P. 1
DREPTURILE COPILULUI

DREPTURILE COPILULUI

5.0

|Views: 15,682|Likes:
Published by gabrielapopa051618

More info:

Published by: gabrielapopa051618 on Apr 05, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/27/2015

pdf

text

original

GRUP SCOLAR DE CONSTRUCTII ,,NICOLAE MIHAESCU,, TARGOVISTE

Promovarea drepturilor copilului
Prof. POPA GABRIELA

20 noi embri e

STIATI CA…
 Pentru ca toţi copiii din lume să ducă o viaţă liniştită, lipsită de griji, Organizaţia Naţiunilor Unite ( ONU) a elaborat anumite documente ce conţin drepturile de care trebuie să se bucure toţi copiii. Aceste documente obligă toate ţările să-i ocrotescă şi să-i ajute pe copii, pentru ca aceştia să se dezvolte, să se bucure de copilăria lor.  În anul 1959 a fost elaborată Declaraţia Drepturilor Copilului, iar în 1989 Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, pe care România a semnat-o în 1990.  Legea privind drepturile copilului are ca principiu de baza ideea ca toti copiii au aceleasi drepturi ca si parintii, autoritatile locale si statul, in general, au datoria de a-i asista si proteja pe copii astfel incat sa isi poata realiza si exercita drepturile in deplinatatea acestora.  Trebuie subliniat faptul ca in niciun caz copiii nu sunt mini-cetateni cu minidrepturi. Ei sunt cetateni ca toti ceilalti, cu drepturi depline

• 20 noiembrie 1989
s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.

28 septembrie1990
România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 18/1990 şi s-a inspirat din aceasta, atunci cînd a elaborat Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - a intrat în vigoare în septembrie 1991.
Dupa semnarea Conventiei , Romania si-a propus imbunatatirea situatiei copiilor si asigurarea celor mai bune conditii pentru ca ei sa creasca sanatosi, sa aiba o educatie de buna calitate si sa participe activ la viata comunitatii. Elaborarea unor programe nationale in favoarea copilului si alocarea resurselor existente la un nivel maxim posibil sunt masuri necesare pentru ca respectarea drepturilor copilului sa devina o realitate.

Drepturile copilului
Dreptul nr. 1 - Toţi copiii sunt egali în drepturi: fete, băieţi, de orice origine ar fi ei sau părinţii lor. Dreptul nr. 2 - Fiecare copil are dreptul să trăiască în familie. Dreptul nr. 3 - Fiecare copil are dreptul la identitate: nume, prenume, naţionalitate. Dreptul nr. 4 - Fiecare copil are dreptul la sănătate. Dreptul nr. 5 - Fiecare copil are dreptul la educaţie, în şcoală şi în afara ei. Dreptul nr. 6 - Orice copil cu hadicap are dreptul să fie ajutat să trăiască alături de ceilalţi. Dreptul nr. 7 - Fiecare copil are dreptul la protejarea vieţii sale private. Dreptul nr. 8 - Fiecare copil are dreptul să se exprime şi să fie ascultat. Dreptul nr. 9 - Fiecare copil trebuie să fie protejat împotriva oricărei forme de violenţă. Dreptul nr. 10 - Nimeni nu are dreptul să exploateze un copil. Dreptul nr. 11 - Atunci când comite o infracţiune, copilul are dreptul la justiţie şi la măsuri adaptate la vârsta sa. Dreptul nr. 12 - Pe timp de război, copiii au dreptul să fie cei dintâi protejaţi şi nu pot deveni soldaţi.

drepturile de protecţie drepturile de dezvoltare drepturile de participare

Se referă la protecţia împotriva oricărei forme de abuz fizic sau emoţional, precum şi împotriva oricărei forme de exploatare.

Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva:
oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratament sau neglijenţă transferului ilicit în străinătate şi a nereturnării exploatării economice exploatării sexuale şi a violenţei sexuale folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope,răpirii şi traficării în orice scop şi sub orice formă pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante; lipsirii, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea. Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.

