Momentele subiectului-Baltagul

În expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei, care
toarce pe prispă, gândindu- se la întârzierea soțului său plecat la Dorna să cumpere oi.
Intriga cuprinde frământările ei, dar și acțiunile înteprinse înainte de plecarea în căutarea
soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la mănăstirea
Bistrița, anunță autoritățile de dispariția soțului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani
de drum, pe Minodora o lasă la mănăstirea Văratec, iar lui Gheoghiță îi încredințează un
baltag sfințit.
În desfășurarea acțiunii se prezintă drumul parcurs de Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, în
căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri: la
hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crâșma domnului David de la Călugăreni, la moș
Pricop și baba Dochia din Fărcașa, la Vatra Dornei, apoi spre Păltiniș, Broșteni, Borca, de
unde drumul părăsește apa Bistriței, „într-o țară cu totul necunoscută”. De asemenea, întâlnesc
botez la Borca și nuntă la Cruci- marile momente din viața omului. Întrebând din sat în sat, ea
își dă seama că soțul său a dispărut între Suha și Sabasa. Cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu,
munteanca descoperă rămășițele lui Lipan într-o râpă, în dreptul Crucii Talienilor.
Punctul culminannt este scena de la parastas, în care Vitoria povestește cu fidelitate scena
crimei, surprinzându- i și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își recunoaște vina,
însă al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de
câinele Lupu, făcându- se astfel dreptate.
În deznodământ, ucigașul Calistrat Bogza îi cere iertare Vitoriei și- și recunoaște fapta.
 Rezumat-Baltagul
Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a cumpăra niște
oi de la niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la casa lui de pe măgura
Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață. Soția sa, Vitoria, începe să se neliniștească
deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă, în ultimii douăzeci de ani, o perioadă mai mare
de douăzeci de zile. El nu se dusese nici la popasul de iarnă al turmelor de oi din satul
Cristești (din apropiere de Iași) aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească taxele de pășunat,
nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde trebuia apoi să se întoarcă acasă cu fiul
său, Gheorghiță. Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria visează într-o noapte că
Nechifor traversa călare, spre asfințit, o întindere de apă și începe să bănuiască că acesta a
murit.

După ce se sfătuiește cu părintele Dănilă și cu baba Maranda, Vitoria decide să se roage

Maicii Domnului și să țină post negru douăsprezece vineri la rând, sperând că Nechifor se va
întoarce până atunci. După ce Gheorghiță se întoarce acasă în preajma sărbătorilor de iarnă,
Vitoria pleacă la mănăstirea Bistrița pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei
Ana și a cere un sfat duhovnicesc, apoi se deplasează la Piatra Neamț pentru a anunța
stăpânirea de dispariția soțului ei. Prefectul județului afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan
să fi fost prădat de bani și ucis, confirmând temerile Vitoriei. Femeia se hotărăște să plece în
căutarea soțului dispărut la terminarea celor douăsprezece săptămâni de post negru, împreună
cu Gheorghiță, luând cu ei un baltag pentru a se apăra de răufăcători.[8]

După ce-și vinde restul de marfă negustorului evreu David, Vitoria pornește în zorii zilei de
10 martie, împreună cu Gheorghiță, pe drumul parcurs de Nechifor Lipan până la Dorna. Ei
urmează cursul Bistriței, trecând prin Bicaz, Călugăreni (unde se despart de David), Farcașa,
Borca, Broșteni și Crucea și întrebând peste tot dacă oierul dispărut a trecut pe acolo. În cele
din urmă, Vitoria ajunge la Vatra Dornei unde află din registrele de vânzări că Nechifor
cumpărase 300 de oi, învoindu-se apoi să vândă 100 de oi către doi gospodari munteni
necunoscuți. Turmele de oi au fost trimise pe valea pârâului Neagra Șarului către popasul de
iarnă de la Ștefănești (de la apa Prutului), iar cei trei tovarăși au pornit pe urmele lor.

