Sunteți pe pagina 1din 30

D IZABILITATE SI I NTEGRARE IN R OMANIA

ASOCIATIA ALTERNATIVA 2003

AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP

A S O C I A T I A A L T E R N A T I V A 2003

POSIBILITATILE DE INTEGRARE SOCIO-PROFESIONALA ALE


TINERILOR CU DIZABILITATI DIN ROMANIA

PROIECT FINANTAT DE

AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP


2

CUPRINS

1. Cuvant inainte 2. Integrarea persoanelor cu handicap in societate. Legislatie Romaneasca Legislatie Europeana Contextul International Contextul National

3. Oportunitati de pregatire si integrare pe piata muncii Pregatirea pentru a intra pe piata muncii Integrarea pe piata muncii

4. Rolul familiei in integrarea sociala si profesionala a tinerilor cu handicap Rolul parintilor in parteneriatul Scoala Familie Supraprotejarea si dezinformarea inamici ai integrarii 5. De ce comunitatea s-ar implica in integrarea socio-profesionala a persoanelor cu dizabilitati 6. Rolul ONG-urilor in integrarea socio-profesionala 7. Situatia persoanelor cu handicap din Romania in statistici 8. Anexe: Asociatia ALTERNATIVA 2003 Centrul de Zi Alternativa

CUVANT INAINTE
Pentru a converti omul in OM se cade nu a-l amputa ci a-l lasa sa se exprime el insusi, a oferi un tel aspiratiilor lui si un teritoriu energiilor lui. A transforma inseamna a elibera. Antoine de Saint - Exupery

Lipsa unei socializari complete a tinerilor cu dizabilitati, face ca ei sa fie dependenti in mare masura de familie si de mediul scolar pe care l-au frecventat. Acest lucru se resimte cu preponderenta dupa varsta de 18 ani, cand ies din sistemul de invatamant si incearca sa se integreze profesional. Chiar daca ajung sa aiba un anumit grad de independenta, ei nu se pot descurca totdeauna fara sprijinul familiei. in general, dupa absolvirea anilor de scoala, parintii incearca sa rezolve aceasta problema, dar se lovesc mereu de faptul ca nu au acces la informatii de baza necesare parcurgerii acestui proces. Unde ma aflu? Cui sa ma adresez? Ce posibilitati am? Ce perspective exista? Iata doar cateva intrebari care framanta gandurile acestor persoane si la care, prin aceste randuri, incercam sa raspundem. Intentia noastra in elaborarea acestei brosuri a fost, in principal, de a intinde o mana de ajutor parintilor care au in ingrijire tineri cu dizabilitati si care cu siguranta intampina obstacole in incercarea de a oferi o viata normala copiilor lor. Totodata, ne adresam si specialistilor, celor care - prin natura meseriei - intra in contact cu aceasta categorie de persoane si care pot folosi brosura ca instrument de lucru pentru oferirea unui sprijin adecvat in integrarea socio-profesionala a tinerilor cu dizabilitati. Credinta care ne-a condus in realizarea brosurii rezida in faptul ca fiecare om trebuie sa tinda mereu spre autodepasire! El trebuie sa lupte impotriva obstacolelor... insa acest lucru se poate face doar daca exista buni indrumatori pe calea autocunoasterii si autodepasirii. Pornim de la conceptul ca orice copil are dreptul la educatie, in mod special copilul cu dizabilitati, si ca trebuie stimulat de mic pentru a se putea ajunge la un grad cat mai mare de recuperare sau chiar independenta acestuia. Aceasta cu atat mai mult cu cat, varsta adulta este inca o problema serioasa pentru o persoana cu dizabilitati severe, in ciuda faptului ca modul de intelegere al persoanelor normale fata de persoanele cu dizabilitati precum si atitudinea fata de problemele lor, au inceput sa se schimbe. Daca utilizarea brosurii va determina legaturi ce-l vor face pe individ sa simta ca exista si ca se poate exprima, si daca la capatul drumului parcurs impreuna o doza mai mare de optimism si determinarea de a actiona vor fi prezente in sufletul cititorului, atunci consideram ca ne-am atins scopul. Multumim cititorului pentru ca doreste sa ne auda. Multumim Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap pentru ca ne-a oferit sansa realizarii proiectului Impreuna pentru un alt drum Centrul de Zi Alternativa proiect care a dus la realizarea acestei brosuri. Si, in mod special, multumim specialistilor de la Scolile Speciale nr. 1, 6, 7, 8,10 si 11 care, prin participarea la seminarul Alternativa pentru integrare, ne-au ajutat sa adunam informatiile necesare elaborarii brosurii. Irina Laios Coordonator Programe Asociatia ALTERNATIVA 2003

INTEGRAREA PERSOANELOR CU HANDICAP IN SOCIETATE LEGISLATIE ROMANEASCA LEGISLATIE EUROPEANA


CONTEXTUL INTERNATIONAL
In tarile Uniunii Europene s-a parasit modelul traditional de incadrare in munca bazat pe o pregatire standard a persoanelor dintr-o categorie de handicap, si s-a pornit spre orientarea catre anumite tipuri de meserii (putine totusi la numar) accesibile insa a modul general. Modelul european de integrare in munca se orienteaza spre: Depistarea locurilor de munca disponibile existente in comunitatea locala si a celor care vor aparea pe piata muncii, acolo unde traieste persoana cu dizabilitati severe; Evaluarea individuala a persoanei cu dizabilitati severe facuta in raport cu cerintele locurilor de munca pe plan local; Selectarea din lista locurilor de munca si a meseriilor solicitate a acelora ale caror exigente pot fi indeplinite de persoanele cu dizabilitati. Astfel un tanar cu dizabilitati isi poate gasi locul de munca in functie de capacitatile sale, neafectate de deficienta. In concluzie, modelul european propune o orientare si integrare profesionala care sa puna in acord necesitatile de forta de munca din plan local pe de-o parte si posibilitatile, capacitatile de munca ale tanarului cu dizabilitati, pe de alta. Drepturile tinerilor cu dizabilitati sunt incluse in Conventia Drepturilor Copiilor, mai ales in art. 2 si art. 23. Articolul 2 face apel la State sa: respecte si sa asigure drepturile stabilite prin Conventie pentru fiecare copil din jurisdictia sa fara nici un fel de discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica, origine nationala, etnica sau sociala, dizabilitate sau alte statute. Articolul 23 acorda o atentie speciala necesitatilor copiilor, adolescentilor si tinerilor cu dizabilitati . Acestor tineri li se garanteaza: - dreptul la o viata decenta; - dreptul la educatie, formare si pregatire pentru deprinderile de viata si angajare; - acces la serviciile medicale; - acces la serviciile de sprijin si recreere; - dreptul la ingrijire speciala si asistenta corespunzatoare conditiilor copilului Dizabilitatile trebuie vazute ca facand parte din conditia umana. Multi indivizi se nasc cu dizabilitati. Statisticile ONU estimeaza ca numarul persoanelor cu dizabilitati mentale medii si severe se situeaza intre 10 si 20 milioane de

