Curs de fundamentele pedagogiei 2018-2019

Psihopedagogie speciala, anul I, semetrul I

Tema 8 Educatie, cultura si diversitate umana

Structura

Cultura ca o punte intre individ si comunitate

Diversitatea umana si diversitatea elevilor la clasa
Conexiuni terminologice
Educatia interculturala si/sau multiculturala
Unele mecanisme psihosociale in contextul diversitatii
Provocari si recomandari

8.1 Cultura ca punte intre individ si comunitate

Educatia nu ar putea fi conceputa in afara culturii. Una dintre functiile de baza ale educatiei
este cea culturala. Exista numeroase perspective de abordare si definire ale conceptului de cultura.
Definiția dată de UNESCO considera cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei
societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali".
Definitia cea mai larg acceptata si mai condensata a culturii este: un sistem de valori
spirituale si materiale, create, acumulate si in buna parte perpetuate de-a lungul istoriei omenirii.
Unele definitii includ aici si totalitatea institutiilor care sa transmita aceste valori.
O definiţie de lucru a culturii, operaţională si pentru educatie, (Ciolan, L., 2000).
‘Cultura reprezintă un ansamblu de:
 mituri, valori şi norme;
 obiceiuri şi tradiţii;
 modele de acţiuni (moduri de a face diferite lucruri);
 comportamente şi atitudini.’
Este o definiţie care relevă ca sens principal al conceptului de cultura acela de
mod esenţial, constant şi durabil de viată.
Evidentierea mecanismelor de interinfluentare si interdependenta dintre cultura si educatie
conduce la concepte importante, cum ar fi cel de dezvoltare durabila (sociala si umana), concept
lansat si promovat in ultimele decenii, sustinut si in raportul UNESCO pentru educatia secolului
XXI (1996) sau cel de investiţie în capitalul uman.
Cultura, ca lume simbolica (omul – animal symbolicum) constituie un orizont
fundamental de existenta si devenire a fiintei umane. Educatia se defineste si ca proces de
transmitere culturala, prin evidentierea a 3 aspecte majore (Eduard Spranger):
- receptarea valorilor culturale;
- trairea subiectiva a acestor valori;
- crearea de noi valori.
Cultura prescrie in linii mari scopurile si metodele educarii copiilor. Modelarea
timpurie, inca din familie, in cadrul amplu al culturii, conduce la un tip de personalitate de baza
(Kardiner), care in esenta inseamna ca si adultii (fosti copii) vor intari si continua traditia culturala
in care s-au format ei insisi.
Comparatie cultura – educatie
Cultura = aspectul static, resursa de baza a educatiei, tezaur valoric existent, creat in trecut
(si in prezent) pus la dispozitia copiilor si a tinerilor pentru a-i pregati pentru viata de adult in
societate – si supus imbogatirii, dezvoltarii permanente de catre oameni…
Educatia = aspectul dinamic, procesul efectiv, complex si contextualizat de relationare a
individului cu cultura, valorificarea tezaurului cultural in formarea tinerelor generatii.
Cultura = izvor de hrana spirituala (stiintifica, artistica, religioasa etc), emotionala, sociala -
posibila, potentiala…
Educatia = punte catre si mijloc activ al procesului de culturalizare si socializare…
Patrimoniu cultural universal si specific
Deviza Consiliului Europei : TOTI EGALI, TOTI DIFERITI se aplica atat indivizilor cat si
comunitatilor culturale. Un merit al devizei este acela ca nu transforma diferenta in ierarhie ci a
accepta pluralismul cultural, toate culturile, cu aceeasi valoare…
O deviza a Uniunii Europene – Unitate in Diversitate
Definirea termenului de cultură în acest spirit poate pune probleme, prin raportare la
viziunea clasică a definiţiilor (şi acestea foarte variate) care în esenţă percepeau cel mai adesea o
anumită ierarhie a culturilor – de aici şi posibilitatea devalorizării, chiar a stigmatizării, prin termeni
ca subcultură, acultură, incultură…

