REZUMAT

Baltagul de Mihail Sadoveanu

Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a cumpăra

niște oi de la niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la casa lui de pe
măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață. Soția sa, Vitoria, începe să se
neliniștească deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă, în ultimii douăzeci de ani, o
perioadă mai mare de douăzeci de zile. El nu se dusese nici la popasul de iarnă al turmelor
de oi din satul Cristești (din apropiere de Iași) aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească
taxele de pășunat, nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde trebuia apoi să se
întoarcă acasă cu fiul său, Gheorghiță. Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria
visează într-o noapte că Nechifor traversa călare, spre asfințit, o întindere de apă și
începe să bănuiască că acesta a murit. După ce se sfătuiește cu părintele Dănilă și cu baba
Maranda, Vitoria decide să se roage Maicii Domnului și să țină post negru douăsprezece
vineri la rând, sperând că Nechifor se va întoarce până atunci. După ce Gheorghiță se
întoarce acasă în preajma sărbătorilor de iarnă, Vitoria pleacă la mănăstirea
Bistrița pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana și a cere un sfat
duhovnicesc, apoi se deplasează la Piatra Neamț pentru a anunța stăpânirea de dispariția
soțului ei. Prefectul județului afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan să fi fost prădat de
bani și ucis, confirmând temerile Vitoriei. Femeia se hotărăște să plece în căutarea soțului
dispărut la terminarea celor douăsprezece săptămâni de post negru, împreună cu
Gheorghiță, luând cu ei un baltag pentru a se apăra de răufăcători.

După ce-și vinde restul de marfă negustorului evreu David, Vitoria pornește în zorii
zilei de 10 martie, împreună cu Gheorghiță, pe drumul parcurs de Nechifor Lipan până la
Dorna. Ei,urmează cursul Bistrițe,trecând prin Bicaz, Călugăreni (unde se despart de
David), Farcașa, Borca, Broșteni și Crucea și întrebând peste tot dacă oierul dispărut a
trecut pe acolo. În cele din urmă, Vitoria ajunge la Vatra Dornei unde află din registrele de
vânzări că Nechifor cumpărase 300 de oi, învoindu-se apoi să vândă 100 de oi către doi
gospodari munteni necunoscuți. Turmele de oi au fost trimise pe valea pârâului Neagra
Șarului către popasul de iarnă de la Ștefănești (de la apa Prutului), iar cei trei tovarăși au
pornit pe urmele lor.

Vitoria și Gheorghiță pornesc pe valea Negrei pe urmele turmelor de oi, trecând prin Șaru
Dornei, Păltiniș, Dârmoxa, Broșteni, Borca și Sabasa și traversând apoi Pasul
Stânișoara (pe Drumul Talienilor) până în Suha (localitate înglobată astăzi în satul Mălini).
Ajunsă la Suha, Vitoria află de la crâșmarul Iorgu Vasiliu și de la soția lui, Maria, că au
trecut acolo prin toamnă numai doi oieri și nu trei. Cei doi oieri, Calistrat Bogza și Ilie
Cuțui, locuiau în valea Doi Meri și păreau că s-au îmbogățit brusc în ultima vreme, iar
nevestele lor deveniseră fudule și începuseră să facă risipă. Chemați la primărie și
întrebați, Bogza și Cuțui afirmă că au cumpărat toate oile lui Lipan și s-au despărțit de
acesta la Crucea Talienilor, Nechifor întorcându-se înspre casa lui. După ce se sfătuiește
cu Vitoria, crâșmărița Maria lansează un zvon în Suha că vânzarea oilor către cei doi
gospodari este discutabilă, deoarece s-ar fi făcut fără martori și fără semnarea vreunui
document doveditor.

Ageră la minte, Vitoria trage concluzia că uciderea lui Nechifor Lipan a avut loc între
Suha și Sabasa și traversează înapoi Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în curtea unui gospodar
din Sabasa pe Lupu, câinele credincios al soțului ei. Animalul le semnalează râpa unde zăceau
osemintele lui Nechifor Lipan, alături de cele ale calului său. Craniul mortului era spart de o
lovitură de baltag, dovedind că moartea oierului fusese una violentă. Chemate la fața
locului, autoritățile îi cercetează pe Bogza și pe Cuțui, care continuă să susțină că ei se
despărțiseră de Lipan după ce-i plătiseră toți banii.

Vitoria organizează un praznic mare la Sabasa cu ocazia înmormântării oaselor lui Lipan,
invitându-i pe subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză pe Calistrat
Bogza că i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua oile, în timp ce Cuțui stătea
de pază ca să nu fie surprinși de vreun drumeț. Furios, gospodarul îi dă pe toți la o parte și
iese din casă, unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe Bogza în frunte
cu muchea baltagului, iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și
confirmă acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își
recunoaște vina și cere să fie iertat.