persoane. 80% dintre acestia provin din tarile in curs de dezvoltare. Se apreciaza ca in mediul rural rata dizabilitatilor printre adolescenti este mai ridicata. In prezent, pe plan international, se incearca trecerea de modelul vechi de mila la cel de drepturi ale omului, in care persoanele cu deficiente pot sustine ca au aceleasi drepturi si resurse ca si ceilalti membri ai societatii. In acest sens, au fost emise pe plan international o serie de conventii/acte legislative cu caracter universal, care au ca scop incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati si intarirea respectarii drepturilor omului in cazul acestora. Dintre acestea, cele mai importante sunt: 1. Conventia ONU asupra Drepturilor Copilului (1989) ratificata de 177 de tari din lume. - Toate drepturile ar trebui sa se aplice tuturor copiilor fara discriminare (Articolul 2) - Toate actiunile se vor face in interesul copilului (Articolul 3) - Dreptul fiecarui copil de a-i fi luata in considerare opinia, in privinta oricaror proceduri care il afecteaza (Articolul 12) - Cea mai deplina integrare posibila a copiilor cu dizabilitati (Articolul 28) - Invatamantul ar trebui sa pregateasca copilul pentru o viata activa si responsabila ca adult, si ar trebui sa urmareasca dezvoltarea talentelor si abilitatilor acestuia la potential maxim (Articolul 29) 2. Regulile ONU privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Dizabilitati (1993) - Tarile ar trebui sa recunoasca principiul egalitatii de sanse pentru copiii cu dizabilitati in scolile in care sunt integrati - Pentru a implementa invatamantul inclusiv, statele ar trebui sa aiba o strategie clar formulata, care sa fie inteleasa la nivelul scolii si al comunitatii - Ele ar trebui sa permita un curriculum flexibil precum si adaugiri si adaptari 3. Declaratia de la Salamanca si a Cadrului de Actiune (1994) adoptate de catre 92 de guverne si 25 de organizatii internationale in cadrul Conferintei Internationale despre Invatamantul celor cu Nevoi Speciale (1994) Scolile normale cu orientare inclusiva constituie cele mai eficace mijloace de: - Combatere a atitudinilor discriminatorii - Creare a unor comunitati primitoare - Construire a unei societati inclusive - Asigurare a invatamantului pentru toti - In plus, acestea asigura un invatamant eficace pentru majoritatea copiilor si maresc eficienta si in ultima instanta rentabilitatea intregului sistem educational.

CONTEXTUL NATIONAL
Si in tara noastra se fac eforturi spre adoptarea acestei orientari europene. Astfel, s-a modificat H.G.nr.844 din 2002 care mentiona meseriile pe tipuri si grad de handicap. Potrivit H.G.din 2004, scolile pot alege, in contextul orientarii scolare si profesionale, orice meserie pe care o considera necesara pentru pregatirea elevilor din scoala respectiva. Pentru invatamantul special se poate realiza cu aprobarea M.E.C. pregatirea profesionala si pentru alte categorii profesionale decat cele specificate in nomenclator, in functie de recomandarea Comisiei de expertiza a capacitatii de munca de pe langa directiile pentru dialog, familie si solidaritate judetene sau ale Municipiului Bucuresti. Ordinul M.E.C. privind aprobarea planului cadru al invatamantului pentru scoala de arte si meserii si invatamant special, precum si instructiunile pentru aplicarea acestui cadru prevede Curriculum in dezvoltare locala care da libertate scolilor, in adaptarea pregatirii profesionale in colaborare cu agentii economici locali. Curriculum in dezvoltare locala se elaboreaza in scoala cu participarea partenerilor locali pe baza standardelor profesionale existente. in acest fel legislatia aparuta in 2004 permite apropierea orientarii scolare si profesionale de standardele europene. Exista insa destul de multe probleme ce urmeaza a fi rezolvate. Astfel principalele obstacole pentru alegerea meseriilor in scolile de arte si meserii si in scoala speciala - cls.a IX-a si a X-a, in raport cu meseriile cerute in plan local pe piata muncii sunt: dificultati in dotarea scolilor de arte si meserii in raport cu noile meserii ce se vor integrate in profilul scolii; greutati in angajarea in scoala a personalului calificat pentru a preda cunostintele legate de noile meserii introduse; o alta dimensiune a schimbarii sistemului de orientare scolara si profesionala, o reprezinta stimularea creativitatii si a capacitatii intelectuale a elevilor cu dizabilitati senzoriale, prin programe speciale in meserii de varf, pentru a urma liceul, scoli postliceale sau universitati si ulterior pentru a ocupa locuri de munca deosebite in plan local. De exemplu, un tanar cu handicap motor al membrelor inferioare, dar cu intelect normal, poate lucra in programare pe calculator. In rezolvarea acestor probleme comunitatea locala poate avea un rol deosebit. La solicitarile insistente ale directorilor de scoli, primariile(care se ocupa de problemele scolilor) pot contribui cu sprijin material pentru infiitarea atelierelor speciale in care sa poata lucra si tineri cu dizabilitati. La infiintarea si dotarea unor astfel de ateliere pot contribui insa si parintii sau alte rude ale elevilor cu nevoi speciale, care au o situatie materiala foarte buna si 7

sunt interesati in infiintarea unor profile profesionale ce vor putea include si copii lor. In astfel de parteneriate pot fi antrenate si organizatii neguvernamentale si caritabile precum si biserica. Acestea pot sprijini fie organizatii ale persoanelor cu dizabilitati, fie scoli in care aceste persoane invata sau se pregatesc pentru o meserie, o ocupatie, fie institutii de ocrotire in care aceste persoane cu dizabilitati severe sunt internate. Apoi, la nivel social general o parte din bugetul tarii poate fi repartizata in scopul ajutorarii acestor oameni cu dizabilitati. La nivel national, legislatia in vigoare privind protectia persoanelor cu handicap se regaseste in urmatoarele documente: Constitutia Romaniei 2003, Art. Nr. 50 care afirma: Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor ORDONANTA DE URGENTA NR. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificarile si completarile ulterioare (Legea Nr. 519/2002) Capitolul VII Incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati - Incadrarea in munca a persoanelor cu handicap se face in conformitate cu legislatia generala a muncii, precum si cu dispozitiile speciale din acest act normativ. - Persoanele cu handicap pot fi angajate fie in cadrul unor entitati obisnuite (agenti economici, institutii publice, organizatii neguvernamentale), care vor amenaja locurile de munca ale acestora in scopul eliminarii impedimentelor de orice fel, fie in cadrul unitatilor protejate care la randul lor au obligatia de a asigura inlesnirile si adaptarile corespunzatoare. Tot prin aceasta lege, persoanei cu dizabilitati i se asigura si urmatoarele drepturi de protectie speciala la locul de munca: - perioada de proba de angajare, platita, de cel putin 45 de zile lucratoare - un preaviz platit, de minimum 30 de zile lucratoare, acordat la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului din motive neimputabile acestora - posibilitatea de a lucra mai putin de 8 ore pe zi, in conditiile legii, in cazul in care beneficiaza de o recomandare medicala in acest sens

