1

FIȘĂ DE ANALIZĂ A ROMANULUI

BALTAGUL, MIHAIL SADOVEANU

1. Încadrare în perioadă (interbelică), curent literar (realismul), orientare tematică (roman

obiectiv, social, tradițional, mitic)
Mihail Sadoveanu este un scriitor interbelic, debutul lui editorial fiind remarcat de
criticii importanți ai momentului, între care Titu Maiorescu și Nicolae Iorga.
Ca tipologie, Baltagul , publicat în 1930, este un roman social, realist, de tip
tradițional, cu caracter monografic.
Romanul este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri, în timp și spațiu precizate, antrenând un număr mare de
personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfățișate, romanul oferă o
imagine amplă asupra vieții.
Elemente realiste:
 Prezentarea în manieră veridică a faptelor ce compun universul fictiv;
(verosimilitate);
(verosimil –care poate fi adevărat);
 Tehnica detaliului semnificativ folosit în descriere și portretizare; Vitoria, nevasta lui
Nechifor Lipan,... stând singură pe prispă, şi torcând. Ochii ei căprii, în care parcă se
răsfrângea lumina castanie a părului, erau duşi departe. Fusul se învârtea harnic, dar
singur.
 Personaje tipice aflate în situații tipice, reprezentative pentru o categorie socială;
(țăranul, intelectualul, );
 Prezența unui narator impersonal, obiectiv, care narează la persoana a III-a;
 Aspectul monografic; Munteanului i-i dat să-şi câştige pâinea cea de toate zilele cu
toporul ori cu caţa. Cei cu toporul dau jos brazii din pădure şi-i duc la apa Bistriţei;
după aceea îi fac plute pe care le mână până la Galaţi, la marginea lumii. Cei mai
vrednici întemeiază stâni în munte. Acolo stau cu Dumnezeu şi cu singurătăţile, până
ce se împuţinează ziua. Asupra iernii coboară la locuri largi şi-şi pun turmele la iernat
în bălţi. Acolo-i mai uşoară viaţa, ş-acolo ar fi dorit ea să trăiască, numai nu se poate
din pricina că vara-i prea cald, ş-afară de asta, muneanul are rădăcini la locul lui, ca şi
bradul. (meserii specifice zonei montane: tăietori de lemne, oierit)

 Precizia coordonatelor spațio-temporale; în lumina de toamnă; Nechifor Lipan

plecase de-acasă după nişte oi, la Dorna; Sfântu-Andrei era aproape; Fiind vremea
postului celui mare.
 2

Exercițiul 1
Exemplificați două trăsături ale realismului pe baza textului-suport.

2. Tema + două episoade/secvențe narative semnificative

Tema – Monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor. Sunt
bine reprezentate tradițiile legate de momentele importante ale vieții: botez, nuntă,
înmormântare, dar și de viața cotidiană a celor din mediul rural.
Secvența narativă 1
La Borca a căzut într-o cumătrie. Le-au ieşit în cale oamenii, au apucat de căpestre caii şi
i-au abătut într-o ogradă. Erau aprinşi la obraz şi aveau plăcere să cinstească pe drumeţi şi
să-i ospăteze. Vitoria a trebuit să se supuie, să descarce, să intre la lehuză şi să-i puie rodin
sub pernă un coştei de bucăţele de zahăr şi pe fruntea creştinului celui nou o hârtie de
douăzeci de lei. S-a închinat cu paharul de băutură cătră nănaşi, a sărutat mâna
preotului, ş-a arătat tuturor celor care veneau s-o asculte că are greu năcaz c-o
datorie de bani de la Dorna pe care de atâta vreme o urmăreşte şi n-o mai poate
împlini...
Exercițiul 2
- Care moment capital din viața omului este descris? Nașterea.
- Ce obiceiuri se leagă de acest moment? 1. Se pune rodin sub perna lăuzei; 2. Coșteiul
(săculeț de pînză) cu bucățele de zahăr; 3. Bancnota de douăzeci de lei pusă pe fruntea
copilului;
Prima secvență narativă reprezentativă pentru temă este botezul de la Borca. În
această secvență se descrie un moment capital din viața omului, nașterea. Obiceiurile legate
de acest moment sunt următoarele: se pune rodin sub perna lăuzei; coșteiul (săculeț de
pînză) cu bucățele de zahăr; bancnota de douăzeci de lei pusă pe fruntea copilului;

