(Andra Mihu, Ioana Muresan, Raluca Pop, Daria

Popescu, Carmen Pop-Tiron )

Liceul Gh. Şincai, Cluj-Napoca)

Prezintă:
AVANGARDISMUL

2x

2x
Alfred Jarry

 Sculptura lui Alfred

Jarry cu Ubu, pe
coperta unei reviste
publicata in anii 1960
 DADAISMUL

 Dadaistii spuneau despre ei insisi ca organizeaza “marele

spectacol al dezastrului, incendiului, descompunerii”,
“marea operatie destructiva, negativa". Dadaismul este, in
acelasi timp, pentru si contra, negand simultan atat
afirmatia, cat si negatia, deoarece ambele operatiuni
presupun existenta unei metode constante, lucru de care
reprezentantii se deziceau in primul rand. Acest paradox
cu care se luptau se va dovedi a fi imposibil de inlaturat,
motiv pentru care s-a recurs la eliminarea oricaror
conventii ale miscarii iar singura solutie gasita a fost
autodizolvarea dadaismului. Tristan Tzara a fost primul
care si-a dat demisia din cadrul acestei manifestari,
nedorind ca dadaismul sa se transforme intr-o scoala
literara, dupa cum s-a intamplat cu suprarealismul sub
comanda lui Andre Breton.
 Ceea ce a caracterizat dadaismul de la inceput a fost nihilismul
manifestat prin renegarea intregii culturi anterioare ca fiind redundanta
si numai o povara ce ingradeste expresia pura( “Daca strig: Ideal, ideal,
ideal; Cunoastere, cunoastere, cunoastere; Bumbum, bumbum, bumbum;
am redat o versiune destul de fidela a progresului, legilor, moralitatii si
celorlalte trasaturi fine pe care multi oameni foarte inteligenti le-au
discutat in numeroase carti, numai pentru a ajunge la concluzia ca, in
finalm fiecare danseaza dupa propriul sau bumbum.”; “Suntem un vant
furios, care sfasie asternuturile murdare ale norilor si rugaciunilor”-se
poate observa dorinta de eliminare atat a conventiilor din lumea
“profana”, cat si din domeniul divinului”; Fiecare pagina trebuie sa
explodeze, fie printr-o seriozitate autentica, profunda, prin vartejul,
frenezia poetica, noul, eternal, gluma zdrobitoare, entuziasmul pentru
principii sau modul in care este tiparita.”).

 S-a sustinut de la inceput ca aceasta revolta nu este gratuita, de “antiarta

pentru antiarta”, insinuandu-se astfel inutilitatea specifica artei, ci de
antiarta pentru desfiintarea radicala a ideii de arta, pentru extirparea
impulsului si formei artistice, un program ce se vroia précis si coerent,
catusi de putin gratuit si estetizant. Ruptura sistematica semnifica, in
realitate, actul pozitiv al eliberarii totale, revolta radicala in numele
libertatii absolute: “Avangarda -spune E.Ionescu- inseamna libertate”.
Protestul Dadaist consacra triumful emanciparii si descatusarii spirituale.
Se dorea eliberarea totala: de istorie, societate, cultura. Din mijlocul
masacrului general si al ruinelor, se ridica figura invincibila a “omului
liber”: “Nici o mila. Ne ramane dupa macel speranta unei omeniri
purificate”- Manifest Dadaist, 1918; se poate observa aici ca daca alte
curente doreau sa ridice nivelul unei societati prin arta si cultura,
dadaistii vroiau acest lucru prin distrugerea ei. Ceea ce insemna un
privilegiu in mod traditional era o incatusare pentru ei.
Recital d poezie avangardista(Hugo Ball), grup de
dadaisti, Tristan Tzara
 Se poate observa angoasa ce reiese din limitatiile conditiei
umane(“ noi nu stim nimic”) tema specifica poeziei
moderniste, ce apare si la dadaisti, care, spre deosebire de
cei care deplang incertitudinile generale la nivel teoretic, au
un plan practice pentru a solutiona problemele ingradirii.
Titlul care nu are legatura cu restul poeziei face parte din
trasatura dadaista de a distruge sensul, intentia artistica.
Totusi, Tzara aici este foarte coerent, mai mult decat sunt
dadaistii. Tocmai in acest fapt se manifesta autenticitatea sa
dadaista pura: lipsa oricaror conventii ale miscarii. Astfel, el
nu este ingradit de nici o caracteristica in creatia lui: daca el
vrea sa scrie o poezie ce are sens, el este in continuare
dadaist din cauza ca nu s-a supus niciunei norme de scriere.
Se poate spune ca aceasta este singura trasatura specifica
curentului, care insa a fost combatuta si ea, intr-o pura
manifestare dadaista. Apare dorinta de a nu se supune
conventiilor si in planul fizic, natural: “daca zapada ar cadea
in sus…sa ne incalzeasca”, se contureaza un tablou ce tine
de imaginarul suprarealist. Pasarile sunt vazute ca o cheie
pentru a ajunge la o cunoastere superioara, a mortii, ce ar
putea aduce linistea oamenilor in general ( pluralul colectiv
“noi”). Viziunea asupra ei este optimista, in contrast cu
nihilismul si revolta specifice lui Tzara.
 FUTURISMUL

