Baltagul

-Apartenenţa operei la genul epic, specia literară roman-

Romanul ''Baltagul'' de Mihail Sadoveanu (1880-1961), apărut în 1930, este un

adevărat ''poem al naturii şi al sufletului omului simplu, o <<Mioriţă>> în
dimensiuni mari'' (George Călinescu). Versul moto, ''Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă şi-
un câne'', argumentează faptul că prozatorul a avut ca sursă de inspiraţie balada
populară, în ceea ce priveşte viziunea mioritică asupra morţii.
Romanul este o specia a genului epic, in proză, de mare întindere, cu acţiune
complexă şi complicată, ce se desfăşoară pe mai multe planuri narative,
antrenând un număr mare de personaje şi manifestându-se conflicte puternice,
care conturează o imagine amplă şi profundă a vieţii. Principalul mod de expunere
este naraţiunea, iar trăsăturile personajelor reies din propriile fapte, gânduri şi
vorbe, cu ajutorul dialogului şi al monologului interior.
Romanul ''Baltagul'' este o operă epică, deoarece autorul îşi exprimă indirect
sentimentele şi concepţiile prin intermediul personajelor, al acţiunii şi prin
naraţiunea la persoana a lll-a singular, ceea ce argumentează detaşarea totală a
autorului.Timpul în care are loc acţiunea este limitat, întâmplările se petrec din toamnă
până în primăvară, dar nu este precizat anul, deoarece Vitoria Lipan trăieşte într-un
timp mitic românesc, un timp spiritual al credinţelor şi datinilor străvechi, care
sugerează, care au valabilitate în orice epocă. Locul unde se desfăşoară acţiunea este
vast, cuprinzând meleagurile accidentate şi stâncoase ale munţilor din Moldova, care
sugerează, totodată, viaţa aspră a muntenilor. Fiind un roman, acţiunea este
complexă, iar structura este mai complicată decât la povestire sau la nuvelă. În cele
şaisprezece capitole, precedate de o legendă fascinantă, sunt povestite, în principal,
acţiunile Vitoriei Lipan de a afla adevărul despre absenţa soţului ei şi de a împlini
dreptatea, prin pedepsirea răufăcătorilor. Specific romanului este şi conflictul interior
al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de incertitudine, în care
se manifestă un drum lăuntric sinuos, de la nelinişte la adevăr, numit labirint interior,
care conturează un personaj mult mai complex decât în povestire sau nuvelă.
Romanul se deschide cu o legendă, pe care Nechifor Lipan o spunea la cumetrii şi
nunţi, de la care era nelipsit în vreme de iarnă şi povestea îi vine în minte nevestei lui,
Vitoria, din memorie afectivă, care înseamnă că amintirile despre soţul ei vin dintr-o
profundă şi tainică legătură sufletească ce se stabilise între ei
de-a lungul vieţii petrecute împreună.
În această legendă, naratorul face o prezentare a locuitorilor din munţii Moldovei, a
trăsăturilor de caracter generate de viaţa lor aspră pe aceste meleaguri stâncoase şi
abrupte.
Subiectul romanului "Baltagul" urmăreşte un singur fir epic.
Expoziţiunea. Este prezentat locul acţiunii: satul de munte de pe Măgura
Tarcăului.Timpul acţiunii se petrece toamna târziu, spre sfârşitul lui noiembrie.
Personajele care participă la acţiune sunt Vitoria Lipan şi Nechifor Lipan. În expoziţiune
este prezentată schiţa de portret a Vitoriei. În continuare este descris satul privit de