[spot publicitar]
http://www.cna.ro/IMG/video/Ridica%20mana%20impotriva%20bataii%20_spot%20TV_%20final.wmv

Se acordă protecţie specială:
 copiilor refugiaţi  copiilor cu dizabilităţi  copiilor aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice  copiilor aflaţi în zone de conflict armat  copiilor neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane  copiilor care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal

În relaţia cu părinţii, copiii au dreptul:
 de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijiţi şi educaţi de aceştia  de a nu fi separaţi de părinţi împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege  la protecţie alternativă  de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de atasament.

Dreptul la viaţă
Una dintre cele mai nedorite poziţii din perspectiva numărului de avorturi înregistrate în UE este deţinută de România. Ţara noastră se află pe locul întîi al acestui top, deşi numărul întreruperilor de sarcină a scăzut (200.000), în prezent, de cinci ori faţă de anul 1990 şi este, în continuare, mai mic decît numărul de naşteri (300.000). Peste 20% din românce au făcut cel puţin patru avorturi. Conform celor mai recente date raportate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în România, în anul 2004, s-au înregistrat 883,37 de avorturi raportat la 1.000 născuţi vii, ceea ce plasează ţara noastră pe primul loc în UE. Comparativ, în aceeaşi perioadă şi raportat la acelaşi număr de naşteri vii, Cehia a înregistrat 282,34, Finlanda 192,03, Suedia 341,37.

Dreptul de a avea o identitate
(un nume, o familie) Conform conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, fiecare copil are dreptul la viata; astfel, odata cu nasterea lui acest drept intra in vigoare. Dar cine este obligat sa respecte acest drept? Desigur, parintii care ar trebui sa aiba grija de ei, sa-i iubeasca, sa influenteze in mod sistematic dezvoltarea lor intelectuala, morala si fizica. Insa ce se intampla cu copiii care au fost abandonati sau cu cei care au familii dezorganizate? Ei ajung in orfelinate si din acel moment statul este obligat sa le acorde protectie. In articolul 20 al aceleiasi Conventii e stipulat ca orice copil care este lipsit, temporar sau definitiv de mediul sau familial are dreptul la protectie sociala si ajutor din partea statului. Deci, statul este obligat sa ofere protectie sociala copiilor abandonati si sa asigure posibilitatea ingrijirii corespunzatoare din partea altei familii sau in cadrul unei institutii speciale. Unii specialisti in domeniu opineaza ca asistenta sociala a orfanilor s-ar face mai bine prin plasament familial.

Dreptul de a fi protejat împotriva violenţei
Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protectiv. Copiii trebuie protejaţi împotriva unor situaţii de risc, precum transferul ilegal în străinătate, violenţă, abuz sau neglijare din partea părinţilor sau a îngrijitorilor săi, abuz sexual sau de altă natură, implicarea în traficul de substanţe ilicite şi traficul de copii.

Dar ce este abuzul asupra copilului şi în ce constã el?
Un copil abuzat este orice minor cãruia i se produc rãni fizice şi emoţionale, rãni provocate de: -ameninţãri repetate; -limbaj şi comportamente vulgare în prezenţa lui; -neglijenţã; -abandon; -administrarea unor corecţii corporale; -izolare intenţionatã; -înfometare; -permiterea şi comiterea oricãrui act sexual ilegal implicând minorul, inclusiv incestul, violul, expunerea indecentã, prostituţia, etc. Cei ce abuzeazã de copii pot fi pãrinţii, cunoştinţele, pedagogii dar şi persoane necunoscute, chiar şi alţi copii, deoarece abuzul se poate produce în orice mediu social.

Dreptul de a trăi în pace
Pe timp de război, copiii au dreptul să fie cei dintâi protejaţi şi nu pot deveni soldaţi.