Vitoria și Gheorghiță pornesc pe valea Negrei pe urmele turmelor de oi, trecând prin Șaru
Dornei, Păltiniș, Dârmoxa, Broșteni, Borca și Sabasa și traversând apoi Pasul Stânișoara (pe
Drumul Talienilor) până în Suha (localitate înglobată astăzi în satul Mălini). Ajunsă la Suha,
Vitoria află de la crâșmarul Iorgu Vasiliu și de la soția lui, Maria, că au trecut acolo prin
toamnă numai doi oieri și nu trei. Cei doi oieri, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, locuiau în valea
Doi Meri și păreau că s-au îmbogățit brusc în ultima vreme, iar nevestele lor deveniseră
fudule și începuseră să facă risipă. Chemați la primărie și întrebați, Bogza și Cuțui afirmă că
au cumpărat toate oile lui Lipan și s-au despărțit de acesta la Crucea Talienilor, Nechifor
întorcându-se înspre casa lui. După ce se sfătuiește cu Vitoria, crâșmărița Maria lansează un
zvon în Suha că vânzarea oilor către cei doi gospodari este discutabilă, deoarece s-ar fi făcut
fără martori și fără semnarea vreunui document doveditor.

Ageră la minte, Vitoria trage concluzia că uciderea lui Nechifor Lipan a avut loc între Suha și
Sabasa și traversează înapoi Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în curtea unui gospodar din Sabasa
pe Lupu, câinele credincios al soțului ei. Animalul le semnalează râpa unde zăceau osemintele
lui Nechifor Lipan, alături de cele ale calului său. Craniul mortului era spart de o lovitură de
baltag, dovedind că moartea oierului fusese una violentă. Chemate la fața locului, autoritățile
îi cercetează pe Bogza și pe Cuțui, care continuă să susțină că ei se despărțiseră de Lipan după
ce-i plătiseră toți banii.

Vitoria organizează un praznic mare la Sabasa cu ocazia înmormântării oaselor lui Lipan,
invitându-i pe subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză pe Calistrat Bogza
că i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua oile, în timp ce Cuțui stătea de pază
ca să nu fie surprinși de vreun drumeț. Furios, gospodarul îi dă pe toți la o parte și iese din
casă, unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe Bogza în frunte cu muchea
baltagului, iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă
acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își recunoaște vina și
cere să fie iertat.
Citate în vederea caracterizării Vitoriei Lipan
"era bănuitoare că orice femeie și deprinsă să răsară la orice înțepătură"
"ochii ei căprui,în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului,erau duși departe"
"femeia îi adăogase numai puține cuvinte despre câmpuri,holde și ape line. Aceste vorbe erau
ale ei,izvorâte dintr-o veche dorință și repetandu-le în gând,ochii i se aburiră de lacrimi"
"femeia găsea de cuviință să se arate supărată"
"Vitoria se uită ascuțit și cu îndârjire căci era dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani. Așa-
i fusese drag în tinerețe Lipan,așa-i era drag și acum, când aveau copii mari câți dânșii"
"Muierea îndură fără să crâcnească puterea amului ei și rămânea neînduplecată,cu dracii pe
care-i avea"
"Îl ocrotea și-l apăra de câte ori în ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea"
"eu te cetesc pe ține,măcar că nu știu carte"
"ce ți-a dat Dumnezeu,nu poți împrumută"
"numai eu îs proastă,remarcă femeia"
"Nu mai era tânără,dar avea o frumusețe neobișnuită în privire. Ochii îi străluceau că-ntr-o
ușoară ceată în dosul genelor lungi și răsfrânte în cârligașe"
“Viaţa muntenilor e grea , mai ales viaţa femeilor. Uneori stau văduve înainte de vreme, ca
dânsa.”
“N-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân’ ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan.”
“Era dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani. Aşa-i fusese drag în tinereţă Lipan, aşa-i era
drag şi acuma, când aveau copii mari cât dânşii.”
“Cu aşa glas a strigat, încât prin toţi cei de faţă a trecut un cutremur. S-a dărâmat în genunchi,
şi-a rezămat fruntea de marginea sicriului.”
 Drumul parcurs de Vitoria Lipan în căutarea soţului ei.
1.Măgura Tarcăului
Romanul debutează cu o povestire parabolică. Acţiunea e localizată în Moldova, M-ţii
Tarcăului, satul Măgura, în care locuieşte VitoriaLipan.

