Vitoria Lipan- Baltagul de Mihail Sadoveanu

 Vitoria Lipan este personajul principal din romanul „Baltagul" scris de Mihail
Sadoveanu si este o figură reprezentativă de erou tradițional, deoarece întruneşte calităţile
fundamentale ale omului simplu din lumea satului. Ea este o femeie neştiutoare de carte, dar cu
frică de Dumnezeu şi dotată cu destulă înţelepciune, abilitate şi spirit de observaţie, reuşind să se
descurce în situaţii dificile şi până la urmă să dezlege misterul absenţei soţului ei.

Modalitățile de caracterizare folosite de scriitor sunt diverse, fiind folosită caracterizarea

directă, făcută de narator, de celelalte personaje sau, indirectă, prin fapte, prin atitudine, prin
relaţiile cu celelalte personaje sau prin limbaj.

Portretul fizic reiese din caraterizare directă, Sadoveanu restrângând trăsăturile eroinei la
cele care sugerează zbuciumul interior „acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute”;
„femeia nu mai era tânără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. Ochii ei luceau ca-ntr-o
uşoară ceaţă în dosulgenelor lungi şi răsfrânte în cârligaşe". Înfăţişarea fizică ilustrează
îngrijorarea femeii pentru absenţa soţului ei şi prefigurează zbuciumul sufletesc ce o va stăpâni şi
o va măcina până ce-i va descoperi şi pedepsi pe ucigaşii lui Nechifor Lipan. În exterior, ea pare
aceeaşi, dar viaţa ei interioară este profundă, acolo în sine „se orânduieşte totul”.
           Prin caracterizarea indirectă, Mihail Sadoveanu dezvăluie stările sufleteşti şi trăsăturile
morale ale eroinei, care reies din faptele, gesturile şi vorbele acesteia. Credincioasă fiind, Vitoria
s-a dus la părintele satuluipentru a se sfătui. În plus, ca o bună creştină se roagă şi ţine post timp
de 12 vineri înainte de a porni în călătorie cu scopul de a găsi osemintele soțului. Totodată,
femeia este şi superstiţioasă, ducându-se la ghicitoarea satului, baba Maranda, și fiind măcinată
de visul în care Nechifor apare întors cu spatele trecând peste o apă neagră, fiind tot mai sigură
că acestuia i s-a întâmplat o nenorocire.

Vitoria este o păstrătoare a tradițiilor, respectândă cu strictețe credinţele strămoşeşti, care

sunt puternic înrădăcinate în mintea şi sufletul ei. De aceea, ea ştie să interpreteze semnele
vremii, visele şi crede în superstiţii. Femeia comunică parcă pe căi neştiute cu elementele naturii
care o îndrumă prin semne pe calea cea bună. Astfel, vântul care şuieră “prin crengile subţiri ale
mestecenilor”, brazii “mai negri decât de obicei", nourul negru de deasupra Ceahlăului sunt
pentru ea semne ce prevestesc o nenorocire. Pricepută și harnică, Vitoria îşi orânduieşte treburile
gospodăreşti, apoi o duce pe Minodora, fiica ei, la mănăstirea Văratec, pentru a fi în siguranţă.
Vitoria vinde bunuri din gospodărie, pentru a-şi face bani de drum și se tocmeşte cu cei care vin
să cumpere.

Fiind o femeie înţeleaptă, Vitoria reconstituie drumul făcut de soțul ei cu câteva luni în
urmă, se amestecă printre localnici şi, bună cunoscătoare a sufletului omenesc, ea încearcă să
afle mai multe amănunte de la lumea din jur, culege informaţii despre trecerea oierului cu
”căciulă brumărie şi cal negru ţintat în frunte”. Întrebând cu discreţie şi inteligenţă din loc în loc,
femeia pune cap la cap cele aflate şi ia urma ciobanilor . Vitoria ajunge la concluzia că lui
Nechifor i s-a întâmplat ceva şi, cu ajutorul câinelui Lupu, dă de urmă rămăşiţelor bărbatului său
în râpa. In acest sens,  Vitoria este o păstrătoare a legii arhaice deoarece împlineşte toate datinile
creştineşti şi îi organizează lui Nechifor o înmormântare şi o pomană tradiţională. La pomană, dă
dovadă de răbdare şi de ingeniozitate, nedivulgând identitatea creiminalilor, ci lăsându-i pe
aceștia sa se  incrimineze.

 În concluzie, Vitoria Lipan este un personaj complex, acest fapt fiind conturat de faptele,
gândurile şi vorbele ei, prin stăpânirea de sine, devotamentul şi perseverența în împlinirea
tradiţiilor şi datinilor străvechi. Acţiunile eroinei şi comportarea ei conturează toate aceste
calităţi şi defecte.