Sunteți pe pagina 1din 21

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

CATEDRA SOCIO-UMANE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ROLUL CENTRELOR MULTIFUNCȚIONALE


ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ A COPIILOR ÎN SITUAȚIE DE RISC

TEZĂ DE LICENȚĂ
CUPRINS:

INTRODUCERE................................................................................................................................4

CAPITOLUL I: SPECIFICUL CENTRULUI MULTIFUNCȚIONAL ÎN ASISTENȚA


SOCIALĂ A COPIILOR ÎN SITUAȚIE DE RISC………...........................7
1.1. Identificarea, evidenţa şi asistenţa copiilor aflaţi în situaţie de risc..................................7
1.2. Clasificarea serviciilor sociale destinate copilului sau familiei cu copii în situație de
risc………………………………………………………………………………………..…11
1.3. Definirea serviciului „Centrul Multifuncţional”...............................................................17
1.3.1. Principiile, condițiile și efectele unui Centru Multifuncțional...............................................23
1.3.2. Categorii de servicii prestate copiilor în situație de risc în cadrul Centrelor
Multifuncționale.....................................................................................................................23
INTRODUCERE

Actualitatea cercetării: Protecția socială este, evident, un aspect important al politicii


sociale în prezent şi, totodată, o preocupare constantă a statelor moderne. Din momentul apariției și
dezvoltării sale, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, protecția socială a devenit rapid unul
din factorii importanţi în viaţa a miliarde de oameni din întreaga lume care se confruntă cu situații
dificile și de risc. Soluționarea acestor situații a variat de la o epocă la alta, de la un context cultural
la altul. Însă dimensiunea riscurilor şi nevoilor sociale a impus crearea şi dezvoltarea a formelor noi
de protecţie socială, bazate pe o solidaritate mai amplă, precum securitatea socială. Cu toate acestea,
formele tradiţionale de protecţie împotriva riscurilor nu au dispărut complet.
Astfel într-un stat democratic, protecția socială vine să reprezinte unul dintre elementele
fundamentale ale politicilor statale, deoarece prin punerea lor în aplicare se realizează prevenirea,
diminuarea sau înlăturarea consecinţelor provocate de „riscurile sociale”, care influențează direct
asupra nivelului de trai al populaţiei. Astfel se poate interveni pentru a dezvolta bunăstarea socială
și pentru a ridica nivelul de calitate a vieții populației.
În contextul reformării sistemului de protecţie a copilului din Republica Moldova şi alinierii
acestuia la standardele şi angajamentele europene şi internaţionale, în ultimii ani în Republica
Moldova au fost înregistrate o serie de realizări importante care pot fi reflectate în servicii noi create
în baza studiilor necesităților stringente la nivel de țară.
De exemplu, în anul 2012, conform rezultatelor studiului naţional cantitativ privind situaţia
copiilor în dificultate, precum şi a copiilor ai căror părinţi sânt plecaţi peste hotare, 105270 copii au
cel puţin un părinte care a migrat, ceea ce constituie 14,5% din numărul total de copii din Republica
Moldova. Dintre aceştia: la 53 695 (51,0%) este plecat tatăl, la 29950 (28,5%) este plecată mama, la
21625 (20,5%) ambii părinţi. Migraţia părinţilor în scop de muncă poate fi privit ca un fenomen
multidimensional: pe de o parte - veniturile suplimentare pot fi îndreptate în interesul copiilor, dar
pe de altă parte - pot apărea o serie de riscuri pentru copii, cum ar fi: abandonul şcolar, performanţe
academice incerte, dezvoltarea comportamentelor de risc, precum consum de drog, întreţinerea
relaţiilor sexuale precoce, delincvență. Copii la fel riscă să devină victime ale violenţei, neglijării şi
exploatării. O povară pentru aceşti copii o au sarcinile casnice sporite, în special în zonele rurale, şi
insuficienţa relaţiilor emoţionale.
În acest context a fost elaborat cadrul normativ şi instituţional pentru dezvoltarea serviciilor
alternative de tip familial privind îngrijirea copiilor și a fost creat mecanismul de prevenire a
instituţionalizării copiilor. Concomitent, pentru eficientizarea cadrului de prestare a serviciilor
sociale a fost elaborată şi promovată implementarea Programului naţional privind crearea
sistemului integrat de servicii sociale a cărui scop principal este prevenirea şi asistenţa primară a
beneficiarilor la nivel de comunitate, referirea şi prestarea serviciilor sociale specializate sau cu
specializare înaltă realizându-se doar în cazul în care acestea reiese din necesităţile evaluate ale
fiecărui potenţial beneficiar. Aceste două acte reprezintă platforma de promovare a reformelor în
domeniul protecţiei copilului, care pun în evidenţă necesitatea concentrării eforturilor pe structuri
integrate de prevenire şi identificare timpurie a situaţiilor de risc pentru copii şi respectiv
consolidarea capacităţilor de intervenţie şi asistenţă la nivel comunitar, şi, totodată, dezvoltarea şi
implementarea unor mecanisme eficiente de analiză a necesităţilor şi planificarea activităţilor de
dezvoltare a serviciilor sociale pentru copii.