8.2 Diversitate umana si diversitate a elevilor la clasa

In ultimii atentia pentru diferentele culturale - ca si a altor diferente - este uneori asociata (si
partial subordonata) unei teme cu arie aparent mai larga de cuprindere – educatia pentru diversitate
sau pedagogia diversitatii.
Adeptii acestei teme noi, emergente pleaca de la premisa ca traim intr-o lume (si o scoala)
tot mai diversa (mai mozaicata), in care diferentele dintre oameni, diversitatea acestora sunt tot mai
pronuntate, din multiple perspective. In afara de difersitatea bazata pe aspectele culturale – foarte
importante, atat pentru individ cat si pentru societate – incep sa intre in centrul atentiei si alte tipuri
de diversitate: fizice, psihice (diferente inter-individuale), de rasa, de gen/sex, de mediu socio-
economic, de capacitate (abilitate)/dizabilitate, de orientare sexuala, etc.
Intr-o abordare foarte analitica, trebuie spus ca pana la urma fiecare om este un univers unic,
deci diferit fata de toti ceilalti. De aici s-a lansat si o teza importanta in educatia moderna –
unicitatea cerintelor (nevoilor) educationale...
O teza foarte noua si provocatoare este cea a dublei perspective asupra diversitatii (Russel,
2010 – diversitate si disparitate.
Diversitatea este un concept neutru, care se axeaza pe diferentiere si egalitate de drepturi
– pot exista foarte multe diferente intre oameni (fizice, psihice, de capacitate, de mediu socio-
cultural, de rasa, etnie, origine religioasa, ideologie, orientare sexuala, etc).
Pentru tot acest grup de diferente atributul esential este pluralismul iar esenta abordarii o
constituie respectul si valorizarea egala, ca fiinte cu drepturi egale - specifice mai ales in
abordarea inter si/sau multiculturala).
Disparitatea – ca forma a diversitatii umane - este asociata, in anumite situatii - legate
de diferente - cu puncte de plecare sau cu rezultate semnificativ diferite (decalaje) ori cu un
tratament diferentiat cu efecte negative (diferentierea discriminativa). In acest context intra in lucru
egalizarea sanselor, pentru a reduce decalajele si/sau discriminarea. Pozitia neutra in aceste situatii,
simpla recunoastere a egalitatii este insuficienta (conduce doar la egalitarism si/sau reproducere
sociala – a inegalitatilor).
Sunt necesare in plus masuri afirmative, pozitive, de eliminare, reducere a inegalitatilor,
inechitatii, dificultatilor (spatiu de interventie pentru politicile sociale, asistenta sociala,
psihopedagogia speciala, psihologia, pedagogia)…

O definitie posibila a diversitatii la clasa

Avem in vedere o clasa eterogena (cu o compozitie naturala, pe criteriul principal al
proximitatii scolare), in care pot exista intre elevi:
a) diferente cu valoare relativ neutra (de ex. gen, origine sociala, apartenenta religioasa,
etnica, socio-economica, stil de invatare, de viata etc) si/sau
b) disparitati (decalaje) de tip: sociocultural, lingvistic, de potential si capacitate, de mod
de comunicare etc, disparitati care trebuie sa implice interventii de egalizare a sanselor...
Educatia pentru diversitate poate fi considerata una dintre finalitatile educatiei globale, in
masura in care vizeaza construirea perspectivelor diverse asupra lumii, intelegerea diversitatii
culturale, incurajarea participarii la viata locala, nationala si internationala (Cucos, 2000, 2009).