 Desi curentul glorifica imaginea proletariatului, mesajul sau era destinat

claselor superioare si intelectualitatii italiene. Nu s-a dorit ca el sa fie o arta
populara, accesibila maselor. Un aspect interesant al acestu curent este faptul
ca desi reprezentantii lui s-au aliat cu fascistii, acestia i-au atacat, acuzandu-i
de depravarea tineretului. Viziunea lor asupra progresului si tehnicii atingea
proportii mosntruoase uneori, de exemplu cand Marinetti a afirmat ca Primul
Razboi Mondial este cel mai frumos poem futurist scris vreodata si a scris o
carte intitulata: “Razboiul, singura igiena a lumii”.
“Iubim patriotismul belicos, de neimblanzit, care va diferentiaza; iubim mandria
nationala care va ghideaza rasa musculoasa si curajoasa; iubim individualismul
puternic care nu va impiedica sa va deschideti bratele tuturor individualistilor,
fie ei libertarieni sau anarhisti.” - 1910, Lyceum Club, Londra. Discursul futurist
catre englezi
 “ Nu mai exista frumusete decat in lupta. Nu mai exista capodopere fara un
character agresiv. Poezia trebuia sa fie un asalt violent impotriva fortelor
necunoscute pentru a le intrece si supune omului.” -Manifestul Futurist
 “ Trecutul este in mod necesar inferior viitorului. Asa il dorim sa fie. Cum am
putea recunoaste vreun merit al celui mai periculos dusman: Trecutul, un
mincinos sumbru, un profesor execrabil? - Razboiul, singura igiena a lumii
 “ O noua frumusete s-a alaturat spelndorilor lumii- frumusetea vitezei.” –
Manifestul futurist
 “O masina de curse este mai frumoasa decat Victoria de la Samotracia”
 Suprarealismul

 Curent artistic si literar de avangarda care proclama o totala libertate de expresie,

intemeiat de Andre Breton (1896-1966) si dezvoltat mai ales in deceniile trei si patru
ale secolului trecut(cu aspecte si prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat
termenul intr-o acceptie legata de creatia artistica a fost G.Apollinaire in Les
Mamelles de Tiresias, subintitulata ”drama suprarealista”(reprezentata in 1916 ).
Tehnică artistică : dicteul automat , spontan, continuu al subconştientului, fără
controlul acţiunii. Se exaltă psihanaliza, cultivarea lumii tulburi, a complexelor, a
proecţiilor onirice,a halucinaţiilor. Trăsături: crearea unei alte lumi, propune un
sistem de cunoaştere continuînd expresionismul şi opunîndu-se dadaismului.
Inceputurile miscarii se leaga de grupul de la revista pariziana ”Litterature” (1919)
condusa de A.Breton, L. Aragon si Ph. Soupault.

 De altfel, atat in ”Literatura”(unde Breton publica, in colaborare cu Soupault,

”Campurile magnetice”, primul text specific suprarealist), cat si in alte reviste,
textele dadaiste alterneaza cu cele ale noii orientari ce avea sa se numeasca apoi
suprarealism. Sunt doua miscari apropiate, avand scriitori comuni, dar alianta nu va
dura. Relativ la geneza suprarealismului, desi unii cercetatori autorizati considera ca
suprarealismul nu a fost altceva decat forma franceza a dadaismului, A.Breton,
dimpotriva, a sustinut totdeauna ca este inexact si cronologic abuziv sa se prezinte
suprarealismul ca o miscare iesita din dadaism. ). Initial, in 1916 Andre Breton s-a
alaturat curentului cultural dadaist, dar dupa obiectiile sale asupra dadaismului el a
declarat: „ Lasa tot. Lasa Dada. Lasa-ti nevasta. Lasa-ti amanta. Lasa-ti
sperantele si temerile. Lasa-ti copii in paduri. Lasa-ti substanta pentru
umbra. Lasa-ti viata usoara, lasa-ti ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la
drum.”.
  Cubismul

