La fine-
le activității, părinții solicită suport de la psiholog. Se
schimbă imaginea psihologului, în urma activităților
crește încrederea părinților în facilitator.”
Ștefan Vodă, s. Antonești
„Activitățile au fost un punct de pornire pentru alte
activități, a avut loc o sensibilizare. Am dori să fie conti-
nuat, și să fie începute de la o vârstă mai mică. O desco-
perire a unui părinte în cadrul activităților: „Dacă eu sunt
așa, soțul e așa, cum poate copilul să fie altfel”. Astfel ei
au reușit să înțeleagă că nu pot să-i ceară copilului să fie
altfel, dacă ei nu sunt pentru el un model pozitiv.”
Căușeni, s. Zaim
 „Programul este util pentru că este interactiv și
participanții pierd noțiunea de timp, sunt solicitări să
fie realizate în toate instituțiile de învățământ. Progra-
mul formează și dezvoltă competențe la copii. Impactul
asupra părinților se manifestă prin faptul că ei solicită
suport de la specialiști în a-și exercita rolul de părinte”.
Bălți
„Copiii au reușit să își gestioneze furia. Părinții s-au în-
cadrat activ. Ar fi bine ca programul să fie extins în toate
instituțiile. Adițional, să fie realizate activități pentru co-
pii-profesori.”
Orhei
„Copiii de 10-13 ani solicită organizarea de activități și
după ore. În continuare, la activitățile adresate părinților
îi vom învăța cum să comunice cu copiii. Ar fi bine de
elaborat un program pentru pedagogi, care ar fi realizat
de către persoane instruite (pedagogi împreună cu psi-
hologul sau persoane potrivite).”
Cahul
„Trebuie lucrat mai mult cu preadolescenții (clasa V).
În școală s-a răspândit zvonul despre aceste activități
și toți vor să participe. Apreciez efectul activităților
părinți-copii, de exemplu, am avut așa situație – în ca-
drul activităților părinți-copii un copil a spus: „Sunt copil
și am nevoie de ajutor și de a petrece timpul cu tine”.
Aproape 89% din copii au menționat că vor să petreacă
o zi împreună cu părinții… Pentru realizarea a astfel de
activități este important ca să fie doi facilitatori.”
Ialoveni
„Activitățile au fost binevenite chiar și pentru facilitatori,
ne-am dezvoltat profesional. Copiii au fost deschiși și au
dorit să participe la exerciții. Prezența bună a părinților
la activități a fost atunci când erau invitați personal, la
final ei au menționat că mai doresc să participe la astfel
de activități.”
Strășeni
În baza interviurilor realizate cu copiii, în cadrul fo-
cus-grupurilor, se poate trage concluzia fermă că pro-
gramul este eficient în dezvoltarea comportamentelor
prosociale. Atât copiii de 11-12 ani, cât și cei de 15-16
ani au menționat că după participarea la activități ei
cunosc modalități de stăpânire a emoțiilor; și-au cu-
noscut mai bine colegii. Prezentăm unele sugestii ale
copiilor pentru viitoarele activități.
„Ar fi bine ca toți copiii să participe la astfel de activități:
atât copiii cu un comportament bun, cât și cei care au
un comportament agresiv. Participarea lor să fie obli-
gatorie.” „Să fie utilizate mai multe metode: istorioare
(ex: discuții în baza unor istorioare – ce s-a întâmplat?
ce va deveni? cum îți imaginezi viața fără agresivitate?
cum crezi că se simte victima? cum te simți?), istorii cu
răspunsuri sugerate - corecte și greșite, din care copi-
ii să aleagă varianta corectă.” „Ar fi bine, copiii cu un
comportament agresiv să meargă la psiholog, poliție.”
„Copiii să confecționeze diferite obiecte și să le dăru-
iască altor copii.”
Copii de 11-12 ani
„Îmi cunosc mai bine colegii și am învățat cum să co-
munic mai bine cu ei.” „Exercițiile sunt interesante
și ne ajută să ne dezvoltăm gândirea.” „Ar fi bine ca
aceste activități să fie în cadrul orelor de dirigenție sau
opționale. Orele opționale nu sunt interesante și nu țin
cont de dorințele noastre.” „Să fie discutate experiențe
reale din viață și cum pot fi soluționate situațiile dificile.”
Copii de 15-16 ani
În cadrul focus-grupurilor părinții au menționat că
după ce au participat la activități cunosc mai bine
cum să comunice și să relaționeze cu copiii, să-i as-
culte. În contextul necesității impulsionării participării
părinților la astfel de activități, ei au exprimat urmă-
toarele sugestii: să fie evaluate problemele părinților
în educarea/relaționarea cu copiii și în baza rezultate-
lor evaluării să fie organizate activitățile; să nu fie or-
ganizate activitățile doar pentru părinții dintr-o singură
clasă, dar să fie anunțați toți părinții din școală, ca să
vină toți doritorii, în funcție de subiectul abordat; astfel
de activități să fie realizate o dată în lună; în invitație
părinții trebuie să fie informați corect despre scopul
și subiectele ce vor fi discutate în cadrul activității; să
fie asigurat un suport informativ (pliante, ghiduri, pași
concreți, ce trebuie făcuți în anumite situații, etc.).
Așadar, conținutul și modalitatea de realizare a
activităților din cadrul programului „Prevenirea
delincvenței juvenile” predispune spre reflecție și
schimbare, având efect atât asupra copiilor, cât și a
părinților. Totodată, în realizarea activităților de grup
au fost consolidate competențele psihologilor .
41
Programul „Reducerea comportamentelor
predelincvențiale și infracționale ale copiilor și
adolescenților”
Scopul programului este prevenirea comportamentelor
violente la elevii cu vârste cuprinse între 10-13/14 ani.
Programul conține 20 de teme, fiind abordate subiecte
ce vizează dezvoltarea abilităților sociale, relațiile din-
tre copii și adulți, regulile în societate. Activitățile pot
fi realizate în cadrul orelor de dirigenție cu o clasă de
elevi, permițând integrarea copiilor cu comportamente
deviante/delincvente într-un grup-clasă și armonizarea
relațiilor. Se recomandă ca toate lecțiile să fie realizate
pe parcursul unui an școlar, în cadrul unor întâlniri săp-
tămânale. Este extrem de important să fie utilizate meto-
de de lucru interactive: exerciții de teatru, jocuri de rol,
improvizații. Utilizarea jocului în cadrul activității facili-
tează comunicarea și creează contextul de asimilare a
abilităților sociale pe care dorim să le dezvoltăm la copii.
« Au fost evaluate conținutul și claritatea programu-
lui, precum și metodele utilizate/timpul. Diagrama
5.2.2 arată că după conținut programul răspunde
intereselor copiilor și este înțeles de către ei: ma-
joritatea copiilor (84%) au remarcat că programul
are un conținut interesant și captivant și 94% au
menționat că programul este accesibil și ușor de
înțeles. Programul este apreciat pozitiv și din per-
spectiva metodelor utilizate, copiii considerându-le
interesante (90%):
„Jocurile, testele, posterele, emoțiile pozitive, râsul și
buna dispoziție.” „Să lucrez în grup, să comunicăm, să
facem diferite jocuri și altele.”„La aceste lecții mi-au
plăcut jocurile, am vorbit despre sentimente, emoții, în-
tâmplări în familie, școală, exerciții de improvizare.”

