1

Șase dintre cele șapte continente ale Pământului sunt locuite permanent la scară largă. Asia
este cel mai populat continent, cu 4,64 miliarde de locuitori, reprezentând 60% din populația lumii.
Cele două țări cele mai populate ale lumii, China și India, împreună reprezintă aproximativ 36%
din populația lumii. Africa este al doilea continent cel mai populat, cu aproximativ 1,34 miliarde
de oameni, sau 17% din populația lumii. 747 de milioane de oameni din Europa reprezintă 10%
din populația lumii începând cu 2020, în timp ce regiunile din America Latină și Caraibe găzduiesc
aproximativ 653 de milioane (8%). America de Nord, formată în principal din Statele Unite și
Canada, are o populație de aproximativ 368 de milioane (5%), iar Oceania, regiunea cel mai puțin
populată, are aproximativ 42 de milioane de locuitori (0,5%). Antarctica are doar o populație foarte
mică, fluctuantă, de aproximativ 1200 de persoane, bazată în principal în stații științifice polare.
Populația mondială a cunoscut o creștere continuă după Marea foamete din 1315–1317 și
sfârșitul ciumei în 1350, când era aproape 370 de milioane. Cele mai ridicate rate de creștere a
populației la nivel mondial, cu creșteri de peste 1,8% pe an, au avut loc între 1955 și 1975 -
atingând maximul la 2,1% între 1965 și 1970. Rata de creștere a scăzut la 1,2% între 2010 și 2015
și se preconizează că va scădea în continuare în cursul secolului XXI. Cu toate acestea, populația
globală este încă în creștere și se preconizează că va ajunge la aproximativ 10 miliarde în 2050 și
mai mult de 11 miliarde în 2100
Harta stadiilor de evoluție demografică prezintă o serie de tranziții demografice, acestea
fiind următoarele: depopulare (valori negative), stagnare relativă (0%), demografie lentă (0.1-1%),
tranziție demografică avansată (1.1-2%), tranziție demografică tardivă (2.1-3%), creștere
explozivă (>3%). Aceste stadii de evoluție au fost infulențate de-a lungul timpului de factori
precum economia, educația, religie și politică.
Pe parcursul următorilor 25 de ani, structura de vârstă a populației lumii va continua să se
schimbe, crescând, iar vârstnicii cuprinzând o pondere din ce în ce mai mare din populația totală
a lumii. De acum până în 2025, populația mondială de vârstnici (definită ca vârsta de 65 de ani și
peste) se va dubla mai mult. Această grupă de vârstă (în vârstă de 65 de ani și peste) la nivel
mondial este în prezent de 580 de milioane. Până în 2050, acestea vor fi de 1,97 miliarde (o creștere
de 340%). Astfel, Europ și câteva țări asiatice precum Japonia se confruntă cu această îmbătrânire
a populației, mai concret, cu depopularea populației. Europa este și se preconizează că va rămâne,
regiunea lumii cea mai afectată de îmbătrânire. Până în 2050, persoanele în vârstă de 65 de ani și
peste vor fi la două și jumătate la fel de numeroși ca copiii cu vârsta de 15 ani și mai mici. Una din
trei persoane va avea vârsta de 60 de ani sau mai mult. Se estimează că vârsta mediană va crește
de la 37,1 ani în 1998 la 47,4 până în 2050 (revizuirea ONU 1998). De asemenea, o fertilitate
scăzută contribuie și ea la depopularea populației. Cu atât mai mult, în țările dezvoltate, se asigură
facilități de sănătate și securitate gratuite cetățenilor. Progresul ethnic și științific contribuind la
descoperirea și dezvoltarea mijloacelor de luptă împotriva unor maladii și implicit la scăderea ratei
mortalității, reducerea timpului de muncă în societățile dezvoltate, protecția asigurată celor care
lucrează în anumite domenii a condus la o scădere a accidentelor de muncă frecvente mai ales în
cazul bărbaților. Tot în țările dezvoltate au fost demarate programe de instruire a populației în ceea
ce privește sănătatea și alimentația. Populația din aceste state este mult mai preocupată de starea
de sănătate și mult mai receptivă în privința acestor programe.
Cea de-a doua etapă o reprezintă creșterea demografică lentă resimțită de câteva țări
europene și în mare parte de America, China și Oceania. În țările dezvoltate au fost demarate
programe de instruire a populației în ceea ce privește sănătatea și alimentația. Populația din

