GRUP SCOLAR DE CONSTRUCTII ,,NICOLAE MIHAESCU,,

TARGOVISTE

Promovarea
drepturilor copilului

Prof. POPA GABRIELA

20 noi embri e
 STIATI CA…
 Pentru ca toţi copiii din lume să ducă o viaţă liniştită,
lipsită de griji, Organizaţia Naţiunilor Unite ( ONU) a
elaborat anumite documente ce conţin drepturile de care
trebuie să se bucure toţi copiii. Aceste documente obligă
toate ţările să-i ocrotescă şi să-i ajute pe copii, pentru ca
aceştia să se dezvolte, să se bucure de copilăria lor.
 În anul 1959 a fost elaborată Declaraţia Drepturilor
Copilului, iar în 1989 Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului, pe care România a semnat-o în 1990.

 Legea privind drepturile copilului are ca principiu de baza ideea ca toti copiii
au aceleasi drepturi ca si parintii, autoritatile locale si statul, in general, au datoria
de a-i asista si proteja pe copii astfel incat sa isi poata realiza si exercita drepturile in
deplinatatea acestora.
 Trebuie subliniat faptul ca in niciun caz copiii nu sunt mini-cetateni cu mini-
drepturi. Ei sunt cetateni ca toti ceilalti, cu drepturi depline
 • 20 noiembrie 1989
s-a adoptat Convenţia ONU cu
privire la drepturile copilului.

28 septembrie1990
România a ratificat Convenţia prin
Legea nr. 18/1990 şi s-a inspirat din
aceasta, atunci cînd a elaborat Legea
privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului - a intrat în
vigoare în septembrie 1991.

Dupa semnarea Conventiei , Romania si-a propus imbunatatirea situatiei

copiilor si asigurarea celor mai bune conditii pentru ca ei sa creasca
sanatosi, sa aiba o educatie de buna calitate si sa participe activ la viata
comunitatii. Elaborarea unor programe nationale in favoarea copilului si
alocarea resurselor existente la un nivel maxim posibil sunt masuri necesare
pentru ca respectarea drepturilor copilului sa devina o realitate.
 Drepturile copilului

Dreptul nr. 1 - Toţi copiii sunt egali în drepturi: fete, băieţi, de orice origine ar

fi ei sau părinţii lor.

Dreptul nr. 2 - Fiecare copil are dreptul să trăiască în familie.
Dreptul nr. 3 - Fiecare copil are dreptul la identitate: nume, prenume,
naţionalitate.
Dreptul nr. 4 - Fiecare copil are dreptul la sănătate.
Dreptul nr. 5 - Fiecare copil are dreptul la educaţie, în şcoală şi în afara ei.
Dreptul nr. 6 - Orice copil cu hadicap are dreptul să fie ajutat să trăiască
alături de ceilalţi.
Dreptul nr. 7 - Fiecare copil are dreptul la protejarea vieţii sale private.
Dreptul nr. 8 - Fiecare copil are dreptul să se exprime şi să fie ascultat.
Dreptul nr. 9 - Fiecare copil trebuie să fie protejat împotriva oricărei forme de
violenţă.
Dreptul nr. 10 - Nimeni nu are dreptul să exploateze un copil.
Dreptul nr. 11 - Atunci când comite o infracţiune, copilul are dreptul la
justiţie şi la măsuri adaptate la vârsta sa.
Dreptul nr. 12 - Pe timp de război, copiii au dreptul să fie cei dintâi protejaţi
şi nu pot deveni soldaţi.
drepturile de protecţie

drepturile de dezvoltare

drepturile de participare
Se referă la protecţia
împotriva oricărei forme
de abuz fizic sau
emoţional, precum şi
împotriva oricărei forme
de exploatare.
Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva:
oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratament sau neglijenţă

transferului ilicit în străinătate şi a nereturnării exploatării economice

exploatării sexuale şi a violenţei sexuale

folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope,răpirii şi

traficării în orice scop şi sub orice formă

pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante;

lipsirii, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau

de unele dintre acestea.

Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată

dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este
posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de
aceştia.
 [spot publicitar]
http://www.cna.ro/IMG/video/Ridica%20mana%20impotriva%20bataii%20_spot%20TV_%20final.wmv
Se acordă protecţie specială:

 copiilor refugiaţi
 copiilor cu dizabilităţi
 copiilor aparţinând unei minorităţi
naţionale, etnice, religioase sau
lingvistice
 copiilor aflaţi în zone de conflict armat
 copiilor neînsoţiţi de părinţi sau de un
alt reprezentant legal ori care nu se
găsesc sub supravegherea legală a
unor persoane
 copiilor care au săvârşit o faptă penală
şi nu răspund penal
În relaţia cu părinţii, copiii au dreptul:

 de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijiţi şi educaţi de aceştia

 de a nu fi separaţi de părinţi împotriva voinţei acestora, cu
excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege
 la protecţie alternativă
 de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii,
rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a
dezvoltat legături de atasament.
 Dreptul la viaţă
Una dintre cele mai nedorite poziţii
din perspectiva numărului de avorturi
înregistrate în UE este deţinută de România.
Ţara noastră se află pe locul întîi al acestui
top, deşi numărul întreruperilor de sarcină a
scăzut (200.000), în prezent, de cinci ori faţă
de anul 1990 şi este, în continuare, mai mic
decît numărul de naşteri (300.000). Peste
20% din românce au făcut cel puţin patru
avorturi.

Conform celor mai recente date raportate

de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în
România, în anul 2004, s-au înregistrat
883,37 de avorturi raportat la 1.000
născuţi vii, ceea ce plasează ţara noastră
pe primul loc în UE. Comparativ, în
aceeaşi perioadă şi raportat la acelaşi
număr de naşteri vii, Cehia a înregistrat
282,34, Finlanda 192,03, Suedia 341,37.
 Dreptul de a avea o identitate
(un nume, o familie)

Conform conventiei ONU cu privire la

drepturile copilului, fiecare copil are
dreptul la viata; astfel, odata cu
nasterea lui acest drept intra in vigoare.
Dar cine este obligat sa respecte acest
drept? Desigur, parintii care ar trebui sa
aiba grija de ei, sa-i iubeasca, sa
influenteze in mod sistematic
dezvoltarea lor intelectuala, morala si
fizica.
Insa ce se intampla cu copiii care au fost abandonati sau cu cei care au familii
dezorganizate? Ei ajung in orfelinate si din acel moment statul este obligat sa
le acorde protectie. In articolul 20 al aceleiasi Conventii e stipulat ca orice
copil care este lipsit, temporar sau definitiv de mediul sau familial are dreptul
la protectie sociala si ajutor din partea statului. Deci, statul este obligat sa
ofere protectie sociala copiilor abandonati si sa asigure posibilitatea ingrijirii
corespunzatoare din partea altei familii sau in cadrul unei institutii speciale.
Unii specialisti in domeniu opineaza ca asistenta sociala a orfanilor s-ar face
mai bine prin plasament familial.
 Dreptul de a fi protejat împotriva violenţei
Majoritatea drepturilor copilului au un caracter
protectiv. Copiii trebuie protejaţi împotriva unor situaţii
de risc, precum transferul ilegal în străinătate, violenţă,
abuz sau neglijare din partea părinţilor sau a îngriji-
torilor săi, abuz sexual sau de altă natură, implicarea în
traficul de substanţe ilicite şi traficul de copii.
Dar ce este abuzul asupra copilului şi în ce constã el?
Un copil abuzat este orice minor cãruia i se produc rãni fizice şi emoţionale,
rãni provocate de:
-ameninţãri repetate;
-limbaj şi comportamente vulgare în prezenţa lui;
-neglijenţã;
-abandon;
-administrarea unor corecţii corporale;
-izolare intenţionatã;
-înfometare;
-permiterea şi comiterea oricãrui act sexual ilegal implicând minorul, inclusiv
incestul, violul, expunerea indecentã, prostituţia, etc.
Cei ce abuzeazã de copii pot fi pãrinţii, cunoştinţele, pedagogii dar şi persoane
necunoscute, chiar şi alţi copii, deoarece abuzul se poate produce în orice
mediu social.
 Dreptul de a trăi în pace

Pe timp de război, copiii au dreptul să fie

cei dintâi protejaţi şi nu pot deveni soldaţi.

MINE PENTRU COPII

În războiul din Afganistan au fost
utilizate pentru prima dată în istorie
mine speciale anti-copil.
Aceste "mine de jucărie" explodau
în mâinile curioase ale copiilor.
Fetiţa din imagine ţine în mâini
o astfel de mină - aici dezamorsată!;
 Exploatarea copiilor

De ce să punem capăt muncii copiilor?

Munca copiilor este o formă de muncă dăunătoare
şi periculoasă pentru copii şi constituie o încălcare
a dreptului internaţional şi a legislaţiilor naţionale.

