„Baltagul”, de Mihail Sadoveanu – prezentare pe scurt

Baltagul este un roman social scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în
noiembrie 1930 la Editura Cartea Românească, București. Romanul prezintă călătoria Vitoriei Lipan
pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a întâmplat cu acesta și pentru a-i
pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și jefuit.
Sursa principală de inspirație a romancierului a fost balada populară „Miorița” din care a preluat
simbolul, structura epică, conflictul între cei trei ciobani și perseverența femeii care pornește în
căutarea ciobanului ucis. Autorul s-a inspirat și din alte două balade populare culese de către Vasile
Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - din care a preluat exemplul unei curajoase
ciobănițe ce pornește în căutarea unei cete de hoți și se răzbună într-un mod năprasnic pe cei care au
prădat-o și „Dolca” - de unde a preluat legătura dintre om și animalul credincios.
Baltagul este considerat o monografie a satului tradițional românesc deoarece prezintă aspecte ale firii
omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă și înmormântare. Datele din roman
sunt un prilej pentru autor de a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile populare românești.

Rezumat
Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a cumpăra niște oi de la
niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la casa lui de pe măgura Tarcăului și nu
mai dă niciun semn de viață. Soția sa, Vitoria, începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise
niciodată de acasă, în ultimii douăzeci de ani, o perioadă mai mare de douăzeci de zile. El nu se dusese
nici la popasul de iarnă al turmelor de oi din satul Cristești (din apropiere de Iași) aflat pe balta Jijiei,
unde urma să plătească taxele de pășunat, nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde trebuia
apoi să se întoarcă acasă cu fiul său, Gheorghiță. Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria
visează într-o noapte că Nechifor traversa călare, spre asfințit, o întindere de apă și începe să bănuiască
că acesta a murit.
După ce se sfătuiește cu părintele Dănilă și cu baba Maranda, Vitoria decide să se roage Maicii
Domnului și să țină post negru douăsprezece vineri la rând, sperând că Nechifor se va întoarce până
atunci. După ce Gheorghiță se întoarce acasă în preajma sărbătorilor de iarnă, Vitoria pleacă la
mănăstirea Bistrița pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana și a cere un sfat
duhovnicesc, apoi se deplasează la Piatra Neamț pentru a anunța stăpânirea de dispariția soțului ei.
Prefectul județului afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan să fi fost prădat de bani și ucis, confirmând
temerile Vitoriei. Femeia se hotărăște să plece în căutarea soțului dispărut la terminarea celor
douăsprezece săptămâni de post negru, împreună cu Gheorghiță, luând cu ei un baltag pentru a se
apăra de răufăcători.
După ce-și vinde restul de marfă negustorului evreu David, Vitoria pornește în zorii zilei de 10 martie,
împreună cu Gheorghiță, pe drumul parcurs de către Nechifor Lipan până la Dorna. Ei urmează cursul
Bistriței, trecând prin Bicaz, Călugăreni (unde se despart de David), Farcașa, Borca, Broșteni și
Crucea și întrebând peste tot dacă oierul dispărut a trecut pe acolo. În cele din urmă, Vitoria ajunge la
Vatra Dornei, unde află din registrele de vânzări că Nechifor cumpărase 300 de oi, învoindu-se apoi să
vândă 100 de oi către doi gospodari munteni necunoscuți. Turmele de oi au fost trimise pe valea
pârâului Neagra Șarului către popasul de iarnă de la Ștefănești (de la apa Prutului), iar cei trei tovarăși
au pornit pe urmele lor.
Vitoria și Gheorghiță pornesc pe valea Negrei pe urmele turmelor de oi, trecând prin Șaru Dornei,
Păltiniș, Dârmoxa, Broșteni, Borca și Sabasa și traversând apoi Pasul Stânișoara (pe Drumul
Talienilor) până în Suha (localitate înglobată astăzi în satul Mălini). Ajunsă la Suha, Vitoria află de la
crâșmarul Iorgu Vasiliu și de la soția lui, Maria, că au trecut acolo prin toamnă numai doi oieri și nu
trei. Cei doi oieri, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, locuiau în valea Doi Meri și păreau că s-au îmbogățit
brusc în ultima vreme, iar nevestele lor deveniseră fudule și începuseră să facă risipă. Chemați la
primărie și întrebați, Bogza și Cuțui afirmă că au cumpărat toate oile lui Lipan și s-au despărțit de
acesta la Crucea Talienilor, Nechifor întorcându-se înspre casa lui. După ce se sfătuiește cu Vitoria,
crâșmărița Maria lansează un zvon în Suha că vânzarea oilor către cei doi gospodari este discutabilă,
deoarece s-ar fi făcut fără martori și fără semnarea vreunui document doveditor.
Ageră la minte, Vitoria trage concluzia că uciderea lui Nechifor Lipan a avut loc între Suha și Sabasa
și traversează înapoi Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în curtea unui gospodar din Sabasa pe Lupu,
câinele credincios al soțului ei. Animalul le semnalează râpa unde zăceau osemintele lui Nechifor
Lipan, alături de cele ale calului său. Craniul mortului era spart de o lovitură de baltag, dovedind că

