Unitatea de continut: Drepturile copiilor cu deficiențe.

În vederea asigurării dreptului la familie sau la servicii de tip familie a copiilor cu

dizabilități, Republica Moldova urmează să continue dezinstituționalizarea copiilor cu
dizabilități și închiderea instituțiilor rezidențiale mari care nu corespund standardelor minime
de calitate. Statul s-a angajat să respecte Articolul 19 care stipulează dreptul persoanelor cu
dizabilităţi de a ,,trăi în cadrul comunității, având posibilitatea de a exercita alegeri pe o
pozitie de egalitate cu ceilalți" şi va dezvolta ,o gamă de servicii la domiciliu, rezidenţiale şi
alte servicii comunitare de sprijin, inclusiv de asistenţă personală necesară pentru a sprijini
viaţa şi integrarea în comunitate, prevenirea izolării şi a segregării". Republica Moldova prin
Articolul 18 se obligă să asigure părinţilor asistenţa corespunzătoare în îndeplinirea
îndatoririlor parentale şi să dezvolte servicii în acest sens. Atunci când părinţii nu sunt
capabili să ofere îngrijirea adecvată, copilul are dreptul de a beneficia de servicii sociale de
tip familial.
În vederea asigurării serviciilor de asistență și suport copiilor cu dizabilităţi şi familiilor
acestora se recomandă elaborarea și aprobarea de către Guvern a Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției drepturilor copilului.
Aprobarea Standardelor minime prin Hotărâre de Guvern va obliga coordonarea tuturor
activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al
copilului de către profesionişti din diferite servicii sau instituţii publice şi private. La
moment există un mecanism intersectorial de coordonare, dar acesta este fragmentat pe
diverse domenii şi nu este aplicat uniform în toate unităţile administrativ-teritoriale.
Standardele minime obligatorii privind managementul de caz vor asigura coerenţa,
coordonarea, eficacitatea și creșterea. accesibilității copiilor cu dizabilități și familiilor lor la
servicii de asistență și suport.
În vederea asigurării protecţiei copiilor cu dizabilități împotriva violenței, neglijării și
exploatării se recomandă dezvoltarea în colaborare cu experți naționali şi internaționali a
unui set de indicatori integrați cu referire la copilul-victimă și la copilul-abuzator, ceea ce ar
permite identificarea cazurilor de violență, introducerea datelor în sistemul unic
informational care ar asigura monitorizarea continuă a cazurilor de violenţă. Totodată se
recomandă crearea unui grup de lucru în cadrul Consiliului Național de Protecție a
Drepturilor Copiilor care va avea în componență și copii cu dizabilități care va fi responsabil
de examinarea situațiile de violenţă, neglijare și exploatare a copiilor cu dizabilități, în
special în instituţiile rezidențiale. În vederea soluționării acestei probleme stringente, în
Republica Moldova a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 270 din 08.04.2014 cu privire
aplicarea Instrucțiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea,
evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale
violenţei, neglijării, exploatării şi traficului. Cu toate acestea, la nivel de comunitate
specialiştii în domeniul protecției copilului nu dispun de suficiente capacităţi şi abilități
practicede aplicare a acestor instrucțiuni. În plus, este necesar de instituit metode
diversificate de depunere a plângerilor şi reclamațiilor cu privire la cazurile de violenţă,
neglijare și exploatare de către copii cu dizabilități; adaptarea metodelor de depunere a
plângerilor şi reclamațiilor în limbaj uşor de înțeles pentru persoanele cu dizabilități
intelectuale și instruirea copiilor cu dizabilități despre modalitățile de aplicare a acestor
metode. De asemenea extrem de importante sunt continuarea campaniilor de sociale de
sensibilizare a comunităţii cu privire la cazurile de violență, neglijare şi exploatare a copiilor
și motivarea societăți de a sesiza cazurile identificate la nivel de comunitate sau la nivel de
instituţie.
În vederea asigurării dreptului la educația a copiilor cu dizabilități se recomandă elaborarea
pachetului de servicii standard pentru copii cu dizabilități, a costurilor acestor pachete de
servicii şi a mecanismului de finanțare în vederea asigurării unui suport eficient și direcționat
copiilor cu cerințe educaționale speciale, inclusiv a celor cu dizabilități; asigurarea
accesibilității mediului fizic pentru toți copii, inclusiv cei cu dizabilități locomotorii prin
construcția rampelor, adaptarea întrărilor, a spațiilor cu destinație comună (veceu, cantină,
sală de sport, bibliotecă etc.);adaptarea mediului fizic din clase ( bănci şi table reglabile,
echipament conform nevoilor individuale a copiilor cu dizabilități, etc.
Pentru eficientizarea utilizării resurselor financiare destinate serviciilor de suport pentru
asigurarea dreptului la educație a tuturor copiilor este necesar de stabilit la nivel național un
mecanism de monitorizare a cheltuielilor destinate educației incluzive lai nivelul instituțiilor
de învăţământ, pentru a nu permite utilizarea resurselor alocate educației incluzive în alte
scopuri.
Unitatea de conținut: Drepturile copiilor aflaţi în conflict cu legea.
Copiii au fost întotdeauna afectați de schimbările care au loc în societate, acestea producînd
consecinţe sub diferite aspecte inclusiv în ceea ce priveşte rata delincvenţei juvenile.
Multitudinea de probleme sociale, economice şi politice au afectat mai mult negativ decît
pozitiv generaţiile în creştere. Șomajul, sărăcia şi plecarea la muncă peste hotare a părinţilor
a agravat mult situația copiilor, care rămînînd nesupravegheați şi fără un model familial
constructiv, ajung sa îşi petreacă timpul în stradă, să experimenteze libertatea” de care
dispun pînă la situaţii care pun în pericol viața și integritatea lor, dar şi a altor persoane.

