DEFINIȚIA ÎNTREPRINDERII

Ce este o întreprindere?
Definiție (Francois Perroux):
Întreprinderea este o formă de organizare a
producției în cadrul căreia resurse aduse de
către alți actori economici sunt combinate
pentru a produce bunuri materiale sau servicii cu
scopul ca din vânzarea pe piață a acestora să se
obțină o diferență pozitivă între cele două serii
de prețuri (cele obținute la vânzarea producției
realizate și cele plătite pentru resursele utilizate)
 Ce este o întreprindere?
• Componentele definiției:
– Formă de organizare a producției (producția fiind
modul în care oamenii își asigură bunurile necesare)
– Obținerea resurselor de pe piață (în schimbul unui
preț sau la un anumit cost) spre deosebire de alte
forme de producție: profesii liberale, meșteșuguri;
– Produsele sunt vândute pe piață, unde se decide dacă
sunt cumpărate și la ce preț
– Scopul întreprinderii (motivația întreprinzătorului)
este de a obține mai mult din vânzarea produselor
decât a plătit pentru procurarea resurselor.
 Forme de organizare a producției în istorie ce
prefigurează tipuri de întreprinderi din prezent
• Egipt: întreprinderi de stat (monopol de stat)
• Grecia antică: întreprinderi mici și mijlocii
(IMM)
• Imperiul Roman : Întreprinderea
multinațională
• Evul mediu: pluri-producție și auto-consum
• Evul mediu târziu: coordonare pe profesii
(industrii) similar cartelurilor
CARACTERISTICI COMUNE
ÎNTREPRINDERILOR
 Caracteristici comune ale
întreprinderilor
• Definiția întreprinderii:
– Genul proxim: mod de organizare a producției
– Diferența specifică:
• Patrimoniu distinct
• Procese de transformare a input-urilor în output-uri
• Activează pe piață
• Are o anumită finalitate (obținerea unui surplus
bănesc)
 Patrimoniu ↔ Personalitate juridică

• Atribute ale personalității juridice

– Nume
– Sediu
– Obiect de activitate
– Capacitate de folosință
– Capacitate de exercițiu
• Autonomie financiară
• Autonomie decizională
– Organizare:
• subsistem de conducere
• Subsistem de execuție
 Producție = adăugare de valoare
• INPUT-uri (factori de producție) = • OUTPUT-uri (produse) =
– Muncă – Bunuri de consum final
– Capital • Tangibile
• Servicii (de consum)
• Condiții tehnice
– Bunuri de consum
• Materii prime, materiale, intermediar
…, mărfuri
• Tangibile
• Bani • Servicii pentru întreprinderi

Valoare inițială < Valoare nouă

Remunerare
munca
capital
Procese de baza si procese informațional-decizionale
 Piață=nu se cunosc în avans prețurile
• Piața este mecanismul care stabilește prețul
• O piață „eficientă” este aceea unde nici un
jucător individual nu poate cunoaște în avans
prețul

• Întreprinderea lucrează „pentru o cerere

viitoare”
• Există posibilitatea ca valoarea să nu fie
recunoscută
 Finalitatea întreprinderii
• Obținerea de profit (creșterea bogăției)
• Variante explicative ale comportamentului
întreprinderii (microeconomie)
– Maximizarea profitului
– Maximizarea profitului cumulat (pe termen lung)
– Maximizarea rentabilității
– Maximizarea rentabilității pe termen lung
• Variante explicative ale comportamentului
întreprinderii (economia întreprinderii)
– PROFIT + CREȘTERE + CLIMAT + IMAGINE
 Trăsăturile întreprinderii
• Stabilitate relativă
• Autonomia financiară și decizională
• Caracterul prospectiv
• Riscul
• Caracterul dinamic

• Stabilitate TOT MAI relativă

• Autonomia financiară și decizională TOT MAI LIMITATĂ
• Caracterul prospectiv: De la ANTICIPAREA la DETERMINAREA cererii
• Riscul (diminuare până la eliminare)
• Caracterul dinamic (tot mai multă turbulență)
 Ronald Coase: Natura și frontierele
firmei (Nobel 1991)
• Întreprinderea este rezultatul alegerii făcute de
către unii indivizi, numiți „întreprinzători” de a
evita să suporte costul utilizării mecanismului de
piață de guvernare a tranzacțiilor, denumit „cost
de tranzacționare” (transaction cost), prin
ORGANIZAREA PRODUCȚIEI în mod independent
• Frontierele firmei sunt date de raportul evolutiv
dintre costul de tranzacționare și costul de
complexitate
 Dinamica întreprinderii (1)
• Continuitatea întreprinderii (ca persoană juridică)
diferă de Continuitatea modelului de afacere
• La baza dinamicii conceptului de întreprindere stă
acțiunea a două principii
– Principiul mobilizării (forța centripetă)
– Principiul mobilității (forța centrifugă)
• Cele două principii acționează în raport cu:
– Resursele financiare
– Resursele umane
– Resursele tehnico-materiale
• Asemenea celor două forțe din fizică, acțiunea celor
două principii se echilibrează dinamic
 Dinamica întreprinderii (2)
• În domeniul financiar:
– Conform principiului mobilizării tind să crească
resursele financiare aflate sub un centru de
decizie (la dispoziția unei întreprinderi)
• Prin acumulare
• Prin asociere (societatea comercială)
– Conform principiului mobilității, tinde sa crească
mobilitatea resurselor financiare
• Societatea pe acțiuni (publică)
Discuție/exemple
 Dinamica întreprinderii (3)
• În domeniul resurselor umane
– Principiul mobilizării acționează în sensul creșterii
resursei umane la dispoziția întreprinderii
• Număr
• Capacitate creatoare
– Principiul mobilității acționează în sensul creșterii
mobilității resursei umane
• Ca număr
• ca angajator
• Ca salarizare
• Ca loc
• Din punctul de vedere al calificării
 Dinamica întreprinderii (4)
• Din punct de vedere tehnologic
– Principiul mobilizării acționează în sensul creșterii
resursei tehnice (mașini, utilaje etc.) aflată sub un
centru de decizie
• Mai multe mașini
• Mașini capabile să producă mai mult, mai repede
– Principiul mobilității acționează în sensul creșterii
mobilității tehnologice
• Celule flexibile și roboți
• Înlocuirea accelerată a tehnologiilor
TIPOLOGIA ÎNTREPRINDERILOR
 Cuprins
• Importanța cunoașterii tipologiei întreprinderilor
• Tipuri de întreprinderi după natura juridică
• Clasificarea întreprinderilor după mărime
– Criterii de clasificare a întreprinderilor după mărime
– Categorii de mărimi de întreprinderi
– Întreprinderi Mici și Mijlocii (IMM) și Întreprinderi mari și foarte mari
(problematici specifice)
• Gruparea întreprinderilor în funcție de activitate și produs
– Clasificarea Activităților din Economia Națională (CAEN) și Clasificarea
Produselor și Serviciilor asociate Activităților (CPSA)
– Clasificarea pe industrii
– Clasificarea pe sectoare
– Clasificarea pe filiere
– Grupuri de întreprinderi
 Importanța cunoașterii tipologiei
întreprinderilor
• Permite anticiparea trăsăturilor și a
comportamentului întreprinderii
• Permite cunoașterea mai rapidă a
problematicii unei anumite întreprinderi prin
raportare la trăsăturile generale ale grupei
• Metodologii de grupare: „Clustering analysis”
• Diverse analogii
– Percepția umană
– „Metoda descoperirilor”- tabelul lui Mendeleev
 Importanța cunoașterii tipologiei
întreprinderilor
• Permite anticiparea trăsăturilor și a
comportamentului întreprinderii
• Permite cunoașterea mai rapidă a
problematicii unei anumite întreprinderi prin
raportare la trăsăturile generale ale grupei
• Metodologii de grupare: „Clustering analysis”
• Diverse analogii
– Percepția umană
– „Metoda descoperirilor”- tabelul lui Mendeleev
 Tipuri de întreprinderi după natura
juridică
• Domeniul persoanelor: întreprinderi individuale și societăți de
persoane
– Întreprinderea individuală (asociație familială)
– SNC; SCS
• Domeniul capitalurilor
– Societăți de capitaluri: SCA; SA
– SRL (formă hibridă persoane/capitaluri)