Strategia Nationala a ANPH in perioada 2006-2013 privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania (in curs de aprobare) Sanse egale pentru persoanele cu handicap - catre o societate fara discriminari Strategia constituie platforma tuturor actiunilor viitoare ale ANPH in sensul protectiei si integrarii sociale ale persoanelor cu handicap din Romania si este centrata pe persoana cu handicap, considerata cetatean cu drepturi si obligatii depline. Scopul Strategiei este asigurarea exercitarii totale a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor cu handicap in vederea cresterii calitatii vietii acestora. Alegerea este conceptul care sta la baza strategiei, prin aceasta intelegandu-se faptul ca persoana adulta cu handicap are posibilitatea de a lua hotarari privind viata sa, de a-si gestiona bugetul personal complementar si de a-si alege serviciile de care are nevoie precum si furnizorii lor, in baza unor contracte individuale de servicii. Reprezentantul legal al persoanei cu handicap va decide in numele si interesul acesteia numai in conditiile expres prevazute de lege. (vezi O.G.U. 102/1999) Respectarea drepturilor si demnitatii persoanelor cu handicap, prevenirea si combaterea discriminari, egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap, egalitatea de tratament, solidaritatea sociala, responsabilizarea comunitatii, adaptarea societatii la persoana cu handicap si nu adaptarea acesteia la societate, interesul persoanei cu handicap, abordarea integrata, implicarea societatii civile sunt principiile care stau la baza Strategiei ANPH. Obiectivele fundamentale sunt: 1. Cetateni activi care au posibilitatea de a alege si isi pot controla viata (cresterea capacitatii institutionale si administrative, participare activa si acces la serviciile sociale, consolidarea parteneriatului public privat; accesibilizarea mediului fizic, informational, a transportului si locuintelor; corelarea sistemului de protectie a copilului cu handicap cu cel al adultului cu handicap) 2. Sprijin pentru familiile care au in componenta persoane cu handicap (identificarea nevoilor de sprijin familial; asigurarea serviciilor de sprijin familial) 3. Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca pentru persoanele cu handicap (Sprijin timpuriu efectiv-inclusiv prin dezvoltarea sistemului educational de la varsta timpurie corelata cu nevoile identificate in vederea cresterii gradului de incluziune sociala; implicarea angajatorilor; imbunatatirea sistemului educational si de formare profesionala; imbunatatirea serviciilor de sprijin in vederea angajarii si crearea serviciilor de sprijin al persoanelor cu handicap la locul de munca)

Legea Nr. 116/2002 - privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale - creeaza importante instrumente de sprijin pentru tinerii aflati in dificultate si confruntati cu riscul excluderii profesionale. Integrarea scolara a copiilor/tinerilor cu handicap Actiunile prioritare ale Ministerului Educatiei si Cercetarii sunt: - Promovarea si asigurarea drepturilor pentru toti copiii - Identificarea unor noi modalitati practice de implementare a principiului egalitatii de sanse Principiile pe care se bazeaza activititatile MEC sunt: - Dreptul tuturor la educatie si sansele unui acces egal - Copiii cu CES au nevoie de un sprijin suplimentar pentru a se integra in scolile obisnuite - Scolile speciale sunt o alternativa numai atunci cand scolile obisnuite nu pot face o oferta adecvata

Integrarea pe piata muncii a persoanei cu dizabilitati Facilitatile acordate persoanelor cu handicap din Romania in ceea ce priveste incadrarea in munca sunt reglementate prin: Legea 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca In capitolul IV, Sectiunea 3 Stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor, se precizeaza urmatoarele: - Angajatorul primeste pe o perioada de 18 luni, pentru fiecare absolventpersoana cu handicap pe care o angajeaza, o suma lunara reprezentand 1,5 salarii minime brute pe tara in vigoare. Aceasta facilitate este acordata cu obligatia mentinerii raporturilor de munca / serviciu pe o perioada de cel putin 3 ani de la data incheierii contractului. - Angajatorul cu sub 100 de angajati care incadreaza in munca persoane cu handicap primeste pentru fiecare persona angajata din aceasta categorie o suma egala cu un salariu minim brut pe tara in vigoare, avand obligatia mentinerii raporturilor de munca / serviciu pe o perioada de cel putin 2 ani de la data incheierii contractului. Legea 343/15.07.04 Prin aceasta lege agentii economici care au cel putin autoritatile si institutiile publice care au minim 25 de functii obligati sa angajeze intr-un procent de cel putin 4% din angajati/din numarul de functii contractuale prevazute in persoane cu handicap cu contract individul de munca. 75 de angajati, contractuale sunt numarul total de statul de functii,

10

OPORTUNITATI DE INTEGRARE PE PIATA MUNCII


Daca aveti nevoie de personal pentru curatenie, bucatarie, munci necalificate, tamplarie precum si alte activitati, persoanele cu dizabilitati intelectuale reprezinta un potential valoros. Scopul nostru este sa va oferim, prin acest material informativ si prin serviciul de angajare in munca asistata al Centrului de Zi Alternativa, sprijin pentru a reusi sa profitati de cunostintele, abilitatile si experienta pe care persoanele cu dizabilitati intelectuale le au de oferit atunci cand este vorba de angajare in munca. Va prezentam mai jos cateva din avantajele firmelor care angajeaza persoane cu dizabilitati: - facilitati fiscale reprezentate de salariile primite - imbunatatirea imaginii firmei - forta de munca disciplinata - forta de munca dispusa sa faca munca repetitiva - salarii rezonabile Avantajul competitional al persoanelor cu dizabilitati intelectuale pe piata muncii consta dintr-o serie de particularitati si anume: Reprezinta o forta de munca importanta Au abilitati specifice Sunt potrivite pentru munca ce presupune rutina mare Nu se plictisesc repede In multe cazuri sunt mai productivi decat oamenii fara dizabilitati Motivatie crescuta in raport cu ceilalti oameni Nu creeaza conflicte Handicapul in sine nu este un obstacol in calea angajarii Sunt mai putin interesate de schimbarea locului de munca Sunt foarte punctuali si nu lipsesc nemotivat, avand o constiinta a muncii foarte dezvoltata Asigura o imagine pozitiva a companiei Multe din problemele de integrare socio-profesionala a tinerilor cu handicap/ dizabilitati severe pot avea cauze multiple din care mentionam: Lipsa integrarii timpurii (varsta mica) in scoli speciale a acestor copii; Existenta unei slabe, relative sau ineficiente comunicari si colaborari a familiilor acestor copii cu gradinita si scoala speciala; O slaba informare a parintilor cu privire la posibilitatile oferite de comunitate pentru acesti tineri; O orientare scolara si profesionala defectuoasa; O paleta restransa de meserii, ocupatii din care acesti tineri pot alege; Lipsa atelierelor protejate;

11

Mentalitatea ce genereaza o atitudine rezervata din partea angajatorilor fata de persoane cu dizabilitati severe; Imposibilitatea participarii cu sanse egale fata de concurentii normali, la concursurile pentru ocuparea unui loc de munca a tinerilor cu dizabilitati. Cu privire la meseriile, ocupatiile catre care se pot orienta acesti tineri, trebuie mentionat faptul ca unii din acesti tineri cu dizabilitati severe nu pot invata si practica o meserie, dar pot efectua numai anumite operatii ce tin de o meserie sau ocupatie. De exemplu cei cu dizabilitati severe de intelect, din atributiile unei menajere pot face urmatoarele: maturat, sters podelele, sters praful, stergerea meselor, aranjarea patului, curatirea toaletelor, etc. Din gradinarit vor putea efectua strangerea pietrelor sau a crengilor, incarcarea pietrelor intr-o roaba, intoarcerea si incarcarea fanului, recoltarea anumitor legume ca sfecla de zahar, morcovi, porumb, etc.. Integrarea profesionala trebuie sa tina cont de acest aspect. Integrarea profesionala a tinerilor cu dizabilitati trebuie sa raspunda urmatoarelor principii: 1. Principiul normalizarii care se refera la accesibilizarea situatiilor si conditiilor vietii cotidiene, astfel incat, persoana cu dizabilitati sa traiasca conform standardelor dupa care traiesc majoritatea membrilor normali ai societatii. 2. Principiul dezvoltarii care se refera la faptul ca toti copiii si adultii cu dizabilitati sunt capabili de crestere, invatare si dezvoltare. 3. Principiul dezinstitutionalizarii care se refera la cresterea independentei institutiilor si dezvoltarea nivelului serviciilor pentru a putea asigura mentinerea persoanelor cu dizabilitati in mijlocul societatii. Problemele pe care le ridica in fata tinerilor cu dizabilitati severe integrarea lor socio-profesionala sunt: Necesitatea proiectarii si implementarii unor programe nationale de pregatire profesionala a acestor tineri in functie de potentialul lor si de cerintele economice ale zonei. Diversificarea nomenclatorului de meserii, profesii, ocupatii astfel incat sa se asigure o cat mai diversificata paleta de meserii conforme cu disponibilitatea persoanelor cu dizabilitati si cu cerintele pietiei de munca din zona respectiva. Imbunatatirea cadrului legislativ cu normative care sa prevada explicit dreptul de integrare sociala a tinerilor cu dizabilitati. Activitati de informare a adolescentilor cu dizabilitati, a familiilor acestora privind dreptul si conditiile de incadrare in munca a persoanelor cu dizabilitati. Aceasta informare va fi facuta prin consiliere de catre scoala sau serviciile de asistenta sociala de la nivel local. Activitati de informare a agentilor economici privind dizabilitatea si implicatiile pe care aceasta le are in cazul angajarii in munca a persoanleor cu dizabilitati.

