BALTAGUL

Mihail Sadoveanu

Romanul este o specie în proză a genului epic, de mare întindere, cu o acţiune

complexă, desfăşurată pe mai multe planuri narative şi la care participă numeroase
personaje bine individualizate.
Romanul ,,Baltagul”, publicat de Mihail Sadoveanu în anul 1930, prezintă aspecte
ale satului românesc de munte, în care obiceiurile nescrise sunt respectate cu
sfinţenie. E un roman tradițional în care este prezentată realitatea vieții păstorilor.
Legătura cu balada popoulară ,,Miorița” este dată de prezența motoului ,,Stăpâne,
stăpâne,/Mai cheamă ș-un câne”. Firul epic al romanului se derulează din momentul
în care Vitoria Lipan, personajul principal, are convingerea că bărbatul ei Nechifor a
fost omorât. I se arată semne rău prevestitoare, vise premonitorii, şi acest fapt o
determină să se consulte şi cu preotul şi cu ghicitoarea satului care încearcă să o
liniştească, spunându-i că Nechifor întârzie să se întoarcă acasă din cauza altei femei.
După ce aşteaptă 40 de zile, timp în care posteşte conform tradiției creștine, îşi
pune în bună rânduială gospodăria, îi dă fiului Gheorghiță un baltag nou şi o trimite
pe fiica Minodora la Mănăstirea Văratic. Vitoria însoţită de Gheorghiţă pleacă în
căutarea lui Nechifor pe care îl crede mort, pentru că nu se mai întorsese acasă după
ce cumpărase o turmă de oi la Dorna, şi pe care vrea să îl înmormânteze creştineşte.
Naratorul prezintă etapele de drum al Vitoriei. Narațiunea se face la persoana a
III-a iar naratorul este omniprezent și omniscient și dialogul creează impresia de
verosimilitate(fapte adevărate). Femeia poposeşte la hanurile pe care le întâlneşte şi
caută informaţii despre Nechifor. În drumul ei, Vitoria întâlneşte o cumetrie şi o
nuntă (aspecte monografice) şi are ocazia să mai pună întrebări despre Nechifor.
La unul dintre hanuri, Vitoria află primele informaţii despre bărbatul ei. Îşi dă
seama că el a dispărut între localitățile Sabasa și Suha, după ce a încheiat o tranzacţie
de oi cu alţi doi negustori. Femeia reuşeşte să îi cunoască pe Calistrat Bogza şi Ilie
Cuţui, cei care l-au însoțit pe Nechifor la drum după cumpărarea turmei de 300 de oi.
Între timp vor găsi pe câinele Lupu, cel mai credincios câine al lui Nechifor, semn că
rămășițele stăpânului sunt pe aproape. Căutându-şi bărbatul, dezlegând taina unor
semen, bazându-se pe o investigație lucidă, punând cap la cap informațiile culese de
la diverși oameni, Vitoria îi găseşte osemintele într-o râpă: ,,Botforii, tașca, chimirul,
căciula brumărie erau ale lui Nechifor(…) Căpățâna era spartă de baltag”.
Vitoria îl îngroapă după datină şi cheamă la praznicul de înmormântare multă
lume pe care o cunoscuse, inclusiv pe Bogza şi pe Cuţui, pe care îi bănuiește de
crimă. În timpul praznicului, Vitoria relatează celor prezenţi împrejurările în care a
fost ucis Nechifor Lipan şi reuşeşte să îi determine pe ucigaşi, prin presiune
psihologică și reconstituirea faptelor, să se trădeze şi să îşi recunoască fapta.
Vitoria îl pune pe Gheorghiţă să îl pălească cu baltagul în frunte pe Bogza, iar
câinele Lupu îl va sugruma, răzbunând în felul acesta moartea lui Nechifor. Totodată
Vitoria primeşte înapoi turma de oi a lui Nechifor pe care cei doi şi-o însuşiseră în
mod abuziv.
 După îndeplinirea acestei datorii morale, Vitoria şi Gheorghiţă pleacă înapoi
urmând să revină la mormântul lui Nechifor, la parastasul de 40 de zile, când o vor
aduce şi pe Minodora.
Acţiunea romanului “Baltagul” se desfăşoară pe un plan principal, reprezentat de
drumul Vitoriei în căutarea lui Nechifor, și un plan secundar reprezentat de aspecte
monografice ale satului moldovenesc de munte. În roman există un personaj
principal: Vitoria şi mai multe personaje secundare printre care se numără
Gheorghiţă, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
În prezentarea Vitoriei, naratorul îmbină procedee ale caracterizării directe cu cele
ale caracterizării indirecte. Trăsăturile de caracter ale Vitoriei se desprind îndeosebi
din faptele ei, din relaţiile pe care le are cu drumeţii întâlniţi în cale, din vorbele pe
care le spune. Deşi nu mai este tânără Vitoria păstrează ceva din frumuseţea de
odinioară şi îşi iubeşte bărbatul la fel ca la început. Hotărîrea ei de a pleca să îl caute
poate fi explicată numai prin intensitatea sentimentelor ei, şi prin dorinţa de a-l
înmormânta creştineşte şi a înfăptui un act de dreptate.
Nechifor Lipan este un personaj absent, in absentia, despre care aflăm doar din
inormaţiile culese de Vitoria. Gheorghiţă care îşi însoţeşte mama în această călătorie,
se transformă într-un tânăr matur capabil să îşi asume răspunderile tatălui său. Bogza
şi Cuţui, ucigaşii lui Nechifor, întruchipează ticăloşia şi lipsa de scrupule, goana după
avere prin furtul oilor lui Nichifor. Ei sunt pedepsiţi pentru crimă de însăşi soţia
mortului, autoritățile nereușind să finalizeze ancheta justiției.
În universul ţărănesc prezentat în roman există elemente tradiţionale cum sunt
nunta, botezul, înmormântarea, credinţa în vise şi în semne ale naturii şi elemente de
civilizaţie cum sunt telegraful, calea ferată, prefectura şi banii.
Romanul are o intrigă poliţistă, aduce în prim plan o femeie puternică, inteligentă
adoptată lumii pe care o cunoaşte cu un pronunţat spirit justiţiar. Acțiunea operei
poate fi asociată cu acțiunea unui ,,roman polițist” în care un rol important în
dovedirea vinovaților o constituie reconstituirea faptelor pe baza probelor adunate.

