Vocabularul fundamental sau fondul lexical principal reprezintă partea vocabularului

formată din cuvintele absolut necesare pentru a realiza comunicarea între oameni.

Fondul lexical principal înseamnă nucleul funcțional stabil al limbii și este alcătuit din
cuvintele cunoscute și folosite frecvent (zilnic) de către toți vorbitorii limbii române,
indiferent de nivelul educației, profesie, vârstă, sex, regiune etc. Cuvintele care formează
acest fond denumesc noțiuni fundamentale sau ajută la exprimarea unor relații sintactice, fără
de care comunicarea nu ar fi posibilă.

În diversele lucrări de lexicologie, noțiunea de vocabular fundamental poate fi întâlnită sub

mai multe denumiri, precum: vocabular de bază, vocabular esențial, fond lexical principal
sau fond principal lexical, fond principal de cuvinte (denumire întâlnită în unele manuale de
gimnaziu), fond lexical uzual, fond de bază, lexic de bază, lexic activ.

Delimitarea vocabularului fundamental

Delimitarea fondul lexical principal este o acțiune destul de dificilă, de care s-a ocupat o
seama de lingviști români, printre care și Al. Graur în lucrarea din 1957, intitulată Fondul
principal al limbii române. Conform acestuia, vocabularul fundamental cuprinde în jur de
1500 de cuvinte din totalul celor aproximativ 120.000 de cuvinte existente în limba română.
Din punct de vedere etimologic, vocabularul fundamental are în componența lui 60% cuvinte
de origine latină și 40% cuvinte de alte origini.

Pentru a aparține fondului lexical principal, cuvintele lexicului general trebuie să

îndeplinească mai multe condiții:

 să exprime noțiuni fundamentale indispensabile vieții și activității umane (vezi mai jos
Categorii de cuvinte din vocabularul fundamental pentru exemple de noțiuni
fundamentale)
 să fie cunoscute și folosite de toți vorbitorii limbii române, pe întreg teritoriul țării, cu
același sens (caracter unitar)
 să fie vechi, adică să fie stabile, iar această stabilitate să le ajute să reziste și în viitor
(caracter stabil)
 să fie folosite frecvent în limbă (mamă, tată, fiu, fiică, frate, soră, a avea, a fi, a merge,
a trăi, a muri, a lucra, pâine, carne, lapte, bun, rău, frumos, mic, mare, zi, noapte,
soare, lună, stele, cer etc.)
 să aibă capacitate de derivare și compunere (om, omușor, omuleț, neom, omenesc,
omenie, omenește, omenos etc.)
 să aibă capacitatea de a forma expresii, locuțiuni sau unități frazeologice
 să aibă caracter polisemantic (atunci când denumesc noțiuni)

Nu toate condițiile de mai sus sunt obligatorii pentru fiecare din cuvintele introduse în fondul
lexical principal. Există cuvinte care au fost înlocuite cu sinonime mai noi (condei > stilou,
buche > literă etc). Alte cuvinte introduse în fondul lexical principal, precum prepozițiile,
conjuncțiile, verbele auxiliare, au un singur sens, nu exprimă noțiuni și nici nu pot fi derivate
sau compuse.
Categorii de cuvinte din vocabularul fundamental

Fondului lexical principal este format din categorii de cuvinte care denumesc:

 obiecte uzuale: ac, ață, car, casă, căldare, ceas, cerc, cheie, ciocan, clește, cui, cuptor,
cuțit, fereastră, lingură, lopată, masă, oală, pat, perete, pernă, plug, pod, prag, roată,
sanie, sapă, scară, scaun, șa, șurub, topor, vas
 acțiuni, stări foarte importante: a alerga, a avea, a bea, a cădea, a certa, curge, a
dovedi, a face, a fi, a hrăni, a intra, a ieși, a îmbrăca, a încălța, a începe, a închide, a
învăța, a judeca, a lua, a lucra, lumina, a mirosi, a mânca, a merge, a odihni, a paște, a
răspunde, a ridica, a spală, a supăra, a teme, a trăsni, a ustura, a vinde, a aprinde, a
arde
 desfășurare acțiunilor: acolo, afară, aici, aproape, departe, înăuntru, jos, sus, bine,
iute, încet, repede, ușor
 părți ale corpului omenesc: barbă, burtă, buză, cap, cot, deget, dinte, față, frunte, gât,
gură, limbă, măsea, mână, nas, ochi, os, palmă, păr, picior, piele, piept, sânge, spate,
trup, umăr, unghie, ureche
 animale și păsări: berbec, bou, broască, calm, capră, câine, cățel, cocoș, cuc, găină,
gâscă, iapă, iepure, lup, măgar, miel, mânz, oaie, pește, porc, pui, rață, șarpe, șoarece,
urs, vacă, vițel, vrabie, vulpe, vultur
 arbori, fructe, flori: alună, brad, cireș, fag, fragă, ghindă, măr, nuc, pom, pară,
poamă, floare, frunză, iarbă, urzică
 culori: alb, albastru, galben, negru, roșu, verde
 nume de ființe, grade de rudenie: babă, băiat, bărbat, bătrân, copil, fată, fecior,
femeie, fiică, fiu, frate, ginere, mamă, moș, neam, nene, nepot, noră, om, soacră,
socru, soră, soț, tată, unchi, văr
 alimente, băuturi de strictă necesitate: apă, brânză, carne, caș, colac, fasole, lapte,
legume, mazăre, miere, mămăligă, pâine, unt
 zilele săptămânii, anotimpurile: luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică,
iarnă, primăvară, vară, toamnă
 calități și defecte: ager, blând, deștept, vesel, aspru, gras, surd, urât, zgârcit
 mediul înconjurător: apă, brad, câmp, cer, curte, izvor, vale, vânt, zăpadă

Tot din fondul lexical principal fac parte și unele părți de vorbire, precum:

 pronume: acel, acest, alt, ăst, care, ce, cine, el, eu, mă, meu, nimeni, nimic, noi,
nostru, nouă, o, său, se, tău, tu, voi, vostru
 numerale: un, o, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, sută, mie
 adverbe: acolo, acum, aici, atât, ba, bine, chiar, când, cât, cum, da, înainte, înapoi,
înăuntru, mai, mâine, nu, parcă, sus, tot, totuși, unde
 prepoziții: a, către, cu, de, din, după, fără, în, între, întru, la, pe, pentru, până, prin,
spre, sub
 conjuncții: că, căci, ci, cum, dacă, dar, de, deci, deși, iar, încât, însă, ori, sau, să, și
 interjecții: hai, iacă, na, zău
 verbe auxiliare: a fi, a avea, a voi