12

Asigurarea dreptului si conditiilor de munca redusa pentru persoanele cu dizabiltati fapt ce ar oferi posibilitatea, pentru aceste persoane, de a presta o activitate conforma cu capacitatile lor, cu disponibilitatea lor de efort. Diversificarea ofertei de servicii prin infiintarea unor centre de terapie ocupationala (ateliere protejate) sprijinite de catre comunitate (organizatii nonguvernamentale, fundatii, biserica, scoala). Accesibilizarea fizica a institutiilor economice astfel incat accesul fizic sa nu mai fie o bariera pentru persoanele cu dizabilitati. Asigurarea ergonomiei muncii pentru persoanele cu dizabilitati, de catre persoane specializate. Cresterea comunicarii si colaborarii intre institutiile responsabile pentru a se elabora politici si practici coerente in masura sa asigure integrarea sociala si profesionala a acestor tineri, sporirea posibilitatilor lor de a se intretine, de a fi independenti.

1. PREGATIREA PENTRU INTEGRAREA PE PIATA MUNCII Persoanele cu handicap sunt privite ca fiind fragile, inapte in a presta un serviciu care sa aduca profit angajatorului. De aceea, integrarea lor pe piata fortei de munca, includerea lor in societate, este deseori considerata ca imposibila sau inutila. Insa, ca orice fiinta umana si in calitate de fiinte umane, persoanele cu dizabilitati au dreptul la oportunitati de integrare sociala si profesionala, care sa le ofere sansa de a atinge un grad optim de independenta. Dar pentru a fi integrati, ei trebuie sa capete deprinderi care sa-i faca capabili sa-si gaseasca un loc de munca. Marile probleme globale depistate de experti privind persoanele cu dizabilitati sunt: prejudecatile, izolarea sociala si discriminarea. In intreaga lume, marea majoritate tinerilor cu dizabilitati nu urmeaza o scoala. Potrivit statisticilor UNESCO doar 3% dintre ei stiu sa scrie si sa citeasca; pentru fete procentul este de 1%. Cauzele pot fi multiple : - elevii cu dizabilitati sunt considerati factori perturbatori si sunt trimisi acasa; - se considera ca acesti tineri nu pot face fata stresului invatarii; - alteori sunt stigmatizati si nu trebuie sa apara des in public; - parintii sunt prea saraci si isi trimit la scoala doar copiii normali; Motivul principal pentru care aceste persoane sunt excluse de la o forma de invatamant este parerea familiilor lor si a societatii ca efortul de a-i educa este zadarnic, educatia lor fiind vazuta ca o investitie inutila. Chiar si atunci cand sistemele de educatie exista, serviciile si atentia acordate nu le permit persoanelor cu dizabilitati acelasi nivel de educatie ca si colegilor fara dizabilitati.

13

Scolarizarea, pentru marea majoritate a tinerilor cu dizabilitati din intreaga lume, se termina la jumatatea adolescentei; dupa aceasta, marea majoritate a baietilor si fetelor vor lucra in cadrul casei. Astfel, riscul de somaj este mai ridicat la aceasta categorie. Intrand pe piata fortei de munca cu o educatie redusa si cu deprinderi minimale sau inexistente, tinerii cu dizabilitati se lovesc de mari dificultati in a-i concura pe cei fara dizabilitati. Deficietele lor intelectuale limiteaza optiunile pentru alegerea unui loc de munca, iar prejudecatile sociale pot limita si mai mult numarul de patroni care sa-i angajeze. La locul de munca tinerii cu dizabilitati au voie sa greseasca in foarte mica masura. Daca dau gres la prima angajare si sunt concediati, sunt etichetati ca incapabili si li se refuza o noua sansa. Milioane de tineri cu dizabilitati lucreaza departe de casa, prestand treburi gospodaresti sau cersind. Alte milioane lucreaza multe ore in activitati familiale sau ferme. Ei gatesc, fac curat, ingrijesc persoane in varsta, au grija de gradini. Din nefericire problematica tinerilor cu dizabilitati severe se regaseste si la noi. Absolventii claselor a VIII-a cu dizabilitati severe, in marea lor majoritate nu mai sunt cuprinsi intr-o forma de scolarizare sau profesionalizare si de cele mai multe ori raman in familie, acest lucru cauzand in mod evident regresul lor social. In ultimii ani au aparut incercari, inca timide, de cuprindere a acestora in forme de scolarizare pentru o profesionalizare minima. Exista si la noi organizatii nonguvernamentale si asociatii care incearca sa initieze si sa deruleze programe de scolarizare a tinerilor cu handicap sever, dar ele se lovesc de o legislatie care nu le permite acest lucru decat daca sunt afiliate unei institutii de invatamant (scoli). Este nevoie ca aceste asociatii sa organizeze in cel mai scurt timp ateliere protejate in care tinerii cu handicap sever sa deprinda abilitatile necesare exercitarii unei meserii dupa posibilitatile fiecaruia. Pentru realizarea acestora este nevoie de o finantare adecvata si de o reala implicare a comunitatii locale. Existenta persoanelor cu dizabilitati si a intregii societati va fi mai bogata daca societatea le va permite sa isi dezvolte viata la potential maxim. Necesitatile lor vor fi privite ca o problema atata timp cat nu vor fi vazute ca un beneficiu.

14

2. INTEGRAREA PE PIATA MUNCII Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca In anul 1998, prin Legea nr. 145/1998, Guvernul Romaniei a infiintat Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca. ANOFM este un furnizor de servicii pentru persoanele in cautarea unui loc de munca dintre care mentionam: - consilierea profesionala - cursurile de formare profesionala - medierea muncii - subventionarea locurilor de munca in care sunt incadrate persoane din randul categoriilor defavorizate ale populatiei Serviciile sale se adreseaza somerilor si agentilor economici iar principalul sau obiectiv este cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si implicit scaderea ratei somajului. Pentru organizarea si coordonarea activitatilor specifice la nivel judetean si la nivelul municipiului Bucuresti, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are in subordine 42 agentii constituite la nivel judetean si la cel al Municipiului Bucuresti, 180 de agentii locale, toate unitati cu personalitate juridica. Agentiile judetene pot infiinta subunitati de furnizare a serviciilor de ocupare a fortei de munca. I. Programul de Ocupare a Fortei de Munca In scopul includerii pe piata muncii a cat mai multe persoane, ANOFM initiaza anual, pe baza unei strategii, un Program de ocupare a fortei de munca.