Pentru a evalua rezultatele activităților din cadrul pro- « Lecția durează 45 de minute, aceasta este sufici-
gramului, copiilor care au participat la aceste lecții ent, în opinia copiilor, pentru realizarea activităților.
le-a fost distribuit un chestionar semistructurat. Rezul- Astfel, 56% din copii consideră suficientă durata
tatele acestor chestionare demonstrează următoarele: lecțiilor, 32% au menționat că este prea puțin și nu-
mai 12% prea mult timp.
« Majoritatea copiilor au participat la activități. Din
diagrama 5.2.1 rezultă că 96% din copii au fost Conținutul programului
prezenți la lecții, dintre care 79% au participat
benevol. Conform datelor din chestionare, copi- Total 208
ii din mediul urban acceptă mai puțin activitățile plictisitor 33 (16%)
suplimentare după ore. „Era ultima lecție și eram
interesant 175 (84%)
obosiți”, „Mi-au luat din timpul liber (după lecții)”,
ar fi bine să fie incluse în orar. Copiii din mediul
urban au mai mult acces la informații, decât co- Claritatea conținutului
piii din mediul rural, care sunt dornici de astfel de
activități, majoritatea copiilor (83%) doresc conti- Total 209
nuarea acestor activități: „Aș dori să mai particip la prea complicat 197 (94%)
așa activități!”, „Vreau să fie organizate mai multe
accesibil și 12 (6%)
lecții de acestea, pentru că este interesant.” ușor de înțeles

Dorința de a participa în 210 Metodele utilizate

continuare la astfel de 36
programe 174 Total 209
plictisitoare 20 (10%)

211 interesante 189 (90%)

Participare benevolă la
44
activități
167
Durata lecțiilor

212 Total 211

Participare la program 8 prea mult timp 27 (12%)
204
suficient timp 118 (56%)
prea puțin timp 66 (32%)
Total Nu Da

Diagrama 5.2.1. Evaluarea participării copiilor la program Diagrama 5.2.2. Evaluarea programului de către copii

42 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

« Programul aplicat a atins scopul privind preve- « Cunoștințele obținute în cadrul programului au aju-
nirea comportamentului violent prin dezvoltarea tat copiii să depășească anumite probleme, situații.
abilităților sociale în relaționarea cu alte persoane. Diagrama 5.2.4 demonstrează că majoritatea copii-
Diagrama 5.2.3 arată că majoritatea copiilor și-au lor (62%) au confirmat această concluzie.
dezvoltat abilitățile sociale prin participarea la pro-
gram (în medie 80%). Totodată, se atestă o aprecie- Fals (38%)
re mai înaltă la nivelul înțelegerii propriei persoane
și autocontrolului, de exemplu: copiii pot să se con-
troleze mai bine când au un comportament violent
(84%), pot să comunice mai ușor și să relaționeze
cu colegii, să lucreze în grup (83%), știu mai bine
cum să comunice cu cei din jur când au gânduri
negative (83%) și mai puțin sunt cele de exprimare
a emoțiilor prin cuvinte (74%), controlul emoțiilor/
Adevărat (62%)
stresul (78%).

