Valeanu Valentin

Eseu despre Avangarda

Curand dupa primul razboi mondial , la inceputul deceniului al treilea , in literatura romana
isi fac loc unele fenomene , reflectand anumite atitudini si orientari nascute in Apus , inaintea
si in timpul razboiului. Revistele : „Contemporanul”(1922-1930) , „75 H.P.”(1924) ,
„Punct”(1925) , „Integral”(1925-1927) , „Unu”(1928-1932) , „Urmuz”(1928) , „Alge”(1930)
si altele devin promotoarele unor idei avangardiste in arta. Modernismul romanesc in faza lui
acuta , extremista , sau avangardismul cum s-a obisnuit sa-l denumeasca istoria literara , nu
este un curent uniform , omogen , ci o mixtura de curente , orientari si tendinte. Dintre acestea
, ar putea fi mentionate cateva mai importante : dadaismul , suprarealismul ,
constructivismul , ermetismul , etc.
La originea lor sta miscarea literara dadaista , ale carei baze fusesera puse la Zürich , in
Elvetia , in anul 1916 , de doi scriitori originari din Romania , Tristan Tzara si Marcel Iancu ,
impreuna cu alti scriitori din tarile apusene. Au manifestat , de la inceput , un spirit de revolta
fata de filistinismul burghez , fata de toate valorile consacrate.
Practicile moderniste extreme au inceput sa prinda consistenta la noi odata cu crearea
primului grup avangardist , in 1922 , cand s-au organizat manifestarile publice ale revistei
„Contimporanul” , condusa de I.Vinea.
Considerand ca eforturile nobile ale omului nu au fost capabile sa impiedice macelul
mondial , intemeietorii dadaismului incep sa priveasca cu dispret , anuland totul , literatura ,
muzica , pictura , precum si orice alta activitate spirituala constructiva. O negatie totala se
adopta fata de intreaga arta , o violenta brutala se manifesta fata de toate bunurile spirituale ,
sperand prin aceasta sa naruie intregul edificiu al societatii pe care o dispretuiesc. Activitatea
dadaista este pusa sub lozinca :