In anul 2004, in urma implementarii acestui program, s-a realizat incadrarea in munca a unui numar total de 548.932 persoane, din care 874 persoane cu handicap dupa cum urmeaza: - 303 persoane prin subventionarea locului de munca; - 433 persoane cu contract de munca pe perioada nedeterminata, dar fara subventionarea locului de munca; - 138 persoane cu contract de munca pe perioada determinata. Ponderea persoanelor cu handicap incadrate in munca pe perioada nedeterminata (736) in totalul persoanelor cu handicap incadrate in munca (874) este de 84,21%. Iar la cursurile de formare profesionala organizate in cursul anului 2004 au participat 28.032 persoane iar aproximativa 10.182 dintre acestea au apartinut grupurilor defavorizate pe piata de munca. Numarul persoanelor cu handicap participante la aceste cursuri a fost de 21.

15

Pentru 2005, unul dintre principalele obiective ale Programului ANOFM de ocupare a fortei de munca este reducerea somajului in randul persoanelor cu nevoi speciale prin masuri de stimulare a angajatorilor care incadreaza someri cu varste de peste 45 ani, intretinatori unici de familie, persoane cu handicap. Printre masurile prevazute a se implementa in 2005 prin acest Program mentionam: acordarea de servicii gratuite de mediere pe locurile de munca vacante sau nou create printr-o activitate curenta de calitate constand in: - furnizarea de informatii privind locurile de munca disponibile si punerea in legatura a persoanelor in cautarea unui loc de munca cu angajatorii, - intocmirea pentru fiecare persoana a unui plan individual de mediere, - preocuparea sporita pentru actiuni de selectie in conformitate cu cerintele locurilor de munca, - organizarea bursei generale a locurilor de munca sau a burselor specializate pentru anumite grupuri tinta (absolventi, femei, persoane de etnie roma, persoane cu handicap, studenti, persoane disponibilizate colectiv, persoane cu varsta de peste 45 ani); acordarea de stimulente angajatorilor pentru incadrarea persoanelor cu handicap, astfel acordand sanse egale pe piata muncii persoanelor cu nevoi speciale; De asemenea, Programul de ocupare a fortei de munca pentru anul 2005 vizeaza in mod special ocuparea a 9965 de persoane apartinand grupurilor defavorizate pe piata muncii, din care 980 sunt persoane cu handicap

II. Planul national de formare profesionala Pentru anul 2005, se va asigura organizarea unui numar total de 2.300 cursuri de formare profesionala pentru persoanele care beneficiaza de gratuitate, prin formele de pregatire prevazute de Legea nr.76/2002, respectiv de initiere, (re)calificare, perfectionare, specializare. Cursurile se vor organiza de catre compartimentele de formare profesionala din cadrul agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de munca - cu furnizori privati (1344 cursuri), prin centrele de formare profesionala proprii (613 cursuri), prin cele trei fundatii romano-germane (58 cursuri) si prin cele sase centre regionale de formare profesionala a adultilor (285 cursuri). La nivel national vor fi cuprinsi la cursuri 39.235 someri. Programele de formare profesionala pentru anul 2005 organizate prin agentiile pentru ocuparea fortei de munca, se adreseaza si unor categorii defavorizate pe piata fortei de munca. Dintre cele 28.859 de persoane din aceasta categorie planificate a urma aceste cursuri, 160 sunt persoane cu handicap.

16

III. Programul de ocupare a persoanelor marginalizate social 2005 Conform Legii Nr 116/2002, Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca ii revine rolul de a realiza un acompaniament social personalizat, prin intermediul agentiilor pentru ocuparea fortei de munca judetene si a municipiului Bucuresti, in scopul facilitarii accesului persoanelor marginalizate social la un loc de munca prin incheierea unor contracte de solidaritate. Prin aceste contracte, agentiile se obliga sa acorde tinerilor servicii de mediere si consiliere profesionala, sa identifice angajatori de insertie si locuri de munca potrivit pregatirii tinerilor care fac obiectul legii, sa-i plaseze pe locurile de munca identificate Prin acest program, ANOFM isi propune implementarea unor actiuni concrete cu scopul incadrarii la nivel national a 2.500 persoane marginalizate IV. Bursa locurilor de munca pentru persoanele cu handicap Pentru a facilita accesul persoanelor cu handicap la locurile de munca vacante, ANPH organizeaza anual Bursa locurilor de munca pentru persoanele cu handicap. In urma organizarii acestei actiuni, in anul 2004, au participat 875 agenti economici care au oferit 11.185 locuri de munca si au fost selectate in vederea angajarii 1.997 persoane cu handicap. In 2005 Bursa a fost organizata la nivel national, in 56 de agentii pentru ocuparea fortei de munca judetene si locale. In prezent, la nivel national, au fost identificate 6.824 locuri de munca pentru persoanele cu handicap repartizate astfel, dintre care 795 de locuri de munca sunt destinate persoanelor cu studii superioare, de lunga si scurta durata. Au participat 690 de agenti economici. Cele mai multe locuri de munca sunt oferite in:

Bucuresti (1.461) Brasov (454) Buzau (366) Ilfov (307) Sibiu (291)

Arges (270) Calarasi (246) Olt (242) Prahova (241) Dolj (206) Bacau (201)

Teleorman (196) Braila (194) Valcea (193) Iasi (176)

17

Principalele ocupatii pentru care sunt oferite locuri de munca sunt:


confectioner textile (926) confectioner imbracaminte (570) operator (285) confectioner incaltaminte (182) tamplar (173) sudor (155)

zidar (120) manipulant (103) croitor (80) dulgher (78) maturator strada (76)

Principalele ocupatii pentru persoanele cu studii superioare sunt:


inginer in diverse ramuri de activitate (234) economist (149) inspector financiar-bancar (93) contabil (64)

farmacist (37) analist (8) automatist (5) arhitect (4)

Oferta de locuri de munca se adreseaza unei largi varietati de tipuri de handicap:


locomotor (1.828) hipoacuzic (1.175) fizic (617) usor (509)

somatic (456) auditiv (365) asociat (156) senzorial (97)

surdo-mut (96) psihic usor (40)

V. Servicii de consiliere pentru persoanele cu dizabilitati Scopul lor consta in dezvoltarea capacitatii agentiilor pentru ocuparea fortei de munca de a furniza servicii de consiliere si mediere pentru un grup cu nevoi speciale, acordand atentie si colaborarii cu agentii economici, care urmeaza sa incadreze persoane din aceasta categorie. Prin aceste servicii de consiliere pentru persoanele cu dizabilitati se urmareste: - sporirea sanselor de ocupare a persoanelor cu dizabilitati din Romania - modificarea atitudinii societatii cu privire la integrarea sau reintegrarea socioprofesionala a persoanelor cu handicap, in general, si a reprezentantilor ei (institutii, persoane valide, angajatori) Astfel, au fost infiintate 8 centre pilot de consiliere a persoanelor cu dizabilitati in cele 8 regiuni de dezvoltare (Iasi, Focsani, Pitesti, Slatina, Resita, Cluj-Napoca, Sibiu si Bucuresti). Acestea au au fost amenajate corespunzator pentru accesul persoanelor cu handicap locomotor si urmeaza sa fie dotate cu echipament specific.