• Întreprinderea de stat

• „Al Treilea Sector” și Economia socială

– Cooperativa
– Fondul mutual; societatea de investiții cu capital variabil (fond de
investiții)
– ONG/ONP: asociații și fundații
 Clasificare întreprinderilor după
mărime
• Criterii de clasificare a întreprinderilor după
mărime
– Ne-financiari
• Număr de amplasamente/locații
• Număr de personal (distincție între personal și salariați, între
numărul la o anumită dată și numărul mediu scriptic;
dificultăți de estimare datorită diversificării tipurilor de
aranjamente contractuale)
– Financiari
• De potențial
– Capital (social, propriu (activ net), total (activ total))
• De rezultat
– Cifră de afaceri, valoare adăugată (brută, netă), profit
 Categorii de mărimi de întreprinderi
• Micro-întreprinderi
– NMP<10 Aceste definiții și praguri sunt reglementate
la nivelul Uniunii Europene și transpuse în
– CA≤2 mil. €; AT≤2 mil. € legislația noastră prin OG nr.27/2006
• Întreprinderi mici
– NMP<50
– CA≤10 mil. €; AT≤43 mil. € Pentru a fi recunoscută ca IMM, o
• Întreprinderi mijlocii întreprindere trebuie să se încadreze în
toate limitele stabilite și să fie
– NMP<250 independentă.
– CA≤50 mil. €; AT≤43 mil. €
• Întreprinderi mari
– 250≤ NMP <500
– CA>50 mil. €; AT>43 mil. €
• Întreprinderi foarte mari
– NMP≥500
 IMM și Întreprinderi mari:
problematici specifice
• IMM au un dezavantaj competitiv datorită
dimensiunii mici – necesită politici publice de
sprijin
• Întreprinderile mari și foarte mari tind să
deturneze resursele și să altereze jocul
intereselor care stă la baza concurenței și
mecanismului pieței: necesită politici de
guvernare corporativă
Gruparea întreprinderilor în funcție de
activitate și produs
• Clasificarea Activităților din Economia Națională
(CAEN) și Clasificarea Produselor și Serviciilor
asociate Activităților (CPSA)
• CAEN: (http://colectaredate.insse.ro/senin/classifications.htm?
selectedClassification=CAEN_Rev.2&action=general_information&classification Name=CAEN&classificationVersion=CAEN_Rev.2

Nivel Denumire Codificare

Nivelul 1 Secțiune (21) O literă
Nivelul 2 Diviziune (88) Două cifre
Nivelul 3 Grupă (272) Trei cifre
Nivelul 4 Clasă (615) Patru cifre

Temă: identificați clasa unde se încadrează întreprinderea la care elaborați

proiectul de disciplină prin activitatea principală a acesteia
 Grupări funcțional economice
• Clasificarea pe industrii
– Se grupează toate întreprinderile care oferă pe piață bunuri
substituibile și care, prin urmare, se află în concurență
– Presiunile competitive care definesc o industrie (modelul lui M. Porter)

Michael Porter
 Grupări funcțional economice
• Clasificarea pe sectoare Karl Marx
– Karl Marx:
• Sectorul I – Producția de mijloace de producție (bunuri destinate
consumului productiv)
• Sectorul II – Producția de bunuri de consum (bunuri destinate
consumului final)
Modelul reproducției lărgite: pentru ca reluarea procesului
productiv să se realizeze pe scară lărgită (producția din perioada a
doua să poată fi mai mare decât producția din perioada de bază)
este obligatoriu ca producția sectorului I să crească mai rapid decât
producția sectorului II
– Colin Clark & Jean Fourastié :
• Sector primar (agricultură și industrii extractive)
• Sector secundar (industrie prelucrătoare)
• Sector terțiar (servicii)
Progresul tehnic induce creșterea productivității muncii în
sectoarele primar și secundar determinând migrarea forței de
muncă către sectorul terțiar (unde efectele progresului tehnic
asupra productivității sunt limitate în timp ce cererea pentru
anumite tipuri de servicii cum sunt educația, sănătatea, cercetarea
este nelimitată)
În prezent se vorbește despre existența unui sector cuaternar bazat
pe cunoaștere avansată și utilizarea intensivă a tehnologiilor
informatice și a unui al cincilea sector al activităților de gândire
strategică și decizie socială.
Colin Clark Jean Fourastié
Gruparea întreprinderilor în funcție de
legătura/dependența dintre ele
• Clasificarea pe filiere (Suply Chain)
– Segment amonte (întreprinderi care se aprovizionează din afara
filierei dar depind de filieră ca debușeu)
– Segment median (întreprinderi care depind de filieră atât pentru
aprovizionare cât și pentru desfacere)
– Segment aval (întreprinderi care depind de filieră pentru
aprovizionare dar ale căror debușee sunt în afara filierei)
• Grupuri de întreprinderi
– Nucleul sau miezul dur
– Conturul lărgit
– Zona mișcătoare
 Rolul întreprinderilor în
economie; micro-mediul și macro
-mediul întreprinderii
 Plăți Încasări

Resurse Întreprindere Produse

Input Output
Piețele din Piețele din aval, de
amonte, de bunuri materiale și
factori de servicii
producție

Factori de Bunuri
producție materiale și
servicii
• Capital
• Muncă (salariați)

Cumpărători

• Mijloace • Materii
fixe prime,
• Terenuri, materiale,
clădiri • componen
Mașini,
te ...
utilaje ... •
Plantații,
culturi

•
Uti
lită
ți •
En
erg
ie
• Apă,
canalizare ...
• Căi de
circulație

• Resurse
naturale •
Zăcăminte
• Teren
agricol, ... •
Lemn în
păduri
• Populația, • Bunuri
oamenii • materiale
Bunuri și servicii
materiale și pentru uz
servicii productiv
pentru
consum
• Statul
pentru
• Bunuri
persoan
materiale și
e și
servicii
familii
pentru
(gospod
nevoile
ării)
autorităților
și
• instituțiilor
publice
Întreprinderi