 Cubismul este o posibilitate pentru noul artist de a ieşi din

constrîngerile «artei aparenţelor» care este perspectiva şi de a
ajunge la un realism nou. Diferenta fundamentala fata de formele
artistice care il preced consta in recurgerea la simultaneitate :
pentru a fi in mod real purtator de sens, un subiect trebuie sa fie
reprezentat sub toate aspectele. Pe principiul simutaneitatii,
procedeu ce consta in trecerea, fara tranzitie, de la un eveniment
la altul, suprapunerea de imagini, a trecutului si a prezentului,
amestecarea visului cu realitatea, este scrisa si Volumul Alcools al
lui Apollinaire.Miscarea cubista a fost sustinuta in lumea literara
de catre Apollinaire si eseul sau intitulat Pictorii Cubisti, meditatii
estetice (1913) Tot în 1913 apare volumul care îl consacră,
Alcools, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric,
angajat în epopeea libertăţii expresiei. Rămânând clasic în
Alcools, unde suprimă totuşi punctuaţia (o inovatie considerata o
trasatura cubista in literature), se desfăşoară din plin pe
suprafaţa paginii in ,,Calligrammes’’, prin eliminarea entravelor
tipografice, dar mai ales prin inventarea desenului ce reflectă
versurile unor poeme.
 ,,Et moi aussi je suis peintre…’’
 Les fenêtres poate fi citit ca o
descriere a unei picturi cubiste şi
trebuie luat ca atare. Este, în acelaşi
timp, reflexia imaginarului poetic,
un text ce nu se ocupă de logică,
pentru a se impregna de logic,
pentru a se impregna de culoarea pe
care o degaja, de bizareria visului
trezit la realitate.Poemele din Ondes
vorbesc despre sensuri, despre
uitare de sine, despre artă, despre
liantul dintre prezent, trecut şi
viitor. Guillaume amestecă corpuri,
temeri şi dorinţe şi ne poartă cu el,
ca în poemul de mare întindere Les
Collines, poem care pare a alerga la
fel ca apa vie, care atinge punctele
sensibile ale fiinţei, care amestecă
dragoste şi moarte, viziune şi
senzaţie. Apollinnaire foloseste noi
tehnici, specifice suprarealistilor si
cubismului literar, tehnica fiind
numita a "colajelor verbale": "O
bouches est a larecherche d un
nouveau langage/ Auquel le
grammarien d aucune langue n aura
rien a dire Et / ces vieilles langues
sont tellement pres de mourir/ Que c
est vraiment par habitude et
manque d audace/ Qu on Ies fait
encore servir a la poe sie."
 Constructivismul în literatura română

 Constructivismul a vizat iniţial numai artele plastice şi

destul de târziu şi-a găsit aplicaţie în literatură, tangenţial
însă. Principala sa caracteristică o constituie tendinţa de
abstractizare a artei în căutarea formelor obiective,
universale, imuabile, prin negarea subiectivităţii şi a
individualităţii. Artiştii constructivişti cultivă formele
geometrice pure, fără puncte de referinţă în realitatea
obiectivă, astfel încât receptarea artei lor creează unele
dificultăţi. Nu numai că e anti-mimetică, arta
constructivistă e şi non-figurativă, fiind alcătuită prin
negarea naturii, a lumii obiectuale şi tinzând spre aerul
rarefiat al formelor ideale, care sunt în întregime produse
ale raţiunii umane şi nu aparţin nici unei transcendenţe.
 Exemple de artă constructivistă:

Mattis Teutsch- Compoziţie abstractă Hans Arp-Colaj cu pătrate aranjate in conformitate cu legile hazardului

Kurt Schwitters-Pictură cu cireaşă;

colaj de hârtie, material, metal, plută, ulei, cerneală si creion Victor Brauner-Grafitti
 Literatura constructivistă se vrea întemeiată pe o
disciplină a expresiei evidenţiind concentrarea,
geometrizarea materiei sonore, modelarea ei ca realitate
cvasiautonomă. Dacă nu reduc imaginea la cuvânt şi literă
structurate în figuri (tipo)grafice, constructiviştii pretind
de la aceasta o maximă plasticitate, transformând-o chiar
în „notaţie” pseudo-impresionistă (cf. unele tablouri
constructiviste), concepută în forme echilibrate, aproape
austere uneori. Neputând elimina, în fapt, datele lumii din
afară pentru a ajunge la o reală abstractizare ca în artele
plastice, se vor ambiţiona măcar să impună semnelor ei o
ordine considerată definitorie pentru civilizaţia maşinistă,
un ritm evocând universul mecanic. Din acest punct de
vedere, poezia constructivistă pare, cu unele excepţii, mai
aproape de cubism decât de abstracţionismul pe care
încearcă să-l echivaleze.
 Ion Vinea (biografie în manual pag. 62-63☺)