Secvența narativă 2
S-a făcut slujbă mare, cum puţine s-au mai văzut în Sabasa. Asupra rămăşiţelor
descoperite ale lui Nechifor Lipan bătea pieziş soarele auriu de aprilie. Preoţii au cerut lui
Domnul Dumnezeu pace pentru sufletul robului său, apoi au cântat cu glas înalt veşnica
pomenire. Vitoria a venit lângă cucoana Măria şi a rugat-o, cu glas pripit, să aibă ea grijă de
cele din urmă rânduieli şi mai ales să nu uite să ceară în clipa anumită vinul pentru stropit şi
găina neagră care se dă peste groapă. Bătrâna pe care a tocmit-o ajutoare le are toate în
traistă — numai să i le ceară. O roagă pe cucoana Măria să-i facă această mare binefacere,
căci ea trebuie să steie lângă soţul său în clipa asta de despărţire. Îl mai vede acuma o dată.
Pe urmă n-are să-l mai vadă până la învierea cea din veac.
 3

Atuncea, apropiindu-se, şi-a pus mâna în creştet şi şi-a mânat broboada neagră pe ceafă.
Aducându-şi după asta degetele ca nişe gheare asupra frunţii, a părut că vrea să-şi smulgă
ochii.

Exercițiul 3
- Care moment capital din viața omului este descris? Moartea
- Ce obiceiuri se leagă de acest moment? 1. La slujba de înmormântare, preoții cântă Veșnica
pomenire; 2. Vinul pentru stropit şi găina neagră care se dă peste groapă; 3. Bocitul;
A doua secvență narativă sugestivă pentru temă este înmormântarea lui Nechifor Lipan
din ultimul capitol. Obiceiurile de înmormântare: la slujba de înmormântare, preoții cântă
Veșnica pomenire; vinul pentru stropit şi găina neagră care se dă peste groapă; bocitul;

3. Elemente de compoziție
a) Titlul
 Baltagul (toporul cu două tăișuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei
și instrumentul actului justițiar, reparator. De remarcat că în roman același baltag, al
lui Lipan, îndeplinește cele două funcții. Baltagul tânărului Gheorghiță rămâne
nepătat. Criticul Marin Micu asociază baltagul cu labrys-ul, securea dublă cu care a
fost doborât Minotaurul, monstrul mitic.
b) Structura:
Romanul este structurat în șaisprezece capitole, cu acțiunea desfășurată cronologic,
urmărind momentele subiectului.
Prima parte (capitolele I-VI) include expozițiunea și intriga.
În expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei,
care este surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întârzierea soțului ei, plecat la Dorna
să cumpere oi.
Intriga cuprinde frământările ei și acțiunile făcute înainte de plecarea în căutarea
soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la mănăstirea
Bistrița, anunță autoritățile de dispariția soțului, vinde unele produse gospodărești pentru a
face rost de bani de drum, pe Minodora o lasă la mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi
confecționează un baltag.
Partea a doua (capitolele VII-XIII) conține desfășurarea acțiunii.
 4