18

ROLUL FAMILIEI IN INTEGRAREA SOCIALA SI


PROFESIONALA A TINERILOR CU HANDICAP
Orientarea sociala si profesionala a unei persoane cu dizabilitati este un proces continuu in care sunt implicati mai multi factori, prin care se incearca adaptarea dintre mediul scolar si profesional si abilitatile individului in cauza, urmarind evolutia acestuia in sensul integrarii optime in societate. Rolul parintilor in parteneriatul Scoala - Famile In cazul copilului cu deficiente, procesul de invatare, inceput cat mai timpuriu posibil, orientat si structurat cat mai clar si eficient in functie de abilitatile individuale, il poate ajuta sa-si compenseze problemele si sa se adapteze relatiilor individuale si sociale. Cand mediul de viata al copilului nu este suficient de stimulativ, copii pot intampina dificultati, neputand sa-si construiasca la timp capacitatile necesare invatarii si dezvoltarii. Iar mediul familial este determinant pentru foarte multe din experientele copilului. De aceea, parintii trebuie sa se implice permanent in activitatile educative desfasurate si de catre scoala. Modul de interrelationare parinti profesori este foarte important pentru formarea si instruirea individului. O relatie buna intre cele doua institutii, scoala familie, este numai in avantajul acestuia. In cadrul parteneriatului Scoala Familie / Parinti Profesori, familia trebuie sa isi asume urmatoarele sarcini: De informare, in sensul ca familia detine si trebuie sa impartaseasca informatiile cele mai utile si cele mai importante despre copil/tanar, necesare in procesul de orientare. De asigurare a continuitatii educatiei oferite in cadrul scolii, deoarece familia ocupa primul loc in ierarhia factorilor de influenta asupra orientarii persoanei cu dizabilitati De a contribui la dezvoltarea serviciilor educative. Atitudinea educativa a familiei este efcienta numai atunci cand scopul sau se inscrie pe aceeasi linie cu al scolii, cand exista o concordanta in privinta obiectivelor urmarite. Pentru a influenta pozitiv dezvoltarea propriilor copii, familiile trebuie sa dispuna de pregatirea si intelegerea necesara. Atunci cand acestea lipsesc, parintii trebuie sa beneficieze cat mai din vreme posibil de consiliere competenta din partea unor specialisti. Ei trebuie ajutati sa aiba o atitudine rationala fata de proprii copii cu probleme, adica sa nu le ignore problemele sau sa ii supraprotejeze.

19

Supraprotejarea si dezinformarea inamici ai integrarii Persoanele cu dizabilitati se confrunta inca din momentul diagnosticarii cu anumite asteptari din partea celor din jur, un set de idei prestabilite despre ce este o persoana cu dizabilitati si cum ar trebui sa se comporte. Primii factori care influenteaza viata majoritatii acestor persoane sunt parintii. Majoritatea parintilor care au copii cu dizabilitati sunt sanatosi, sau cel putin nu au aceleasi dizabilitati cu ale copilului lor. De aceea, poseda foarte putine cunostinte asupra problemelor pe care le intampina. Ei pot detine stereotipuri de dizabilitati, sau informatii gresite despre dizabilitate in general sau, in mod particular, despre dizabilitatea copilului. Iar acest lucru le afecteaza atitudinea fata de situatia copilului lor. Desigur ca, chiar si numai din grija fata de bunastarea copilului, nu multi parinti vor reactiona cu un total sange rece la descoperirea dizabilitatii copilului lor. Acest lucru este perfect rezonabil si mai putin probabil sa determine o cantitatea exceptionala de rau copilului daca parintii sunt capabili sa depaseasca anxietatile initiale, acceptand dizabilitatea copilului lor si muncind pentru a-l sustine. Adultii cu dizabilitati care astazi sunt capabili sa lupte impotriva nedreptatilor cu care se confrunta, datoreaza acest lucru parintilor lor care le-au demonstrat ca acest lucru este posibil. Dar unii parinti nu reusesc sa trateze astfel situatia. Spre expemplu, pot deveni supraprotectivi, nelasandu-si copii sa ia parte la activitati care contravin dizabilitatii lor (un copil fara un picior sa joace fotbal). In mod inevitabil, aceasta atitudine determina copilul sa se simta diferit de ceilalti, astfel cauzandu-i un rau psihologic constientizand acest lucru ca fiind negativ. Astfel de supra-protejari, desi poate nu sunt constient manifestate, sunt reactii daunatoare fata de un copil cu dizabilitati. O alta atitudine daunatoare este sentimentul de vinovatie prezent mai ales acolo unde copilul s-a nascut cu dizabilitate si nu a fost dobandita in urma unui accident, de exemplu. In acest caz, parintii se simt oarecum responsabil de situatia copilului lor. Un asemenea sentiment, desi irational, nu este usor de evitat mai ales in zonele in care presiunile sociale isi spun cuvantul (dizabilitatea este adesea considerata uneori ca o pedeapsa pentru pacatele parintilor). Multi parinti care au acest sentiment reactioneaza incercand sa gaseasca altceva pe care sa dea vina, mai ales atunci cand pare sa existe o posibilitate de a nega ca copilul s-a nascut cu o asemenea dizabilitate. Refuzul de a recunoate dizabilitatea copilului este, de asemenea, o atitudine extrem de daunatoare acestuia. Cauza poate fi ori incapacitatea de a face fata situatiei sau frica de reactiilor celor din jur. Adesea acestea sunt indeaproape legate. Insa, indiferent de cauza, cert este ca copilul in cauza va fi cu siguranta afectat de aceasta atitudine. E aproape sigur ca va creste cu sentimentul ca dizabilitatea sa este ceva de care sa-i fie rusine, cu constientizarea faptului ca familiei sale ii e rusine de ea si va invata astfel ca nu trebuie sa o mentioneze vreodata. Expus pe toata perioada copilariei unor asemenea atitudini, probabil ca

20

le va interioriza fiind astfel nevoit ca in viata de adult sa traiasca consecintele acestora. Dar chiar si cei mai ingaduitori si sustinatori dintre parinti, daca nu au nici un handicap, este putin probabil sa fie capabili sa evite oprimarea copiiilor fapt care duce la lipsa unei identitati culturale. Membrii celor mai oprimate grupuri au parinti cu care isi impartasesc oprimarea si factorul determinant al acesteia, oricare ar fi acela. Ei sunt inconjuranti de adulti luati drept model a ceea ce oameni asemeni lor pot deveni. Insa acest lucru nu se aplica la majoritatea persoanelor cu dizabilitati. In mod normal acestia, mai ales copii, nu detin nici o urma de identitate culturala. Aceasta stare de fapt ii izoleaza si ii face mai putin capabili de a rezista tentativelor de a coopera cu lucruri pe care poate le-ar fi respins daca s-ar fi simtit mai puternici in dizabilitatea lor. Am facut aici o paralela cu alte grupuri oprimate deoarece multe dintre problematicile implicate in ambele cazuri sunt identice. Pentru ca parintii sanatosi nu detin o experienta personala in a avea o dizabilitate, si pentru ca probabil - detin in schimb stereotipuri despre felul de a fi al copilului lor cu dizabilitati si despre capacitatile sale, este foarte posibil ca ii vor subestima aptitudinile si vor face false presupuneri asupra tipului de viata pe care copilul il va trai. Unul dintre efectele acestei situatii poate fi acela ca parintii isi adapostesc copii prea mult. Iar aceasta atitudine este generata in mod special de ideea generala dar gresita - ca copilul cu handicap nu este la fel de puternic emotional ca oamenii normali si de aceea trebuie sa fie protejat de viata, de loviturile, caderile si urcusurile ei. Desi intentiile sunt in general din cele mai bune, dar complet ilogice, a proteja tanarul cu dizabilitati de etapele normale prin care oamenii trebuie sa treaca in viata pana la maturizare (a avea prieten/prietena, a infrunta dezamagiri etc) inseamna de fapt a-l forta sa ramana imatur, a-l depriva de dreptul de a se maturiza. Si exact aceasta imaturitate - care, prin abordarea de catre parinti a unui alt tip de atitudine, ar putea fi evitata - e folosita de acestia drept justificare pentru supraprotejarea pe care o ofera copilului: E prea imatur pentru a face fata unei asemenea situatii!. Ei insa esueaza a vedea ca copilul lor deja face fata unei situatii care probabil este de zeci de ori mai mare decat suma tuturor siituatiile pe care o persoana normala le infrunta pe drumul vietii. Parintii, in mod special parintii cu copii a caror dizabilitate a fost diagnosticata relativa recent si care, in consecinta, au invatat foarte putin din experienta, pot fi mai ales vulnerabili la informatii eronate. Dezinformarea si atitudinile care sugereaza teama joaca un rol semnificativ in determinarea persoanei cu handicap de a-si accepta si asuma un rol in cadrul societatii. Parintii unei astfel de persoane sunt in general - purtatori neintentionati de asteptari oprimante care le-au fost prezentate ca informatii reale si care, venind de la presupusi profesionisti, mai mult ca sigur vor fi acceptate ca atare.