• • Alte
Mărfuri instituții
și
• organiz
Tehn
ații
ologi • Biserica,
e, ONG etc
cuno
știnț
e

•
Informa
ții
Factori de producție Bunuri materiale și
servicii
• Capital
Cumpărători
• Muncă (salariați)
Bănci. Burse
• Mijloace fixe de valori, inst • Populația, oamenii
• Terenuri, clădiri financiare • Bunuri materiale și
• Mașini, utilaje ... servicii pentru
• Plantații, culturi consum pentru
persoane și familii
• Utilități (gospodării)
• Energie
• Apă, canalizare ...
• Căi de circulație • Întreprinderi
• Bunuri materiale și
• Resurse naturale servicii pentru uz
• Zăcăminte productiv
• Teren agricol, ...
• Lemn în păduri • Statul
• Bunuri materiale și
• Materii prime, servicii pentru
materiale, nevoile autorităților
componente ... și instituțiilor publice

• Mărfuri Economii • Alte instituții și

organizații
• Tehnologie, • Biserica, ONG etc
cunoștințe

• Informații
POPULAȚIA _ OAMENII și GOSPODĂRIILE
 Statul

Subvenți

Impozite
i

Taxe
• Mașini, utilaje ... servicii pentru
• Plantații, culturi consum pentru
persoane și familii
• Utilități (gospodării)
• Energie
• Apă, canalizare ...
• Căi de circulație • Întreprinderi
• Bunuri materiale și
• Resurse naturale servicii pentru uz
• Zăcăminte productiv
• Teren agricol, ...
• Lemn în păduri

• Materii prime,
materiale,
componente ...

• Mărfuri • Alte instituții și

organizații
• Tehnologie, • Biserica, ONG etc
cunoștințe

• Informații
Relațiile întreprinderii cu mediul
Relațiile cu diferiți alți actori:
• Statul
• Cadru legal și instituțional (condiții de afaceri egale, povara administrativă, capacitatea administrativă)
• Infrastructură, utilități, alte bunuri publice (securitate, sănătate, educație)
• Statul ca rival și client (întreprinderi proprietate de stat, datoria publică, achizițiile publice)
• Ajutor de stat (subvenții)
• Gospodăriile populației
• Întreprinzători și investitori (economii)
• Angajați (resurse umane)
• Consumatori
• Opinie publică și societate civilă (presiune politică)
• Alte întreprinderi (bănci, furnizori, clienți, concurenți, aliați, rețele, etc.)
• Mass-Media
• Comunicare, publicitate
• Știri și informații

• Etc.
 Micro și macro-mediul întreprinderii
Sursa: https://blog.oxfordcollegeofmarketing.com/2014/11/04/the-
impact-of-micro-and-macro-environment-factors-on-marketing/
Factori ai micro-mediului
Furnizori: Furnizorii pot controla succesul afacerii atunci
când dețin puterea. Furnizorul deține puterea atunci când
este singurul sau cel mai mare furnizor pentru
întreprinderea în cauză; Întreprinderea în cauză nu este un
cumpărător vital pentru activitatea furnizorului; produsul
furnizorului este o parte esențială a produsului finit al
cumpărătorului
Distribuitori: În cazul în care produsul pe care organizația
îl produce este scos pe piață de către revânzători terți sau
intermediari de piață, cum ar fi comercianții cu amănuntul,
angrosiștii etc., atunci succesul vânzărilor este afectat de
acei distribuitori terți. De exemplu, în cazul în care un
vânzător cu amănuntul are un bun renume, atunci această
reputație poate fi o pârghie în comercializarea produsului.
Clienți: După cum se spune, „clientul este cel mai
important activ al întreprinderi”. Cine sunt clienții (B2B sau
B2C, locali sau internaționali etc.) și motivele pentru care
aceștia cumpără produsul reprezintă factori determinanți
în proiectarea produselor și serviciilor, pe de o parte, și în
proiectarea și derularea afacerii, pe de altă parte.
Concurența: Cei care vând produse sau servicii similare cu
cele ale întreprinderii în cauză sunt concurenți. Trebuie să
înțelegeți cum puteți să-i depășiți, să obțineți vânzări mai
mari și o rentabilitate superioară
Publicul larg: Întreprinderea are datoria de a satisface
publicul. Orice acțiune a întreprinderii trebuie judecată din
punctul de vedere al publicului larg. Publicul are puterea
de a vă ajuta să vă atingeți obiectivele; la fel el vă poate
împiedica să le atingeți.
Mediul întreprinderii: modelul de analiză a mediului
Politic-Economic-Social-Tehnologic (PEST)
Sunt mai multe modele de analiză, dar foarte similare: PEST, PESTLE, STEEPLE
Vizitați https://pestleanalysis.com
Mediul întreprinderii

• Sistemul integrat de piețe funcționale

• Piața bunurilor și serviciilor
• Piața de capital
• Piața muncii

Vă rog să deschideți și să aruncați o privire la documentația cu privire la mediul de afaceri disponibilă pe pagina cursului de
pe platformă:
• FIC Romania: White Book 2019
• World Bank: Doing Business 2020
• World Bank: Logistics Performance Index 2018
• Corruption, Business Integrity and Commercial Success
CICLUL DE VIAȚĂ AL
ÎNTREPRINDERILOR
 Ciclul de viață al întreprinderii
viitor preferabil
vânzări

re-creare

Zona opti m
de reînno ă

criză

naștere creștere maturitate eclin

timp

Sursa: Andre Mamprin & Ross Gilchrist © The Next Institute

Nașterea întreprinderii
Etapele ciclului de viață al întreprinderii pot fi exprimate ca naștere, creștere, maturitate și declin. Faza de naștere, de asemenea,
cunoscută sub numele de "pionierat" sau "creație", este etapa în care compania tocmai a fost fondată și toți cei implicați în ea sunt plini
de energie și idei noi. De exemplu, dacă doi dezvoltatori de software fac echipă pentru a proiecta o nouă aplicație inovatoare, aceștia
pot începe să lucreze 80 de ore pe săptămână dintr-un birou mic, fără angajați. Etapa de naștere se caracterizează prin creativitate și
energie.

Creșterea întreprinderii
Faza de creștere a ciclului de viață al întreprinderii este atunci când compania decolează. Creșterea este, de obicei, rapidă.
Întreprinderea se extinde pe noi piețe și tot mai mulți clienți află despre produs. De exemplu, o companie de dezvoltare software care a
început cu doi programatori lucrând într-un birou mic, se poate extinde într-o echipă de 15 programatori care lucrează într-un spațiu
mai mare pe măsură ce publicul îmbrățișează software-ul lor. În această etapă a ciclului de viață, programatorii se vor concentra pe
remedierea bug-urilor, îmbunătățirea caracteristicilor și îmbunătățirea produsului de succes al companiei.