Dacă am gânduri urâte

(jignitoare, ironii, răutăți) 211
Diagrama 5.2.4. Cunoștințele obținute în cadrul programului au
știu cum să vorbesc despre 35 (17%)
ele ca să nu jignesc pe contribuit la depășirea problemei
176 (83%)
nimeni

Pot mai ușor să comunic și 211 În continuare prezentăm relatările copiilor despre mo-
să relaționez cu colegii, să 35 (17%) dul cum cunoștințele obținute i-au ajutat și când aces-
lucrez în grup 176 (83%)
te informații pot fi utilizate.

Pot să mă controlez dacă 211 În ce situații cunoștințele din cadrul programului au ajutat
am un comportament 33 (16%)
violent 178 (84%) „Interacțiunea cu colegii, am reușit să îmi exprim emoțiile
în cuvinte, mă străduiesc să fiu înțeleasă (dacă nu sunt bine
dispusă, încerc să nu le stric dispoziția celor din jur).”
Pot identifica situațiile când 211
unii copii au emoții negative 43 (20%) „În situații de criză/pericol, încerc să îmi păstrez calmul,
(furie, violență) 168 (80%) să evit panica, să procedez corect și să mă apăr (fizic și
emoțional).”

„Când mă enervam pe cineva îmi aduceam aminte de toate

Pot și sunt hotărât să cer
ajutorul unui adult când am
o problemă
Pot mai ușor să îmi exprim
emoțiile prin cuvinte
210
lecțiile și mă linișteam.”
44 (21%)
166 (79%) „Eram foarte furioasă pe colegul meu de bancă. La un
moment mi-am adus aminte de sfaturile pe care mi le-au
dat la aceste ore. Folosind aceste sfaturi, m-am calmat și
211 am vorbit cu el liniștit și m-a înțeles.”
55 (26%)
156 (74%) „Uneori mă cert cu sora mea, dar acum nu mă mai cert cu
ea, pentru că învăț la aceste lecții să mă controlez.”

211 „Aceste lecții mă ajută mult. Dacă sunt supărată pe cineva,

Pot mai ușor să îmi
controlez emoțiile, stresul
Total
Diagrama 5.2.3. Evaluarea abilităților copiilor, consolidate în
cadrul programului
eu știu și pot să-mi controlez emoțiile și o să-mi cer scuze
47 (22%)
de la acea persoană.”
164 (78%)
„Când am avut emoții negative, am folosit tehnica propusă:
1) Îți spui stop; 2) Respiri; 3) Mergi mai departe.”
Fals Adevărat
„Într-o zi m-am certat cu prietena mea și m-am enervat atât
de tare că am vrut s-o bat. Și mi-am adus aminte de lecții,
am numărat până la 10 în gând și m-am calmat. Am prevenit
cu succes problema asta.”