8.3 Conexiuni terminologice – cultura si diversitate in context educational

Diferentierea si diversificarea in invatamant – tema extrem de prezenta si fecunda in
literatura psihopedagogica din Romania si din alte tari. Referinta cea mai invocata este la principiul
accesibilitatii – adaptarea instruirii (diferentierea) la particularitatile de varsta si individuale.
Diversificarea se refera mai ales la profiluri si specializari diferite in invatamant.
Educatia inter si/sau multiculturala – releva o multitudine de fatete ale diversitatii umane –
este o alta tema care a intrat puternic in atentia stiintelor educatiei in ultimii 15 ani.
Educatia pentru toti - paradigma lansata de agentiile ONU in 1990 a scos in evidenta mai
ales disparitatile in accesul si participarea scolara si necesitatea unei atentii particulare pentru
grupurile aflate in decalaj.
Educatia incluziva – pune pe prim plan ca tinta de actiune excluderea, incearca sa contracareze
efectele negative ale acesteia prin sustinerea participarii unor grupuri (anterior segregate) in medii
scolare obisnuite.
Educatia antirasista – pune accentul si combate discriminarea de rasa, in care discriminarea
se poate manifesta in forme variate.
Educatia « antibias » - combaterea prejudecatilor de orice fel;
Bias free Framework – un cadru posibil al eliberarii de prejudecati (dupa Burke, A, si Eichler,
M, 2007), ar exista trei baze (surse majore) ale inegalitatii sociale in lume:
1. Mentinerea unei ierarhii existente
2. Esecul de a examina diferentele relevante
3. Utilizarea de standarde duble.
Educatia pentru toleranta – este o preocupare importanta care se leaga de toate cele mentionate
mai sus, precum si de educatia pentru pace si cooperare.
Educatia pentru alteritate – pentru a-l cunoaste, intelege, accepta etc – pe celalalt, pe ceilalti
oameni…care sunt diferiti de tine…
Egalizarea sanselor – principiu de sorginte sociologica, puternic manifestat in politicile sociale
ale lumii dezvoltate si democratice din ultimii 40-50 de ani…

8.4 Educatia interculturala si/sau multiculturala

O argumentare si definitie : ‘Pedagogia interculturală vrea să lupte împotriva
stereotipurilor devalorizante, fondate de obicei pe ignoranţa grupurilor majoritare, faţă de
minorităţi şi să producă îmbogăţirea reciprocă a culturilor prezente, într-o perspectivă dinamică,
deschisă lumii contemporane, educaţia în comun insistând asupra respectului diferenţelor, a
demnităţii egale şi a solidarităţii comunităţilor şi persoanelor’ (Pierrot, 1997, apud Drouin, 1997,
pag.51).
Conceptele de multiculturalitate şi interculturalitate, deşi foarte asemănătoare, prezintă şi
anumite diferenţe.
Multiculturalitatea – şi educaţia multiculturală (termeni utilizaţi mai ales de OCDE şi ţările
vorbitoare de limbă engleză) se referă cu deosebire la coexistenţa unei pluralităţi de culturi, în spaţii
socio-geografice largi, fără stabilirea intenţionată a unor acţiuni de cunoaştere, schimburi etc – deci
o acceptare şi o toleranţă mai degraba pasivă, relativ statică.
Interculturalitatea – şi educaţia interculturală (termeni utilizaţi mai ales de documentele
UNESCO şi ale Consiliului Europei) – sunt mai concrete şi mai active; ele se referă la comunităţi
interculturale (şi indivizi care fac parte din acestea), care trăiesc în acelaşi spaţiu şi interacţionează,
între care există cunoaştere reciprocă, schimburi şi un anumit dinamism al relaţiilor, în avantajul
comun.
Deşi potenţialul de cunoaştere, educaţie şi viaţă interculturală este foarte mare,
interculturalitatea pare a se fi constituit până acum mai ales ca reacţie – la numeroase situaţii de
intrare a unor purtători de cultură minoritară (cazul tipic fiind imigranţii) în cultura majorităţii.
Nevoia de acţiune educaţională proactivă şi extinsă este evidentă, inclusiv pentru
prevenirea conflictelor sau chiar a razboaielor (educatia pentru pace).
Educaţia pentru diversitate culturală, pentru interculturalitate cere din partea oamenilor
şcolii, o angajare şi participare activă, creatoare şi responsabilă, care presupun eforturi serioase de
reflexie personală şi instituţională, de restructurări în plan interior (uman) şi intern (al organizaţiei
şcolii).
Perregaux (1999) pledează pentru necesitatea fixării unor obiective şcolare determinate,
integrarea acestora în mecanisme sociale mai largi şi nu simpla abordare a educaţiei pentru
interculturalitate prin activităţi nonformale (de tip recreativ).
Sunt consacrate în principal trei direcţii de acţiune, care vizează dezvoltarea şcolii
interculturale:
 programe centrate pe conţinut (orientarea spre transformare curriculară);
 programe centrate pe social (orientarea spre egalizarea şanselor de reuşită);
 programe centrate pe elev (orientarea pe relaţionare şi comportament în grup).
Un curriculum care respectă diversitatea culturală trebuie să aibă în vedere ca:
- diversele grupuri sociale, culturale şi etnice precum şi perspectiva lor asupra lumii
trebuie să fie oglindită în ilustraţii, poveşti, dialoguri şi informaţii vehiculate;
- diversele culturi trebuie să fie descrise în termeni proprii şi nu judecate din perspectiva
noţiunilor de cultură ‘etnocentrică’ sau ‘eurocentrică’;
- curriculum-ul trebuie să includă informaţii precise privind diferenţele şi asemănările
culturale şi rasiale dintre grupuri;
- toţi copiii trebuie încurajaţi să perceapă diferenţele culturale într-o lumină pozitivă.
O disciplină cu potenţial foarte mare de interculturalitate este istoria, dar şi geografia, limba
maternă, limbile străine, artele ca şi ştiinţele. Chiar şi în predarea matematicii, care prin
gradul de generalitate şi abstractizare transcende lumea reală, există încercări de a o
umaniza, de a o lega de situaţii concrete din viaţa popoarelor.
 8.4 Unele mecanisme psihosociale in contextul diversitatii