Protecția copilului în conflict cu legea este un imperativ (care ordonă) atît din punct de
vedere al necesităţilor acestuia cît şi din punct de vedere al intereselor generale ale Societăţii.
Acest lucru nu este posibil dacă nu există un cadru legal alineat cerinţelor fundamentale ale
standardelor internaționale în acest domeniu. Convenția pentru drepturile copiilor pur şi
simplu prescrie Statelor Părţi să stabilească „o vîrstä minimă mai jos de care copiii să fie
trataţi ca neavînd capacitatea de a încălca legea penală”
(Art. 40.3.a) Această regulă propune cel puțin un indiciu pentru stabilirea virstei respective:
rezultatele cercetărilor medicale şi psiho-sociale şi tradiţia sau cererea societăţii. În
conformitate cu Codul penal al Republicii Moldova, copii pot fi atraşi la răspundere penală
dacă au împlinit virsta de 16 ani, iar copii care au vîrsta între 14 și 16 ani pot fi atrași la
răspundere numai pentru săvirşirea unui anumit cere restrins de infracțiuni.Copii cu vîrsta
între 16 şi 18 ani pot fi atrași la răspundere contravenţională pentru săvirşirea contravențiilor
în domeniul circulației rutiere şi contravenţii ce afectează activitatea de întreprinzător,
fiscalitatea, activitatea vamală și valorile mobiliare.
Cercetările demonstrează că răspunsurile cele mai eficiente pentru copiii mai mici de 12 ani
exclud arestarea, privarea de libertate, şi alte sancțiuni juridice similare. Măsuri speciale de
protecție pot fi luate, dacă este necesar în interesul superior al copiilor care sunt mai mici
decit virsta minimă de răspundere penală la data infracţiunii presupuse, prin proceduri non-
penale sau fără a recurge la proceduri judiciare. În cazurile care implică privarea de libertate
prin intermediul unor măsuri speciale de protecţie, se aplică toate drepturile copiilor privați
de libertate.
În concluzie privarea de libertate este aproape exclusă ca măsură de pedeapsă sau sanctiune
pentru copiii sub vîrsta minimă de răspundere penală. Pot exista două posibilităţi de privare
de liberate:

1. Deţinerea temporară de către poliție în cazul reţinerii în flagrant( infracțiune

Descoperită în momentul desăvârşirii ei sau înainte ca efectele ei să fie consumate) și

2. Cazurile cînd comportamentul copilului reprezintă un pericol serios persoanei sale Sau
altora şi serviciile specializate nu pot aborda corespunzător acest pericol în cadrul
Familiei.

Drepturile copiilor afectaţi de conflictul armat.

Copiii suferă în trei moduri într-un conflict armat. În primul rând, uneori sunt tinte
deliberate. Atrocitățile îndreptate împotriva copiilor reprezintă o modalitate extrem de
puternică de a teroriza o populație și, de aici, o tactică militară preferențială pentru forţele şi
grupările armate din conflictele din zilele noastre.
Alteori copiii devin ținte deoarece pot fi uşor de manipulat şi exploatat, de exemplu, ca
Soldați sau atacatori kamikaze. Şcolile devin ținte din motive strategice, de exemplu, ca
teren de recrutare sau pentru că sunt folosite în scopuri militare. În al doilea rând, copiii pot
suferi ca urmare a unei acţiuni militare lansate la întâmplare sau disproportionată. Îşi pot
pierde viața sau pot fi răniți, de exemplu, de o mină terestră sau prin utilizarea explozibililor
cu rază mare de acţiune în zonele populate.
În al treilea rând, copiii suferă imens de pe urma consecinţelor indirecte ale conflictelor
dislocarea; prăbuşirea pieţelor şi a serviciilor publice esențiale, cum ar fi serviciile medicale,
serviciile de asistenţă socială, distrugerea reţelei de apăşi salubritate; şi niveluri ridicate de
nesiguranță. Deşi efectele indirecte şi încălcările directe fac parte amândouă din acelaşi
continuum al răului pe care conflictele moderne îl provoacă copiilor, aceste consecinţe
indirecte ale conflictelor afecteazăşi ucid cu mult mai mulți copii şi fac ca un număr și mai
mare de copii să nu mai meargă la şcoală.
Copiii de pe linia frontului
Din ce în ce mai mult, copiii plătesc cel mai greu preţul violenţelor armate şi al războiului.
Copiii din zonele de conflict suferă în mod diferit față de adulți, pe de o parte, deoarece sunt
mai slabi fizic şi, pe de altă parte, deoarece au foarte multe de pierdut-dezvoltarea lor fizică,
mentală şi psihosocială sunt puternic dependente de condiţiile în care trăiesc în copilărie.
Conflictele afectează copiii diferit, în funcție de mai multe caracteristici personale – mai ales
genul şi vârsta, dar si dizabilitatea, statutul, etnia, religia şi faptul că trăiesc în mediul rural
sau urban. Nu este vorba numai de faptul că răul cauzat copiilor în conflictele armate este
mai grav decât cel cauzat adulților, ciare şi implicații de mai lungă durată – pentru copii şi
pentru societățile în care trăiesc. Copiii suferă în conflicte în trei moduri principale:

1. Copiii pot reprezenta tinte deliberate. Comiterea atrocităților împotriva copiilor

reprezintă o cale extrem de puternică de a teroriza o populație şi, de aici, o tactică
militară predilectă pentru grupările şi forţele armate implicate în mare parte dintre
conflictele din prezent. Copili sunt deseori aleşi ca tinte deoarece pot fi uşor
manipulați și exploatați, ca soldați şi atacatori kamikaze. Şcolile devin tinte din motive
practice, de exemplu, ca teren de recrutare sau pe motivul folosirii lor in scopuri
militare.
2. Copiii suferă ca urmare a acţiunilor militare accidentale sau nediscriminate. De
exemplu, copiii pot fi ucişi sau răniți în explozia unei mine sau prin utilizarea
explozibililor cu rază largă de acţiune în zonele populate. 3. Copiii suferă imens de pe
urma consecințelor indirecte ale conflictelor. Aceste consecințe includ dislocarea;
distrugerea pieţelor şi a serviciilor publice esențiale, cum ar fi serviciile medicale,
rețeaua de apă şi de salubritate; şi prevalenţa insecurităţii. Deşi efectele indirecte şi
directe ale încălcărilor drepturilor copiilor Formează împreună uncontinuumalrăului
pe care conflictele moderne îl cauzează Copiilor, aceste consecințe indirecte afectează
și ucid mult mai mulți copii. Mulți Dintre ei nu merg la şcoală şi sunt lipsiti de şansa
unui viitor mai bun.

CARTA pentru a opri războiul împotriva copiilor.

CARTA pentru a opri războiul împotriva copiilor. Pe baza principiului că toți copiii au
drepturi fundamentale, CARTA stabileşte 10 Obiective clare şi indubitabile:
 Toți copiii sunt protejaţi împotriva uciderii şi mutilării.
 Şcolile şi unitățile medicale sunt tratate ca zone ale păcii și protecţiei.
 Orice copil este protejat împotriva violului şi a abuzului sexual.
 Nici un copil nu va fi recrutat în cadrul forţelor şi grupărilor armate
 Cei care comit, supraveghează şi ordonă încălcări ale drepturilor copiilor în caz de
conflict vor fi trași la răspundere pentru faptele lor
 Toţi copiii din zonele de conflict sunt protejați împotriva răpirii, detenției şi niciunui
copil nu i se va nega accesul la ajutorul umanitar pe durata conflictului.
  Încălcările drepturilorcopiilor din zonele de conflict vor fi riguros monitorizate,
 Orice copil rănit sau afectat de conflict beneficiază de ajutor practic și sprijin pentru a
face față situației, a se recupera şi pentru a-şi reconstrui viața.
 Toți copiii afectați De conflict, inclusiv refugiaţii şi cei dislocați intern, au acces la
educație de bună Calitate.
In ultimul deceniu, aproximativ 2 milioane de copii au fost omorâți în conflicte armate. Un
număr de trei ori mai mare au fost grav răniți sau au rămas cu handicapuri permanente, mulți
fiind mutilați de mine (bombe). Nenumărați alți copii au fost obligați să asiste sau chiar să
participe la acte îngrozitoare de violenţă. Aceste statistici sunt socante, lumea îşi pierde din
ce în ce mai mult valorile morale. Situația dificilă prin care trece întreaga ţară, cât şi lipsa
unor tradiții democratice în atitudinea faţă de femei şi copii duc deseori la încalcarea
drepturilor elementare ale copiilor la supravieţuire, la dezvoltare, la protecţie şi la libera
exprimare. Legislația Republicii Moldova nu recunoaşte caracterul deplin al drepturilor
copilului şi egalitatea completă a copiilor între ei sau în raport cu adulţii.

Sarcină de lucru:
Identificati 4-5 factori care ar duce la apararea drepturiler copiilor în Republica Moldova.