Buna ziua stimat auditoriu, numele meu este Andreea si astazi reprezint cel de-al doilea vorbitor al

guvernului si voi contraargumenta spusele vorbitorului 1 din echipa opozitiei dupa care voi prezenta
argumentul social prin care aratam ca suntem de acord cu motiunea propusa si filosofia noastra de caz.

Umaniste suntet discipline academice care studiază aspecte ale uman societate și cultură. În Renaştere,
termenul a contrastat cu divinitate și a făcut referire la ceea ce se numește acum clasice, zona principală
a laic studiază în universități la vremea respectivă. Astăzi, științele umaniste sunt mai frecvent definite ca
orice domenii de studiu în afara formării profesionale, matematicii și natura

Științele umaniste folosesc în primul rând metode critic, sau speculativ, și au un element istoric
semnificativ[2]—Se distinge de principal empiric abordări ale Stiintele Naturii,[2] totuși, spre deosebire
de științe, nu are o disciplină centrală.[3]Umanistice includ studiul limbi străvechi și moderne, literatură,
filozofie, istorie, arheologie, antropologie, geografie umană, lege, politică, religie,[4] și artă.

Un alt rol al disciplinelor umaniste este cel social. Stiinta umanista oferă fiecărui individ oportunitatea de
a acumula cunoștințele și de a își dezvolta atitudinile și abilitățile necesare pentru a deveni un cetățean
informat și activ, care contribuie la propășirea comunității sale și a națiunii. Disciplinele umaniste asigură
astfel stabilitatea și dezvoltarea socială.

Activitatea scolara a elevilor este orientata, în mod esential, spre asimilarea constienta a valorilor culturii
si civilizatiei, dar si spre formarea unor abilitati si atitudini pe care scoala, raspunzând cerintelor sociale,
le considera necesare pregatirii viitorilor cetateni. învatamântul este un instrument de politica sociala
menit sa asigure pregatirea profesionala, integrarea sociala si un anumit standard cultural al indivizilor.
Sub acest aspect, el se prezinta ca un proces complex de dezvoltare libera, integrala si armonioasa a
personalitatii umane autonome si creative, conform unui ideal educational care,ca proiectie.sintetizeaza
dimensiuni socio-culturale si psiho-pedagogice.

Cu cât este mai sustinuta pregatirea individului în vederea integrarii în structurile sociale, cu atât este
mai mare contributia sa la buna functionare si progresul societatii si, 414f55e implicit, recompensa
primita. De aceea:

"Este necesar sa-i învatam pe elevi comportamentele, modalitatile de a gândi si actiona, care au o
valoare în societatea noastra si ajuta individul sa devina un adevarat membru al ei"10

In scoala sunt comunicate elevilor cunostinte, uzante sociale si morale, în scopul formarii lor
armonioase, ajutându-i sa se pregateasca nu numai pentru exercitarea unei profesii, ci si pentru viata în
cadrul comunitatii. Reusita actiunilor instructiv-educative conditioneaza reu-srta sociala si profesionala a
indivizilor.

Integrat într-un mediu socio-economic si cultural, sistemul de învatamânt este privit ca un "serviciu
social", ce are de îndeplinit functii complexe si deosebit de importante. Conditionat de acest mediu în
care functioneaza, el va cauta, prin programele pe care le initiaza, sa-1 pregateasca pe elev pentru o
anumita activitate, sa-1 formeze ca cetatean si sa-i dezvolte latura spirituala a vietii.