43
 În ce situații ar putea fi de ajutor aceste cunoștințe
„Când cineva mă va provoca prin cuvinte.”
„Când întâmpin niște greutăți emoționale.”
„Când ai probleme cu colegii, cei mai mari.”
„Ele ne pot ajuta în situații conflictuale sau când intervin
alte probleme mari.”
„Să mă împac mai bine cu colegii, să lucrez împreună cu
colegii în grup.
„Cred că ar putea să-mi fie de ajutor în situații în care sunt
nervoasă sau stresată.”
„De exemplu, când nu ne putem controla, enervându-ne…
Acum eu știu cum să-mi controlez emoțiile negative.”
„În cazuri de violență.”
„În orice situație mi-ar putea fi de ajutor, abilitatea de a
mă liniști când sunt nervoasă, abilitatea de a mă adresa la
părinți.”
« Rezultatele activităților sunt evidente și la nivelul
interacționării cu colegii. Potrivit diagramei 5.2.5,
mai mult de jumătate din copii (60%) au remarcat
schimbări pozitive în relaționarea cu colegii din
clasă: sunt mai uniți, colaborează mai bine, știu
cum să intervină în situații de conflict („Cu ajutorul
acestor activități am devenit mai uniți, mai deschiși
unii față de alții. Am început să acceptăm compli-
mentele în adresa noastră fără să fim suspicioși. Și,
desigur, ne-am cunoscut mult mai bine.”) și 40% din
copii au relatat că nu au remarcat schimbări, („Aș
vrea să mai fie lecții cu așa subiecte. Aș vrea să fim
mai uniți cu clasa, dar sunt puține șanse.”).
Fals (40%)
mai unită, colaborare,
evitarea situațiilor
de conflict
Adevărat (60%)
Diagrama 5.2.5. Evaluarea schimbărilor pozitive la nivelul
grupului de copii
44 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
Prezentăm mai jos câteva sugestii ale copiilor pentru
îmbunătățirea programului:
„Sugerez să fie folosite metode prin care lecțiile să fie
mai captivante și să fie discutate teme care să fie intere-
sante pentru copiii de vârsta mea (15 ani).”
„Mie mi-a plăcut acest proiect. Foarte mult, numai că aș
dori să fie organizate mai multe activități.”
„Aș dori ca aceste lecții să fie mai dese.”
„Pe viitor subiectele să fie mult mai complexe și cu mai
multe activități interesante (jocuri).”
În baza rezultatelor chestionarului se poate afirma că
programul este eficient în dezvoltarea abilităților soci-
ale, contribuind la diminuarea comportamentului vio-
lent. Pentru consolidarea comportamentului prosocial,
totuși, este nevoie de mai mult timp, un an școlar fiind
insuficient.
Diriginții claselor care a participat la program au
menționat că activitățile sunt utile, sunt înțelese de co-
pii, ele au contribuit la schimbarea comportamentului
copiilor. La fel, ei au apreciat și metodele utilizate în
cadrul activităților: jocurile de rol, activitatea în grup,
analiza situațiilor etc.
„Foarte bine, degajați, sociabili…Au colaborat frumos
cu moderatorul activității.”
„Copii au fost primitori și așteptau profesorii cu sufle-
tul la gură și cu zâmbetul pe față. Ei s-au simțit liberi și
fericiți.”
„Eu cred că ei s-au simțit destul de bine și au aflat multe
lucruri utile la aceste lecții.”
„Participând la aceste lecții, copiii s-au simțit deschiși
spre comunicare. Unii din ei la început erau retrași și
indiferenți față de ceea ce se petrece, însă la finele pro-
gramului au manifestat emoții pozitive.”
„Copiilor le-a fost interesant și util.”
Au fost expuse unele recomandări referitor la organi-
zarea și realizarea de astfel de activități:
„Sunt binevenite pentru copii. Programul este intere-
sant, educativ și util. Aceste lecții trebuie să fie aplicate
în continuare.”
„Pot fi folosite mai multe materiale ilustrative, filme, ast-
fel încât să fie mai motivați, interesați etc.”
„Trebuie organizate cât mai multe astfel de activități,
pentru că sunt binevenite. Durata lecțiilor este suficien-
tă, poate că ar trebui să se organizeze câte 2 ore săptă-
mânal.”
„Activitățile să fie realizate la începutul săptămânii, când
concentrarea elevilor este mai bună. Lecțiile trebuie să
aibă o durată mai mare.”
După aplicarea programului dat, a fost realizată ana-
liza SWOT cu 15 profesioniști în domeniul educației
(profesori, cadre didactice de sprijin, psihologi de la
SAP și instituție școlară), care au realizat activitățile
în șase raioane. Discuțiile au evidențiat următoarele:
« Puncte tari: activitățile realizate pentru copii cu
vârsta de 10-14 ani sunt cele mai potrivite din cauză
că la această etapă se observă probleme de com-
portament la copii; grupul de copii deja e format
și stabil; metodele interactive permit o mai bună
înțelegere și implicare a copiilor în activități; resur-
se financiare minime pentru realizarea activităților;
flexibilitatea în realizarea programului, atmosfera
neformală (fără mese, note, atitudinea pozitivă a
formatorului); facilitatorii devin persoane resurse
pentru copii; schimbări la nivel de comportament
în timp.
« Puncte slabe: activitățile sunt realizate la ultime-
le ore, copiii fiind obosiți; nu există activități cu
părinții; lipsa centrelor resurse/ludoteci sau spații
prietenoase pentru realizarea activităților.
« Oportunități: interes sporit față de copiii cu com-
portament deviant; reforma sistemului educațional/
politicilor sociale; centre de resurse/ludoteci în ca-
drul instituțiilor de învățământ existența cadrului
didactic de sprijin/psihologi; colaborarea cu alte
instituții/ ONG-uri.
« Amenințări: un număr mare de copii în clasă;
rezistența specialiștilor din cadrul instituției și pro-
fesorilor referitor la educația neformală; standarde
(reguli) diferite în instituții; lipsa spațiului adec-
vat; lipsa serviciilor de a referi unele cazuri; lipsa
