Dadaism.

Suprarealism.
Elaborat de Cecoi Mădălina
clasa a XII-a ,,B’’
Dadaism
Dadaismul este un curent literar artistic care a
apărut în 1916, în centre timpurii din Zurich,
Elveția la Cabaret Voltaire și mai este denumit și
curentul literar Dada. Dadaismul a apărut ca o
reacție a artiștilor față de Primul Război Mondial,
generație ce s-a confruntat pentru prima dată
cu ororile unui război care nu dădea niciun
semn că s-ar apropia de sfârșit. Această mișcare
a constat într-un grup de artiști plastici,
teoreticieni și scriitori care refuzaseră logica,
estetica și orice rațiune a societății capitaliste a
timpului.
Proveniența
Curentul literar cultural și artistic
nonconformist îndreptat împotriva rutinei
în viață, gândire și artă, care a fost
dezvoltat plenar între anii 1916 și 1923 și
înființat la Zurich în 1916 de către poetul
Tristan Tzara, care a fost ajutat de
scriitorii Hugo Ball, Richard Huelsenbeck
și artistul plastic Hans Arp. Dadaismul s-a
lansat pe 6 februarie 1916 ca o mișcare
anti-artistică, în sensul că a respins felul
în care arta era definită, percepută și
apreciată în perioada contemporană.
Fondatorul acestui curent este poetul
român Tristian Tzara.
 Caracteristici

Lucrările sale au fost scrise

Dadaismul a fost Scopul scriitorilor dadați astfel încât sa nu se
prima mișcare a fost să se opună potrivească cu canoanele
artistică și literară tuturor normelor care stabilite. În afară de
care nu avea ca guvernează cultura aceasta, au fost
obiectiv elaborarea burgheză a timpului. inconfortabile pentru
sensibilitatea burgheză, au
obiectelor estetice Chiar și până la
generat întrebări dificile
plăcute, ci chiar criticarea lor și a despre societate, rolul
opusul. producțiilor lor artistice. artistului și scopul artei.
Dadaismul în literatura română
În România, dadaismul a fost parţial vizibil, în unele
producţii poetice sau în domeniul artelor plastice,
publicate în reviste de avangardă precum: „unu”,
„Contimporanul”, „Integral”, „Punct” sau „75 HP”.
Caracteristica mişcării româneşti de avangardă literară
este eclectismul. De aceea, un dadaism în stare pură este
mai greu de descoperit. Dincolo de nihilismul şi de
enormităţile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismu
a fost un protest, un elan spre absurd, pledând pentru o
libertate absolută promovând invenţii plastice şi verbale.
Manifest

„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce

este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie
să reîncepem actul creației pornind de la o tabula rasa. La
Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia
publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum
este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce
ține de vechea ordine.”
Marcel Iancu
Dadaism în artă
Burghezia a recunoscut
această nouă artă drept
„rebelă”, iar anti-arta a devenit
artă. Artiștii nu (mai) încercau
să găsească înțelesul în
tulburare, ci să accepte
tulburarea ca fiind natura lumii,
ceea ce, la drept vorbind, nici
nu a fost un lucru rău
deoarece arta nu poate fi doar
frumoasă. Respingând valorile
tradiționale, artiștii se aflau
într-o căutare continuă pentru
a înțelege natura umană și
societatea într-un mod mai
personal și evident, subiectiv.
Suprarealism
Suprarealismul este un curent literar și artistic
apărut în anii 1920, în Franța, și răspândit ulterior
în toate țările lumii, care pune accentul pe
activitatea spontană a imaginației și pe
exploatarea zonelor iraționalului în creația
artistică. Este un timp al schimbării, revoltei şi
sensibilităţii. Suprarealismul devine astfel vocea
internaţională a unui grup de scriitori şi artişti
mânaţi de dorinţa de a schimba mentalitatea
unei societăţi rigide, sufocate.
Proveniența
Liderul mişcării suprarealiste era
considerat Andre Breton. Despre el se
zicea:“El este maestrul de ceremonii care
organizează şi dictează, dar care şi
decide fără milă modul cum se va derula
totul, compartamentul fiecăruia.”
În 1924 Andre Breton defineşte
suprarealismul, în “Primul manifest al
suprareaslimului”, ca fiind “Automatism
psihic pur prin care se exprimă, fie verbal
ori în scris, sau în altă modalitate,
adevărata funcţie a gândului. Gând dictat
în absenţa oricărui control dictat de
raţiune, şi în afara tuturor preocupărilor
morale şi estetice.”
 Particularități
Principala sa influență a
fost dadaismul, care de
dinainte de primul război Această mișcare a
mondial a produs opere considerat că Suprarealismul susține
de anti-artă. Cu toate raționalismul a generat că adevărul și arta se
acestea, accentul efecte negative în află "în realitatea
suprarealismului nu se societate în mod greșit. superioară a anumitor
referea la negarea artei, De fapt, ei i-au atribuit forme de asociație"
așa cum a fost cazul fenomenele sociale, bazate pe atotputernicia
dadaismului, ci la culturale și politice care visului, pe "jocul
construirea unei expresii au dus la izbucnirea dezinteresat al gândirii"
pozitive a acesteia. primului război mondial. eliberate de
constrângeri.
Suprarealismul în literatura română
În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de
revistele Alge și urmuz. Suprarealismul urmărea prin
programul său pătrunderea artei în planul
subconștientului, al visului, al delirului în care spațiile
umane scapă de controlul conștiinței. Generația a doua a
suprarealiștilor români D.Trost și Gherasim Luca scriu și
publică diverse manifeste, astfel încât curentul, care-și
consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, în 1947 își mută
capitala la București. Cel mai de seamă poet suprearealist
român rămâne totuși Gellu Naum, supranumit ultimul mare
poet suprarealist european.
Manifest
"Suprarealismul este credința în realitatea superioară
a unor forme de asociere până atunci disprețuite, în
omnipotența visului, în jocul dezinteresat al gândirii."
(André Breton, 1924)
"Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de
cinică și naiv de inconștientă care pretinde că este
serioasă numai pentru a-și ascunde mai bine nebunia.
Eu, în schimb - nu sunt nebun." (Salvador Dalí)
Suprarealism în artă
Arta suprarealismului a apărut
în Europa în anii 1920 ca o
formă de rebeliune artistică și
culturală. A respins așteptările
estetice în loc să folosească
expresia artistică ca o
modalitate de a ajunge la o mai
mare înțelegere de sine. Acest
lucru a creat o schimbare
monumentală pentru societate
și modul în care aceasta
interacționează cu arta. Astăzi,
arta suprarealismului rămâne
unul dintre cele mai
recunoscute stiluri din istoria
artei moderne.