21

Parintii trebuie sa inlature ideea apriori si eronata conform careia copilul cu dizabilitati este foarte putin probabil sa joace vreun rol in societate si dimpotriva sa pastreze permanent viu in minte interesele copilului si sa actioneze in concordanta cu acestea. Altfel este foarte probabil ca vor asigura copilului o crestere in care sentimentul ca este altfel decat ceilalti oameni nu numai in dizabilitatea de care sufera ci si in presupuse inaptitudini.

DE CE COMUNITATE S-AR IMPLICA IN INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA A PERSOANELOR CU DIZABILITATI


Dezideratul de la care trebuie sa pornim este acela ca persoanele cu dizabilitati sunt cetateni cu drepturi depline pentru care asigurarea unui loc de munca inseamna nu numai un trai decent pentru ei si familiile lor, ci si o necesitate obiectiva a intregii societati romanesti. Persoanele cu dizabilitati reprezinta un grup politic si economic foarte important la ora actuala, in conditiile in care Romania se pregateste sa intre in Uniunea Europeana. Dizabilitatea este o problema a intregii comunitati si nu trebuie ignorata. Trebuie sa tinem seama de avantajele angajarii: imbunatateste situatia financiara a persoanelor cu dizabilitati contribuie la socializare si la cresterea numarului de cunostinte si, de ce nu, de prieteni contribuie la cresterea stimei de sine persoana cu dizabilitati plateste taxe si impozite catre societate si nu mai depinde de sistemul de asistenta sociala.

22

ROLUL ONG-URILOR IN INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA


Exista in Romania numeroase organizatitii care au ca misiune promovarea integrarii socio-profesionala a persoanleor cu dizabilitati, combaterea discriminarii, promovarea drepturilor omului sau alte domenii asemenea. Prezenta lor in societate nu poate fi decat un beneficiu reprezantand cetatenii in relatiile cu statul si devenind partener cu acesta la administrarea problemelor societatii. In esenta, caracterul acestor organizatii este de caritate sau de promovare a caritatii. Astfel, ele isi asuma si indeplinesc sarcini care sunt considerate necesare si vazute ca absente la o persoana cu dizabilitati, incercand astfel suplinirea dizabilitatilor. Si totul porneste, ca si in cazul parintilor sau a societatii, de la o imagine apriori si uneori eronata asupra a ceea ce o persoana cu dizabilitati este si asupra aptitudinilor pe care le poseda. Din pacate, stereotipurile isi joaca bine rolul si in acest caz. Doua sunt problemele pe care le-am identificat pana in prezent la felul in care organizatiile se relationeaza vis--vis de persoanele cu dizabilitati le-am numi mai degraba greseli de abordare. Mai intai, ele comporta fata de beneficiari o atitudine care sa tinde sa devina supraprotectoare, sustinandu-i material fara a-I incuraja si sustine sa actioneze pentru a-si imbunatati pe cont propriu situatia materiala. Sau incurajand crearea unui mediu pe cat posibil lipsit de intemperiile lumii, creindu-le intr-o anumita masura dependenta fata de aceste institutii si refuzandu-le astfel dreptul la maturitate si la dezvoltarea unor abilitati necesare integrarii lor sociale. Situatia poate fi descrisa in termeni cauza-efect. Nu va fi niciodata posibil a obtine efectul dorit, atat timp cat nu se incearca cel putin a remedia daca nu a inlatura cauza care-l determina. Dizabilitatea este vazuta ca handicap in masura in care aceasta impiedica individul sa-si asume roluri in cadrul unei societati. Este vorba deci de lipsa unor aptitudini vazute ca normale si necesare pentru o persoana in dezvoltarea unor relatii sociale. Persoanele cu dizabilitati sunt private de unadoua din aceste aptitudini. Insa a le scoate in evidenta si a incerca suplinirea lor ignorandu-se dezvoltarea abilitatilor/talentelor pe care le detin nu insemna a-I ajuta sa se integreze ci a-i priva de acest drept determinand adancirea si chiar sporirea handicapului. De exemplu, natura lipseste o persoana de simtul vazului dar nu si de simtul comunicarii si chiar o compenseaza printr-un dezvoltarea altor simturi cum ar fi cel tactil. Dar ea va dezvolta cu siguranta handicap si in cazul acestor simturi, atat timp cat va fi privita altfel, cat va fi vazuta ca inapta social si profesional, cat nu va fi incurajata sa si le dezvolte. O alta greseala intalnita in activitatile ONG-urilor este felul in care se abordeaza problema dizabilitatilor atunci cand vor sa atraga sustinerea si simpatia comunitatii. In incercarea de a sensibiliza comunitatea, organizitiile se adreseaza 23

acesteia apeland intr-un fel sau altul la sentimentul de mila fata de dizabilitate si intentionand dezvoltarea acestuia. Insa mila starneste caritate care, atunci cand e in exces, este daunatoare individului cu dizabilitati. Iar caritatea este una dintre putinele consecinte ale unei astfel de abordari. Ceea ce fac, in fapt, organizatiile, nu este altceva decat promovarea stereotipiilor, a ideilor preconcepute, generalizate si eronata depre cum este o persoana cu handicap. Si chiar aceste stereotipii sunt obstacolele care stau in calea integrarii sociale si mai ales profesionale a persoanelor cu dizabilitati. A schimba atitudinea comunitatii vizavi de aceste persoane nu inseamna a-I sensibiliza sensibilizarea, mila deja exista la majoritatea oamenilor (cine ramane complet indiferent la vederea unei persoane care nu poate sa mearga). O atitudine noua inseamna acceptarea faptului ca o fiecare persoana nu doar persoana cu dizabilitati - este unica in felul ei si diferita de ceilalti. Comunitatea trebuie ajutata si incurajata a vedea dincolo de aceste dizabilitati, in a descoperi Persoana. Altfel, in zadar statul incurajeaza angajatorii sa angajeze personal din randul persoanelor cu handicap reglementand prin lege compensatii si sanctiuni atat timp cat angajatorul- om cu suflet bun de altfel - va privi aceasta categorie ca ncapabila, neproductiva si va considera o eventuala angajare a acestora risipa de investitii, pierderea profitului. In consecinta, a atrage atentia asupra inabilitatilor mai degraba decat asupra dizabiliutatilor implica ideea ca persoanele cu dizabilitati sunt izolate, nefericite neincurajand membrii comunitatii sa-I vada si sa-I cunoasca in acei termeni care le-ar putea da acestor persoane aripi in a se comporta cu indivizi sociali.