Criza vârstei mijlocii

Faza de maturitate este criza vârstei mijlocii a unei întreprinderi. Creșterea companiei și cifrele de vânzări încep să se aplatizeze,
întrucât cele mai multe dintre persoanele care au nevoie de ceea ce compania vinde au cumpărat deja. Etapa de maturitate, cunoscută
și sub numele de etapa "operării" sau "reînnoirii" a ciclului de viață al întreprinderii, reprezintă atât un pericol, cât și potențialul unor
noi oportunități. În cazul în care compania se concentrează pe funcționarea activității sale în conformitate cu status quo-ul, vânzările
vor începe să scadă, ceea ce va duce la declinul și – în cele din urmă - la moartea întreprinderii. În cazul în care compania poate găsi o
modalitate de a se reînnoi în loc de a menține doar lucrurile așa cum sunt, atunci un nou ciclu de creștere este posibil.

Moartea sau renașterea

Companiile care nu inovează în mod regulat pot rămâne în urma concurenței. Pentru a preveni acest lucru, compania trebuie să
găsească o modalitate de a reînnoi energia pe care a avut-o inițial în faza de naștere sau creație. O modalitate de a face acest lucru este
de a crea noi echipe de proiect în cadrul organizației. O nouă echipă de proiect este responsabilă de crearea și dezvoltarea de noi
produse inovatoare, astfel încât membrii echipei ar trebui să fie oameni creativi cu idei și talente proaspete. Aceeași întreprindere (cu
același statut juridic) poate să-și reînnoiască succesiv modelul de afacere, continuând să existe pe parcursul mai multor cicluri de viață.

Utilizarea ciclului de viață al întreprinderii

Pentru a utiliza în mod eficient ciclul de viață al întreprinderii ca instrument de planificare strategică, trebuie identificată faza ciclului de
viață în care se află în prezent întreprinderea și să se adapteze în consecință. Momentul ideal pentru a aloca resurse semnificative
dezvoltării unui produs nou (unui nou model de afacere) este atunci când întreprinderea intră în faza de maturitate, chiar înainte ce
creșterea începe să stagneze.

Source Scott Thomson, 2018, Enterprise Life Cycle. Online: https://smallbusiness.chron.com/enterprise-life-cycle-77017.html

Demografia întreprinderilor: Tipologia evenimentelor demografice

• Pentru o economie este importantă starea populației de întreprinderi. De aceea se cercetează și se

urmărește demografia întreprinderilor. Am inserat în folder-ul cu statistici privind întreprinderile și cea mai
recentă publicație privind demografia întreprinderilor din România. Date similare se pot găsi în baza de date
a EUROSTAT (Business Demography in EU) și în alte baze internaționale pentru cei interesați.
• Sunt importante rata natalității (creării de noi întreprinderi), sporul (diferența între rata creării și rata
mortalității) etc. În general, este bine ca rata natalității să fie mai mare și să existe un echilibru între
întreprinderile mai tinere și cele vechi.
• În general, acolo unde barierele la intrare (înființare) sunt scăzute se creează un număr mare de noi
întreprinderi, dar și rata mortalității „infantile” este mai mare. De fapt, indicatorul utilizat este „rata de
supraviețuire” și se calculează pentru supraviețuirea la 1, 2, 3 și 4 ani de la înființare. Aceasta arată cât de
bune au fost „ideile de afaceri” la înființare, și cu câtă pricepere a fost proiectat îi implementat modelul de
afaceri. Rata de supraviețuire a întreprinderilor în România este relativ scăzută, o posibilă explicație fiind și
educația financiară a populației care este printre cele mai slabe din lume.
• Pentru a monitoriza situația demografică a întreprinderilor după o metodologie unitară s-a elaborat de către
OECD schema de pe slide-ul următor care definește principalele evenimente demografice în rândul
întreprinderilor. Este ca și când ai urmări nașteri, decese, căsătorii, divorțuri, pensionări etc. Unele dintre
evenimentele demografice numite aici sunt enunțate în această secțiune a cursului.
Tipologia evenimentelor demografice
0 Număr într. >1
înainte de
eveniment
Număr Număr
întreprinderi întreprinderi >1
Spargere
după eveniment
1 după eveniment
NU
1 0 Număr
>1 1
întreprinderi Într.
după eveniment supraviețuiește
NU Într. activă în
ultimii 2 ani DA
DA Într. reia 1
activitatea în Diviziune
decurs de 2 ani
Naștere DA

Reactivare NU NU Naștere și
Continuitatea întreprinderii moarte reale
Moarte
NU Într.
DA Fuziune supraviețuiește

Restructurare DA
DA Același grup de
DA Aceeași entitate
NU Schimbare de
în cadrul întreprinderi juridică proprietar Preluare
întreprinderii

NU
NU Același grup de
Schimbarea Crearea sau DA Societate mixtă
întreprinderi
grupului încetarea unei
societăți
mixte NU DA
Restructurare în cadrul grupului
 Nașterea întreprinderilor:
factori determinanți
• Perspectiva psihologică: întreprinzătorul caracterizat ca om cu o înclinație pronunțată către:
– Explorare (curios, îndrăzneț, neadaptat)
– Autonomie (dorința de a fi propriul său șef și de a nu se supune)
– Putere (dorința de a reuși și de a influența pe alții)
(a se vedea și relația între motivațiile dominante ale întreprinzătorului și trăsăturile întreprinderilor)
• Perspectiva psihosociologică
– Întreprinzătorul cu trăsăturile sale
– Educația și pregătirea profesională a întreprinzătorului
– Rețelele sociale (rude, prieteni, colegi, cunoscuți etc.)
• Perspectiva tehnico-economică

Aceeași activitate Activitate nouă

Aceiași clienți REPRODUCȚIE CONVERSIE

Clienți noi ADAPTARE MUTAȚIE

Relația dintre motivațiile întreprinzătorului și trăsăturile întreprinderii

OBIECTIVE Echilibru între

Refuzul creșterii
creație și
Inovare și creație pentru menținerea
autonomie
MOTIVAȚII autorității
financiară
Întreprindere
inovatoare, cu
Creație și realizare
management
Întreprindere
performant
orientată spre
creștere Creștere limitată de
capacitatea de
Putere
control a
întreprinzătorului

Întreprindere
Autonomie
artizanală
 Este vorba despre crearea unei noi întreprinderi de
Înființarea întreprinderilor: la zero, crearea unei noi entități juridice

parcursul legal tradițional

Decizia de a crea

Individuală Colectivă

PFA SRL SA SCA SCS SNC

Contract de societate

Statut Eventual Statut

Adunare constitutivă

Constituirea capitalului

Autentificare (după caz)

Judecătorie
Înregistrare la Registrul Comerțului

Publicare
 Înființarea întreprinderilor:
alte forme de înființare
• Răscumpărare este cazul în care o întreprindere existentă este răscumpărată de la proprietar(i) de către conducerea
executivă sau de către salariați. conducerea executivă sau salariații – după caz - înființează o entitate juridică care să obțină controlul

asupra întreprinderii țintă

– Cooperativa muncitorească Când întreprinderea se află în criză fiind iminentă închiderea ei salariații
pot consimții sacrificii mari pentru a salva întreprinderea și implicit locurile de muncă, primind în schimb proprietatea asupra

întreprinderii pe care ar exercita-o printr-o entitate de tip cooperativă muncitorească sau asociație de salariați