Concret, este vorba de drumul parcurs de Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, în căutarea lui
Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri: la hanul lui
Donea, de la gura Bicazului, la crâșma domnului David de la Călugăreni, la moș Pricop și baba
Dochia din Fărcașa, la Vatra Dornei (la han și la canțelarie, unde află de actul de vânzare a
oilor), apoi spre Păltiniș, Broșteni, Borca, de unde drumul părăsește apa Bistriței, într-o țară
total necunoscută. De asemenea, întâlnesc o cumetrie, la Borca și o nuntă, la Cruci.
Întrebând din sat în sat, ea își dă seama că soțul ei a dispărut între Suha și Sabasa. Cu
ajutorul câinelui regăsit, Lupu, munteanca descoperă într-o râpă rămășițele lui Lipan, în
dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (capitolele XIV-XVI) include punctul culminant și deznodământul.
Secvențele narative semnificative sunt: coborîrea în râpă și veghea nocturnă a mortului,
ancheta poliției, înmormîntarea, parastasul lui Nechifor Lipan, demascarea ucigașilor.
Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena
crimei, surprinzându-i chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își recunoaște
vina, însă al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat
de câinele Lupu, făcându-se astfel dreptate.
Deznodământul – Bogza își recunoaște fapta și-și cere iertare. Atingându-și scopul,
Vitoria îi transmite fiului noi ordine, apoi se pregătește de plecare pentru a-și relua viața care
merge înainte, iar lucrurile trebuie rânduite după rostul lor. Ș-apoi după aceea ne-om
întoarce iar la Măgura ca să luăm de coadă toate câte-am lăsat. Iar pe soră-ta nici c-un chip
nu mă pot învoi ca s-o dau după feciorul acela nalt și cu nasul mare al dăscăliței Topor.
c) Perspectiva narativă
Narațiunea se face la persoana a III-a, naratorul omniprezent și omniscient reconstituie
în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observație, lumea satului de munte și acțiunile
Vitoriei.
Exercițiul 4
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos:
Şi de poveste şi de asemenea vorbe iuţi, Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, îşi aducea
aminte stând singură pe prispă, în lumina de toamnă şi torcând. Ochii ei căprii, în care parcă
se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duşi departe. Fusul se învârtea harnic, dar
singur. Satul risipit pe râpi sub pădurea de brad, căsuţele şindrilite între garduri de răzlogi,
pârăul Tarcăului care fulgera devale între stânci erau căzute într-o negură de noapte. Acei
ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute. Nechifor Lipan plecase de-acasă după nişte
oi, la Dorna, ş-acu Sfântu-Andrei era aproape şi el încă nu se întorsese. În singurătatea ei,
 5

femeia cerca să pătrundă până la el. Nu puteasă-i vadă chipul; dar îi auzise glasul. Întocmai
aşa spunea el povestea; femeia îi adăugase numai puţine cuvinte despre câmpuri, holde şi
ape line. Aceste vorbe erau ale ei, izvorâte dintr-o veche dorinţă, şi, repetându- le în gând,
ochii i se aburiră ca de lacrimi.

Perspectiva narativă se referă la cine, de pe ce poziție, și în ce fel percepe și

interpretează faptele povestite. Naratorul este vocea autorului, un mediator între autor și
cititor.
În fragmentul dat, naratorul este obiectiv, heterodiegetic, narațiunea se face la
persoana a III-a. Mărcile lexico-gramaticale ale obiectivității sunt verbele la persoana a III-a:
îşi aducea aminte, se răsfrângea, erau duşi, se învârtea, fulgera, erau căzute, căutau,
plecase, era, nu se întorsese etc.
Omnisciența naratorului rezultă din faptul că acesta cunoaște gândurile și
sentimentele Vitoriei. Concret, în incipit, ea se gândește la povestea pe care Nechifor Lipan o
spunea la nunți și la cumetrii, iar în final, lacrimile îi trădează tristețea și îngrijorarea.
În concluzie, perspectiva narativă este obiectivă, viziunea dindărăt.

În concluzie, romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic.

Criticul Nicolae Manolescu arată că, deși Mihail Sadoveanu alege ca pretext epic situația din
balada populară: doi ciobani ucid pe al treilea ca să-i ia oile, autorul sacrifică marele ritm al
transhumanței pentru un fapt divers, pentru un accident; demitizează situația originară,
privind dintr-un unghi deloc poetic evenimentul ritual. Baltagul este un roman realist în
sensul cel mai propriu.