UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

LUCRU INDIVIDUAL LA DELICVENȚA JUVENILĂ

TEMA: MODELE DE PREVENIRE A DELICVENȚEI JUVENILE

PROFESOR: BOTNARENCO MIHAELA

STUDENT: MATEI CĂTĂLIN

CHIȘINĂU 2022
 INTRODUCERE

Acest eseu are ca scop prevenirea delincvenței juvenile în rândul

copiilor preadolescenți și adolescenți și este adresat psihologilor școlari
și psihologilor din cadrul serviciilor de asistență psiho-pedagogică.
Fenomenul delincvenței juvenile implică efortul comun al tuturor
structurilor abilitate, a căror activitate trebuie să fi e centrată pe
prevenirea acestui fenomen.
 CONȚINUTUL PROPRIU-ZIS

Problemele de natură socială pot fi abordate prin programe de

prevenire care pot fi organizate pe trei niveluri: primar, secundar și
terțiar. Programele de prevenire la nivel primar includ activități adresate
publicului general, având ca scop oprirea fenomenului delincvenței în
rândul copiilor și tinerilor înainte ca acesta să se producă.
Astfel de activități pot include campanii de conștientizare a publicului
cu privire la consecințele delincvenței juvenile asupra sănătății unei
societăți, programe de educație parentală care se centrează pe rolul
părinților în creșterea și educarea copiilor sau politici guvernamentale de
desegregare școlară.
Programele secundare de prevenire se adresează grupurilor țintă care
prezintă mai mulți factori de risc privind dezvoltarea comportamentelor
delincvente la copii, cum ar fi: comunități sărace, comunități cu familii
care au mulți membri sau cu risc criminogen crescut. Acestea vor
include activități care au ca scop intervenții în grupurile de risc major
pentru a minimiza sau interveni în situații de delincvență juvenilă înainte
ca acestea să ia amploare. Programe secundare de prevenire a
delincvenței juvenile pot fi: programe desfășurate în școli, adresate
părinților cu copii preadolescenți și adolescenți; programe de dezvoltare
de abilități de viață independentă în rândul copiilor; centre de tineret sau
programe de colaborare profesori - asistenți sociali – părinți - poliție
locală.
Programele de prevenire terțiară se implementează în situațiile în care
problema socială este în creștere și includ măsuri pentru diminuarea sau
prevenirea recidivei. În cazul delincvenței juvenile, intervențiile pot
consta în: consilierea educațională cu grupuri de copii delincvenți sau
grupuri de suport pentru părinți.
 Prevenirea delincvenței juvenile este o parte importantă în prevenirea
criminalității în societate. Prin implicarea în sistemul legislativ,
adoptarea unor activități sociale folositoare, a unei orientări umaniste
spre societate, neegoistă, persoanele tinere pot dezvolta o atitudine
necriminogenă. Succesul în prevenirea delincvenței juvenile cere
eforturi din partea întregii societăţi ca să asigure o dezvoltare
armonioasă a adolescenților, cu respect pentru propria personalitate încă
din copilărie. Eforturile pentru prevenirea delincvenței juvenile trebuie
să cuprindă următoarele:
-Asigurarea oportunităților, în special a celor educaţionale, care să
satisfacă variatele nevoi ale persoanelor tinere și să servească drept
suport de bază pentru protecția dezvoltării acestora, în special a celor
care sunt periculoase sau prezintă un anumit risc social și au nevoie în
mod deosebit de sprijin și protecţie;
-Sisteme de gândire și abordarea prevenţiei delincvenţei juvenile având
la bază legi, procese, instituții, facilități, servicii de atingere a scopurilor
prin reducerea motivației, nevoilor și oportunităților sau condițiilor
pentru comiterea de infracțiuni;
-Asigurarea bunăstării și dezvoltarea drepturilor și intereselor tuturor
persoanelor; « variațiile comportamentului persoanelor tinere sau
atitudinea lor neconformă cu normele și valorile sociale, ce sunt o parte
a procesului de maturitate și creștere și au tendinţa să dispară, în cele
mai multe din cazuri, la atingerea maturității de către aceste persoane;
-Grija de a nu denumi o persoană ca fi ind deviantă, delincventă sau
recidivistă, deoarece prin aceasta în mod frecvent putem contribui la
dezvoltarea unui comportament nedorit al tinerilor, după părerea
majorităţii experţilor. Serviciile și programele comunităţii ar trebui să
realizeze prevenirea delincvenţei juvenile ca un factor activ. Instituţiile
legale sau cele de control vor fi utilizate numai ca o ultimă soluţie