Este vorba de muncă şi de activităţi care sunt periculoase şi dăunătoare pentru copii din
punct de vedere mental, fizic, social sau moral. Este vorba de o muncă din cauza căreia
copiii sunt privaţi de educaţie sau sunt obligaţi să ducă dubla povară a mersului la şcoală
şi a muncii. De asemenea, poate fi o muncă prin care copiii sunt aduşi într-o stare de
sclavie şi sunt separaţi de familie. Ea condamnă copiii şi familiile acestora, să ajungă
într-o spirală descendentă a sărăciei şi privaţiunii. Fiind fragili şi sensibili din punct de
vedere fizic şi psihic, copiii sunt expuşi în mod invitabil unui risc mai mare la locul de
muncă decât adulţii.
Anchetele realizate la nivel naţional, au demonstrat că un procent foarte mare dintre
copii sunt vătămaţi fizic sau se îmbolnăvesc în timp ce lucrează.
S-ar putea ca unii dintre aceşti copii să nu mai poată munci niciodată.
În sectoarele în care se utilizează diferite maşini şi utilaje, cum ar fi agricultura, riscul
producerii unor accidente este mult mai mare.
Agricultura, mineritul şi construcţiile reprezintă sectoare cu un grad ridicat de risc
pentru copiii care muncesc.
Se referă la dreptul
copilului de a fi implicat
în deciziile care îl
privesc.
 Copiii au dreptul:

 să-şi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îi priveşte;

 să fie ascultaţi în toate procedurile care îi privesc;
 poate cere şi primi orice informaţie pertinentă, poate fi consultat
 la libertate de exprimare;
 la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie;
 la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi
libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege;
 la protejarea imaginii lor publice, a vieţii intime, private şi
familiale;
 să depună singuri plângeri referitoare la încălcarea drepturilor lor
fundamentale;
Copiii au dreptul:

 la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale

etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi
dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai
comunităţii din care face parte
 la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere
încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul
învăţăturii şi al pregătirii profesionale
 să conteste modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se
adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în
condiţiile legii.
Dreptul de a fi egali, indiferent de rasa, sex, limba, religie, opinie politica
 Dreptul de a-şi exprima opinia
şi de a fi ascultat

Drepturile de participare le permit copiilor să aibă un cuvânt de spus în ceea ce

priveşte vieţile lor. Acestea le oferă copiilor posibilitatea de a-şi exprima părerile,
de a discuta problemele pe care ei le consideră importante, precum şi de a căuta şi a
primi informaţii relevante pentru ei.
În unele cazuri, legislaţia românească permite în mod explicit copiilor să aibă un
cuvânt de spus după o anumită vârstă. De exemplu, copiii pot să-şi aleagă propria
religie la vârsta de 16 ani, însă religia lor nu poate fi schimbată fără consimţământul
lor nici înainte de vârsta de 14 ani.
Se referă la disponibilitatea
şi accesul la toate tipurile
de servicii de bază, precum
educaţia şi serviciile de
îngrijire medicală.
 Copiii au dreptul de a primi o
educaţie care să le permită
dezvoltarea, în condiţii nediscri-
minatorii, a aptitudinilor şi
personalităţii lor

Copiii au dreptul să crească alături de părinţii lor. Ambii

părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.
Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de
sănătate pe care o pot atinge şi de a beneficia de serviciile
medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării
efective a acestui drept.
 Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care
să le permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală,
morală şi socială.

 Copiii au dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi

de asigurări sociale.

 Copiii au dreptul la odihnă şi vacanţă.

 Dreptul la educaţie şi participarea la viaţa culturală

•Acces la educatia prescolara;

•Invatamant general obligatoriu si gratuit
pentru toti copiii;
•Programe de educatie pentru parintii tineri;
•Timp de odihna si timp liber/participare la
viata culturala si artistica;
•Prevenirea abandonului scolar prin masuri de
suport;
•Organizarea de cursuri speciale de pregatire
pentru copiii care au abandonat scoala sau nu
pot raspunde la cerintele programei scolare.

Dreptul la educatie este nu numai dreptul de

a frecventa scoala, el este de asemenea dreptul
de a gasi in scoala tot ceea ce este necesar
construirii unei ratiuni capabile de actiune si a
unei constiinte morale vii.
Dreptul la sănătate
 Dreptul la îngrijire şi şanse egale pentru copiii cu nevoi speciale

Pentru copiii preşcolari infectaţi cu

HIV/bolnavi de SIDA, se constituie
grupe speciale, care funcţionează în
cadrul unor centre sau în unele instituţii
medicale. Copiii seropozitivi HIV aflaţi
în familii, au acces la instituţiile
preşcolare, unde doresc părinţii lor, să-i
înscrie.