părinților și implicarea redusă a acestora; instituția
nu poate identifica necesitățile copiilor și stabili
activități pe interese ale copiilor.
Din cele enunțate se poate conchide că acest model
al unui program de prevenire a delincvenței juveni-
le se bazează pe învățarea din propria experienţă și
experiența colegilor, ceea ce permite valorificarea
experienței utile și activitatea copiilor. Activitățile
realizate timp mai îndelungat (pe parcursul unui an
de studiu), cu un orar stabil oferă copilului un mediu
securizat și predictibil. Totodată, copiii au nevoie de
o protecție bazată pe o abordare sistemică, cu impli-
carea tuturor adulților - atât a profesioniștilor, cât și a
părinților.
Rezultatele evaluării ambelor programe pentru pre-
venirea delincvenței juvenile demonstrează că
activitățile realizate în acest domeniu numai la nivel de
informare asupra riscurilor la care se supun copiii cu
comportament deviant/delincvent și conștientizarea
riscurilor prin vizionare de filme, discuții și analiza
unor cazuri reale, prin întâlniri cu angajații ITP sunt
incomplete, deoarece nu oferă copiilor care au un
comportament deviant/delincvent alternative la acest
tip de comportament. În acest context, se poate ex-
prima ipoteza, stabilită inițial pentru cercetare: dacă
programele pentru prevenirea delincvenței juvenile
ar fi orientate spre dezvoltarea abilităților sociale ale
copiilor și abilităților parentale în educarea copiilor,
acest lucru ar conduce cu certitudine la diminuarea
comportamentelor deviante.
În baza celor menționate anterior, se poate afirma
că prevenirea delincvenței juvenile este eficientă
atunci când programele de prevenire se adresează
specialiștilor din domeniul protecției copilului. Numai
specialiști bine formați pot oferi copilului o protecție
eficientă. Această viziune se regăsește și în declarațiile
internaționale cu privire la drepturile copilului, fiind
abordată ideea că copiii din cauza imaturității fizice
și psihice au dreptul de a fi ajutați prin diferite forme
de protecție. Ele trebuie să includă atât cooperarea
intersectorială între diferiți specialiști cu scopul de a
înțelege complex situația copilului, prin evaluarea as-
pectelor juridice, psihologice, sociale, emoționale, fizi-
ce și cognitive, cât și de a oferirea de suport copiilor,
în funcție de necesități, de către toate organizațiile și
structurile de la nivel local, teritorial, central. Această
abordare multidisciplinară este necesară îndeosebi
45
în lucrul cu copiii aflați în conflict cu legea, din motiv
că nevoile, comportamentele și dezvoltarea copiilor
nu sunt aduse întotdeauna în mod suficient în atenția
specialiștilor care lucrează în domeniul protecției co-
pilului.
Calitatea protecției copilului depinde foarte mult de
competențele, atitudinile, cunoștințele specialiștilor
care lucrează cu copiii aflați în conflict cu legea.
Conform Orientărilor Comitetului de Miniștri al Con-
siliului Europei privind justiția în interesul copilului,
toți specialiștii care lucrează cu copiii și în interesul
acestora ar trebui să beneficieze de o formare inter-
disciplinară adecvată cu privire la drepturile și nevoile
copiilor din diferite categorii de vârstă, precum și la
5.3. Concluzii
În baza rezultatelor evaluării profilului copilului aflat
în conflict cu legea, a programelor de prevenire a
delincvenței juvenile, pot fi formulate următoarele
concluzii:
« Atunci când una din nevoile copilului nu este sa-
tisfăcută, el se află în dezechilibru psiho-emoțional
și comportamental. Un mediu violent și imprevizibil
contribuie la activarea strategiilor de apărare și
supraviețuire, limitând învățarea, posibilitatea co-
pilului de a dezvolta abilități sociale și emoționale
cu care să-și poată dirija emoțiile, pentru ca apoi
să poată interacționa în siguranță cu ceilalți.
« Copiii la vârsta preadolescenței/adolescenței au
nevoie de: siguranță; ghidare și limite clare; relații
și afecțiune; modele prosociale, altele decât cele
familiale, ținând cont de particularitățile de vârstă
ale copilului.
« Reformele realizate în domeniul protecției, și anu-
me îmbunătățirea cadrului legal, elaborarea pro-
cedurilor, nu sunt suficiente pentru prevenirea
delincvenței juvenile. Sunt necesare servicii spe-
cializate pentru astfel de categorii de copii; dezvol-
tarea de programe pentru împuternicirea tuturor
actorilor implicați: părinți, copii și nu în ultimul rând
îmbunătățirea competențelor specialiștilor în lucru
cu copii care au comportamente deviante.
« Programele pentru prevenirea delincvenței juvenile
trebuie să fie orientate spre dezvoltarea abilităților
sociale ale copiilor și abilităților parentale în edu-
carea copiilor, ceea ce ar facilita schimbarea com-
portamentală (prosocial).
46 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
tipurile de proceduri care sunt adaptate acestora. De
asemenea, specialiștii care intră în contact direct cu
copiii ar trebui să beneficieze de pregătirea necesară
pentru a comunica cu aceștia, indiferent de vârsta și
nivelul lor de dezvoltare, precum și cu copiii aflați în
situații speciale de vulnerabilitate59.
Formarea interdisciplinară60 a specialiștilor va permite
depășirea limitelor între sectoare care au tangență cu
protecția copilului (drept, psihologie, asistență socială,
educație, sănătate). Abordarea interdisciplinarității în
cadrul instruirii specialiștilor permite o înțelegere inte-
grată și sistemică a fenomenului delincvenței juvenile,
identificarea modalităților de prevenire, flexibilitatea
de a le aplica.
