Învățământul online pe vremea pandemiei

Educația este elementul esențial pentru natura umană, baza evoluției noastre către
civilizație. Johann Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere,
natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, iar ele devin
un bun al fiecărui om numai prin educație. Consideră educația ca fiind o activitate de stimulare a
acestor „semințe”, deoarece „omul nu poate deveni om decât dacă este educat”.
Educația diferă de la o etapă istorică la alta în funcție de condițiile materiale și spirituale
ale societății. Odată cu trecerea timpului, mecanismele, conținuturile și finalitățile educației au
evoluat într-un mod semnificativ, legătura dintre o societate civilizată și educație devenind, astfel,
indestructibilă.
Aceasta implică în societatea contemporană mai mulți actori. Primele persoane care ne
oferă baza educației și regulile generale în această materie sunt părinții. Familia este cea care pune
bazele noastre ca oameni în societate. Ulterior, intră în acest parcurs școala, ea fiind cea care are
un impact, de asemenea, semnificativ asupra noastră. Ne formează diferitele forme ale gândirii, ne
dezvoltă personalitatea, pofta de cunoaștere, ne ajută să ne descoperim pe noi înșine și să deslușim
parcursul pe care dorim să îl urmăm, în cele din urma, în societate.
Cu toții întâmpinăm de-a lungul vieții obstacole, însă întotdeauna acestea au rolul de a ne
arăta că lucrurile nu vin niciodată ușor, ci, este nevoie de multă muncă și pasiune pentru a le putea
depăși, dar și pentru a învăța ceva de pe urma acestora. Consider că un obstacol în acest parcurs
educațional, de formare profesională a noastră, este chiar situația actuală a întregii planete, și
anume, pandemia de coronavirus.
Aceasta ne-a luat pe toții prin surpindere, când poate nimeni nu credea că acest scenariu ar
fii posibil astăzi. Pe unii dintre noi, această criză ne-a prins mai pregătiți, iar pe alții, mai puțin
pregătiți. Bineînțeles ca numărul variabilelor este foarte mare în ceea ce privește nivelul de
pregătire în asemenea situații, pornind de la gradul de dezvoltare al țării și al sistemului de
învățământ și până la nivelul de implicare, efortul pe care fiecare este dispus să îl depună pentru a
câștiga această „luptă”.
Din punctul de vedere al învățământului universitar, consider că această criză a fost
gesionată la un nivel mediu. Trecerea de la sistemul de predare „față în față” la sistemul online s-
a făcut destul de ușor deoarece nivelul de pregătire al studenților, precum și cel al cadrelor
didactice, din punct de vedere informatic este unul care a permis adaptarea rapida la acest format.
Situația nu este aceeași pentru formele învățământului preuniversitar unde nivelul de pregătire al
elevilor nu este încă deplin definitivat, aceștia întâmpinând dificultăți în accesarea sistemului. Cele
mai multe obstacole sunt întâmpinate de elevii din învățământul primar, deoarele nivelul acestora
de pregătire este abia la început în ceea ce privește sistemul informatic, astfel încât este nevoie de
efort atât din partea părinților care trebuie să îi sprijine pe aceștia pentru accesarea programelor,
cât și din parte elevilor care, fiind la început de drum, trebuie să se adapteze unor sisteme deloc
uzuale în învățământul românesc.
Pe de altă parte, cadrele didactice au nevoie să se adapteze acestui format online de predare,
care implică multiple resurse materiale, precum și psihice. Acestea trebuie să își adapteze modul
de predare într-o proporție destul de mare, deoarece este mult mai dificil de captat atenția elevilor,
studenților. Controlul pe care acestea îl au asupra acestora scade extrem de mult în cadrul acestui
format online de predare, mai ales pentru ca lipseste contactul vizual direct care de cele mai multe
ori reprezintă baza captarării atenției.
 Un alt dezavantaj al acestui mod de predare este lipsa resurselor tehnice atât pentru elevi,
studenți, cât și pentru cadrele didactice. Bineînțeles că aici un rol forte important îl dețin cei de la
conducerea sistemului de învățământ care au misiunea de a asigura buna funcționare a acestui
sistem de predare online. În contextul actual, însă, când la nivelul țării foarte multe resurse
financiare sunt distribuite către sistemul medical, acesta fiind cel mai afectat în contextul
pandemiei, este deosebit de greu să se asigure fără eforturi șanse egale pentru toți elevii și studenții.
Consider că un sistem de învățământ de succes este cel asigură în mod egal tuturor dreptul
la educație și care se preocupă de bunăstarea acestora în astfel de situații de criză. Este important
ca acest domeniu să fie întotdeuna pregătit pentru asemenea situații, să se asigure flexibilitatea și
continuitatea acestuia în orice context și să prevină crearea unui dezechilibru atât de adânc, lăsând
ca situația materială a fiecăruia să facă diferența, în asemenea situații, între un elev mai pregătit și
unul mai puțin pregătit.
Astfel, probabil cel mai mare dezavantaj al acestui sistem online de predare este tocmai
lipsa resurselor tehnice și lipsa pregătirii la nivel informatic atât a elevilor, studenților, cât și a
cadrelor didactice.
Avantajele acestor sistemele de predare online sunt economia de timp și flexibilitatea
crescută în alegerea programului de studiu. Timpul este singura resursa irecuperabilă astfel încât
trebuie să învățăm să ne gestionăm această resursă cât mai bine pentru a obține efectele maxime,
implicit creșterea productivității.
Un alt avantaj important este însușirea unor competențe și abilități tehnice de care până
acum nu dispuneam sau, cel puțin, nu într-o măsură atât de mare. Astfel, experiența pe care o
dezvoltăm în lucrul cu diferite programe, cu siguranță ne ajută să ne simțim mai împliniți și mai
motivați pe măsură ce reușim să stăpânim din ce în ce mai mult acest tip de învățământ.
Învățământul online în contextul acestei crize de coronavirus poate fii cu mult mai dificil
de stăpânit față de desfășurarea acestuia într-o situație normală. O primă cauză poate fii apariția
anxietății care apare pe fondul instituirii stării de urgență la nivel național care implică izolarea
noastră bruscă și ruperea noastră de normalitatea vieții sociale și de libertatea de care dispunem.
Viața socială este un element esențial pentru fiecare dintre noi, astfel că limitarea acesteia intr-o
măsură atât de drastică și atât de rapidă ne scade motivația și stima de sine, fapt ce determină
scădere motivației pe plan profesional. Astfel, elevii nu mai dau dovadă de implicare în
parcurgerea materiei, în rezolvarea temelor, precum nici în timpul orelor de curs, atenția acestora
scăzând considerabil.
Astfel, consider că învățământul în format online este util în măsura în care nu este
absolutizat. Relațiile interumane și comunicarea sunt cele mai importante într-o societate, astfel că
ele trebuie să existe oriunde și în orice situație, deoarece acestea reprezintă cheia unei societăți
unite în ansamblul său, iar digitalizarea, pe cât de avantajoasă poate să fie în majoritatea
domeniilor, pe atât de dezavantajoasă se poate arăta în relația profesor-elev.