Educaţia pentru diversitate culturală, pentru diversitate in general este necesară şi pentru a
contracara moduri de gandire, atitudini si practici individuale si sociale care favorizează
excluziunea şi marginalizarea, discriminarea, intoleranţa, conflictele interumane.
Educatia interculturala contribuie la cresterea coeziunii sociale (Lisabona, 2000).
Stereotipul este rezultatul unui proces de selectare si simplificare (schematizare) in
cunoasterea interumana, prin care se generalizeaza la un ansamblu de indivizi aceleasi opinii, care
rezuma, reduc caracteristicile, adesea la una singura (ardelenii sunt profunzi, evreii sunt inteligenti,
negrii sunt lenesi, moldovenii sunt melancolici etc). Aceste generalizari eronate, devenite clisee de
gandire pot fi pozitive, negative sau neutre.
Prejudecata este o idee preconceputa sau preluata, o apreciere pe care o facem despre o
persoana fara a o cunoaste direct. Avand o baza cognitiva si afectiva comuna cu stereotipul,
prejudecata are, spre deosebire de stereotip, de cele mai multe ori o conotatie negativa. Ea are si o
semnificatie mai larga, ingloband stereotipul, asemanandu-se in schimb foarte mult cu
atitudinea…Allport definea prejudecata drept o atitudine negativa sau o predispozitie in acest sens
fata de un grup sau fata de membrii acestuia, bazata pe o generalizare eronata si rigida (stereotipul).
Etnocentrismul, care presupune în esenţă centrarea pe fondul cultural şi etnic al propriului
grup şi disonanţa cu tot ceea ce este diferit, constituie până la un punct un fenomen firesc, o reacţie
umană universală, care are menirea de a proteja identitatea culturală de apartenenţă. Exagerarea
acestei atitudini, emiterea de judecăţi de valoare asupra altor grupuri care le pun pe acestea în
inferioritate, pot împiedica interacţiunile între grupuri, pot conduce chiar la practici discriminatorii
şi xenofobe…
Discriminarea
Este un concept intens utilizat in domeniul drepturilor omului si ale copilului.
Aceasta notiune se refera in esenta la orice distinctie (diferentiere), de orice fel, intre
oameni. (Covenanta Internationala asupra drepturilor Civile si politice, 1966, Conventia drepturilor
copilului, 1989, Tratatul de la Amsterdam, 1997).
Comitetul ONU pentru Drepturile Omului apreciaza insa ca asigurarea tuturor drepturilor si
libertatilor pe baze egale (fara discriminare) nu inseamna tratament identic in orice situatie. In
anumite cazuri este nevoie de actiuni afirmative, pozitive (de egalizarea sanselor), pentru a se
preveni sau elimina conditii care pot cauza sau perpetua tocmai discriminarea – unii autori
denumesc aceasta un pluralism angajat.
Segregarea, ca tendinţă de separare a persoanelor diferite, minoritare (dar cu asemănări
între ele, pe criterii etnice, ocupaţionale, de abilitate (dizabilitate), religioase etc este o formă
instituţionalizată de distanţare socială, de demarcare fizică sau simbolică a graniţelor dintre un grup
(de regulă majoritar) şi altul (cel mai adesea minoritar).
In cazul segregării şcolare consecinţele sunt cel mai adesea negative, deoarece separarea
acţionează ca mecanism de marginalizare şi adesea de excludere şcolară.