24

SITUATIA PERSOANELOR CU HANDICAP DIN ROMANIA IN


STATISTICI

Numarul persoanelor cu handicap din Romania

Nr. Persoane cu Handicap 432.438

Institutionalizati 18.225

Neinstitutionalizati 414.213

Copii 416

Adulti 17.809

Copii 55.908

Adulti 358.305

Ponderea persoanelor cu handicap din Romania, pe tipuri de handicap


12%

21%
Mental Vizual Fizic Neuropsihic Somatic Altele

14%

16%

20%

17%

Conform statisticilor Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap la data de 31 Ianuarie 2005

25

Stadiul de adaptare a spatiului public la necesitatile persoanelor cu handicap

Telefoane adaptate

Parcari adaptate

Cladiri adaptate

0.00% 5.00% 10.00 15.00 20.00 25.00 % % % % 31-Dec-03 31-Dec-04 31-Jan-05


Oferta de munca la Bursa Locurilor de Munca pentru Persoane cu Handicap din 2005 - pe tipul de dizabilitate

7% %

2% 3%

2% 2% 1% 37%

12% 24%

locomotor auditiv

hipoacuzic asociat

fizic senzorial

usor surdo-muti

somatic psihic usor

26

ASOCIATIA ALTERNATIVA 2003

SUNT EU? Data nasterii: 2003 Anul International al Persoanelor cu Handicap; Mami & Tati: Parintii unor copii cu handicap mental si asociat mediu/sever & specialisti; Gen: ONP, ONG; Alternativa la solutiile existente in Romania cu privire la recuperarea, educatia si integrarea sociala si profesionala a tinerilor cu dizabilitati.

CINE

AICI SUNT!!! Str. Fortunei, Nr. 51 Sect. 1 Bucuresti


Tel./Fax: 668 20 27 alternativa2003@gmail.com www.alternativa2003.ro

CINE

Persoane de contact: Irina Laios Mihaela Neagu

SUNT EI? Beneficiarii mei; Tineri (16-30 ani); Au handicap mental si asociat mediu / sever; Nu pot fi incadrati in nici o alta forma de invatamant

CE

MI-AM PROPUS? Sa ii integrez social; Sa le ofer servicii concrete de educare si profesionalizare; Sa le incurajez o dezvoltare independenta de familie; Sa le facilitez accesul pe piata muncii, sa creez si sa sustin aparitia de noi locuri de munca pentru beneficiari Sa le amenajez spatii speciale de locuit (locuinte protejate) Sa le asigur respectarea drepturilor individuale in cadrul comunitatii; Sa promovez serviciile alternative in domeniul sanatatii mentale. Sa initiez, sa dezvolt si sa sustin programe stiintifice, legislative si educative in domeniul stiintelor si politicilor sociale;

CE

AM NEVOIE: Resurse financiare: fonduri pentru derularea proiectelor. Resurse umane: voluntari entuziasti si motivati care sa se implice in fundraising, promovare si consiliere educationala / psihologica.

CE

LE OFER? Programe educative de grup; Asistenta sociala; Consiliere psihologica si psihopedagogica, educatie specializata, recuperare; Activitati de recreere si de socializare; Ateliere lucrative; Servicii de training vocational si ocupational; Servicii de profesionalizare; Ergoterapie (lumanari, decoratiuni, pictura etc); Orientare socio-profesionala.

27

C ENTRUL DE Z I A LTERNATIVA

Centrul de Zi Alternativa a fost fondat in parteneriat cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 1, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap, Inspectoratul Scolar Bucuresti si Scoala Speciala nr. 10 Bucuresti. Proiectul urmareste educarea, recuperarea si pregatirea profesionala a tinerilor cu handicap mental si asociat mediu/sever prin dezvoltarea unor deprinderi si abilitati care sa-i ajute sa duca o viata cat mai independeta. Pentru a atinge acest scop, Centrul de Zi Alternativa ofera servicii de training vocational si ocupational, profesionalizare, asistenta sociala, consiliere psihologica si psihopedagogica, educatie specializata, socializare, egoterapie, informatica. Tinerii din Centru provin din familii aflate pe raza Municipiului Bucuresti, au varste cuprinse intre 16-30 ani si, din cauza diagnosticului lor, nu pot fi incadrati in nici o alta forma de invatamant. Afectiunile principale de care sufera sunt diverse: encefalopatie cronica infantila, sindrom Down, autism, epilepsie, paralizie cerebrala, deficienta mentala severa. Activitatile in cadrul Centrului sunt coordonate de specialisti, si se desfasoara dupa programe individualizate pentru fiecare copil, in functie de natura handicapului, de varsta si posibilitatile fiecaruia. Se are in vedere in primul rand dezvoltarea abilitatilor comunicationale ale beneficiarului, incurajarea dezvoltarii de relatii interpersonale si dezvoltarea unor deprinderi manuale. De asemenea, familiile lor factor important in munca cu aceasta categorie de persone - sunt incurajate si sprijinite in a continua activitatile educativ-recuperatorii si la domiciliu. Prin serviciile oferite de Asociatia ALTERNATIVA 2003 in Centrul de Zi Alternativa, acesti tineri isi vor continua educatia, evitandu-se astfel abandonul lor familial si scolar si izolarea de societate.

28

Asociatia ALTERNATIVA 2003 va invita sa va alaturati cauzei pe care o sustine: dreptul la normalitate si la o viata mai dreapta pentru persoanele atinse in mod nefericit de soarta. Pentru o buna desfasurare a activitatilor noastre, avem nevoie de ajutorul dumneavoastra. De aceea va aducem la cunostinta existenta legii 571/2003 (Legea 2%) care va ofera posibilitatea de a ne sprijini. Astfel aveti ocazia de a deveni un bun cetatean daruind un strop de speranta unor tineri greu incercati. Si nu va costa nimic mai mult decat cateva minute necesare completarii unui formular. Cum se procedeaza? 1. Primiti acasa plicul cu Declaratia de venit global; 2. completati pozitia H (destinatia sumei reprezentatnd 2% din impozitul pe venit), punctul 2 (sponsorizare entitate nonprofit); 3. Depuneti declaratia la Administratia Finantelor Publice personal sau o trimiteti prin posta. Daca ati lucrat la un singur angajator si angajatorul va regularizat Fisa fiscala 1, va punem la dispozitie un formular de cerere pe care il completati si il depuneti la Serviciul Contabilitate de la institutia dumneavoastra. Care sunt datele Asociatiei ALTERNATIVA 2003? Asociatia ALTERNATIVA 2003 este inregistrata in Registrul asociatiilor si fundatiilor sub nr. 18/PJ/08.01.2003. Codul de inregistrare fiscala (C.I.F.) 15 22 16 20. Cont curent al asociatiei deschis la Banca Ion Tiriac, sucursala Izvor, cu nr. RO 35 CBIT 4220 12575600 1000.

Daca ne vom bucura de increderea si sprijinul dumneavoastra, vom anunta public suma virata in contul Asociatiei si modul in care a fost cheltuita. VA MULTUMIM!!!

29

Si ei exista... Au si ei vise... Sa nu le refuzam sansa unei vieti normale !!! Atitudinea ta inseamna viitorul lor !

30