Pentru copiii care urmează să fie

cuprinşi în învăţământul
obligatoriu (clasele: I- VIII), se
aplică prevederile referitoare la
integrarea lor, în colectivităţi
obişnuite.
Ce este Consiliul Copiilor "SPUNE!"? 

Consiliul Copiilor "SPUNE!" este un forum de discuţii

pentru copiii care trăiesc în România, al cărui scop
este de a oferi copiilor şi tinerilor oportunitatea de a-şi
exprima opiniile lor şi de a fi ascultaţi - la şcoală şi în
familie, în toate procedurile judiciare sau
administrative care îi privesc, precum şi de către
politicieni, autorităţi locale, media. Scopul general al
activităţii Consiliului Copiilor este de a întări vocea
copiilor din România, de a ajuta la mobilizarea copiilor,
părinţilor şi a comunităţii, pentru protecţia şi
promovarea drepturilor copiilor în viaţa lor de zi cu zi.
 ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR COPILULUI

Adulţii trebuie să le ofere copiilor condiţii

pentru ca aceştia să se dezvolte normal din
punct de vedere fizic şi intelectual.

Nerespectarea drepturilor copiilor poate

influenţa negativ starea de sănătate a acestora.
De aceea, copiii trebuie protejaţi pentru a avea o
copilărie fericită, lipsită de griji.
Organizaţia Naţiunilor Unite şi ţările care au
semnat Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului urmăresc modul în care sunt respectate
aceste drepturi şi pedepsesc pe aceea care le
încalcă.
 SERVICII LOCALE IMPLICATE IN PROTECTIA COPILULUI

SERVICII
JUDETENE

ADMINISTRATIA
PUBLICA BISERICA
LOCALA

PARINTII
COPIL

INSTITUTIILE
CU CARACTER POLITIA
EDUCATIV

SERVICIILE
MEDICALE
 APĂRAREA DREPTURILOR COPILULUI
Familia este cea dintâi care trebuie să apere drepturile copilului.Există însă în
lume copii cu probleme grave. Unii nu au familie, alţii locuiesc in regiuni în care
nu există hrană suficientă, iar condiţiile de igienă, de asistenţă medicală ori de
educaţie, lipsesc.
Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul
rand parintilor.
PARINTII au obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata
de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al copilului

În sprijinul lor, Organizaţia Naţiunilor Unite a înfiinţat Fondul Naţiunilor Unite
pentru copii(UNICEF). Acesta are scopul de a strânge fonduri pentru a ajuta
copiii din lumea întreagă.
În multe ţări s-au înfiinţat organizaţii ce apără drepturile copiilor. În România
există Comitetul Naţional Român UNICEF, care strânge fonduri pentru
ajutorarea copiilor şi aplică măsurile din Convenţia pentru respectarea
Drepturilor Copilului.
Atât adulţii, cât şi copiii pot semnala acestei organizaţii cazuri de nerespectare
a drepturilor copilului.
 RESPONSABILITATEA COMUNITATII SI
AUTORITATILOR LOCALE
In subsidiar, responsabilitatea revine COMUNITATII LOCALE din care fac
parte copilul si familia sa

AUTORITATILE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE au obligatia de a

sprijini parintii sau tutorele in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil,
dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de
calitate, corespunzatoare nevoilor copilului
Statul are datoria:

De a proteja copiii de toate formele de maltratare săvârşite de către

părinţi şi de alte persoane răspunzătoare de îngrijirea copiilor;
De a oferi protecţie specială copiilor lipsiţi de mediul familial şi de a
asigura posibilitatea îngrijirii corespunzătoare din partea altei familii
sau în cadrul unei instituţii.
 RESPONSABILITATILE INSTITUTIILOR DE INVATAMANT

UNITATILE DE INVATAMANT sunt obligate sa sesizeze de

indata serviciul public de asistenta sociala in situatiile in care copiii
de varsta scolara se sustrag procesului de invatamant, desfasurand
munci cu nerespectarea legii

SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENTA SOCIALA impreuna cu

INSPECTORATELE SCOLARE JUDETENE si cu celelalte
institutii publice competente sunt obligate sa ia masuri in vederea
reintegrarii scolare a copilului
Un copil este ca o sămânţă de floare…
Cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi,
Depinde de grădinarul care o va îngriji
De ce pământ şi de câtă lumină are.