– Răscumpărarea de către conducerea executivă se referă la cazul unei întreprinderi

viabile, profitabile dar cu anumite incertitudini privind succesiunea proprietarilor, atunci când proprietarul actual se retrage din

afaceri. Conducerea executivă creează o entitate juridică cu scopul preluări controlului asupra întreprinderii țintă. De regulă

trebuie să recurgă la împrumuturi masive, operațiunea primind denumirea de Leveradged Management Buy Out LMBO

– MEBO Management and Emploee Buy Out este o versiune a celor de sus utilizată pe scară largă în procesul de privatizare
a întreprinderilor de stat

• Divizare
– Divizare completă (spargere) în urma divizării întreprinderea inițială se dizolvă (dispare) și
apar două sau mai multe noi întreprinderi care preiau părți din patrimoniul și afacerile întreprinderii divizate

– Diviziune (spin-off) O activitate dezvoltată în cadrul unei întreprinderi existente este externalizată în forma
unei întreprinderi de sine stătătoare, dar întreprinderea „mamă” nu suferă alte modificări
• Fuziune două întreprinderi existente se contopesc într-o nouă întreprindere (cele două încetează să existe)
• Întreprindere mixtă (joint venture) două întreprinderi creează o întreprindere pentru
realizarea unor activități în comun

• În ființarea întreprinderii în cadrul unor poli de dezvoltare

Un exemplu este înființarea unei noi întreprinderi în cadrul unui incubator de afaceri, fără a fi nevoită să desfășoare de la început
toate funcții.le unei întreprinderi și uneori chiar fără a avea de la început o formă juridică proprie
 Alte momente cruciale pe parcursul vieții întreprinderii
• Creșterea
– Extinderea prin intrarea pe noi piețe geografice sau acapararea unor noi segmente de clienți
– Diversificarea prin realizarea de noi activități economice (produse și servicii)
• În relație cu activitatea principală (related)
– Integrare verticală prin integrarea unor activități din amonte (ale furnizorilor) sau din aval (ale clienților)
– Integrare orizontală prin realizarea și a altor produse și servicii din aceeași categorie (de exemplu Bosch
produce o gamă diversificată de piese pentru automobile)

• Fără legătură cu activitatea principală (non-related)

• Concentrarea reprezintă reducerea gradului de diversificare și focalizarea asupra activității principale, de regulă în
circumstanțe adverse și în relație cu RESTRUCTURAREA

• Schimbarea acționariatului (vânzare, deschidere vs. închidere)

Deschidere este operațiunea prin care acțiunile întreprinderii pot face obiectul vânzării-cumpărării pe piețele de capital, închiderea este
operațiunea inversă (veți studia mai în detaliu la disciplina Tranzacții comerciale în anul III)

• Achiziții și fuziuni spre deosebire de fuziune , achiziția se referă la cazul în care întreprinderea cumpărată dispare și
este înglobată în cadrul întreprinderii cumpărătoare care își continuă existența fără alte modificări

• Declinul (criza)
– Temporar (tranzitoriu) modelul de afaceri este viabil dar traversează o perioadă
nefavorabilă – Structural modelul de afaceri nu mai este viabil
 Criza întreprinderii
• Simptomele crizei întreprinderii
– scăderea desfacerilor
– reducerea câștigurilor
– pierderi de durată
– consumarea capitalului propriu
– creșterea datoriilor
– dificultăți de plată
– incapacitate de plată
• Cauze ale crizei întreprinderii
– INTERNE erori de conducere, conflicte între proprietari, conflicte între angajați și angajator,
resurse neadecvate (personal incompetent, materiale de proastă calitate, tehnologii rămase în
urmă), fraudă
– EXTERNE evoluții imprevizibile pe piețe (creșteri bruște ale prețurilor unor resurse sau penuria
de resurse), manevre neașteptate ale concurenței, anumite intervenții ale statului
• Soluții de depășire a crizei dacă criza este una STRUCTURALĂ nu trebuie încercată
menținerea în viață a întreprinderii întrucât daunele vor crește
– Perfecționarea (întărirea managementului)
– Eliminarea risipei
– Acceptarea de sacrificii (în mod tranzitoriu)
– Restructurarea (restrângere, concentrare)
– Alianțele (creșterea capitalului, modernizare tehnologică, creșterea puterii de piață )
• Dizolvarea citiți de aici: https://legeaz.net/dictionar-juridic/dizolvare-societati-comerciale-sc
• Lichidarea citiți de aici: https://legeaz.net/dictionar-juridic/lichidare-activ-pasiv-sc
• Insolvența este starea unei întreprinderi de a nu-și putea plăti
datoriile
• Starea de insolvență se decide în justiție
• Declararea stării de insolvență poate fi cerută de întreprinderea în
cauză sau de către orice creditor
• Insolvența poate conduce la:
– Reorganizare judiciară, pe baza unui plan care să permită continuarea
activității, redresarea financiară și achitarea datoriilor care trebuie
acceptat de către creditori
– Faliment, caz în care se trece la lichidarea bunurilor societății și
distribuirea veniturilor pentru acoperirea datoriilor către creditori
proporțional cu mărimea datoriilor respective; proprietarii au dreptul
să primească ceva numai după achitarea integrală a tuturor celorlalte
datorii; după lichidare întreprinderea încetează să existe.
• Reorganizarea protejează în special întreprinderea aflată în
insolvență. De exemplu, nu se pot adăuga dobânzi și penalități la datoriile existente, se interzice
întreruperea alimentării cu utilități dacă întreprinderea în cauză este consumator captiv etc.
• Falimentul protejează interesele creditorilor existenți și potențiali
întrucât continuarea unei întreprinderi care lucrează în pierdere nu poate conduce decât la creșterea pagubelor
pentru creditorii ei (statul pentru taxe și contribuții, salariați, furnizori, clienți care plătesc în avans, bănci etc,)

Facultativ puteți citi aici: https://legeaz.net/dictionar-juridic/procedura-insolventei