CARACTERIZAREA LUI NECHIFOR LIPAN

Nechifor Lipan este un negustor de oi căruia îi place să povestească tot felul de

istorii, când merge la cumetrii şi la nunţi. Condiţia negustorului de oi care îşi duce
turmele la munte, când vine primăvara şi le coboară la iernat când se apropie iarna
este reprezentată de Nechifor, despre care naratorul precizează ,,că are rădăcini la
locul lui, ca şi bradul”.
Portretul fizic al lui Nechifor apare încă din primele pagini ale romanului: are
mustaţă neagră, sprâncene aplecate, este îndesat şi spătos şi năvalnic la mânie. Vitoria
îl iubeşte de mai bine de 20 de ani şi întârzierea lui o nelinişteşte.
Alte informaţii referitoare la Nechifor Lipan le aflăm de la hangii pe care i-a
cunoscut în drumurile sale. Toţi îl recunosc după calul negru ţintat şi căciula
brumărie. Hangii îl admiră pentru că face cinste tuturor, pentru că nu uită niciodată să
îşi hrănească şi animalele şi pentru că uneori face slujbe animalelor care îl însoţesc.
Nechifor este însă condamnat de hangii că are curajul de a pleca la drum în toiul
nopţii. Moş Pricop îi spune Vitoriei, că Nechifor a cinstit la el la han şi a plecat fără
să îi pese de întuneric, fiindcă avea la el pistoale încărcate. Ca să-şi aline singurătatea,
Nechifor obişnuia să cânte din solz.
 Nechifor este omorât ca să i se fure oile şi banii, Bogza lovindu-l mișelește pe la
spate cu baltagul în cap şi împins în râpă. Nechifor seamănă întocmai cu muntenii
din legenda pe care el însuşi o spune: trăieşte cea mai mare parte a anului în mijlocul
naturii ascultând sunetul tălăncilor. Toate dezlănţuirile naturii se abat asupra lui.
Departe de nevastă şi de prunci, ca toţi muntenii, Nechifor are o inimă uşoară, se
bucură de ce este al lui, are o muiere frumoasă şi iubeaţă şi este întâmpinat
pretutindeni cu ceteră şi băutură.