Antiliteratura Dada
Antimuzica Dada
Antipictura Dada

Se incerca astfel discreditarea a insasi ideii de arta. In spirit dadaist , o poezie se prezenta
ca o compozitie constituita din cuvinte insiruite fara sens , reunite la intamplare , ignorand
legaturile gramaticale , uneori chiar din cuvinte pur si simplu inventate. Astfel , se realiza o
literatura absurda , bazata exclusiv pe hazard , contravenind logicii si ratiunii. Cu timpul , prin
anul 1922 , miscarea dadaista s-a destramat , Tristan Tzara abandonand el insusi vechile lui
credinte literare. Literatura dadaista a reliefat o specie noua de „umor negru” , bazat pe
absurd.
Curentele avangardiste , modernismul in faza lui extremista , nu au avut o durata prea mare
, dupa cum n-au cunoscut nici amploarea din alte parti. Cele aproximativ doua decenii de
experienta modernist-avangardista , imbratisand toate tendintele , au fost contracarate , in cele
din urma , dupa cum remarca si Ovid Crohmalniceanu , de „simtul masurii , propriu spiritului
romanesc” , limitandu-se astfel efectele acestui moment poetic complex. Poezia moderna era
partizana innoirilor , poetii se inregimentau in framantarile epocii , erau receptivi si gata de a
participa la „rasturnarile” , la limpezirile generate de crizele care au cuprins societatea
vremii , chiar daca nu intotdeauna si nu intru totul intelegeau sensurile miscarilor sociale sau
nu stiau care este atitudinea realmente operanta in domeniul artei , in general.
 Unii scriitori au aderat putin la avangarda , din spirit de bravada ori de „teribilism”
juvenil , in timp ce altii au fost mai consecventi. Maniera modernist-avangardista dobandeste ,
in cazul multora dintre poezii finalitati artistice distincte , autentice , ele depasind simplele
„bravade” de nonconformism mai mult sau mai putin declarat , atitudinea frondista.
Dadaismul se manifesta ca un scepticism inversunat , care ducea catre o totala negare a
valorilor. Pentru dadaisti , insusi omul nu insemna nimic. Acest curent era „violent ,
modernist , de o nuanta negativa si destructiva” ce preconiza distrugerea totala a vechilor
valori , fara a substitui ceva viabil in loc.
Ion Vinea , poet , prozator , eseist , este un reprezentant de seama al avangardei romanesti.
In poezia „Manifest catre tinerime” , el se adreseaza tinerilor caci doar ei mai au puterea sa
schimbe traditia si sa creeze ceva nou original. Manifestul reprezinta o opera literara sau un
articol prin care se prezinta ideile unui curent literar nou infiintat. Poezia socheaza prin
folosirea unor elemente de argou sau familiar fara a se mai face distinctia intre ceea ce este
poetic si ceea ce nu este poetic. Autorul are o atitudine agresiva , ironica si uneori chiar
sarcastica fata de traditie. In aceasta poezie aproape ca nu exista norme de versificatie , poezia
apropiindu-se de proza. Poezia prezinta mai multe conceptii. Arta este degradata , devine
comerciala si lipsita de valoare. Poezia devine o arta perimata care se comercializeaza si
trezeste emotii superficiale ieftine in cititorii naivi. Poezia este privita cu ironie si asociata cu
„glanda lacrimala”. Teatrul este definit metaforic ca o reteta fiind un amalgam de conventii si
idei pe care avangardistii le vor distruge. Pictura devine si ea comerciala , nemaiapreciata la
adevarata ei valoare. Ea nu mai reflecta realitatea ci dimpotriva o falsifica „scutec al naturii”.
In concluzie traditia s-a degradat si avangardistii spun ca trebuie inlocuita.
Tristan Tzara , intemeietorul miscarii dada , propune in poezia „Manifest despre amorul
slab si amorul amar” o lista de sinonime non-pertinente aflate sub semnul jocului si al
arbitrariului. Acest joc este posibil pentru ca totul este relativ. Astfel el propune o sinonimie
absurda :
-sinonimie intre un cuvant care exista si un cuvant inventat
-sinonimie intre singular si plural
-sinonimie intre doua elemente incompatibile
-sinonimie intre parti de vorbire diferite
-sinonimie intre un cuvant abstract si un cuvant concret
Concluzia acestei poezii este ca dadaismul se opune oricaror convenii , oricaror prejudecati
si proclama adevarul individual. Poetul ironizeaza faptul ca percepem realitatea mecanic fara
a incerca sa o adaptam gandirii noastre. Poezia trebuie sa se purifice , sa ajunga la esenta.
Dadaistii trebuie sa se indoiasca de tot ceia ce-i inconjoara inclusiv de ei insisi.
Poezia „Ulisse” scrisa de Ilarie Voronca surprinde orasul Paris printr-o insiruire de
secvente vizuale montate ca intr-un caleidoscop. In prima parte este descrisa metropola
moderna plina de agitatie , in timp ce a patra parte surprinde popasul poetului in piata de
legume , pretext pentru a inchina o oda banalului reprezentat de cartof. Aceasta poezie se
bazeaza pe principiile avangardiste promovand abaterea de la orice reguli si conventii literare.
Pentru a reda cat mai fidel fluxul gandirii si absenta cenzurii constiintei , poetul nu respecta
regulile de sintaxa , de ortografie si de punctuatie. Se mai poate observa lipsa logicii si a
legaturilor intre imaginile prezentate , toate stand sub semnul hazardului. Se mai remarca non-
pertinenta limbajului fiind uneori asociate elemente fara legatura.
Incercand sa rezumam rolul si implicatiile curentelor de avangarda , modernist-extremiste ,
in literatura romana , constatam ce ele nu au inregistrat opere de mare insemnatate , dar au
imprimat literaturii un incontestabil dinamism.
Miscarea de avangarda a fost un ferment , a dezmortit spiritele , dar nu a jucat un rol
definitoriu pentru cultura si arta romaneasca , nu a pus bazele unei traditii.