« Programele pentru prevenirea delincvenței juveni-
le sunt eficiente atunci când sunt orientate către
specialiști, din motiv că adulții sunt responsabili de
protecția copilului.
« Dezvoltarea competențelor, cunoștințelor, ati-
tudinilor specialiștilor cu privire la fenomenul
delincvenței juvenile contribuie atât la prevenirea
riscurilor pentru copil de a prelua comportamente
deviante/delincvente, cât și protecția acestuia.
« Abordarea intra și interdisciplinarității în cadrul
instruirii specialiștilor oferă posibilitatea de a evita
lacunele de cooperare atât în cadrul unei instituții,
cât și la nivel intersectorial în cadrul protecției co-
pilului aflat în conflict cu legea. O astfel de abor-
dare asigură flexibilitate în gândire și acțiune, res-
ponsabilizarea specialiștilor antrenați în lucrul cu
copiii.
« Instruirea este eficientă atunci când sunt implicați
toți specialiștii, atât la nivel sectorial, cât și la nivel
intersectorial, ceea ce contribuie la evitarea lacu-
nelor privind protecția copilului aflat în conflict cu
legea.
59
Orientările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind
justiția în interesul copilului și expunerea de motive, adoptate de
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 17 noiembrie 2010
60
Interdisciplinaritate (dex.) - transfer de concepte și metodologie
dintr-o disciplină în alta pentru a permite abordarea mai adecvată a
problemelor cercetate
Concluzii şi recomandări
Concluzii
Chiar dacă transformările social-economice din ulti-
mele decenii au condus la schimbări semnificative în
sistemul de protecție a copilului, societate în întregi-
me, problematica delincvenței juvenile rămâne actu-
ală și stringentă. Prezentul studiu conține informații
privind profilul copilului cu comportament delincvent
și inserează răspunsul dat de autorități la necesitățile
de protecție a acestuia. Sistemul de protecție a copilu-
lui din Republica Moldova este în continuă reformare,
concomitent se produc modificări în toate componen-
tele acestuia. Aceste schimbări de cele mai dese ori
se produc separat și independent, ceea ce distonează
cu abordarea multidisciplinară în protecția copilului
aflat în conflict cu legea. Abordarea multidisciplinară
este reglementată din punct de vedere normativ, dar
în practică aceasta se respectă parțial și superficial.
Protecția copilului aflat în conflict cu legea este rea-
lizată de cele mai multe ori retroactiv. Activitățile de
prevenire sunt realizate sporadic de către fiecare
sector separat, iar servicii specializate pentru aceas-
tă categorie de copii lipsesc. Rezultatele cercetării au
condus la următoarele concluzii:
« În ultimii cinci ani, criminalitatea juvenilă denotă o
tendință de creștere, această afirmație se bazează
pe următoarele fapte: copii sub vârsta răspunde-
rii penale comit infracțiuni, mai ales infracțiuni de
grup, iar numărul copiilor care comit infracțiuni
este în creștere.
« Cauzele comportamentului deviant/delincvent al
copiilor sunt multiple și complexe. Mediul famili-
al, școlar, comunitar și caracteristicile de vârstă
influențează comportamentul copilului, acești fac-
tori sunt interdependenți. Rezultatele cercetării au
evidențiat că copiii cu un comportament delincvent
au în trecutul lor experiențe traumatizante. Un me-
diu violent și imprevizibil contribuie la activarea
strategiilor de apărare și supraviețuire, limitând
învățarea, posibilitatea copilului de a dezvolta
abilități sociale și emoționale cu care să-și poată
dirija emoțiile, pentru ca apoi să poată interacționa
în siguranță cu ceilalți.
« Pentru înțelegerea delincvenței juvenile este ne-
cesar de ținut cont atât de factorii de risc interni/
externi, cât și de factorii protectori ai copilului. O
astfel de abordare permite utilizarea resurselor
deja existente pentru diminuarea sau prevenirea
riscurilor sau identificarea soluțiilor ce ar răspunde
necesităților copilului.
« Programele existente de prevenire sunt insuficien-
te și nu răspund în totalitate necesităților copiilor,
ele sunt sporadice, pe termen scurt și nu țin cont
de abordarea multidisciplinară.
« Nu sunt dezvoltate servicii specializate și cu speci-
alizare înaltă de asistență a acestor copii.
« Competențele specialiștilor în domeniul protecției
copilului sunt insuficiente pentru a interveni în
soluționarea cazurilor copiilor cu comportament
delincvent. Instruirile realizate la această tema-
tică sunt puține, sporadice și vizează mai mult
angajații poliției și mai puțin angajații din educație
și asistența socială. În domeniul dat nu există o
strategie de formare multidisciplinară. Dezvol-
tarea competențelor, cunoștințelor, atitudinilor
specialiștilor cu privire la fenomenul delincvenței
juvenile contribuie atât la prevenirea riscurilor
pentru copil de a prelua comportamente deviante/
delincvente, cât și protecția acestuia.
47
Recomandări:
« Prevenirea trebuie să fie orientată atât asupra co-
piilor cu comportament deviant/delincvent, a victi-
melor, cât și asupra întregii comunități. Programele
de prevenire trebuie să fie orientate pe termen lung
(1-2 ani) și să fie aplicate asupra tuturor beneficia-
rilor vizați: copii, părinți, specialiști, comunitate.
« Este necesar de dezvoltat servicii specializate și de
specializare înaltă pentru astfel de categorii de co-
pii, care să respecte principiile multidisciplinarității
în asistența copiilor.
48 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova
« Programele pentru prevenirea delincvenței juvenile
trebuie să fie orientate spre dezvoltarea abilităților