CAPITOLUL I: SPECIFICUL CENTRULUI MULTIFUNCȚIONAL ÎN ASISTENȚA


SOCIALĂ A COPIILOR ÎN SITUAȚIE DE RISC

1.1. Identificarea, evidenţa şi asistenţa copiilor aflaţi în situaţie de risc

Copiii sunt mai vulnerabili de cât adulții în fața dificultăților vieții, iar dezvoltarea lor într-
un mediu sănătos este esențială pentru viitorul unei societăți. Pentru a-i ajuta este necesar să
înțelegem situația de facto, aceasta fiind posibilă prin elaborarea unei investigații care este axată pe
analiza cadrului normativ, pe date statistice și opinia specialiștilor din domeniu, dar și existența
serviciilor sociale destinate acestora.
Este de menționat faptul că în ultimii ani Republica Moldova a marcat o evoluție importantă
în domeniul protecției drepturilor copilului. Un prim pas a fost ratificarea de către legislativul
Republicii Moldova la 12 decembrie 1990 a prevederilor Convenției ONU cu privire la drepturile
copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989. Acest document este în vigoare pentru Republica
Moldova din 25 februarie 1993. Ratificând acest act internaţional, Republica Moldova s-a angajat
să protejeze copiii de orice gen de discriminare, să le asigure o bună securitate socială şi condiţii
pentru dezvoltare intelectuală şi fizică cât mai completă.
Încălcarea drepturilor copilului la protecție, pe lângă faptul că este o încălcare a drepturilor
omului, constituie și obstacole uriașe, insuficient recunoscute și aduse la cunoștința organelor
competente, în calea supraviețuirii și dezvoltării copilului. Pe de altă parte, acțiunile reușite de
protecție sporesc șansele copilului de a crește sănătos fizic și mintal, încrezut și cu respect față de
sine. Neasigurarea unei protecții adecvate pentru copii poate submina însăși dezvoltarea unei țări și
aduce cu sine costuri negative care continuă să existe dincolo de copilărie, chiar și în timpul vieții
adulte.
Însăși obiectul de intervenţie a Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020 este
dedus din examinarea a trei arii principale de dezvoltare a politicilor în domeniul protecţiei
copilului: reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, violenţa faţă de copil şi concilierea
vieţii de familie cu activitatea profesională din perspectiva drepturilor copilului1.
O realizare importantă în procesul de dezvoltare a sistemului de protecţie a copilului rezidă
în activitatea Comisiilor pentru Protecţia Copilului aflat în Dificultate, în fiecare raion şi municipiu,
ca elemente de bază în procesul de prevenire a plasamentului nejustificat al copiilor în sistemul de
îngrijire rezidenţială. Activitatea Comisiilor pentru Protecţia Copilului aflat în Dificultate este
neuniformă şi necesită consolidare pe componenta prevenirii separării copilului de mediul familial.
Dreptul de participare a copiilor la luarea deciziilor care îi privesc se realizează segmental,
în special referitor la consultarea opiniei copilului privind respectarea drepturilor, asistenţa şi
măsurile de protecţie aplicate, precum şi aplicarea unui mecanism transparent şi sigur de depunere
şi examinare a plângerilor copiilor.
Insuficienţa datelor comprehensive şi calitative privind situaţia copilului şi a impactului
protecţiei acordate acestuia rămâne una din carenţele de bază în procesul de ajustare şi dezvoltare a
politicilor în domeniu.
Complexitatea fenomenului de violenţă, neglijare şi exploatare nu este abordat de un sistem
integrat de prevenire şi combatere, bazat pe un cadru legal şi instituţional coerent şi eficient.
La nivelul naţional lipsesc instrumentele privind dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor
părinţilor de creştere şi educaţie a copiilor pentru prevenirea violenţei, neglijării şi exploatării
copilului.
Lipsesc programe consistente pentru schimbarea atitudinii populaţiei faţă de violenţa asupra
copilului şi alternativele pozitive de educaţie a copiilor. La momentul de față specialiştii din
domeniile social, educaţional şi din justiţie operează cu referinţe, percepţii şi definiţii diferite asupra
fenomenului de violenţă şi neglijenţă, activităţile nu sânt reciproc integrate.
Lipsesc serviciile de prevenire primară, dar şi cele specializate, inclusiv de prevenire
secundară şi terţiară, pentru copiii victime ale violenţei, neglijării şi exploatării, precum şi pentru
abuzatori.
Conform Convenției ONU cu privire la drepturile copiilor, principala responsabilitate pentru
creșterea copiilor le revine părinților. În cazul în care părinții nu-și pot crește copiii, statul are
datoria de a-i ajuta. Aceste măsuri de protecţie vor cuprinde, după cum se va conveni, proceduri

1
Hotărârea Guvernului Nr. 434 din 10.06.2014 privind aprobarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-
2020 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 2014. - Nr.160-166/481.
eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizând furnizarea de sprijin necesar copilului şi celor
cărora le-a fost încredinţat, precum şi pentru alte forme de prevenire, ca şi pentru identificarea,
raportarea, retrimiterea, anchetarea, tratarea şi urmărirea penală pentru cazurile de rele tratamente -
aplicate copilului şi vor cuprinde, de asemenea, după cum se va stabili, proceduri de intervenţie
judiciară”. În cazuri extreme, această obligație a statului ar putea chiar presupune separarea
copilului de familie.
Articolul 20 al Convenției garantează protecția copiilor fără familie, „Orice copil care este,
temporar sau definitiv, lipsit de mediul său familial, sau care, în propriul său interes, nu poate fi
lăsat în acest mediu, are dreptul la protecție și ajutor special din partea statului. Statele părți vor
prevedea pentru acest copil o ocrotire alternativă în conformitate cu legislația națională. O astfel de
ocrotire poate include, între altele, plasarea într-o familie, sau, dacă este necesar, plasarea în
instituții adecvate îngrijirii copiilor. În alegerea uneia din aceste soluții este necesar să se țină seama
în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuități în educarea copilului, ca și de
originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică”.
Exista multe abordări ale sintagmelor „situaţie de risc”, „copil în risc”, de la cele care iau în
consideraţie variabile interne ale copilului, caracteristici ale dezvoltării personalităţii copilului până
la cele ce vizează adaptarea eficienta a individului la mediul înconjurător2.
Conform art.1 al Legii asistenţei sociale, nr.547-XV din 25.12.20033, riscul social rezidă în
pericolul pentru persoană sau familie de a fi afectată de consecinţele economice negative ale
pierderii potenţialului fizic, statutului ocupaţional sau social (boală, accident, dezabilitate,
îmbătrânire, deces, maternitate, şomaj, inadaptare socială etc.). În articolul nominalizat se
elucidează şi sensul sintagmei persoană şi familie defavorizată, prin care se are în vedere persoana
şi familia socialmente vulnerabile, aflate în situaţii care împiedică activitatea normală a acestora din
punct de vedere economic, educativ, social etc.
Practicienii susţin că situaţia de risc sau de dificultate se referă la acea stare de fapt care
limitează temporar sau definitiv capacitatea familiei de a-şi îndeplini funcţiile şi responsabilităţile
ce-i revin faţă de copil4. Factori de risc de separare a copilului de familia sa constituie categoria-
cheie pentru asistenţa socială a familiei şi copilului. Într-o societate în schimbare, de regulă, părinţii
îşi mobilizează forţele pentru a se adapta rapid la schimbările socioeconomice, dar sunt frecvente
cazurile când aceştia nu găsesc resursele necesare şi soluţiile cele mai bune pentru a asigura copiilor