referat.clopotel.ro
departe şi amănunţit.
Intriga. Nechifor Lipan plecase de acasă după nişte oi la Dorna şi acum Sfântul
Andrei era aproape şi el încă nu se întorsese. Fiind convinsă că soţul ei a murit Vitoria
se hotărăşte să-i caute osemintele să împlinească datina înmormântări pentru ca
sufletul celui mort să-şi regăsească liniştea.
Desfăşurarea acţiuni. Cuprinde două părţi aşteptarea şi drumul parcurs de Vitoria
în căutarea soţului ei. Ea face rost de bani pentru drum şi pleacă spre Dorna, trecând
prin Bicaz şi Călugăreni. La Fărcaşa, îl întâlnesc pe subprefect şi pe moş Pricop. În
drumul lor la Borca dau de o cumetrie, iar la Cruci de o nuntă. La Vatra Dornei află că
soţul ei a cumpărat trei sute de oi. Întovărăşit de alţi doi ciobani, cărora le-a vândut o
sută de oi, pleacă spre Neagra. Împreună cu fiul ei, refac drumul celor trei ciobani: cea
din urmă Dorna, Broşteni, Borca, Sabasa şi Suha. La Suha, află că turma era însoţită de
doi ciobani: Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Vitoria înţelege că Nechifor Lipan a fost ucis
între Sabasa şi Suha. Îl descoperă pe Lupu, câinele lui Nechifor în curtea unui gospodar
din Sabasa şi cu ajutorul acestuia găseşte osemintele soţului ei.
Punctul culminant. Vitoria descoperă osemintele lui Lipan cu ajutorul lui Lupu.
Vitoria îndeplineşte obiceiurile pământeşti ale înmormântări. Prin intuiţie reface
momentele crimei restabilind dreptatea.
Deznodământul. În deznodământ are loc pedepsirea ucigaţilor. Lovit cu baltagul şi
atacat de câine Calistrat Bogza îşi recunoaşte fapta şi îi cere iertare Vitoriei. Ilie Cuţui
este arestat. Acestea se întîmplă după inmormîntarea osemintelor lui Nechifor în cena
praznicului. Restabilind dreptatea Vitoria se pregăteşte de plecare iar Gheorghiţă va
rostui gospodăria căci viaţa merge înainte.
Vitoria Lipan - personajul principal al romanului, este o figură reprezentativă de erou
popular, deoarece întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de ţară, în
care se înscriu cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor strămoşeşti şi a
datinilor.
Mihail Sadoveanu dezvăluie neliniştea eroinei cauzată de întârzierea lui Nechifor
Lipan, plecat la Dorna să cumpere oi, care devine bănuială, apoi certitudine că ceva
rău s-a întâmplat cu bărbatul ei. Inteligentă, dârză şi cu o voinţă puternică, Vitoria se
hotărăşte să afle adevărul şi pleacă în căutarea lui Nechifor, pe acelaşi drum anevoios,
pe care-l parcusese şi el. Înzestrată cu o adevărată vocaţie de detectiv, ea demască
ucigaşii, care-şi primesc pedeapsa, împlinindu-se, astfel, dreptatea.
În acţiunea sa, Vitoria dovedeşte spirit justiţiar, inteligenţă, luciditate, stăpânire
de sine, devotament şi neclintire în împlinirea tradiţiilor şi datinilor străvechi,
trăsături care reies mai ales din faptele, vorbele şi gândurile ei - prin caracterizare
indirectă. Dialogul şi relaţiile cu alte personaje ale romanului evidenţiază o bună
cunoaştere a sufletului omenesc, o logică impecabilă şi o autentică vocaţie de
detectiv. Modalităţile de caracterizare sunt cu totul aparte, deoarece Sadoveanu
foloseşte, pe lângă caracterizarea directă şi indirectă, mijloace artistice ale
intospecţiei psihologice - labirintul interior, memoria afectivă, credinţele
strămoşeşti, mentalitatea ancestrală - care determină comportamentul exterior al
eroinei prin acumulare de fapte, vorbe şi atitudini, construind un caracter complex prin
profunzimea trăirilor, a gândurilor şi sentimentelor Vitoriei Lipan.
Inteligent, sfios şi ascultător, Gheorghiţă - personaj secundar - este fiul lui
Nechifor şi al Vitoriei Lipan. Aflat la vârsta adolescenţei, parcurge, alături de mama sa,
un drum al iniţierii către formarea lui ca bărbat, fiind construit prin modalităţile

referat.clopotel.ro
caracterizării indirecte, adică din faptele, sentimentele şi gândurile personajului.
Limbajul artistic sadovenian se caracterizează prin solemnitatea creată de
eprtetele - "vorbe amărâte şi ascuţite",comparaţii - "iuţi şi nestatornici ca apele, ca
vremea" sau metafore elogiative pentru spiritul ţărănesc înrădăcinat în tradiţii
strămoşeşti - "călindarul acel vechi de la începutul lumii pe carele Domnul Dumnezeu l-a
dat lui Adam". Folosirea arhaismelor fonetice, semantice şi lexicale - "caţa'',
"tarniţă", "poclăzi", "străjer" - ilustrează atmosfera şi graiul moldovenesc şi compun o
muzicalitate deosebită, "o partitură intonată sub cupola lui Dumnezeu" (Zoe
Dumitrescu-Buşulenga).Sobrietatea stilului este dată de timpul mitic în care se petrec
întâmplările, un timp al credinţelor strămoşeşti, intr-o lume arhaică, foarte puternic
legată de natura înconjurătoare, de superstiţii, de legi strămoşeşti nescrise,dar păstrate
cu sfinţenie.
Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu aparţine genului epic, are o acţiune
complexă şi complicată, un număr mare de personaje, iar conflictele puternice
conturează o imagine amplă şi profundă a vieţii. Principalul mod de expunere este
naraţiunea, iar personajele se caracterizează prin propriile fapte, gânduri şi vorbe,
cu ajutorul dialogului şi al monologului interior.

referat.clopotel.ro