sociale ale copiilor și abilităților parentale în edu-
carea copiilor, ceea ce ar facilita schimbarea com-
portamentală (prosocial).
« Este necesară abordarea intra și interdisciplinarității
în cadrul instruirii specialiștilor, ceea ce va oferi
posibilitatea de a evita lacunele de cooperare atât
în cadrul unei instituții, cât și la nivel intersectori-
al în cadrul protecției copilului aflat în conflict cu
legea. O astfel de abordare asigură flexibilitate în
gândire și acțiune, responsabilizarea specialiștilor
care lucrează cu copiii.
Bibliografie
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, disponibilă către Asociaţia Alternative Sociale în 2006 și finanţat de
pe https://www.unicef.org/moldova/CRC_RO.pdf European Children’s Help Organisation (E.C.H.O.) Marea
Britanie, pag. 38.
Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu, Chișinău,
2003, pag. 204. Griffin K.W., Botvin G.J., Scheier L.M., Diaz T., Miller N. L.
(2000). Parenting practices as predictors of substance
Legea nr.140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a
use, delinquency, and aggression among urban minority
copiilor aflaţi în situaţie de risc și a copiilor separaţi
youth: Moderating effects of family structure and gen-
de părinţi, publicată în Monitorul Oficial nr.167-172 din
der. Psychology of Addictive Behaviors, 14(2): 174-184.
02.08.2013, art. 534, disponibilă pe http://lex.justice.md/
http://dx.doi.org/10.1037/0893-164X.14.2.174
md/348972/
Irimescu G., Lupu L.A. (2006). „SINGUR ACASĂ!”. Studiu
Legea nr.8 din 14.02.2008 cu privire la probațiune.
efectuat în zona Iași asupra copiilor separați de unul
Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentu- sau ambii părinti prin plecarea acestora la muncă în
lui de activitate a echipelor multidisciplinare teritoriale străinătate, Alternative Sociale, Iași.
din cadrul Sistemului naţional de referire, nr.228 din
Last J. (1983). A dictionary of epidemiology. New York, NY:
28.03.2014.
Oxford University Press.
Hotărârea nr.270 din 08.04.2014 cu privire la aprobarea
Lowenstein L. (2006). Creative Interventions for Children of
Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de
Divorce, Hignell Book Printing, Canada.
cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea,
asistenţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale McCord J., Widom C.S., Crowell N. (2001). Juvenile Crime,
victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului, Juvenile Justice. Panel on Juvenile Crime: Prevention,
publicat în Monitorul Oficial nr.92-98 din 18.04.2014, Treatment, and Control. National Academy Press, Wa-
art.297, disponibil pe http://lex.justice.md/viewdoc.php? shington DC. Extras de pe https://www.nap.edu
action=view&view=doc&id=352587&lang=1
Murray J., Farrington D.P. & Sekol I. (2012). Children’s
Ordinul MPSFC, Managementul de caz (Ghidul Asistentului Antisocial Behaviour, Mental Health, Drug Use, and
Social), nr.71 din 03.10.2008. Educational Performance after Parental Incarceration:
a Systematic Review and Meta-Analysis. Psychologi-
Orientările privind justiția în interesul copilului și expunerea
cal Bulletin. Advance online publication. DOI: 10.1037/
de motive, adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliu-
a0026407
lui Europei la 17 noiembrie 2010.
Nayak B.K. (2015). Juvenile Delinquency and Rehabilitation
Aramă E. Istoria dreptului. Chișinău, 1997, pag. 143.
Services in Eritrea. International Journal of Manage-
Beșliu N., Haraz S. Studiu privind situația copiilor în conflict ment and Social Sciences Research4(8): 1-8
cu legea aflați sub vârsta răspunderii penale Copiii în
Nistorianu Gh., Păun C. Criminologie, București, 1995, pag.
conflict cu legea – neglijați sau uitați”. Chișinău, 2011.
140.
Born M. Psychologie de la délinquance. Bruxelles: de
Olărescu V., Buguța E., Atitudinea parentală și percepţia
Boeck, 2003, pag. 284.
fenomenului de delincvenţă juvenilă de către părinţi,
Bulgaru M., Dilion M. Concepte fundamentale în asistența pag. 26.
socială (note de curs). Chișinău, 2000, pag. 316.
Pitulescu I. Delincvenţa juvenilă. București, 2002, pag. 372.
Buzducea, D. Aspecte contemporane în asistenţa contem-
Pop O., Neagu Gh. Criminologie generală. Chișinău, 2005,
porană. Iași: Polirom, 2005.
pag. 206.
Dolea I., Zaharia V. Fenomenul delincvenței juvenile în Re-
Principiile Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei
publica Moldova. Institutul de Reforme Penale, pag. 116.
juvenile (Principiile de la Riyadh). Rezoluţia nr.45/112 din
Evaluarea strategică a sistemului de protecție a copiilor în 14 decembrie 1998 (a 68-a Sesiune Plenară).
Republica Moldova. Raport, Chișinău, 2014, pag 49.
Rădulescu S. Introducere în sociologia delincvenţei juveni-
Farrington D. P. (1995). The development of offending and le. București, 1990, pag. 243.
anti-social behaviour from childhood: key findings from
Raport „Evaluarea strategică a sistemului de protecție a
the Cambridge study in delinquent development. Jour-
copiilor în Republica Moldova”, Lumos, 2014.
nal of Child Psychology and Psychiatry, 36(6): 929-64.
Raport privind evaluarea necesităților pentru serviciile
Foca L. Metode și tehnici de prevenire a delincvenței juve-
primare, secundare și terțiare de prevenire pentru copiii
nile. Material realizat în cadrul proiectului „Reducerea
aflați în conflict cu legea în Moldova. Children’s Legal
vulnerabilităţii copiilor lăsaţi singuri acasă de părinţii
Centre Coram, Chișinău, 2015.
plecaţi la muncă în străinătate”, proiect derulat de