2. Mănăstirea Bistriţa
Dupa bobotează, primul drum il face la Mănăstirea Bistriţa pentru ca Sf. Ana să-i lumineze
mintea şi să-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o povăţuieşte să meargă la Piatra
şi să se adreseze “stăpânirii pământeşti” : Sfânta Ana are să puie cuvânt la scaunul Împărăţiei
cele mari,.(…) Du-te la poliţai şi la prefect şi spune-le întâmplarea, ca să facă cercetări.

3.Bicaz
Vitoria şi Gheorghiţă au plecat de dimineaţă la Piatra unde au oprit la un han pe care îl
cunoşteau; acolo au întrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului că soţul ei plecase
să cumpere nişte oi de la Dorna şi nu s-a mai întors deşi trecuseră şaptezeci şi trei de zile.
Prefectul o asigură că o să cerceteze şi că trebuie să scrie o plângere.

4. Donea
 În drumul lor făcură un popas pe malul 1istriţei lângă o topliţă; de acolo au pornit de-a lungul
1istriţei până ce i-a prins noaptea lângă un han la Donea. Acolo munteanca se preface că-l
caută pe Lipan pentru nişte bani şi află că acesta nu a mai fost văzut pe-acolo din toamnă.

5.Călugăreni
Vitoria, Gheorghiţă au pornit iar la drumeţie, următorul popas fiind casa lui David la
Călugăreni, lângă Piatra Teiului. În acea seară Vitoria a început să depene amintiri cu Lipan.

6. Farcaşa
 În dimineaţa următoare merseră până la Farcaşa unde se opriră din nou. “Vitoria îl judecă pe
Lipan. Avea ea să-i spuie multe(…)şi i le spunea din lăuntru, cu bănuieli şi suferinţe vechi.' În
Farcaşa îi găzduieşte un fierar, moş Pricop, de la care Vitoria află că soţul ei oprise acolo,
pentrupotcovirea calului său, în drum spre Dorna.

7.Borca
Pe drum, la Borca, Vitoria şi Gheorghiţă întâlnesc un botez la care au fost nevoiţi să participe.

8.Cruci
Ceva mai departe, în satul Cruci, îi opreşte un alai de nuntaşi, care “au întins ploşca şi au
ridicat pistoalele. Ori beau (…) ori îi omoară acolo pe loc'; iar ei se conformează.

9. Vatra Dornei
 Ajunşi la Vatra Dornei află de la un slujbaş că în noiembrie Nechifor cumpărase trei sute de
oi; din acestea vânduse o sută de oi altor doi gospodari, împreună cu care plecase mai departe.

10. Broşteni, Păltiniş, Dârmoxa

Vitoria întreabă “din cârciumă în cârciumă” veşti despre bărbatul său.

11. Satul Sabassa

La Sabassa Vitoria îl găseşte pe Lupu, câinele de încredere a lui Lipan, pripăsit la un
gospodar. Ageră la minte, ea deduce că tragedia s-a petrecut între Suha şi Sabassa. Neobosită,
ea cercetează împrejurimile chibzuind unde ar putea da peste osamintele lui Lipan.
12. Satul Suha
Mama şi fiul fac din nou un popas, după ce trec de satul Sabassa peste muntele Stânişoara, în
satul Suha, unde crâşmarul, d-l Iorgu Vasiliu, îşi aduce aminte de trecerea turmei de trei sute
de oi, dar însoţită fiind numai de doi stăpâni, fapt confirmat şi de soţia lui; pe unul dintre oieri
îl chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului dispărut începe să “se facă lumină. La
Sabassa, fuseseră trei. Dincoace, (…), Nechifor Lipan numai era.”