2
V. Prițcan, Implicaţii ale asistentului social în prevenirea abandonului copilului, STUDIA UNIVERSITATIS, Revista
științifică a Universității de Stat din Moldova, 2009, nr. 3 (23), p.32
3
Legea asistenţei sociale nr.547-XV din 25.12.2003, cap.I, art.1 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 2004. -
Nr.42-44/249.
4
Ghid metodologic pentru aplicarea Standardelor minime obligatorii privind Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru
Părinţi şi Copii. - Bucureşti, 2006, p.3.
climatul şi mediul de viaţă corespunzător nevoilor de dezvoltare, intrând, astfel, în categoria
familiilor cu risc pentru copil.
Copilul aflat în dificultate este definit în felul următor: acesta este persoana cu vîrsta
cuprinsă între 0-18 ani, care se află temporar sau permanent în cel puţin una din următoarele
situaţii5:
a) este supus oricăror forme de violenţă, vătămare, de abandon sau neglijare, de rele
tratamente sau exploatare;
b) este separat temporar sau definitiv de ceilalţi membri ai familiei pe motiv de „deces al
părinţilor, de decădere a lor din drepturile părinteşti, de abandon, de declarare a părinţilor
ca fiind incapabili, de boală sau absenţă îndelungată, de eschivare de la educaţia copiilor,
precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii părinteşti”;
c) are necesităţi speciale (dezabilităţi) care nu pot fi asigurate de către propria familie;
d) nu dispune de condiţii minime pentru supravieţuire şi dezvoltare, sau este în incapacitate
de îndeplinire a funcţiilor de importanţă vitală.
Conform Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie
de risc şi a copiilor separaţi de părinţi noțiunea de copil aflat în situaţie de risc presupune – copil în
privinţa căruia, ca urmare a evaluării, se constată una sau mai multe din situaţiile prevăzute la art. 8,
care prezintă următoarele categorii6:
a) copiii sânt supuşi violenţei;
b) copiii sânt neglijaţi;
c) copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;
d) copiii sânt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza absenţei acestora
de la domiciliu din motive necunoscute;
e) părinţii copiilor au decedat;
f) copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
g) părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi îngrijirea
copilului;
h) copiii au fost abandonaţi de părinţi;
i) părinţii copiilor au fost declaraţi ca fiind incapabili printr-o hotărâre judecătorească.
Copil aflat în dificultate este acel copiilor care necesită o protecție deosebită, astfel poate fi
caracterizat prin „copil care trăiește în situații deosebit de dificile”. Din perspectiva copilului,
abordarea dată se referă la limitarea sau inexistența resurselor și condițiilor ca un copil să se

5
Ghid de aplicare practică, sistemul de prevenire a separării copilului de familie, Chișinău, 2009
6
Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de
părinţi// Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 2013. - Nr. 167-17/534.
dezvolte din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual sau moral corespunzător vârstei pe care o
are7.
Constrângerile pot fi de natura individuală, familială sau socială. Indiferent de natura
constrângerii, copilul în dificultate trebuie să se bucure de protecție și un ajutor special din partea
familiei, a colectivității din care face parte sau a statului. Cauzele pentru care un copil poate fi în
dificultate sunt multiple și diferă de la țară la țară, în funcție de dezvoltarea economică, specificul
cultural, nivelul protecției sociale. În Republica Moldova, situația economică a familiei pare a fi
principala cauză care generează imposibilitatea părinților de a-și îndeplini responsabilitățile privind
creșterea și educarea copilului, ceea ce determină nevoia protejării copilului de către colectivitatea
din care acesta face parte. Disfuncții ale familiilor, consumul de alcool, constrângerile sociale,
culturale și/sau religioase reprezintă alte surse care generează situații de dificultate pentru copil.
Față de copilul aflat în dificultate, Comisia pentru Protecția Copilului aflat în Dificultate, stabilesc
măsuri de protecție și asigură aplicarea corespunzătoare a acestora prin serviciul public pentru
protecția copilului sau printr-un organism privat autorizat să desfășoare activități de protecție a
copilului. Aceste măsuri sunt8:
a) încredințarea copilului unei familii, unei persoane;
b) încredințarea copilului în vederea adopției;
c) încredințarea provizorie a copilului către serviciul public specializat;
d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoană;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat;
f) plasamentul copilului în regim de urgență;
g) plasamentul copilului într-o familie asistată.
Măsura plasamentului copilului, din punctele prezentate mai sus (d, e) se hotărăște dacă
securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului este periclitată în familie din motive
independente de voința părinților, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului.
De regulă, în această situație, copilul nu este abandonat de părinții săi, este încurajată menținerea
legăturii între copil și familie, iar părinții își mențin drepturile și obligațiile față de copil pe toată
durata plasamentului. În multe situații însă, când copilul a fost plasat într-un centru de plasament,
părinții copilului încep să se preocupe din ce în ce mai puțin de copil și copilul este abandonat.
Măsura plasamentul copilului în regim de urgență (f) se hotărăște în situații excepționale,
dacă părinții sau unul dintre aceștia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a
copilului, prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor părintești, prin neglijență gravă în

7
POP L. (coord.) Dicţionar de Politici Sociale.- Bucureşti, Editura Expert, 2002, p. 204
8
Hotărârea Guvernului Nr. 1177 din 31.10.2007 cu privire la instituirea Comisiei pentru protecţia copilului aflat în
dificultate şi aprobarea Regulamentului-cadru de activitate a acesteia // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. -
2007- Nr. 178-179/1248.
îndeplinirea obligațiilor de părinte sau când copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit
de părinți. Măsura plasamentului copilului în regim de urgență este luată de autoritatea tutelară pe o
perioadă de cel mult 72 de ore pentru protecția acestuia. Ulterior Comisia pentru Protecția Copilului
aflat în Dificultate decide asupra menținerii hotărârii sau a încredințării copilului. O dată cu
hotărârea de încredințare, comisia va sesiza instanța competentă, pentru decăderea părinților sau
numai a unuia dintre părinți din drepturile părintești.