49
Raportul copiilor din Moldova pentru Comitetul ONU privind Studiu de Indicatori Multipli în Cuiburi, 2012, raport final,
Drepturile Copilului „Respectarea drepturilor copilu- http://cnsp.md/wp-content/uploads/2014/09/Studiul-po-
lui”, CIDDC, Pestalozzi Childre’s Foudation, Save the pulational_MICS4_Republica-Moldova_WEB_CNSP.pdf
Children, 2016.
Notă informativă privind starea delincvenței juvenile pentru
Răspuns violenței, Presses Pocket, Paris, 1977, pag. 222. 2013, 2014, 2015, http://politia.md/ro/advanced-page-
type/rapoarte-si-evaluari
Rotari O. Delincvența juvenilă: probleme actuale și căi de
soluționare. Monografie, Chișinău, 2010, pag. 195. Recomandarea privind măsurile de prevenire a delincven-
ţei juvenile, http://probatiune.gov.md/tc_userfiles/file/
Rotaru O. Delincvenţa juvenilă și regimul penal al minorilor.
Recomand%C4%83ri/Recomandarea%20privind%20
Sorgintea noţiunilor. „Avocatul poporului”, Chișinău,
m%C4%83surile%20de%20prevenire%20a%20
2005, nr. 4-6, pag. 26-28.
delicven%C8%9Bei%20juvenile.pdf
Schianu V., Canton R. Manual de probațiune. Ministerul
Raport de activitate pentru anul 2015 al Agenției Naționale
Justiției România, 2008, pag. 444.
pentru Ocuparea Forței de Muncă, http://www.anofm.
Shadar M. (2003). Risk Factors for Delinquency: An Overvi- md/page/rapoarte1
ew. Extras de pe https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/ojjdp/
Fișa de sesizare a cazului suspect de violenţă, neglijare,
frd030127.pdf
exploatare și trafic al copilului, http://www.cnpdc.gov.
Simons R. L., Whitbeck B.; Conger R. D., Conger K. J. (1991). md/sites/default/files/document/attachments/fisa_de_
Parenting Factors, Social Skills, and Value Commit- sesizare_ro.pdf
ments as Precursors to School Failure, Involvement
Notă informativă cu privire la sărăcia în Republica Moldo-
with Deviant Peers, and Delinquent Behavior. Socio-
va, 2015, http://www.mec.gov.md/ro/content/analiza-in-
logyDepartment, Faculty Publications. Paper 93.
dicatorilor-saraciei
Stoica M. Concepţii și teorii psihologice și psihosociale
Recensământul populației, 2004, http://www.statistica.md/
privind delincvenţa. Arad, 1997, pag. 87.
pageview.php?l=ro&idc=295&,
Strulea M., Gurev D. Formele comportamentului deviant al
Rezultatele Recensământului Populației și al Locuințelor,
minorilor, Studia Universitatis Moldaviae, 2014, nr.8(78),
2014, http://www.statistica.md/pageview.
Seria „Științe sociale”, pag.168-175.
php?l=ro&idc=479&
Strulea M. Rolul instituțiilor internaționale în prevenirea și
Prevenirea delincvenței juvenile. Culegere de programe,
combaterea delincvenței juvenile. Revistă Știinţifică a
Chișinău, 2016, http://tdh-moldova.md/index.php?pag=n
Universităţii de Stat din Moldova, 2012, nr.8(58).
ews&id=710&rid=505&l=ro, pag. 5-88, pag. 89-126.
Studiu realizat în cadrul proiectului „Suport la Planul
Educația de bază în Republica Moldova din persepctiva
Național de Acțiuni cu privire la protecția copii-
școlii prietenoase copilului. Studiu, UNICEF, 2009,
lor rămași fără îngrijirea părintească în rezultatul
https://www.unicef.org/moldova/educatia_de_baza_
migrației”, implementat de către Universitatea de Stat
Rom.pdf,
din Moldova cu suportul Agenției Cehe pentru Dezvol-
tare. Evaluarea sistemului de îngrijire a copilului în Republica
Moldova, Raport final, UNICEF, 2009, https://www.
Țurcanu A. (coord). Studiul „Serviciile pentru copiii în con-
unicef.org/moldova/Raport_Rom_PDF.pdf
tact cu sistemul de justiţie și stabilirea costului anual al
acestora”, 2011, pag. 8.
Van Dijk J., de Waard J. (1991). A two dimention typology of
crime prevention projects: With a bibliography. Criminal
justice abstracts, 483.
Демидова Е. Преступность беспризорных детей
и социальных сирот и её предупреждение:
Автореферат диссертации на соискание учёной
степени кандидата юридических наук. Kazani, 2008.
Игнатов А. Н., Уголовный закон охраняет права
несовершеннолетних, Moscova, 1971, pag. 248.
Кожевникова А. П., Миниковский Г. М., Предупреждение
правонарушений среди молодежи, Moscova 1971,
pag. 93.
Кудрявцев В. Криминология, Moscova, 1995, pag. 395.
Кузнецова H. Криминология, Moscova, 1994, pag. 315.
Семернева Н. К., Шедрина А.К. Правовые формы
общественного воспитания несовершеннолетних.
Moscova, 1980, pag. 215.

50 Prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova

Studiul „Prevenirea delincvenţei juvenile
în Republica Moldova” a fost elaborat de
Liliana Astrahan, specialist în protecția copilului.

© Terre des hommes - Moldova, 2018.


Terre des hommes Moldova
str. Nicolae Iorga, nr. 6, ap.3
MD-2009, Chișinău, Moldova
+373 22 23 80 39 / 23 86 37
office@tdh-moldova.md
tdh-moldova.md
www.facebook.com/tdhmoldova
www.childhub.org
© Tdh/ Țulea Vladimir
Sediul central Terre des hommes
Avenue de Montchoisi 15
CH-1006 Lausanne, Switzerland
T +41 58 611 06 66, F +41 58 611 06 77
E-mail: info@tdh.ch, CCP: 10-11504-8
www.tdh.ch
www.facebook.com/tdh.ch
https://twitter.com/tdh.ch