2
 aceste state este mult mai preocupată de starea de sănătate și mult mai receptivă în privința
acestor programe. Toate aceste lucruri conduc la o speranță de viață ridicată în rândul țărilor
dezvoltate, deoarece relația dintre sănătate și venit este una duală. Sănătatea precară duce la
câștiguri mai mici și la cheltuieli mai mari pentru sănătate, iar statutul economic în copilărie
determină sănătatea la maturitate - cei născuți în familii mai sărace au o sănătate mai slabă în
copilărie, o sănătate mai slabă la vârsta adultă timpurie și un nivel scăzut de educație, toate
acestea fiind asociate cu câștiguri mai mici în vârsta mijlocie și în anii de creștere a copiilor.
Pentru a nu ajunge în pragul depopulării unele țări au aplicat politici pentru a sprijini căsătoria
și creșterea unei familii. Politicile pentru familie, cum ar fi investițiile în îngrijirea copiilor sau
oferirea concediului pentru creșterea copilului, au fost utilizate pentru a îmbunătăți echilibrul
dintre viața profesională și viața părinților și pentru a subvenționa costurile legate de copii.
Alături de aceste politici, un domeniu emergent pentru intervenția politicilor este tehnologia de
reproducere asistată (ART). Aceste tehnologii, cum ar fi medicamentele pentru fertilitate,
fertilizarea in vitro și surogatul, pot ajuta la soluționarea problemelor de infertilitate. De
asemenea, China, având o populație foarte mare (1,4 miliarde) a aplicat o politică antinatalistă.
Astfel, China încurajează căsătoria târzie cu copii mai puțini, dar mai sănătoși, ea caută să evite
defecte genetice sau de naștere care să epuizeze resursele sociale, advocă politica “un cuplu, un
copil”. Prin urmare, Guvernul prevede support puternic pentru planificarea familială pentru a
crește nivelul de sănătate între femei și copii; se dă concediu de maternitate la prima naștere,
apoi la celelalte nașteri acest concediu este diminuat sau inexistent, se oferă alocații doar
primului copil, iar concediul medical plătit este de 14 zile la femeile care avortează sau 30 de
zile dacă supun voluntar sterilizării. Așadar, China a adoptat această politică din cauza ratei
fertilității mult prea mari, ea fiind datorată de cauzele istorice întâmpinate.
Tranziția demografică avansată se regăsește în câteva țări din America de Sud (Ecuador,
Peru, Bolivia, Paraguay, Venezuela și Surinam) precum și câteva țări din America Centrală,
Africa de Nord și de Sud și Asia. Aceste țări întâlnesc un procent cuprins între 1.1-2% și se
datorează faptului că aceste țări nu sunt la fel de dezvoltate ca cele de mai sus. Faptul că există
mai multe persoane care trăiesc în zonele rurale, fără educație formală, sau în țările cel mai puțin
dezvoltate precum cele din Africa, explică discrepanța enormă între ratele totale de fertilitate din
acele țări decât cele cu niveluri mai ridicate de urbanizare și educația feminină. În plus, religia
protestantă acceptă ideea că căsătoria s-ar putea încheia cu divorțul. Pe de altă parte, catolicii nu
o acceptă. Prin urmare, catolicii au mai multe șanse să aibă familii mai mari decât protestanții,
deoarece se așteaptă ca mariajul lor să dureze pentru totdeauna. De asemenea, pentru religia
islamică nu există o interdicție religioasă împotriva planificării familiale. În ciuda acestui fapt,
comunitățile musulmane din întreaga lume tind să aibă familii numeroase.
Tranziția demografică tardivă se întâlnește în majoritatea țărilor africane și câteva țări din
Asia. Aceste țări fac parte din categoria țărilor în curs de dezvoltare, având rate ale fertilității și
mortalității foarte crescute. Deși nivelul de fertilitate a scăzut cu jumătate de copil în ultimul
deceniu, rata fertilității din Africa rămâne în continuare printre cele mai înalte din lume (3.5-<5
copii/femeie). Acest lucru se datorează faptului că oamenii doresc să aibă un număr mare de
copii și încep să aibă copii la vârste mai mici și să folosească mult mai puțin planificarea
familială pentru a-și limita fertilitatea. De asemenea, în aceste țări educația este foarte mică sau
inexistentă. Educația conduce la informație, astfel, femeile educate au acces la informație, la
metode contraceptive, conducând la o rată a fertilității mai scăzută
Ultima evoluție este aceea a exploziei demografice și se regăsește numai în unele țări
africane. Factorii economico-sociali au cel mai mare impact asupra speranței de viață la naștere,

3
deoarece aceștia afectează viața unui individ din mai multe perspective. Oamenii care trăiesc mai
mult au relații și sprijin familial bun, educație bună în anii tinereții, angajare sigură, satisfacție
profesională și locuințe bune. Astfel, agricultura este principalul sector economic din Africa, iar
majoritatea familiilor doresc să aibă un număr mare de copii. Acest lucru se datorează faptului că
acestea sunt considerate mai degrabă un ajutor economic. Pentru majoritatea zonelor rurale, copiii
își ajută părinții în activități agricole, adică importanța economică a copiilor este de-a lungul vieții.
Similar cu multe țări din Africa, a avea mulți copii este considerat un avantaj și un dar al lui
Dumnezeu într-o serie de comunități rurale etiopiene.
În concluzie, există mulți factori care afectează evoluția demografică. Acești factori includ:
costul crescut al creșterii unui copil sau schimbarea atitudinii femeilor față de muncă. Legate de
acestea sunt schimbări tehnologice care au facilitat munca și conducerea unei gospodării. În țările
dezvoltate, decizia de a avea copii este legată de mărimea familiei pe care și-o doresc. Acum,
cuplurile pot decide dacă să aibă copii, când să înceapă și spațiul pe care îl pot oferi acestora. Pe
de altă parte, se află țările slab dezvoltate unde se resimt puternic variabilele precum venitul infim,
nivelul de trai, starea civilă, nivelul de educație al femeii, carierele profesionale și ocupația
femeilor, toate acestea conducând la o rată a fertilității scăzute.

4
BIBLIOGRAFIE

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Demographyhttps://www.nature.com/articles/128940a0
2. https://en.wikipedia.org/wiki/World_population
3. https://link.springer.com/article/10.1007/s10144-018-0622-9
4. https://www.nature.com/articles/palcomms201533
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4116081/
6. https://www.pop.org/the-facts-of-global-depopulation/