1.2. Clasificarea serviciilor sociale destinate copilului sau familiei cu copii în situație de risc

Legea cu privire la serviciile sociale nr.123 din 18.06.2010 stabilește cadrul general de
creare și funcționare a sistemului integrat de servicii sociale, cu determinarea sarcinilor și
responsabilităților autorităților administrației publice centrale și locale, ale altor persoane juridice și
fizice abilitate cu asigurarea și prestarea serviciilor sociale, precum și protecția drepturilor
beneficiarilor de servicii sociale.
Atribuțiile de elaborare și promovare a politicilor în domeniul de asistență socială, inclusiv
al serviciilor sociale, precum și în domeniul promovării drepturilor persoanelor defavorizate și în
același timp atribuțiile de elaborare a actelor normative privind organizarea, funcționarea și
dezvoltarea sistemului integrat de servicii sociale, conform art. 8, p.1, lit.(a, (b al legii sus
menționate, revin Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei9.
Programul național privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-
2012, prevede o politică comprehensivă privind susținerea persoanelor în dificultate prin prestarea
serviciilor sociale eficiente și de calitate înaltă. Aceste servicii au drept scop de a oferi sprijin
persoanelor pe termen scurt sau lung, pentru a satisface nevoile lor sociale, a reduce excluziunea
socială și a îmbunătăți calitatea vieții10.
Programul național privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012
și Legea cu privire la serviciile sociale clasifică serviciile sociale, după cum urmează:
1. Servicii sociale primare
2. Servicii sociale specializate
3. Servicii sociale cu specializare înaltă
La baza acestei clasificări stă nivelul de specializare a serviciilor sociale. De menționat, că
aceste trei niveluri de servicii nu corespund exact nivelurilor administrative din Republica Moldova.
Primăria administrează unele servicii sociale comunitare, autoritățile centrale administrează

9
Legea cu privire la serviciile sociale nr. 123 din 18.06.2010. În Monitorul Oficial al RM, nr. 155-158 din 03.09.2010
cu modificările ulterioare
10
Programul național privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 aprobat prin Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova nr.1512 din 31.12.2008. În Monitorul Oficial al RM nr. 7-9, art. nr. 25 din 20.01.2009
majoritatea serviciilor sociale cu specializare înaltă, iar restul serviciilor sociale sînt administrate de
raion, ceea ce constituie o parte din serviciile comunitare, majoritatea serviciilor specializate și
unele servicii cu specializare înaltă.
La finele anului 2011 a fost aprobat prin ordinul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și
Familiei nr. 353 din 15 decembrie 2011 Nomenclatorul serviciilor sociale, care include cadrul
normativ, definirea serviciilor sociale, beneficiarii, serviciile sociale acordate, structura orientativă
de personal de specialitate11.
Nomenclatorul serviciilor sociale include 41 servicii sociale, dintre care 4 servicii sociale
primare; 30 servicii sociale specializate și 7 servicii cu specializare înaltă.
În ultimii trei ani se observă o tendință lentă de creștere a numărului serviciilor sociale
prestate pe teritoriul Republicii Moldova, însă modificările de rigoare nu sunt incluse în
Nomenclatorul serviciilor sociale, din acest motiv ar fi cazul de menționat că la ora actuală există
45 servicii sociale.
Serviciile sociale pot fi abordate în două sensuri: lato sensu şi stricto sensu. În sens larg,
acestea includ: învățământul, sănătatea şi sistemul serviciilor de asistenţă socială în cadrul cărora se
disting servicii de asistenţă socială propriu-zise, servicii de îngrijire socială, voluntariatul.12 În
acelaşi context autorul Ilie Bădescu susţine că ,, activitatea asociaţiilor socioculturale comunitare
se bazează pe doctrina celor patru domenii constitutive ale omului armonios şi ale unei societăţi
echilibrate: cultura muncii, cultura sănătăţii, cultura minţii şi cultura sufletului”13.
În sens restrâns serviciile sociale constituie o totalitate de activităţi desfăşurate de către stat
în scopul preîntâmpinării, minimalizării sau înlăturării consecinţelor negative ale riscurilor sociale
care afectează o parte din membrii societăţii. Astfel, în acest caz beneficiar al asistenţei sociale este
persoana aflată în situaţie de risc.
Doctrinarii români Elena Zamfir şi Cătălin Zamfir definesc serviciile de asistenţă socială
drept programe specializate, activităţi organizate, tehnici de intervenţie socială, metode de
identificare a necesităţilor şi tipurilor specifice de disfuncţionalităţi ale persoanelor cu probleme.14
Conform primei abordări, în calitate de servicii sociale pot apărea serviciile de tip familial,
serviciile de tip rezidenţial şi serviciile de zi sau mixte. Din categoria serviciilor de tip familial fac
parte: casa de copii de tip familial, care se creează pe baza unei familii. Serviciile rezidenţiale
includ: instituţii tradiţionale de îngrijire (gimnazii de tip internat, case de copii, şcoli-internat
(şcoli) generale pentru copii cu deficienţe mintale, case-internat pentru copii cu deficienţe mintale

11
Nomenclatorul Serviciilor Sociale aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr.353 din
15 decembrie 2011
12
Bulgaru M., Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale, Chişinău, CE USM 2003, p. 41
13
Bădescu I., Legea serviciului social comunitar//Revista de asistenţă socială, 2004, nr.1, p.20
14
Zamfir E., Zamfir C. Politici sociale.Romînia în context european.Bucureşti: Alternative, 1995, p.103
etc.), centre de plasament şi centre maternale. Serviciile de zi oferă asistenţă socială copilului aflat
în situaţie de risc social sau familiei cu copii doar pe parcursul zilei, iar cele mixte oferă unora
dintre beneficiari plasament şi pe timpul nopţii.
Serviciile primare au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate care
pot cauza marginalizarea sau excluziunea socială. Dezvoltarea și prestarea acestor servicii sunt în
responsabilitatea autorităților locale de nivel I. Acestea trebuie să asigure evaluarea nevoilor,
planificarea dezvoltării acestor servicii pe baza nevoilor identificate, inclusiv a resurselor
financiare necesare și prestarea serviciilor15.
Serviciile sociale primare ar trebui să fie primul punct de contact pentru beneficiarii
sistemului de asistență socială. La nivel comunitar există un număr limitat de servicii sociale:
îngrijirea la domiciliu, cantinele de ajutor social, sprijin din partea asistenților sociali comunitari
existenți, sprijin financiar din fondul de susținere socială a populației și serviciile centrelor
comunitare.
Conform Nomenclatorului de servicii sociale, familiile și copiii aflați în situație de risc pot
beneficia de următoarele servicii primare:
Asistență socială comunitară – prestează asistență socială persoanelor, familiilor și grupurilor
sociale, la nivel de comunitate, pentru depășirea situațiilor de dificultate.
Cantina de ajutor social – sunt persoane juridice care prestează servicii gratuite persoanelor
socialmente vulnerabile, mesele pot fi organizate prin livrarea de mese calde la domiciliu,
furnizarea de mese gratuite în săli de mese.
Centrul comunitar de asistență socială (multifuncțional) este o instituție publică creată la nivel
comunitar/municipiu în cadrul căreia se organizează și se prestează o gamă largă de servicii sociale
pentru persoanele/familii aflate în dificultate. Beneficiarii acestui centru pot fi persoanele, familiile
și grupurile sociale aflate în situație de dificultate din comunitate.
Conform datelor prezentate de către structurile teritoriale de asistență socială la 31.12.2013, în
republică activau 72 centre comunitare care au prestat servicii pe parcursul anului 2013 la 6489
copii aflați în situație de risc și 582 copii cu dezabilități.
Se înregistrează o dezvoltare a serviciilor multifuncționale și o creștere substanțială a
numărului de beneficiari pentru aceste servicii ceea ce denotă importanță acestora și necesitatea
dezvoltării sau reaplicării lor în societatea.
Serviciile sociale specializate sunt serviciile care implică antrenarea specialiștilor și au drept
scop menținerea, reabilitarea și dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații
de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia. Dezvoltarea și prestarea acestor