8.5 Provocari si recomandari metodologice pentru profesori in educatia interculturala

si educatia pentru diversitate

a) pentru profesorii insisi si decidenti

 Profesorii sunt parte a pluralitatii, complexitatii si dinamicii realitatii actuale.

Este necesara o schimbare de accent, de la diferente intre indivizi la factorii care produc sau
mentin diferentierea negativa si discriminarea in viata sociala (bariere de acces si participare, pe
baze egale, in calea reusitei comparabile)…
 Trebuie promovate mediile incluzive pentru toti copiii si tinerii, recunoscandu-se in
acelasi timp faptul ca unii sunt in mod particular mai vulnerabili, cu risc de marginalizare si
excludere.
• Se simte adesea nevoia de a remodela curriculum-ul, pentru a reflecta diversitatea lumii si
experientele tuturor copiilor, baieti si fete, cu diferite origini sociale, culturale, etnice si/sau
sau lingvistice, cu diferite preferinte, abilitati, aptitudini etc.
• Profesorii au nevoie (in formare) de o anumita sensibilitate, pentru a distinge intre diferente
neutre si disparitati, pentru abordarea tensiunii dintre diversitate si unitate…dintre diferente
si similitudini…
• Cum sa atragem si sa retinem o diversitate mai mare de studenti – ca viitori profesori
(OECD, 2010)?
b) pentru profesori la clasa
 Profesorii sa ofere elevilor posibilitati de alegere in invatare. Desigur ca nu este fezabil
in toate evenimentele curriculare, dar oferta de alegeri trebuie incercata zilnic, macar in
anumite momente.
 Sa li se ofere elevilor, daca este posibil zilnic si activitati cu final deschis. Acestea pot
diminua tendinta de a considera ca intotdeauna exista un singur raspuns corect.
Activitatile cu final deschis contribuie la asigurarea unei varietati de raspunsuri care sa
demonstreze ca exista mai multe cai de lucru, de soluţionare a unei sarcini sau probleme.
 Sa se asigure pentru elevi ocazii de a face contributii la activitatea din clasa prin care
sa fie reflectate diferentele. In acelasi sens elevii ar trebui incurajati sa-si impartaseasca in
clasa preferintele si interesele.
 Sa fie valorizata diversitatea, pe cat posibil in maniere concrete si pozitive.
 Profesorii sa fie constienti de maniera in care trateaza pe diferitii elevi din clasa. Este
vorba aici de a examina propriile atitudini, simpatii si antipatii ale profesorului.

Seminar

Sa revedem si sa analizam, sa explicam, sa ilustram (exemplificam) conceptele

cheie :

a) Cultura – in diverse acceptii

b) Diversitatea si disparitatea
c) Conexiuni ale culturii si diversitatii
d) Educatie inter si multiculturala
e) Mecanisme psihosociale in abordarea diferentelor la clasa
f) Provocari si recomandari pentru profesori