CARACTERIZAREA VITORIEI LIPAN

Personajul principal al romanului “Baltagul” este Vitoria Lipan care este

prezentată de către narator atât prin procedee ale caracterizării directe, cât şi prin
procedee ale caracterizării indirecte.
În primele pagini ale romanului naratorul îi face Vitoriei un portret fizic,
referindu-se la ,,ochii ei căprii” şi la ,,lumina castanie a părului”.
Tot de la narator aflăm că munteanca are o fire dârză şi nu se sfieşte să îl înfrunte
uneori pe Nechifor, bărbatul ei. Totodată naratorul afirmă că Vitoria îşi iubeşte
bărbatul la fel ca în prima zi, cu toate că aveau copiii mari.
Tot o modalitate de caracterizare directă este şi opinia altor personaje referitoare la
Vitoria. Astefel ucigaşul lui Nechifor, Bogza, consideră că Vitoria umblă cu vorbe
împotriva lui ca să îl învrăjbească cu Ilie Cuţui. În drumul ei din han în han, Vitoria
recurge de multe ori la umilinţă, din dorinţa de a stârni compătimirea interlocutorilor
şi de a-i face să îi spună cât mai multe despre bărbatul ei. Uneori când se văicăreşte,
Vitoria vorbeşte despre sine: ,,Grăiesc şi eu ca o minte slabă ce mă aflu”.
Personalitatea puternică a Vitoriei Lipan se manifestă însă prin faptele ei, prin
comportament, prin modul în care înţelege să îşi facă datoria faţă de Nechifor.
Într-o toamnă, ca atâtea altele aproape de Sf. Andrei, Vitoria este extrem de
neliniştită, pentru că Nechifor nu se întoarce cu oile ca de obicei acasă, pentru iernat.
Ca orice femeie simplă, Vitoria este superstiţioasă şi crede în vise care prevestesc
moartea lui. Felul ciudat în care îl visează pe Nechifor călare, trecând spre asfinţit o
revărsare de ape, cocoşul care cântă cu spatele întors la ea îi confirmă Vitoriei
moartea lui Nechifor. În momentul în care se hotărăşte să plece în căutarea lui,
Vitoria ţine post 40 de zile, se consultă şi cu preotul, dar şi cu o ghicitoare din sat, îşi
pune gospodăria în bună rânduială şi bate baltag pentru Gheorghiţă, pe care îl va lua
cu ea. Pe Minodora o trimite la mănăstire la Văratic. Comportamentul muntencei
scoate în evidenţă spiritul gospodăresc şi chibzuiala.
Vitoria pleacă pentru prima oară de acasă şi se adaptează foarte uşor mediului
de la munte pe care îl cunoaşte. Poposeşte din han în han şi peste tot are informaţii
referitoare la Nechifor. Pentru că se teme de răufăcători, Vitoria nu spune niciodată
că are bani la ea şi respinge cu fermitate orice tentativă a vreunui drumeţ de a se
apropia prea mult de ea.
Vitoria reuşeşte să identifice locul în care a dispărut Nechifor. Tot iscodindu-i
pe drumeţii poposiţi la han, Vitoria ajunge la Sabasa unde îl găseşte pe Lupu, câinele
lui Nechifor. Acesta o va duce la râpa unde zăcea Nechifor. Înnebunită de durere,
Vitoria începe să pregătească cele de cuviinţă pentru înmormântare. La praznicul de
înmormântare îi va invita şi pe Bogza şi pe Cuţui pe care îi bănuieşte că l-au ucis pe
Nechifor. Cu mult sânge rece ea povesteşte mesenilor împrejurările morţii lui
Nechifor şi reuşeşte în felul acesta să îl facă pe Bogza să se dea de gol. Gheorghiţă îl
păleşte cu baltagul în frunte iar câinele rupe lanţul şi se aruncă spre el sugrumându-l.
Bogza îşi recunoaşte crima înainte de a-şi da sufletul şi astfel Vitoria îşi face dreptate
şi obţine promisiunea de a recăpăta şi bunurile lui Nechifor.
Vitoria este o femeie inteligentă şi întreprinzătoare care înfăptuieşte un act de
dreptate şi în acelaşi timp un ritual străvechi, îngroparea osemintelor celui mort.
Reconstituirea crimei în cele mai mici detalii scoate în evidenţă capacitatea Vitoriei
de a face legături între toate informaţiile pe care le avea. În acelaşi timp, Vitoria
capătă protecţia subprefectului Anastase Balmez care consimte că femeia are dreptate
şi că ucigaşul lui Nechifor trebuie pedepsit.
După ce îşi împlineşte datoria morală faţă de Nechifor, Vitoria se pregăteşte să se
întoarcă acasă unde îşi va relua vechile îndeletniciri. Cu toate că a trecut printr-un
moment extrem de nefericit, Vitoria găseşte în ea tăria de caracter de a accepta viaţa
aşa cum este şi de a lua în piept toate greutăţile. Prenumele Vitoria semnifică ideea de
victorie într-o lume în care pedepsirea ucigașilor constituie un act necesar și
purificator. Este un personaj feminin unic în literatura noastră și ocupă un rol
important pe panoplia personajelor caracterizate prin tărie de caracter.