15
Programul național privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 aprobat prin Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova nr.1512 din 31.12.2008. În Monitorul Oficial al RM nr. 7-9, art. nr. 25 din 20.01.2009
servicii sunt în responsabilitatea autorităților locale de nivel II. Acestea trebuie să asigure evaluarea
nevoilor, planificarea dezvoltării acestor servicii pe baza nevoilor identificate, inclusiv a resurselor
financiare necesare și prestarea serviciilor16.
Ca urmare a realizării obiectivelor Programului Național privind crearea sistemului integrat de
servicii sociale, este în proces continuu crearea și dezvoltarea serviciilor sociale alternative
serviciilor sociale rezidențiale pentru copii și adulți. Acestea au menirea de a menține persoanele
sau familia aflate în dificultate într-un cadru organizațional în proximitatea comunității având ca
obiectiv primordial prevenirea marginalizării, excluderii sociale și facilitarea (re-)integrării
beneficiarilor în mediul familial și în comunitate.
Serviciile sociale specializate pot fi prestate la toate nivelurile administrative (comunitar,
raional, național) în baza nevoilor populației stabilite și potențialului existent. Procesul de prestare a
serviciilor sociale impune participarea unei echipe de profesioniști: asistenți sociali, asistenți
medicali, psihologi și pedagogi sociali, psiho-pedagogi, ceea ce contribuie la creșterea considerabilă
a calității serviciilor sociale.
Serviciile sociale specializate implică antrenarea diverșilor specialiști în domenii ce au tangență
cu protecția copilului și familiei cu copii și au drept scop menținerea, reabilitarea și dezvoltarea
capacităților individuale pentru depășirea unei situații de dificultate în care se află copilul sau
familia acestuia. Mai jos sunt specificate tipurile de servicii specializate adresate familiilor și
copiilor în situație de risc conform Nomenclatorului de servicii17.
Centrul de zi pentru copii în situații de risc reprezintă o instituție publică sau privată de
asistență socială care prestează servicii sociale specializate de îngrijire în regim de zi a copiilor în
situație de risc, în vederea (re)integrării sociale și familiale a acestora, precum și în scopul
prevenirii separării copiilor în situație de risc de mediul familial.
Centrul de zi pentru copii cu dezabilități reprezintă o instituție publică sau privată de asistență
socială care prestează servicii în regim de zi pentru recuperarea/reabilitarea copiilor în vederea
(re)integrării sociale, precum și în scopul prevenirii separării copiilor de mediul familial și
excluziunii sociale.
Centrul de plasament temporar pentru copii în situații de risc reprezintă o instituție publică sau
privată de asistență socială care prestează servicii în regim de plasament temporar copiilor în scopul
(re-)integrării sociale și familiale a acestora.
Pe parcursul anului 2013, conform datelor prezentate de BNS al Republicii Moldova,
domeniul: protecția socială, 1173 copii aflați în situație de risc și 90 copii cu dezabilități au

16
Programul național privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 aprobat prin Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova nr.1512 din 31.12.2008. În Monitorul Oficial al RM nr. 7-9, art. nr. 25 din 20.01.2009
17
Nomenclatorul Serviciilor Sociale aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr.353 din
15 decembrie 2011
beneficiat de serviciile sociale prestate de 28 centre de plasament temporar pentru copii în situații
de risc.
Centrul de plasament temporar pentru copii cu dezabilități reprezintă o instituție publică sau
privată de asistență socială care prestează servicii în regim de plasament copiilor în scopul
recuperării, reabilitării, (re)integrării sociale și familiale a acestora.
De asemenea, pe parcursul anului 2013, 1474 copii aflați în situație de risc și 161 copii cu
dezabilități au beneficiat de servicii sociale prestate în cadrul centrelor mixte (de zi și plasament).
Centrul maternal este o instituție publică sau privată de protecție a cuplului mamă - copil în
scopul prevenirii abandonului copilului și asigurării formării, menținerii și consolidării legăturilor
familiale.
Asistența parentală profesionistă este un serviciu social, care oferă copilului îngrijire familială
substitutivă în familia asistentului parental profesionist.
Serviciul de asistență parentală profesionistă oferă următoarele servicii:
 îngrijirea și creșterea copilului în condițiile unui mediu familial substitutiv, corespunzător
particularităților de vârstă și standardelor minime de calitate;
 facilitarea socializării, (re-)integrării copilului în familia biologică, adoptatoare sau în alte
forme de îngrijire de tip familial.
Plasamentul de răgaz a fost implementat în două unități administrativ - teritoriale ale țării și
anume, municipiul Chișinău și raionul Orhei. Astfel la 31.12.2013 activau, în municipiul Chișinău,
5 asistenți parentali profesioniști de răgaz, care aveau în plasament 11 copii, iar în raionul Orhei
activau 5 asistenți parentali profesioniști de răgaz, care aveau în plasament 5 copii.
Casa de copii de tip familie reprezintă o instituție creată în baza unei familii complete, care
oferă copilului rămas fără ocrotire părintească îngrijire familială substitutivă în familia părintelui-
educator.
În casele de copii de tip familial pot fi plasați pentru întreținere și educație copiii rămași fără
ocrotire părintească în vârstă de până la 14 ani.
Tutela/curatela reprezintă o formă de protecție, care se instituie asupra copiilor rămași fără
ocrotire părintească în scopul educației și îngrijirii acestora, precum și al apărării drepturilor și
intereselor lor legitime. Beneficiarii acestui serviciu sunt copii rămași fără ocrotire părintească.
Casa comunitară pentru copii în situație de risc este un serviciu social specializat de plasament
temporar pentru creșterea și educarea, într-o locuință de tip familial, a copiilor privați temporar sau
permanent de mediul lor familial, precum și a copiilor aflați în situație de risc.
Sprijinul familial este orientat spre familiile cu copii, pentru a preveni și/sau a depăși situațiile
de risc în vederea asigurării creșterii și educației copilului în mediul familial.
Scopul Serviciului constă în susținerea dezvoltării capacităților familiei în creșterea și educația
copilului, prin consolidarea factorilor protectori din interiorul familiei și conectarea ei la resursele
relevante din comunitate.
Serviciul de sprijin familial se prestează în două forme: sprijin familial primar și sprijin familial
secundar. În cadrul sprijinului familial secundar familiile cu copii pot beneficia de ajutor bănesc.
Astfel, pe parcursul anului 2013 serviciul social de sprijin familial a fost dezvoltat în 13 unități
administrativ-teritoriale.
În Nomenclatorul de servicii sunt incluse următoarele servicii cu specializare înaltă adresate
familiilor și copiilor în situație de risc:
 casa-internat pentru copii cu deficiențe mintale;
 centru pentru asistență și protecția victimelor și potențialelor victime ale traficului de ființe
umane;
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei coordonează activitatea a două instituții
sociale rezidențiale pentru copii:
 Casa-internat pentru copii cu deficiențe mintale (fete) din or. Hîncești;
 Casa-internat pentru copii cu deficiențe mintale (băieți) din or. Orhei.
Actualul sistem de protecție poate fi caracterizat ca fiind unul reactiv, rigid și, respectiv, cost
ineficient, context în care activitățile necesare pentru promovarea reformei în domeniul protecției
copilului și familiei urmează în mod prioritar a fi reorientate spre dezvoltarea și implementarea unor
mecanisme viabile de prevenire a situațiilor de risc, de identificare și intervenție timpurie.
În situația creată s-a simțit necesitatea elaborării și implementării Strategiei pentru protecția
copilului pe anii 2014-202018.
Pe lângă argumente de natură obiectivă, rezultate din analiza situației actuale prezentate
anterior, în sistemul de protecție a familiei și copilului, Strategia este corelată cu angajamentele
asumate de Republica Moldova pentru implementarea tratatelor internaționale în domeniul
respectiv, printre care în mod special se numără Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,
Convențiile Consiliului Europei și Recomandările Cabinetului de miniștri ale COE în domeniul
protecției copilului, Strategia Consiliului Europei privind drepturile copiilor 2012-2015.
Strategia vizează copiii de la 0-18 ani și familiile acestora, în mod special axîndu-se, pe
următoarele tipuri de beneficiari: copiii instituționalizați și copiii în risc de separare de părinți,
copiii - victime sau potențiale victime ale violenței, exploatării ș neglijării.

