Propoziția.

Tipuri de propoziții
 
Gigi citește.
Mănânc.
Bunica face o prăjitură gustoasă.
Plouă.
Propoziția este comunicarea cu un singur predicat.
Într-o propoziție, există:
a)                  părți principale (predicatul și subiectul)
Mama doarme.
Bunica tricotează.
A venit Gigi.
b)                  părți secundare (îmbogățesc sensul propoziției: atribut, complement etc.)
Bunica face o prăjitură gustoasă.
      Bunica – subiect
      Face – predicat
     o prăjitură, gustoasă (părți secundare de propoziție)
  Predicatul este o parte propoziție care arată ce face subiectul.  
Elevii învață despre Mihai Eminescu.
Subiectul este partea de propoziție care arată cine face acțiunea exprimată de un predicat.
Părinții au ajuns abia acum.
În unele propoziții, nu există subiect:
Tună.
Plouă.
A fulgerat.
ATENȚIE! Între subiect și predicat există o relație de acord în persoană și număr.
Ei merg.  
Ei – subiect, pers a III-a, pl
merg – predicat, pers a III-a, pl
Alergăm. (predicatul este „alergăm” și subiectul este „noi”, însă „nu se vede”)
Criterii de clasificare
A.    În funcție de structură, propozițiile sunt:
 
a)                  prop. simple = alcătuite din subiect și predicat sau doar din predicat;
Mama aleargă.
Cântăm. (are subiect)
Tună. (nu are subiect)
 
b)                  propoziții dezvoltate (alcătuite din subiect, predicat și părți secundare de
propoziție)
Gigi pleacă la magazin.
Gigi – subiect
Pleacă – predicat
la magazin – parte secundară
 
Afară plouă.  – propoziție dezvoltată
Afară – parte secundară
plouă – predicat
 
O văd. – propoziție dezvoltată
 O – parte secundară de prop
văd  -predicat
 
Max, așteaptă!
Max – nu este subiect, este un nume „strigat”
 Între subiect și predicat nu se pune virgulă!
 
B.     După forma verbului cu rol de predicat, propozițiile sunt:
a)      afirmative (verbul este la formă afirmativă):
Gigi știe engleză.
b)      negative (verbul este la formă negativă):
Gigi nu știe engleză.
 
Observații
La început de propoziție, cuvintele se scriu cu literă mare.
Sfârșitul propoziției este marcat prin punct, semnul întrebării, semnul
exclamării sau puncte de suspensie.
Mi-e dor se bunica…
Când mergem la bibliotecă?
Au, m-am lovit!
A venit Adrian.
Virgula este folosită pentru a separa termenii dintr-o enumerare sau termenii care se repetă.
Am cumpărat de la librărie un penar, două pixuri, un stilou și niște creioane colorate.
De asemenea, virgula separă o adresare directă (un nume strigat) de restul propoziției.
Gigi, vino repede până aici!
Ce mai faci, Victor?
Semnul două puncte este folosit înaintea unui enumerări sau a unui dialog.
De ziua mea am primit multe lucruri: o consolă, câteva jocuri video, o pereche de adidași, un
scaun de birou și colecția mea preferată de benzi desenate.
Linia de dialog marchează replica unui personaj.
Împăratul întrebă deodată:
–          Ce faci aici, viteazule?
–          Am venit să te înfrunt, răspunse feciorul.