Baltagul poate fi numit și roman de inițiere, mai ales pentru personajul

Gheorghiță, pentru că personajele parcurg experiențe fundamentale.
Gheorghiță trece rapid de la perioada copilariei petrecuta la stana din munte
perioada lipsita de griji, la adolescența în care își doreste întâlnirea cu prietenii de
acasă. El se maturizeaza fiind supus aseamenea eroilor din basme unor probe de
initiere. Gheorghita se intoarce singur calatorind cu trenul si o uimeste pe Vitoria dar
si pe baciul Alexa pentru ca stia sa desluseasca slovele. Prima proba la care este
supus este cea cu troianul de zapada pe care reuseste sa il inlature spre bucuira
Vitoriei. O a doua proba o trece in drumul spre Dorna cand reuseste sa il alunge pe
trecatorul care ii amenintase. Suprema proba o da insa in rapa in care il vegheaza pe
tatal sau atunci cand femeia il lasa singur pentru a rezolva problemele cu stapanirile.
Maturizarea deplina se realizeaza in momentul in care baiatul infaptuieste dreptatea si
simte in el crescand o putere mai mare ca a ucigasului. Acum el intelege greutatile
vietii si ostilitatea cu care acesta este preserata dar este convins ca le poate invinge
prin inteligenta si tarie de caracter. Un rol hotarator in procesul de initiere al lui
Gheorghita il are Vitoria care îl îndrumă și constată cu satisfacție progresele realizate.
La rândul ei eroina parcurge calea dinspre lumea cunoscută catre o lume necunoscută.
Contactul cu lumea nouă este dificil pentru că este prima oara când este nevoită să ia
legătura cu autoritățile. In conflictul dintre traditie si noutate, Vitoria se manifestă cu
reținere atunci când întreaba despre calatorie cu trenul dar de cele mai multe ori este
de partea traditiei cand ea menționează că oamenii de pe Tarcau folosesc calendarul
vechi, nu cel nou. Modernul este acceptat numai atunci cand nu are altă alegere și mai
ales atunci când nu este păcat.