BALTAGUL Romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930, este probabil singurul roman obiectiv al scriitorului si aduce o formula

romaneasca inedita in peisajul epicii interbelice, polimorfismul structurii, adica amestecul de roman realist si naratuiune arhetipala grefata pe un scenariu politist. Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in timp si spatiu precizate, antrenand un numar mare de personaje puternic individualizate. Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a oierilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor ce l-au ucis pe Mechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de sotul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii. Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale : aspectul realist si aspectul mitic. Orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile parsotrale, dar si comunicarea om-natura si mitul marii treceri. Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale : in Postul Mare , aproape de Sf.Andrei . Cadrul actiunii este satul Magura Trascaului, zona Dornelor si a Bistritei, dar si cel de campie, Cristesti, in Balta Jijiei. Intriga romanului Baltagul consta tocmai intr-un fapt perturbator, care abate intamplarile firesti ale vietii de la acest circuit prestabilit. Mai intai, Nechifor Lipan, personajul absent si asteptat sa se intoarca de la Dorna, unde plecase pentru a cumpara niste oi, intarzie mai mult decat in alte dati. Intarzierea ii produce Vitoriei ingrijorare, ganduri negre, visuri simbolice. Ea isi formeaza treptat convingerea ca drumurile terestre ale lui Nechifor s-au frant intr-un punct necunoscut, care trebuie gasit. Semnul soarelui, al luminii celeste ce se stinge, figureaza semne funebre, prevestind moartea initiatica : pastorul moare in apusul soarelui, pe un pisc, simbol al spatiului inalt. Convingerile Vitoriei sunt apoi validate prin raportarea lor la cele doua instante spirituale existente in satul arhaic romanesc. Ea ii viziteasca succesiv, in fapt de seara, pe preotul satului Daniil Milies, si pe baba Maranda, vrajitoarea asezarii. Dupa aceste explorari initiatice, trecand peste 2 luni de la disparitia sotului, pe care femeia o anunta formal si autoritatilor, prefectului de la Piatra, Vitoria are credinta ca sotul ei s-a prapadit si se pregateste pe indelete pentru marea calatorie, care se bazeaza tocmai pe aplicarea unei dintre regulile neinscrise ale aceste lumi stravechi : sufletul mortului, al lui Nechifor, trebuie sa-si afle linistea, prin implinirea ritualului de inmormantare si prin gasirea si pedepsirea vinovatului. Asadar, intreaga actiune a romanului se supune, ca si viata oamenilor, unui singur principiu, integrator, acela al implinirii si respectarii randuielii. Drumul sotiei munteanului, al Vitoriei Lipan, pentru reconstituirea ultimelor momente ale celui ucis , este o adevarata odisee, ea trebuie sa desluseasca taine ce se ivesc la tot pasul.

Firul narativ se dezvolta urmand cele 4 drumuri prezente in planul romanului : drumul lui Nechifor spre moarte, drumul Vitoriei pentru gasirea si razbunarea mortului, calatoria initiatica, de maturizarea a lui Gheorghita, care se formeaza ca barbat, preluand in finalul romanului rolul gospodaresc al tatalui sau si intoarcerea la cursul normal al vietii, intalnit la inceputul romanului, sugerand o arhaitate eterna. Vitoria pleaca in cautarea sotului dupa 73 de zile de absenta a acestuia, pe 10 martie, dupa o riguroasa pregatira impreuna cu Gheorghita, strabatand catre Dorna drumul pe care presupun ca a mers si Nechifor Lipan. Are o capacitate de adaptare perfecta, integrandu-se deplin in viata si obiceiul locurilor prin care trece. Pe drum intalneste si un ceremonial de nunta si un botez si se amesteca printre petrecareti, simuland starea de spirit necesara unor astfel de evenimente. Ea este singura intr-un univers ostil si,daca vrea sa afle adevarul, atunci nu trebuie sa se teama de nimic. La Suha, Iorga Vasiliu ii spune ca la carciuma lui au oprit 2 calareti, Calistrat Bogza, si Ilie Cutui, nu 3, cum se constatase la popasurile anterioare printre martori. Asadar drumul vietii se oprise pentru Nechifor intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul cainelui Lupu, descopera intr-o prapastie osemintele sotului sau. Randuiala, ca lege suprema a lumii, se implineste prin ritualul de inmormantare, slujba avand loc la Sabasa, unde participa cei vii , preotii, subprefectul, gospodarii Bogza si Cutui. Demascarea faptasilor, la parastasul lui Nechifor reprezinta punctul culminant al anchetei Vitoriei. In timpul parastasului, Vitoria Lipan conduce astfel dialogul incat reface povestea mortii lui Nichifor pe care, i-o spunane lui Bogza(putin ametit de bautura), aluziile femeii infuriindu-l.El nu mai poate suporta presiunea psihica, se infurie si naufragiaza in reactii necontrolate, toate acestea punandu-i in evidenta vinovatia. Munteanca se elibereaza acum de povara randuielii pe care trebuia sa o implineasca si se intoarce la rostul obisnuit al vietii, recupereaza oile si isi incheie socotelile cu cei din lumea de jos . Confruntarea dintre lumea arhaica si lumea moderna ce aparea la orizont se incheie cu victoria universului arhaic, Victoria actionand si pe teren strain ei dupa aceleasi cutume statornicite cu multa vreme in urma. Prin acestea, in Baltagul vechile norme de civilizatie raman inca atotputernice.