MINE PENTRU COPII În războiul din Afganistan au fost utilizate pentru prima dată în istorie mine speciale anti-copil. Aceste "mine de jucărie" explodau în mâinile curioase ale copiilor. Fetiţa din imagine ţine în mâini o astfel de mină - aici dezamorsată!;

Exploatarea copiilor
De ce să punem capăt muncii copiilor? Munca copiilor este o formă de muncă dăunătoare şi periculoasă pentru copii şi constituie o încălcare a dreptului internaţional şi a legislaţiilor naţionale. Este vorba de muncă şi de activităţi care sunt periculoase şi dăunătoare pentru copii din punct de vedere mental, fizic, social sau moral. Este vorba de o muncă din cauza căreia copiii sunt privaţi de educaţie sau sunt obligaţi să ducă dubla povară a mersului la şcoală şi a muncii. De asemenea, poate fi o muncă prin care copiii sunt aduşi într-o stare de sclavie şi sunt separaţi de familie. Ea condamnă copiii şi familiile acestora, să ajungă într-o spirală descendentă a sărăciei şi privaţiunii. Fiind fragili şi sensibili din punct de vedere fizic şi psihic, copiii sunt expuşi în mod invitabil unui risc mai mare la locul de muncă decât adulţii. Anchetele realizate la nivel naţional, au demonstrat că un procent foarte mare dintre copii sunt vătămaţi fizic sau se îmbolnăvesc în timp ce lucrează. S-ar putea ca unii dintre aceşti copii să nu mai poată munci niciodată. În sectoarele în care se utilizează diferite maşini şi utilaje, cum ar fi agricultura, riscul producerii unor accidente este mult mai mare. Agricultura, mineritul şi construcţiile reprezintă sectoare cu un grad ridicat de risc pentru copiii care muncesc.

Se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl privesc.

Copiii au dreptul:
 să-şi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îi priveşte;  să fie ascultaţi în toate procedurile care îi privesc;  poate cere şi primi orice informaţie pertinentă, poate fi consultat  la libertate de exprimare;  la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie;  la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege;  la protejarea imaginii lor publice, a vieţii intime, private şi familiale;  să depună singuri plângeri referitoare la încălcarea drepturilor lor fundamentale;

Copiii au dreptul:
 la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte  la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale  să conteste modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii.

Dreptul de a fi egali, indiferent de rasa, sex, limba, religie, opinie politica

Dreptul de a-şi exprima opinia şi de a fi ascultat

Drepturile de participare le permit copiilor să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte vieţile lor. Acestea le oferă copiilor posibilitatea de a-şi exprima părerile, de a discuta problemele pe care ei le consideră importante, precum şi de a căuta şi a primi informaţii relevante pentru ei. În unele cazuri, legislaţia românească permite în mod explicit copiilor să aibă un cuvânt de spus după o anumită vârstă. De exemplu, copiii pot să-şi aleagă propria religie la vârsta de 16 ani, însă religia lor nu poate fi schimbată fără consimţământul lor nici înainte de vârsta de 14 ani.

Se referă la disponibilitatea şi accesul la toate tipurile de servicii de bază, precum educaţia şi serviciile de îngrijire medicală.

 Copiii au dreptul de a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii lor

Copiii au dreptul să crească alături de părinţii lor. Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

 Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală şi socială.  Copiii au dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale.  Copiii au dreptul la odihnă şi vacanţă.

Dreptul la educaţie şi participarea la viaţa culturală
•Acces la educatia prescolara; •Invatamant general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii; •Programe de educatie pentru parintii tineri; •Timp de odihna si timp liber/participare la viata culturala si artistica; •Prevenirea abandonului scolar prin masuri de suport; •Organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala sau nu pot raspunde la cerintele programei scolare.

Dreptul la educatie este nu numai dreptul de a frecventa scoala, el este de asemenea dreptul de a gasi in scoala tot ceea ce este necesar construirii unei ratiuni capabile de actiune si a unei constiinte morale vii.

Dreptul la sănătate

Dreptul la îngrijire şi şanse egale pentru copiii cu nevoi speciale

Pentru copiii preşcolari infectaţi cu HIV/bolnavi de SIDA, se constituie grupe speciale, care funcţionează în cadrul unor centre sau în unele instituţii medicale. Copiii seropozitivi HIV aflaţi în familii, au acces la instituţiile preşcolare, unde doresc părinţii lor, să-i înscrie.