RESURSELE ÎNTREPRINDERII
 Tipuri de resurse
• Resurse umane
• Resurse materiale
• Resurse financiare
• Tehnologie în literatura de specialitate, tehnologia este uneori considerată un factor de producție
(resursă) a întreprinderii, alteori nu. Noi am introdus-o în această enumerare pentru a marca faptul că tehnologia reprezintă
un important factor diferențiator între întreprinderi. Întreprinderile care adoptă o tehnologie mai avansată pot să se impună
față de întreprinderile concurente care folosesc o tehnologie mai „clasică”. Totuși adoptarea unei tehnologii noi nu trebuie
făcută „cu orice preț”, ci numai în măsura în care condițiile locale permit (există personal calificat, furnizori, o anumită
cerere) și noua tehnologie poate asigura (cu o probabilitate ridicată) recuperarea investițiilor necesare prin creșterea
vânzărilor, a profiturilor etc. Noi nu ne vom ocupa în mod distinct de tehnologie – mai mult decât comentariul de aici
-pentru că tehnologia aleasă se reflectă în natura, volumul și structura celorlalte categorii de resurse. O anumită tehnologie
impune o anumită structură a resurselor financiare, un anumit număr de personal cu anumite calificări, echipamente, dotări
de un anumit tip și utilizarea unor materii prime și materiale specifice.
Preocupări privind resursele umane
Ceea ce se enumeră pe acest slide
reprezintă elemente prin care
STATIC caracterizăm resursele umane ale
• Volum (câte persoane, echivalent cu timp integral) unei întreprinderi. Aceste lucruri
sunt importante pentru analistul
• Structură (tipuri de calificări și feluri de munci) (COR & Standarde Ocupaționale) extern, dar și pentru cei care
• Performanță (productivitate, creativitate) conduc întreprinderea și trebuie să
răspundă la întrebări cum sunt cele
• Responsabilitate (remunerare, securitate și condiții de lucru) sugerate aici, prin decizii și măsuri
Aici e vorba de responsabilitatea angajatorului efective.
(întreprinderii) față de angajați De exemplu:
Cât personal avem nevoie?
DINAMIC Ce calificări sau competențe ar
• Mobilitate (pluri-calificare, reconversie profesională, spațial …) trebui să aibă?
Ce condiții de lucru trebuie să le
• Flexibilitate (timp de muncă, cost, durata contractului) asigurăm ?
• Dezvoltare Aici e vorba de dezvoltarea personalului prin În ce formă și cu cât ar trebui să-i
instruire, pregătire profesională, dobândirea de plătim? Pe baza căror criterii?
noi competențe Etc.

Aici e vorba de felul în care se stabilește salariul în

PSIHO-SOCIOLOGICĂ ȘI A MANAGEMENTULUI cadrul contractului de muncă. Se vorbește de
• Selecție-Recrutare-Integrare-Promovare angajarea „pentru carieră” unde la început
salariul este mic dar acesta crește progresiv pe
• Aranjamente Contractuale (legal) (sarcină vs. carieră) măsură ce persoana avansează în carieră,
angajatorul urmând să sprijine acest parcurs de
• Evaluare carieră (în învățământ de exemplu), sau angajarea
• Satisfacție pentru îndeplinirea unei sarcini (On-Job) unde
angajatul este plătit pentru a îndeplini o anumită
• Justiție organizațională muncă, fără ca angajatorul să aibă și alte obligații
• Echilibru între muncă și viața privată față de el.
 Resurse Materiale
• Resurse materiale = mijloace fixe și mijloace circulante
Mijloacele fixe sunt bunuri corporale utilizate în procesul de producție pe parcursul mai multor cicluri de producție și care
își transmit valoarea treptat în costurile produselor / serviciilor realizate prin amortizare. Durata de amortizare se
stabilește pe categorii de mijloace fixe prin reglementări contabile și fiscale. Unele resurse materiale care se utilizează pe
parcursul mai multor cicluri de producție, dar au fie o valoare mai mică de 2500 RON fie o durată mai mică de un an sunt
înregistrate ca obiecte de inventar; acestea nu se amortizează (valoarea lor se înregistrează direct pe costuri).
Resursele materiale de natura mijloacelor circulante sunt materii prime, materiale, piese și subansamble, semifabricate,
produse finite sau mărfuri aflate în stoc etc

• CATEGORII DE MIJLOACE FIXE (vezi catalog)

– Terenuri și clădiri
– Mașini de forță și utilaj energetic
– Instalații
– Mașini și utilaje
– Mijloace de transport
– Aparatură de măsură și control
– Mobilier
– Echipamente și tehnică de calcul
– Plantații
– Animale
 Preocupări privind mijloacele fixe

• Capacitatea (disponibilă, instalată)

De exemplu: un camion de 20 t și 40 mc., un hotel de 200 de locuri, un depozit de 5000 mc.

• Gradul de utilizare a capacității

De exemplu: dacă camionul are o încărcare medie pe transport de 10 t este de 50%, un grad de ocupare a hotelului de 70%

• Randament
însemnă că sunt 140 de turiști cazați, dacă marfa depozitată ocupă 3000 de mc înseamnă un grad de utilizare de 60% a depozitului
De exemplu: consumul mediu de carburant pe t*km transportată, încasări medii pe loc de cazare, venituri pe metru cub de
depozit

• Nivel tehnologic
De exemplu: camionul poate fi euro 3 sau euro 6, telefonul mobil poate fi 3G sau 4G.

• Gradul de înnoire
Raportul între mijloacele fixe noi și totalul mijloacelor fixe: 3 din 10 camioane sunt noi (grad de înnoire 30%)
Resurse financiare: echilibrul financiar

Creșter
eDefensiv
e
Resurse financiare: echilibrul financiar

Creșter
eDefensiv
e
Comentarii privind resursele financiare și echilibrul financiar
În cele două slide-uri precedente ați recunoscut structura bilanțului unei întreprinderi : în stânga sunt activele și în dreapta sunt
pasivele sau sursele din care se finanțează activele.
Toate întreprinderile se finanțează atât din capitalurile proprii, cât și împrumuturi pe termen lung și pe termen scurt
Principala grijă în ce privește echilibrul financiar este aceea de a asigura resursele necesare în vederea plății datoriilor ajunse la
scadență (exigibile pe termen scurt) Acesta este cunoscut și ca echilibru de trezorerie.
Se compară datoriile pe termen scurt cu suma între ultimele două categorii de active (numerar, mărfuri și produse finite ce
urmează a fi vândute și facturi ce urmează a fi încasate de la clienți (contul clienți). Dacă valoarea cumulată a disponibilului de
numerar și a activelor valorificabile pe termen scurt depășește valoarea datoriilor pe termen scurt, se înregistrează un EXCEDENT
DE TREZORERIE ceea ce se interpretează ca o situație favorabilă (primul slide); în caz contrar, avem un DEFICIT DE TREZORERIE
care reprezintă o situație periculoasă. Dacă deficitul de trezorerie nu poate fi acoperit cu ușurință întreprinderea nu-și poate plăti
datoriile scadente, devine insolvabilă și poate intra în faliment
Pentru remedierea dezechilibrului financiar întreprinderea poate recurge la:
• contractarea unor noi împrumuturi pe termen lung (convertind, practic o parte din datoria pe termen scurt în datorie pe
termen lung)
• Creșterea capitalului propriu (asociații vin cu noi infuzii de bani sau se emit noi acțiuni, ori se crește numărul acționarilor)
• Transformarea în numerar a unor active fixe neesențiale și reducerea diferitelor categorii de stocuri (cum ar fi vânzarea unor
stocuri de materii prime, materiale, piese și subansamble care nu sunt iminent necesare pentru producție)