Tu o
Tu
Ah tu Ah tu
TUUUUUUU
Ah - tu Ah
TUUUUUUUU
Ah--tu ah--tu ah--tu ah--tu ah
Tu Ah Tu Ah T U U U U
Ah--tu--ah, ah--tu--ah, ah--tu--ah
ah--ha--ah--ah--ah--haah--ha--ah
ah--Ha ah--Ha ah--Ha ah--Ha A
H
a -- a -- Ah Ha
aaaaaaH
TUUUUuuuu
EELEe oo nooo ra.
 Integralismul în literatura română

 Gruparea „Integral” face consolidarea poziţiilor cucerite,

fără concesii în afara programelor avangardiste, dar foarte
receptivă la multiplele lor nuanţe. Mihail Cosma defineşte
integralismul drept „ o sinteză ştiinţifică şi obiectivă a
tuturor eforturilor estetice încercate până în prezent
(futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul
pe fundamente constructiviste şi urmărind să reflecte viaţa
intensă şi grandioasă a secolului nostru bulversat de
vitezele mecanicismului, prin inteligenţa rece a inginerului
şi prin triumful sănătos al sportsman-ului”.
 Avangardismul în artă

Fundamentele secolului XX : cubismul si futurismul

 In 1913 se organizeaza la New York o expozitie menita sa

prezinte americanilor o viziunea de ansamblu a artei
europene, cele 1100 de opere au starnit indignarea
publicului, in special tabloul lui Marcel Duchamp, nefiind
din sfera cutumelor vizualului. Personajul si fundalul sunt
strans unite, iar iluzia de spatiu tridimensional a fost
atenuata in folosul unei picturi mai aplatizante.
 In locul unei fiinte umane reprezentate cu fidelitate, nu
recunoastem decat elemente partial suprapuse, cu un
contur in miscare, pe care numai o examinare atenta,
calauzita de titlul tabloului ne ingaduie sa le regrupam in
etape ale miscarii personajului. Duchamp asociaza aici
dinamismul si simultaneitatea artei futuriste cu o
organizare sistematica a tabloului cu ajutorul unor
elemente fatete, corespunzator principiilor cubismului.
 Sfatul lui Cezanne, de “a trata natura prin cilindru, sfera si
con” isi gaseste realizarea in cubism
Marcel Duchamp – Nud coborand scara
 futurismul. Manifestul-program al miscarii este
publicat in 1909 de scriitorul Filippo Tommasi
Marinetti : “ Noi declaram ca splendoarea lumii s-a
mai imbogatit cu o noua frumusete: viteza.” Umberto
Boccioni- forme unice in continuitatea spatiului;
Etienne Marey – Saritura cu prajina – Picasso-
Domnisoarele din Avignon
 Arta Informală şi arta abstractă geometrică
 Incepand din anii 1910, arta abstracta isi face un adevarat
program din ceea ce cubismul, futurismul si orfismul
anuntasera: reproducerea lumii vizibile printr-o imitatie
servila, prin mimetism total, este abandonata in schimbul
unei arte cares e concentreaza asupra culorii, a formei si a
compozitiei. Linie alba de Wassily Kandinski arata cele
doua tendinte decisive care , si astazi, caracterizeaza ceea
ce artistul numise “marea abstractiune”: pe de o parte
arta lirica spontana, adesea marcata de gesturi si care
presupune hazardul; pe de alta parte, “abstractia
geometrica” intemeiata pe forme geometrice de baza.
Obiectivul artei abstracte este creatia individuala si
originala, nu dupa natura; “nu este vorba de imitatie, ci
despre o opera de arta veritabila, un subiect autonom care
traieste prin spirit”, despre o creatie care isi impinge
existenta “in artist” si asculta de o necesitate “interioara”
(Kandinsky).
Linie albă, Wassily Kandinski
(1866-1944)
 Arta asamblajului
Marcel Duchamp, Roata de bicicleta, Fantana; Picasso-
Cap de taur, Nikolaus Lang – cufar pentru fratii si
surorile Gotte (obiecte gasite)
 Pictura metafizica
Suprarealismul

 Dupa exemplul lui Sigmund Freud care, prin psihanaliza,

incerca sa aduca inconstientul la nivelul constientei si,
astfel, sa vindece sufletul bolnav de propriile refulari, arta
se deschide catre inconstient si catre vis pentru a scapa de
“dictatul gandirii” si pentru “a elibera viata” prin
recunoasterea eului. Acesta este crezul suprarealistilor
care se vor a fi revolutionari. Denumirea curentului este
extrasa dintr-un subtitlu dat, in 1917 unei piese de teatru
care serveste de nume si de program unui grup de scriitori
parizieni stransi in jurul lui Andre Breton, Paul Elaurd si
Louis Aragon, cares e exprima intr-o ampla corespondenta
cu dadaistii veniti la Paris in ajunul primului razboi
mondial.
End of class.

(Go play)