Pentru copiii care urmează să fie cuprinşi în învăţământul obligatoriu (clasele: I- VIII), se aplică prevederile referitoare la integrarea lor, în colectivităţi obişnuite.

Ce este Consiliul Copiilor "SPUNE!"?

Consiliul Copiilor "SPUNE!" este un forum de discuţii pentru copiii care trăiesc în România, al cărui scop este de a oferi copiilor şi tinerilor oportunitatea de a-şi exprima opiniile lor şi de a fi ascultaţi - la şcoală şi în familie, în toate procedurile judiciare sau administrative care îi privesc, precum şi de către politicieni, autorităţi locale, media. Scopul general al activităţii Consiliului Copiilor este de a întări vocea copiilor din România, de a ajuta la mobilizarea copiilor, părinţilor şi a comunităţii, pentru protecţia şi promovarea drepturilor copiilor în viaţa lor de zi cu zi.

ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR COPILULUI

Adulţii trebuie să le ofere copiilor condiţii pentru ca aceştia să se dezvolte normal din punct de vedere fizic şi intelectual. Nerespectarea drepturilor copiilor poate influenţa negativ starea de sănătate a acestora. De aceea, copiii trebuie protejaţi pentru a avea o copilărie fericită, lipsită de griji. Organizaţia Naţiunilor Unite şi ţările care au semnat Convenţia cu privire la Drepturile Copilului urmăresc modul în care sunt respectate aceste drepturi şi pedepsesc pe aceea care le încalcă.

SERVICII LOCALE IMPLICATE IN PROTECTIA COPILULUI

SERVICII JUDETENE ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA PARINTII COPIL INSTITUTIILE CU CARACTER EDUCATIV SERVICIILE MEDICALE

BISERICA

POLITIA

APĂRAREA DREPTURILOR COPILULUI
Familia este cea dintâi care trebuie să apere drepturile copilului.Există însă în lume copii cu probleme grave. Unii nu au familie, alţii locuiesc in regiuni în care nu există hrană suficientă, iar condiţiile de igienă, de asistenţă medicală ori de educaţie, lipsesc. Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor. PARINTII au obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al copilului În sprijinul lor, Organizaţia Naţiunilor Unite a înfiinţat Fondul Naţiunilor Unite pentru copii(UNICEF). Acesta are scopul de a strânge fonduri pentru a ajuta copiii din lumea întreagă. În multe ţări s-au înfiinţat organizaţii ce apără drepturile copiilor. În România există Comitetul Naţional Român UNICEF, care strânge fonduri pentru ajutorarea copiilor şi aplică măsurile din Convenţia pentru respectarea Drepturilor Copilului. Atât adulţii, cât şi copiii pot semnala acestei organizaţii cazuri de nerespectare a drepturilor copilului.

RESPONSABILITATEA COMUNITATII SI AUTORITATILOR LOCALE
In subsidiar, responsabilitatea revine COMUNITATII LOCALE din care fac parte copilul si familia sa AUTORITATILE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE au obligatia de a sprijini parintii sau tutorele in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului Statul are datoria: De a proteja copiii de toate formele de maltratare săvârşite de către părinţi şi de alte persoane răspunzătoare de îngrijirea copiilor; De a oferi protecţie specială copiilor lipsiţi de mediul familial şi de a asigura posibilitatea îngrijirii corespunzătoare din partea altei familii sau în cadrul unei instituţii.

RESPONSABILITATILE INSTITUTIILOR DE INVATAMANT

UNITATILE DE INVATAMANT sunt obligate sa sesizeze de indata serviciul public de asistenta sociala in situatiile in care copiii de varsta scolara se sustrag procesului de invatamant, desfasurand munci cu nerespectarea legii SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENTA SOCIALA impreuna cu INSPECTORATELE SCOLARE JUDETENE si cu celelalte institutii publice competente sunt obligate sa ia masuri in vederea reintegrarii scolare a copilului

Un copil este ca o sămânţă de floare… Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi, Depinde de grădinarul care o va îngriji De ce pământ şi de câtă lumină are.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->