Un alt aspect important se referă la structura activelor fixe. În primul rând după funcția pe care o îndeplinesc, acestea pot fi
factori de creștere a activității sau factori defensivi. De exemplu, deținerea unor obligațiuni de stat, lingouri de aur, tablouri etc are
un rol de tezaurizare sau de plasament, un rol defensiv. Clădirile, utilajele etc utilizate în producție au rol de creștere.
În rândul activelor fixe, activele intangibile au un rol tot mai important. Acestea se referă la brevete de invenție și alte drepturi
exclusive, mărci de fabrică și de comerț, cunoștințe (know-how), secrete comerciale etc
Goodwill-ul, ține de buna reputație și clientela întreprinderii, iar din punct de vedere al estimării valorii acestuia se spune că
reprezintă diferența între valoarea întreprinderii și valoarea cumulată a tuturor activelor comensurabile pe care le deține aceasta
ACTIVITĂȚILE CE SE DESFĂȘOARĂ ÎN
ÎNTREPRINDERE
ORGANIZAREA ÎNTREPRINDERII
NOTĂ IMPORTANTĂ: Problemele enunțate în această secțiune trebuie asociate cu
ceea ce studiați la Management
 Atribute ale conducerii și funcții ale
întreprinderii
Întreprinderea este un organism. Indiferent de mărime sau de obiect de activitate întreprinderea trebuie să desfășoare
activități care – din ceea ce știm – transformă o serie de intrări în produse și servicii ce satisfac necesități specifice (cerere de
piață). Trebuie să știe ce, cum și cât să producă, să se aprovizioneze, să recruteze personal, să prelucreze prin anumite
procedee diferite materiale, în stadii succesive, să asambleze, să finiseze, să ambaleze, să găsească cumpărători, să
expedieze, să încaseze, să asigure resurse financiare și să țină evidența valorilor, costurilor, veniturilor etc Toate aceste lucruri
presupun desfășurarea unor activități. În anumite cazuri toate aceste activități sunt realizate de o singură persoană . De cele
mai multe ori sunt necesare multe persoane cu calificări diferite. Intervine diviziunea muncii. Când mai multe persoane
trebuie să lucreze împreună pentru realizarea unui obiectiv comun este necesară o conducere. Conducerea presupune luarea
deciziilor (este ceea ce fac șefii) dar și desfășurarea unor activități care fundamentează / pregătesc deciziile respective. Prin
urmare, într-o întreprinderea se realizează activități ce țin de funcțiile întreprinderii și activități ce țin de atributele conducerii.

• Atribute ale conducerii • Funcțiile întreprinderii

– Planificare – Cercetare – Dezvoltare
– Organizare (R&D)
– Coordonare – Producție
– Antrenare-motivare – Commercială
– Control (feed-back) – Personal
Management = luarea deciziilor – Financiar-contabilă
Aceasta este clasificarea clasică a funcțiilor întreprinderii. În
literatură există multe alte variante. Apreciez că aceasta
rămâne cea mai robustă.
 Activități ce concură la realizarea funcțiilor
întreprinderii
Cercetarea pieței
Cercetare-dezvoltare de produs
Cercetare-dezvoltare Inovații
Proiectare
Investiții
Fluxuri materiale
Procesare
Producție Întreținere
Transport intern
Stocuri în procesul de producție
Planificarea aprovizionării și a desfacerii (vânzărilor)
Aprovizionare Negociere și încheierea contractelor
Urmărirea executării contractelor
Comercială Transport extern / expediții
Urmărirea furnizorilor și a clienților
Vânzare Stocuri de intrare (aprovizionare) și de ieșire
(produse finite)
Pasivă Evidență, salarii
Personal
Activă Recrutare, dezvoltare, evaluare
Pasivă Contabilitate
Financiar-contabilă Activă Finanțare, controlul costurilor
 Sistem și organizație
Întreprinderea poate fi privită atât ca sistem cât și ca organizație. Un sistem este o sumă de elemente aflate în relație unele cu
altele (sistemul solar: soarele, planetele, gravitația, orbitele etc.; sistemul de transport feroviar: calea de rulare, macazuri
semnale, locomotive, vagoane, stații etc). Tot astfel, întreprinderea este un sistem productiv (depozite, ateliere, secții, unități de
servire, birouri, informații, proceduri, decizii etc.). Când o privim ca pe un grup de oameni, o privim ca pe o organizație.

• Sistem
– Un număr de componente care interacționează în
mod regulat pentru a efectua o sarcină
– Este definit de fluxuri, stocuri, feed-back și comenzi
– Un sistem deschis interacționează cu mediul, un
sistem închis nu interacționează cu mediul
– Feed-back-ul poate fi pozitiv (când sistemul atinge o anumită
condiție, se comandă trecerea la o condiție nouă) sau negativ (menține
sistemul mereu în aceeași condiție)

– Sistemele pot fi ierarhice (sisteme în sisteme)

 Sistem și organizație
• Organizație
– Un număr de oameni care lucrează împreună pentru a atinge un obiectiv comun
– O organizație are nevoie de management
– Mai multe activități îndeplinesc o funcție a întreprinderii
– Activitățile sunt efectuate de oameni cu atribuții specifice
– Atribuțiile sunt definite de competențe, sarcini și responsabilități (a se vedea figura
următoare)
– Atribuțiile de conducere sunt axate cu precădere pe responsabilități, în timp ce atribuțiile
operaționale (de execuție) sunt axate pe sarcini
– Oamenii subordonați față de aceeași persoană formează un compartiment: divizie,
departament, direcție, serviciu, birou etc.
– Funcțiile de conducere sunt denumite: director, șef al …
– Funcțiile generice de execuție sunt denumite, de exemplu: economist, inginer, tâmplar, sudor,
betonist, vânzător, șofer etc.
– RELAȚIILE între compartimente în cadrul unei organizații pot fi ierarhice (comandă acțiunea),
de stat-major (asistă luarea deciziilor), funcționale (oferă cunoștințe specializate pe domenii),
de cooperare și de reprezentare
– Organizarea se prezintă în diferite forme: formală (legală), reală, informală (relații afective)
– Organizarea formală este stabilită prin Statut, Regulament de organizare și funcționare, Fișa
postului, Organigramă
– Organizațiile contemporane sunt preocupate de:
• Leadership (putere recunoscută de jos în sus vs. putere acordată de sus în jos)
• Îmbogățirea muncii
 Competenț
Alcătuire e
a Autoritate
Competențe
atribuției intrinseci

Trebuie să existe
Sarcinile se atribuie echilibru între autoritate
conform și responsabilitate
competențelor

Responsabilități
Sarcini
Responsabilitățile derivă din sarcini
Îmbogățirea muncii înseamnă:

Muncă mai
variată

Experiență mai
plină de Cunoștințe și
semnificații abilități mai
dezvoltate

POST
Oportunități de Mai multă
dezvoltare autonomie
personală

Mai multă
responsabilitate
 COSTUL CAPITALULUI, INVESTIȚIILE ȘI
VALOAREA ÎNTREPRINDERILOR
În centrul acestui capitol sunt – de fapt – o serie de elemente de bază ale unui sistem de instrumente de calcul cunoscut sub
denumirea de Time Value of Money (TVM). Time is money este un aforism atribuit lui Benjamin Franklin. Ideea de bază este că
dacă ni s-ar oferi să alegem între a primi o sumă de bani acum, pe loc, sau aceeași sumă de bani peste un an, am alege cu
siguranță prima variantă. Acest lucru se datorează potențialului de a obține un câștig de pe urma banilor în decurs de un an și, de
asemenea, faptului că pe parcursul unui an pot să se manifeste anumite riscuri. Tot astfel, cel care renunță la un consum imediat o
face cu speranța de a obține, în timp, un câștig.
Problema care se pune este că aceeași sumă de bani pare să fie mai valoroasă în prezent decât în viitor. Dar dacă trebuie să
comparăm sume de bani care intervin la momente diferite în timp acestea trebuie aduse la un numitor comun pentru a putea fi
comparate. Un exemplu pe care nu-l vom discuta este renta viageră. Ce sumă trebuie depusă astăzi pentru ca beneficiarul rentei
să poată primi o sumă lunară fixă pe toată durata vieții, oricât de mult ar trăi?
În cazul întreprinderilor, TVM este utilizat frecvent în analiza proiectelor de investiții, pentru a estima (previzional) dacă
câștigurile pe care investiția le poate aduce în anii care vor veni acoperă valoarea investiției și realizează cel puțin rata de
rentabilitate așteptată de investitor. De asemenea, TVM este utilizată pentru a estima valoarea unei întreprinderi prin prisma
potențialului acesteia de a produce profit.
 Concepte financiare de bază
Abrevierile (notațiile) utilizate în această secțiune sunt cele utilizate pe plan internațional – în limba engleză – pentru a vă ajuta să
le recunoașteți, de exemplu în Excel

i = interest rate or discount rate = rata dobânzii (sau rata de actualizare)

I = interest = dobânda în expresie absolută (suma dobânzii)
P= principal = suma care face obiectul creditării
FV = future value = o valoare din viitor peste un număr de perioade de timp (ex.: ani)
PV = present value =o valoare actuală, în prezent
t = time = numărul perioadelor de timp
NPV = Net Present Value = indicator care măsoară valoarea în prezent a unui proiect de
investiție care se anticipează să genereze un flux de venituri nete în viitor, de-a lungul mai
multor perioade de timp. În românește mai este abreviat VNA (Valoare Netă Actualizată)
IRR = Internal Rate of Return = rata internă a rentabilității unui proiect de investiție. În
românește abreviat RIR
Inv = investment = valoarea investiției
CF = cashflow = flux de numerar net = încasările unei perioade – plățile din perioada
respectivă
R = residual value = valoarea reziduală a proiectului la orizontul perioadei de analiză (ultima
perioadă de analiză)
iVNA=0 = valoarea lui „i” pentru care VNA al proiectului are valoarea 0
66
Concepte financiare de bază

• Dobânda Dobânda simplă este calculată pentru o singură perioadă de

timp ca produs între suma împrumutată (principal) și rata
dobânzii. Un împrumut de 1000 lei pe un an, la o rată anuală a
– Simplă dobânzii de 10% (i=0,1) antrenează o dobândă de 100 lei,
calculată și plătită o singură dată, la scadența de un an, odată
cu principalul

Dobânda compusă se calculează pentru mai multe perioade de

timp făcând ipoteza că dobânda fiecărei perioade se adaugă la
principal astfel că pentru perioada următoare principalul va fi
– Compusă mai mare cu dobânda din perioada anterioară. Dacă pentru
împrumutul de mai sus se decide ca dobânda să fie compusă
lunar, rata lunară a dobânzii este 0,833 (i=0,00833), t=12 iar
suma care trebuie plătită la sfârșitul anului este 1104,713

• Dobândă exactă și dobândă normală

Dobânda exactă presupune calculul exact al numărului de zile între data inițierii împrumutului și data de rambursare. Excel
are funcția de calculare a numărului de zile dintre două date (Days). Dobânda normală operează cu toate lunile de 30 de zile
și anul de 360 de zile. De exemplu, un împrumut acordat pe 1 ian 2020 cu termen de rambursare 1 ian 2021, va fi considerat
pe 360 de zile în cazul dobânzii normale, și pe 366 de zile în cazul dobânzii fixe. Dobânda fixă intervine când rata dobânzii este
specificată ca rată zilnică.
67
 Actualizarea fluxurilor de numerar

Valoarea actuală a sumelor viitoare

Această formulă este derivată din formula dobânzii compuse. De

exemplu, care este valoarea prezentă a unei sume de 1105 lei de peste
un an (un an mai târziu) este de 1000,26 lei

Valoarea Netă Actuală a unui proiect de investiție

Aici investiția din prezent, anul 0, are semn
negativ întrucât ieșirile de numerar (plăți) au prin
convenție semnul „-”, iar intrările de numerar
(încasări) semnul „+”
Valoarea reziduală „Rt” este foarte importantă pentru analiză întrucât investițiile au o durată mai mare decât numărul de
perioade pentru care se face analiza. De exemplu, dacă construiesc o cabană și fac analiza fluxului de numerar pe 10 ani,
cabana va continua să existe după 10 ani, doar că va fi ceva mai veche. Preșul care l-aș obține din vânzarea cabanei peste 10
Ra ani reprezintă valoarea reziduală. Nu poate fi neglijată. iect de investiție
ta Internă a Rentabilității unui pro
Rata internă a rentabilității este acea valoare a ratei de actualizare „i” pentru care NPV
calculat potrivit formulei precedente este 0. Întrucât NPV depinde de „i” care se
interpretează ca rentabilitate așteptată de investitor, putând fi ales oarecum arbitrar, IRR
este o valoare obiectivă (există un singur IRR pentru fiecare proiect de investiție (flux de
numerar prognozat). Semnificația IRR este aceea de „dobândă maximă pe care o poate
suporta un proiect de investiție dacă ar fi finanțat integral din împrumuturi 68
Pentru ca un proiect să fie dezirabil (acceptat) NPV trebuie să fie mai mare sau egal cu 0
Graficul de mai jos este pentru un proiect cu datele din tabelul 1. Pentru acesta s-a calculat NPV pentru o rată
de actualizare de 10% (i=0,1) și pentru o rată de actualizare de 20% (i=0,2). Se observă că proiectul este
rentabil dacă rentabilitatea așteptată este de 10% (NPV este pozitiv), dar este nerentabil dacă rentabilitatea
așteptată este de 20% (NPV este negativ)
De asemenea, din grafic se poate estima că IRR este de aproximativ 13%. De fapt, IRR calculat în Excel pentru
datele din tabel este chiar 13%

Tabelul 1

Anul 0 1 2 3 4 5

Investiție 250000

Flux de numerar net

60000 70000 80000 80000 70000
CF
 Costul capitalului
Acesta este un model prin care se determină „Costul capitalului” adică cât de mare ar trebui să fie – în mod normal –
rentabilitatea așteptată de investitor. Utilizarea acestui model contribuie la reducerea caracterului arbitrar al alegerii valorii lui „i”.
Se observă că rentabilitatea așteptată (rata de actualizare) ar trebui să țină seama de riscul specific al proiectului de investiții
Evaluarea întreprinderii
Întreprinderile pot face obiectul unor tranzacții de vânzare cumpărare. Un bun exemplu îl reprezintă privatizarea când
întreprinderile au fost vândute de către stat către investitori privați. Întreprinderile mai pot face obiectul unor tranzacții atunci
când vechii proprietari doresc să se retragă din afaceri sau în cadrul unor operațiuni de fuziuni și achiziții. În toate aceste situații
se pune problema evaluării întreprinderii.