O floare între flori 

(pictură de Nicolae Grigorescu)

O floare între flori este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu. Ea a fost

realizată în anul 1870, este semnată și datată în partea dreaptă jos a ei: Grigorescu 1870. Apariția
acestei lucrări de artă a fost consemnată de V.A. Urechia și Constanța Dunca în presă, în luna
martie a acelui an. Critica de artă contemporană a considerat că prin comentariile critice pe care cei
doi le-au făcut, au coagulat resursele afective ale pictorului, momentul lansării tabloului în magazinul
de instrumente muzicale ale lui Alexius Gebauer de pe Podul Mogoșoaiei, constituind un moment de
răscruce în creația artistică a lui Nicolae Grigorescu.
Sentimental fiind, Grigorescu a ținut să-și
menajeze nu numai propriile porniri afective, ci
și nevoile clasei avute din rândul cărei ieșeau toți
amatorii de artă. Astfel, Grigorescu a avut de a
alege în a reprezenta o realitate mizeră a vieții
țărănimii din România și a înfățișa într-un mod
pastoral existența unei populații prost îmbrăcate,
înfometate, care locuia în bordeie. Tabloul a răspuns
pe deplin cerințelor lui Constantin I.
Stăncescu care susținea în mod oficial că „... arta
trebuie să ne facă să uităm mizeriile vieții”.
Din momentul în care Nicolae Grigorescu a
pictat superficiala - O floare între flori, se poate
urmări în opera sa două curente principale. Unul,
cel descris, probabil datorită unei intuiții care l-a
bântuit permanent pe Grigorescu în dorința sa de
a realiza tablouri care să fie pe placul publicului
consumator de artă, iar celălalt este cel în care își
va reprezenta în modul său cel mai sincer seriozitatea
subiectelor alese, asemenea picturii Vetrei de
la Rucăr.

Tabloul O floare între flori a fost terminat] în data de 5 martie 1870. Această pictură face parte din
seria tablourilor de tip anecdotic sentimentale care în mod sigur erau unele dintre preferatele
artistului. Acest stil de reprezentare a fost ales, a spus criticul George Oprescu, probabil datorită
unei intuiții care l-a bântuit permanent pe Grigorescu în dorința sa de a realiza tablouri care să fie pe
placul publicului consumator de artă. Lucrarea este de fapt un portret al domnișoarei Millet,fiica
pictorului Jean-François Millet, de care era îndrăgostit Grigorescu în perioada studiilor sale
la Barbizon.