In continuare am identificat următoarele obiective strategice ale

serviciilor comunitare de prevenire a comportamentului deviant și
delincvent:
-Serviciile comunitare de prevenire a comportamentului delincvent
trebuie să fi e orientate spre dezvoltarea instituţiei familiale. Familia, ca
obiect-ţintă al intervenţiilor comunitare, trebuie să devină capabilă și
competentă să conducă procesele educative ale membrilor săi.
Dezvoltarea capacităţii familiei de a ajuta un copil de orice vârstă și în
cazul oricărei probleme (de identitate, integrare, criză de valori,
conformism sau non-conformism etc.);
-Serviciile comunitare de prevenire a comportamentului delincvent
trebuie să fi e orientate spre școală. În acest caz se impune necesitatea de
a ridica la cel mai înalt nivel importanţa școlii ca instituţie socială, ca
centru de comunicare pentru „copii diferiţi”. Universul ocupaţiei copiilor
la nivel local reprezintă un imperativ pentru serviciile comunitare. Or,
serviciile de prevenire trebuie să ofere alternative de ocupaţie atractivă,
care să pună în evidenţă talentele, și nu diferenţele;
 CONCLUZII

Sistemul de protecție a copilului din Republica Moldova este în

continuă reformare, concomitent se produc modifi cări în toate
componentele acestuia. Aceste schimbări de cele mai dese ori se produc
separat și independent, ceea ce distonează cu abordarea multidisciplinară
în protecția copilului afl at în confl ict cu legea.
Rezultatele cercetării au condus la următoarele concluzii:
- În ultimii cinci ani, criminalitatea juvenilă denotă o tendință de
creștere, această afi rmație se bazează pe următoarele fapte: copii sub
vârsta răspunderii penale comit infracțiuni, mai ales infracțiuni de grup,
iar numărul copiilor care comit infracțiuni este în creștere.
- Cauzele comportamentului deviant/delincvent al copiilor sunt multiple
și complexe. Mediul familial, școlar, comunitar și caracteristicile de
vârstă infl uențează comportamentul copilului, acești factori sunt
interdependenți. Rezultatele cercetării au evidențiat că copiii cu un
comportament delincvent au în trecutul lor experiențe traumatizante. Un
mediu violent și imprevizibil contribuie la activarea strategiilor de
apărare și supraviețuire, limitând învățarea, posibilitatea copilului de a
dezvolta abilități sociale și emoționale cu care să-și poată dirija emoțiile,
pentru ca apoi să poată interacționa în siguranță cu ceilalți.
- Nu sunt dezvoltate servicii specializate și cu specializare înaltă de
asistență a acestor copii.
 RECOMANDĂRI

- Prevenirea trebuie să fi e orientată atât asupra copiilor cu

comportament deviant/delincvent, a victimelor, cât și asupra întregii
comunități. Programele de prevenire trebuie să fi e orientate pe termen
lung (1-2 ani) și să fi e aplicate asupra tuturor benefi ciarilor vizați:
copii, părinți, specialiști, comunitate.
- Este necesar de dezvoltat servicii specializate și de specializare înaltă
pentru astfel de categorii de copii, care să respecte principiile
multidisciplinarității în asistența copiilor.
- Programele pentru prevenirea delincvenței juvenile trebuie să fi e
orientate spre dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor și abilităților
parentale în educarea copiilor, ceea ce ar facilita schimbarea
comportamentală (prosocial).
 BIBLIOGRAFIE

- Convenția ONU cu privire la drepturile copilului

- Codul penal al Republicii Moldova
- Orientările privind justiția în interesul copilului și expunerea de
motive, adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 17
noiembrie 2010.
- WWW.STUDO.COM
- WWW.CHILDHOOD.ORG