1.3. Definirea serviciului „Centrul Multifuncţional”

Strategia pentru protecția copilului pe anii 2014-2020 aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 10.06.2014. În
18

Monitorul Oficial al RM nr. 160-166, art. nr. 481 din 20.06.2014


La momentul actual se observă o reorientare a serviciilor sociale în comunitățile rurale în
proximitatea beneficiarului pentru a menține pe acesta în familie și comunitate. În special vorbim
despre centrele mixte (multifuncționale) care prestează servicii de zi și servicii de plasament
temporar. Din totalul de centre multifuncționale, cea mai mare parte se află în mediul rural.
În acest context, necesitatea creării și consolidării serviciilor sociale se oglindește în
problemele sociale complexe cu care se confruntă comunitatea și gradul de implicare a acesteia în
susținerea persoanelor sau familiilor aflate în dificultate. Astfel, dezvoltarea în ultimii ani a
serviciilor sociale evidențiază interesul sporit al autorităților administrației publice locale în
prevenirea și depășirea problemelor sociale, reintegrarea socială a persoanelor aflate în situații de
dificultate, precum și dezvoltarea a unui sistem coerent și unitar de suport acordat persoanelor și
familiilor aflate în dificultate.
Așa, dar, Centrul Multifuncțional oferă servicii sociale specializate în vederea (re)integrării
sociale a beneficiarilor în situație de dificultate. Centrul este organizat în cadrul Administrației
publice locale nivelul II, cu sau fără personalitate juridică independentă, apolitică, nonprofit,
constituită prin libera manifestare a voinței persoanelor asociate.
Este o instituție publică și este creat în baza deciziei Consiliului raional/municipal, în urma
unui demers înaintat de către Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei. Centrul
multifuncțional își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare, regulamentul de
organizare și funcționare și a standardele minime de calitate. Pentru exercitarea atribuțiilor, Centrul
se conduce de programul său de activitate. Activitatea Centrului este coordonată cu Administrația
Publică Locală, care exercită monitorizarea şi evaluarea activității instituției, inclusiv a
modalităților de prestare a serviciilor.
În sensul Regulamentului de organizare și funcționare a Centrului multifuncțional, cele mai
utilizate noțiuni semnifică:
 copil – persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu are capacitatea de exercițiu deplină,
care este în evidența autorității tutelare în calitate de copil în situație de risc, precum și
membrii familiei acestora, mama şi copiii.
 copil aflat în situație de risc – copil în privința căruia, ca urmare a evaluării, se constată una
sau mai multe din situațiile prevăzute în legea 140 din 01.01.2014 privind protecţia specială
a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
 familie extinsă – rudele beneficiarului până la gradul IV inclusiv;
 reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnată, conform legii, să apere
drepturile și interesele copilului;
 persoană și familie defavorizată - persoană și familie socialmente vulnerabile, aflate în
situații care împiedică activitatea normală a acestora din punct de vedere economic,
educativ, social etc.;
 risc social – pericol pentru persoană sau familie de a fi afectată de consecințele economice
negative ale pierderii potențialului fizic, statutului ocupațional sau social (boală, accident,
dezabilitate, îmbătrânire, deces, maternitate, șomaj, inadaptare socială etc.);
 situație de dificultate – stare a persoanei care, din cauza pierderii independenței fizice,
psihice sau intelectuale, are nevoie de asistență socială pentru îndeplinirea funcțiilor curente
de importanță vitală;
 interesul superior al copilului – asigurarea condițiilor adecvate pentru creșterea și
dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale
personalității lui și de situația concretă în care acesta se află;
 situaţii critice – ansamblul circumstanțelor psihosociale şi fizice, care prezintă un pericol
iminent pentru viaţa şi integritatea fiziologică şi psihosocială a persoanei, necesitând
intervenţie în regim de urgenţă;
 pericol iminent – circumstanțe care indică în mod cert asupra existenței elementelor
constitutive ale unei infracțiuni contra vieții și/sau sănătății copilului și care au sau pot avea
impact grav asupra integrității fizice și/sau psihice a acestuia;
 luarea copilului de la părinți – procedură prin care copilul este separat de părinți sau de
persoanele în grija cărora acesta se află, efectuată în conformitate cu prevederile prezentei
legi și ale Codului familiei;
 violență împotriva copilului – forme de rele tratamente aplicate de către
părinți/reprezentanții legali/persoana în grija căreia se află copilul sau de către orice altă
persoană, care produc vătămare actuală sau potențială asupra sănătății acestuia și îi pun în
pericol viața, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea beneficiarului;
 neglijarea copilului – omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a
responsabilităților privind creșterea și educarea copilului, fapt care pune în pericol
dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală sau socială, integritatea lui corporală,
sănătatea lui fizică sau psihică;
 (re)integrare în familie şi societate – acţiuni specifice în vederea asigurării accesului şi
menţinerii beneficiarului de servicii în familia sa biologică sau extinsă şi participarea
acestuia la viaţa comunităţii de apartenenţă;
 serviciul de plasament temporar – reprezintă un serviciu specializat care oferă asistenţă
temporară beneficiarilor aflaţi în dificultate;
 serviciul de zi – reprezintă un serviciu social specializat de îngrijire în regim de zi a
beneficiarilor în situaţie de risc în vederea (re)integrării sociale şi familiale a acestora,
precum şi în scopul prevenirii separării beneficiarului de mediul familial;
 echipă multidisciplinară – grup de specialiști din diferite domenii din cadrul mai multor
instituții de stat, incluzând obligatoriu un asistent social comunitar și/sau un lucrător social,
care colaborează la soluționarea situațiilor de dificultate ale beneficiarului, instituit de
autoritatea administrației publice locale de nivelul întâi și/sau doi;
 autoritate tutelară locală – primarii de sate (comune) și de orașe;
 autoritate tutelară teritorială – secțiile/direcțiile asistență socială și protecție a
familiei/Direcția municipală pentru protecția copilului Chișinău. În municipiile Bălți și
Chișinău autoritățile tutelare teritoriale exercită și atribuțiile de autoritate tutelară locală, cu
excepția unităților administrativ-teritoriale autonome din componența acestora, în cadrul
cărora atribuțiile de autoritate tutelară locală sânt exercitate de primarii unităților
administrativ-teritoriale respective;
 plasament – serviciu social acordat beneficiarului pentru o perioadă determinată de timp,
conform prevederilor planului individual de asistență.
Scopul Centrului multifuncțional este prestarea serviciilor specializate pentru depășirea
situațiilor de dificultate prin activități de îngrijire, reabilitare și (re)integrare socială a copiilor, și a
persoanelor social vulnerabile (persoane vârstnice, familii, tineri, copii), în baza evaluării
necesităților.
Obiectivele generale ale Centrului multifuncțional sunt:
a) reabilitarea psihosocială;
b) prevenirea instituționalizării;
c) participarea activă la procesul de dezinstituționalizare şi incluziune socială.
Obiectivele specifice ale Centrului multifuncțional sunt:
a) crearea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea psiho-socială;
b) reabilitarea psiho-socială;
c) facilitarea unei dezvoltări armonioase a copilului;
d) instituționalizarea beneficiarilor aflați în dificultate pentru o perioadă determinată de timp;
e) stimularea procesului de (re)socializare și (re)integrare a beneficiarilor în mediul familial și
comunitate;
f) colaborarea activă şi permanent cu familiile sau reprezentanții legali ai beneficiarilor;
g) sporirea nivelului de conștientizare al beneficiarilor, familiilor lor și comunității asupra
importanței menținerii persoanei în familie și în comunitate.
Beneficiarii Centrului multifuncțional sunt:
a) copiii a cărui familie se află în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile şi îndatoririle
părintești;
b) copiii a cărui securitate, integritate fizică, psihică şi educaţie sânt în pericol în mediul său de
viață;
c) copiii aflat într-o situaţie care impune tutela, dar aceasta nu poate fi instituită;
d) persoane care se află temporar în dificultate:
 persoane vârstnice care au atins vârsta de pensionare,
 familii dezorganizate, familii cu mulți copii, familii social-vulnerabile;
 tineri și copii din familii social-vulnerabile;
 alte persoane aflate în dificultate la decizia DASPF.
e) Nu pot beneficia de serviciile oferite de Centru persoanele care sînt:
 sub influenta alcoolului, drogurilor;
 cu forme active de infecții (tuberculoză, malarie, boli infecțioase intestinale și alte maladii
contagioase) ce pot pune în pericol sănătatea beneficiarilor și a personalului centrului;
 în stare de afect;
 date în căutare de către organele de drept pentru comiterea faptelor penale sau cele care
încearcă să se ascundă de justiție;
 persoanele cu deficiențe psihiatrice.
În cadrul Centrului multifuncțional se prestează o gamă largă de servicii sociale:
a) serviciul social ,,Plasament Temporar pentru Copii în Situație de Risc”;
b) serviciul social ,,Centru de zi pentru copii și tineri în situație de risc”
c) serviciul social ,,Centru de zi pentru persoane vârstnice”
Centrul este amenajat conform standardelor minime de calitate, în corespundere cu
particularitățile de vârstă și individuale ale beneficiarilor și asigură acestora un mediu cât mai
apropiat de cel familial.
Din punct de vedere geografic şi al mijloacelor de transport Centrul este accesibil, permițând
organizarea de activităţi în exterior şi recurgerea la serviciile comunitare: şcolare, culturale,
medicale, de petrecere a timpului liber etc. Centrul dispune de imobile adaptate serviciilor pe care le
oferă, precum şi particularităţilor beneficiarilor. Clădirea are încăperi suficiente pentru realizarea
tuturor tipurilor de activităţi.
Centrul dispune de spaţii separate pentru administraţie. Camera destinată personalului
prevede în mod obligatoriu un bord care oferă informaţii despre:
a) numerele de telefon pentru situaţii de urgenţă şi persoanele de contact;
b) numerele de telefon de serviciu ale angajaţilor;
c) reguli care trebuiesc respectate;
d) informaţii curente.
În cadrul Centrul sunt organizate spaţii pentru asistenţa psiho-socială pentru copii și adulți,
consiliere de cuplu mamă-copil/copii şi angajaţii instituţiei. Camera este dotată cu materialele
necesare. Centrul dispune de un spaţiu de întâlnire, denumit camera de vizită, pentru încurajarea şi
reluarea legăturii de ataşament a copilului cu familia biologică și/sau extinsă. În cazul părinţilor
care şi-au abuzat copii, întâlnirea se va desfăşura în prezenţa unui specialist din Centru. Fiecare
vizită a familiei este consemnată într-un registru de vizite.
De asemenea în cadrul Centrului este prevăzut o încăpere specială denumită izolator, unde
sânt plasaţi beneficiarii bolnavi sau suspecţi de o boală contagioasă, cât și beneficiarii plasați în
regim de urgență.
Managementul Centrului este realizată de un Manager de Centru cu pregătire specializată în
unul din următoarele domenii: asistență socială, pedagogie, psihologie, medicină sau drept și este
salutabilă experiența profesională în domeniul de minimum 5 ani.
Managerul Centrul aplică proceduri clare:
a) de evaluare şi monitorizare a activităţilor desfăşurate;
b) de selectare, evaluare şi sprijinire a personalului;
c) de transmitere a informaţiilor în interiorul şi în afara instituţiei.
Specialiștii Centrului trebuie să aibă pregătirea şi competenţele profesionale corespunzătoare
pentru a lucra cu copii în situație de risc și persoane social vulnerabile (persoane vârstnice, familii,
tineri, copii), comunitatea, autorităţile administraţiei publice locale, ONG-uri etc. Pentru personalul
angajat se întocmesc şi se aprobă fişe de post de către administrația Managerul Centrului, în
conformitate cu scopul și obiectivele serviciilor sociale prestate, precum și cu prevederile legislației.
Personalul Centrului este obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor despre viața
beneficiarilor și familiilor lor, pe care le obțin în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, să nu
pretindă și să nu primească foloase necuvenite pentru munca prestată.
Personalul este format din specialiști din diferite domenii, care corespund scopului
Centrului. Personalul Centrului este constituit din: personal administrativ, personal de asistenţă
socială, psihologică, pedagogică şi personal auxiliar.
Personalul, la etapa de angajare, beneficiază de formare inițială specifică activităţii
Centrului, cât și beneficiază de posibilitatea de a urma programe de formare continuă în baza
necesităţilor de formare profesională identificate.
Responsabilitatea înregistrării documentelor în dosarul beneficiarilor de servicii, precum şi
arhivarea acestora, revine asistentului social (manager de caz). Informaţiile cuprinse în dosarul
beneficiarului sânt confidenţiale, iar informaţiile despre beneficiar sânt difuzate numai cu acordul
scris al acestuia sau al reprezentantului legal. Acordul scris se ataşează la dosar.
În cadrul Centrului multifuncțional sunt desfășurate sesiuni de supervizare, care au loc lunar,
precum şi ori de câte ori este necesar. Sesiunile se desfăşoară planificat şi organizat, sânt limitate în
timp şi au la bază obiective de evaluare/supervizare.
Sesiunile de supervizare se desfăşoară individual şi în grup şi ţin de:
a) aspecte legate de un anumit caz;
b) metode aplicate;
c) sarcina specialistului;
d) starea emoţională a specialistului (modalități de depășire a arderii profesionale, diminuarea
stresului la locul de muncă, etc.);
e) modalitatea de împărtăşire a experienţei, de discutare a cazurilor mai dificile;
f) identificarea soluţiilor de consolidare a spiritului de echipă.
Funcţia de supervizor poate fi îndeplinită de Șeful Centrului sau de o persoană cu experienţă
iar finanțarea Centrului se va realiza din mijloacele bănești, bunurile materiale și servicii atrase sau
puse la dispoziție de administrația publică locală, de la persoanele fizice și/sau juridice din
străinătate şi din țară.
Decizia privind reorganizarea sau lichidarea Centrului se ia de Consiliului raional/municipal.
Calitatea serviciilor prestate este evaluată periodic de către Organele abilitate de control și inspecție.