1
„Baltagul”, de Mihail Sadoveanu – prezentare pe scurt

moartea oierului fusese una violentă. Chemate la fața locului, autoritățile îi cercetează pe Bogza și pe
Cuțui, care continuă să susțină că ei se despărțiseră de Lipan după ce-i plătiseră toți banii.
Vitoria organizează un praznic mare la Sabasa cu ocazia înmormântării rămășițelor lui Lipan,
invitându-i pe subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză pe Calistrat Bogza că i-ar fi
lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua oile, în timp ce Cuțui stătea de pază ca să nu fie
surprinși de vreun drumeț. Furios, gospodarul îi dă pe toți la o parte și iese din casă, unde îl atacă pe
Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe Bogza în frunte cu muchea baltagului, iar câinele Lupu îl
mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit
de mușcătura câinelui, își recunoaște vina și cere să fie iertat.

Structură
Romanul Baltagul este împărțit în 16 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri.

Personaje
Nechifor Lipan — oier bogat din Tarcău. S-a îmbolnăvit de hidropizie (apă la plămâni) la vârsta de
patru ani, fiindu-i schimbat numele din Gheorghiță în Nechifor ca parte a unui ritual vrăjitoresc.
Provine dintr-o familie de oieri și este proprietar al mai multor turme de oi.
Vitoria Lipan — soția lui Nechifor Lipan. A născut șapte copii, din care cinci au murit de pojar sau de
difterie, rămânând în viață numai doi. Este aprigă și îndârjită.
Gheorghiță Lipan — fiul lui Nechifor și al Vitoriei, ce poartă numele adevărat al tatălui său.
Minodora Lipan — fiica lui Nechifor și a Vitoriei. Este îndrăgostită de Ghiță C. Topor (feciorul
dascălului Andrei ce-și făcea serviciul militar la Piatra Neamț). Este trimisă la mănăstirea Văratec în
perioada căutărilor lui Nechifor Lipan.
Părintele Daniil (Dănilă) Milieș — preotul din satul Tarcău. Este căsătorit cu preoteasa Aglaia și are
șase copii. El tălmăcește sătenilor scrisorile și documentele oficiale și le scrie jalbe și scrisori.
Baba Maranda — vrăjitoarea satului Tarcău. Locuiește la marginea satului, lângă cimitir.
Iordan — crâșmarul din satul Tarcău
Mitrea — argatul familiei Lipan. Autorul îl descrie ca fiind un „om fără vârstă, scund și cu ochii
șterși”, iar Vitoria îl consideră nepriceput și leneș.
Moș Alexa — bătrânul baci al turmelor de oi ale lui Nechifor Lipan. Se află cu oile la pășunat în
bălțile Jijiei.
Arhimandritul Visarion — starețul mănăstirii Bistrița
David — negustor evreu, prieten cu Nechifor Lipan. Ține dugheană, crâșmă și han la Călugăreni; el
cumpără brânză și piei de miel de la Vitoria și apoi o însoțește o perioadă de drum.
Donea — hangiul de la Bicaz
Anastase Balmez — subprefect al județului Neamț
Spiru Gheorghiu și Iancu Neculau — organizatori de jocuri de noroc ilegale, originari din Galați. Au
fost prinși la Farcașa.
Moș Pricop — fierar și potcovar din Farcașa, căsătorit cu baba Dochia. Îi invită la masă pe Vitoria și
pe Gheorghiță.
Dumitru Macovei și Toma — hangii la Șaru Dornei și Sabasa la care se oprește Vitoria pentru a afla
pe unde a călătorit Nechifor
Iorgu Vasiliu — hangiul de la Suha
Maria — soția lui Iorgu Vasiliu
Calistrat Bogza — muntean mare și cu buză de iepure din satul Doi Meri, ucigașul lui Nechifor Lipan
Ilie Cuțui — muntean mititel și negricios din Doi Meri, complice la uciderea lui Nechifor Lipan
Ileana — soția lui Calistrat Bogza
Gafița — soția lui Ilie Cuțui