Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Judeţul Olt
Varianta 9
„Consultându-şi încă o dată agenda celor patru zile pe care le va petrece aici, încearcă o
senzaţie difuză, incertă, de neîmplinire. Afacerile îl vor reţine doar în Capitală, cu toate că ar
fi dorit mult să dea o raită pe la Sighişoara şi Târgu-Mureş - oraşe de care îl leagă amintiri
tulburătoare, dureroase. Ca de fiecare dată, încearcă să se lase pătruns de credinţa că,
ajutându-i pe alţii, îi va veni şi lui, odată şi odată, rândul să fie ajutat. De întâmplare, de vreun
prieten, de soartă... nu contează. Pastorul Heinrich, de la biserica cea nouă din Weisenstein,
nu pierde niciodată prilejul să atragă atenţia că, prin noţiunea de coincidenţă - atunci când
aceasta apare şi se manifestă - ar trebui să înţelegem doar anonimatul sub care se ascunde
Dumnezeu. Ortodocşii de pe aici sunt sceptici faţă de aproape orice, mai puţin de mila, de
bunăvoinţa Celui de Sus când e vorba să le împlinească rugăminţile. În definitiv, de ce nu s-ar
lăsa şi el pătruns de această convingere? Mai ales că acum, după atâta vreme, dorinţa lui nu
mai conţine nimic nelegitim sau păcătos, ci numai nevoia obsedantă de a şti adevărul, de a
afla ce anume (şi, eventual, de ce...) s-a petrecut după. Alex, unul dintre prietenii căruia a avut
curajul să-i relateze totul, cerându-i şi părerea asupra întregii poveşti, l-a sfătuit demult să
renunţe. Adică nu chiar, ci să lase lucrurile la voia întâmplării. Dacă e să se rezolve, vreodată,
ceva, atunci se va petrece de la sine. Dacă nu... nu. Aşa e pe aici, pe la noi, a încercat
jurnalistul să-l dezamorseze. Asta după ce, solicitat de Martin să-l ajute în găsirea vreunui
indiciu, ceva, eşuase în cercetările sale, obligat să admită neputinţa şi brambureala unui întreg
sistem public, începând cu serviciile poliţieneşti de evidenţă a populaţiei şi până la arhivele
alandala ale unor aşezăminte universitare. Proverbul indigen ce desemnează o asemenea
tentativă drept căutarea acului în carul cu fân exprima perfect situaţia dată, chiar dacă această
comparaţie îi oferea, din păcate, dimensiunea reală a şanselor pe care ar mai fi putut conta în
demersul său. Această remarcă realistă fusese catalogată de acelaşi inepuizabil Alex ca
dovadă a contaminării sale cu scepticismul specific locului. "Vezi, ai ajuns deja să gândeşti
româneşte", îl tachinase jurnalistul. După care se grăbise să-i mai servească, întru redresarea
moralului, o altă pildă extrasă din folclor: "La barza chioară îi face Dumnezeu cuib". Altfel
spus, aceeaşi speranţă buimacă în "ce-o fi... o fi. Dacă o fi să fie... va fi. Iar dacă nu - nu. Nu
pierde din vedere că România, şi nicidecum America, este ţara tuturor posibilităţilor"
adăugase, mai curând ironic decât consolator, prietenul său.
1
Liceul Tehnologic Iancu Jianu
Judeţul Olt
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură de caracter a autorului, rezultată din
fragmentul citat.
B. Redactează un text de 150 – 300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este bine sau
nu să laşi „lucrurile la voia întâmplării” utilizând informaţiile din textul dat şi
experienţe personale.