1.3.1. Principiile, condițiile și efectele unui Centru Multifuncțional

Centrul multifuncțional își desfășoară activitatea în baza următoarelor principii:


a) respectarea interesului superior al beneficiarilor;
b) drepturile fiecărui copil sânt recunoscute, respectate şi promovate;
c) dezvoltarea copilului în Serviciu este asigurată într-un mediu cît mai apropiat de cel familial;
d) copilul plasat în Serviciu este tratat fără discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă,
religie, opinie politică sau de altă natură, naţionalitate, apartenenţă etnică şi socială, avere,
infirmitate, naştere sau situaţia sa, a părintelui sau tutorelui său;
e) protecţia copilului în Serviciu are un caracter temporar;
f) activităţile desfăşurate în Serviciu au caracter deschis către comunitate;
g) personalul Serviciului are pregătirea şi calificarea necesare pentru a lucra cu copiii
h) confidențialitate;
i) accesibilitate a serviciilor de calitate;
j) interdisciplinaritate și multidisciplinaritate;
k) respectarea eticii profesionale;
l) orientare spre colaborare și parteneriat.

1.3.2. Categorii de servicii prestate copiilor în situație de risc în cadrul Centrelor


Multifuncționale

Centrul multifuncțional prestează următoarele categorii de servicii:


a) de găzduire şi îngrijire zilnică;
b) asistenţă medicală în caz de urgență, în funcţie de competenţa specialistului;
c) de educaţie:
 sprijin pedagogic la efectuarea temelor;
 activităţi destinate să dezvolte copilului capacitatea de a fi independent în viaţa cotidiană;
 susţinerea în dezvoltarea cognitivă şi afectivă a copilului, dezvoltarea personalităţii, a
capacităţilor de comunicare şi de integrare în viaţa socială şi accesul la un nivel cultural
optim;
d) de observare şi evaluare sistematică a evoluţiei copilului;
e) de consiliere şi sprijin pedagogic şi psihologic familiei copilului.
În cadrul Centrului multifuncțional Serviciul de asistenţă şi consiliere psiho-pedagogică este
acordat atât copilului aflat în Centru, cât şi familiei sale. Serviciul de educaţie oferă copilului ajutor
şi susţinere la pregătirea temelor şi meditaţii suplimentare la disciplinele la care cunoştinţele lui sânt
insuficiente. Sprijinul în efectuarea temelor se acordă în sesiuni individuale sau în sesiuni de grup.
De asemenea Centrul oferă servicii de asistenţă şi consiliere pentru activităţi de petrecere a timpului
liber în baza unui program elaborat în cadrul Centrului, inclusiv animarea timpului liber al copiilor
prin programe culturale, sportive, distractive, turistice şi stimularea talentelor copiilor prin muzică,
arte plastice, dans, etc.