FIȘĂ DE ANALIZĂ

CURENTE CULTURALE ÎN SECOLELE XVII-XVIII

I. Definiție – curentul cultural

Curentul cultural se referă la oamenii de cultură (savanți, scriitori, artiști,filosofi)

dintr-o epocă, uniți de o ideologie și de scopuri social-politice și culturale comune. Scriitorii
care fac parte dintr-un curent cultural nu au întotdeauna aceleași principii estetice.

II. Curentele culturale din secolele XVII și XVIII sunt umanismul și iluminismul.

a) Umanismul

Umanismul este curentul cultural apărut în timpul Renașterii (mișcarea culturală

dezvoltată în secolul al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea în Europa
Occidentală), bazat pe ”redescoperirea” operelor Antichității greco-latine, pe cercetarea lor
erudită, de tip filologic. Dezvoltat inițial în Italia, curentul umanist s-a dezvoltat rapid în
restul Europei Occidentale, pătrunzând apoi treptat și în zonele centrale și având ecouri târzii
în Europa de EST.

Caracteristicile umanismului

1. Încrederea în libertatea, demnitatea și perfectibilitatea ființei umane;

2. Încrederea în rațiune;
3. Omul universal (multilateral);
4. Armonia dintre om și natură;

Reprezentanți

Petrarca, Boccaccio, Machiavelli (Italia); Rabelais, Ronsard, Montaigne (Franța); Thomas

Morus, Francis Bacon, W. Shakespeare (Anglia); Erasmus din Rotterdam (Țările de Jos)

Umanismul românesc

În Transilvania, umanismul s-a manifestat de timpuriu în mediul maghiar și german,

prin scrieri în limba latină. Umaniștii importanți din secolul XVI sunt Nicolaus Olahus,
Johannes Honterus, Johan Somer.

În secolul al XVI-lea, în Moldova și Țara Românească au loc contacte cu umanismul

occidental prin scurtele domnii ale lui Despot-vodă și Petru Cercel.

În secolul XVII se vorbește de Renașterea slavonă: Reprezentanți: Udriște Năsturel,

Nicolae Milescu, Petre Movilă.

În secolul XVII, cronicile realizează cea dintâi imagine scrisă a istoriei românești.

1
În Moldova – Letopisețul Tării Moldovei scris, în ordine, de Grigore Ureche 1359-1594; Miron
Costin 1594-1661; Ion Neculce 1661-1743;

În Muntenia – Letopisețul cantacuzinesc, Cronica Bălenilor 1290-1688;

Autorii anonimi continuați de Radu Greceanu, de la 1668 la 1714 și Radu Popescu, pănă la
1729

Dimitrie Cantemir este unul dintre cei mai erudiți umaniști.

Opera: Viața lui Constantin Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor, Hronicul

vechimei a romano-moldo-vlahilor, Descriptio Moldaviae (1716), Istoria ieroglifică.

Exercițiul 1.

“Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de

sange nevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire,
nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de
razboaie mester, unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze si
pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa
cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau, Bogdan
voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada buna iase. Iara pre
Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire la Putna, care era zidita
de dansul. Atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au
scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pana astazi ii zicu sveti
Stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste in mana lui Dumnezeu, ca el inca au fostu om cu
pacate ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, care niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa
aceia l-au agiunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda intr-acelasi anu iarna grea si
geroasa, catu n-au fostu asa nici odinioara si decii preste vara au fostu ploi grele si povoaie de
apa si multa inecare de apa s-au facut.” Letopisețul Tării Moldovei”, Grigore Ureche

Precizați felul încare este realizat portretul domnitorului referindu-vă la:

- trăsăturile fizice și morale;

 Mic de statură – om nu mare la statu- (eufemism)- caracterizare directă,

autor/narator
 Impulsiv - manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete
omoria fara judetu- caracterizare directă, autor/narator, caracterizare indirectă din
fapte;
 Om integru - era om intreg la fire - caracterizare directă, autor/narator
 Harnic – neleneșu - caracterizare directă, autor/narator

2
  Aptitudini de conducător - lucrul sau il stiia a-l acoperi - caracterizare directă,
autor/narator
 Omniprezent - unde nu gandiiai, acolo il aflai - caracterizare directă, autor/narator,
caracterizare indirectă din fapte
 Bun strateg - La lucruri de razboaie mester - caracterizare directă, autor/narator
 Curajos - Unde era nevoie insusi se viriea - caracterizare indirectă din fapte
 Biruitor/câștigător/victorios - Pentru aceia raru razboiu de nu biruia - caracterizare
directă, autor/narator
 Înțelept - Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica
deasupra biruitorilor. (învață din greșeli) – caracterizare indirectă, atitudine
 Calitățile domnitorului sunt lăsate moștenire fiului, Bogdan
 Iubit de popor - Iara pre Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere –
Atata jale era, de plângea toți ca după un părinte al său caracterizare indirectă
rezultată din atitudinea poporului față de eveniment.
 Creștin - in manastire la Putna, care era zidita de dansul - caracterizare indirectă din
fapte
 Sfânt - astazi ii zicu sveti Stefan voda - caracterizare directă, autor/narator
 Păcătos - au fostu om cu pacate - caracterizare directă, autor/narator

- distincția pe care cronicarul o face între omul Ștefan și domnitorul Ștefan;

Omul Ștefan Domnitorul Ștefan (47 de ani, 2 luni, 3

săptămîni)
Impulsiv Aptitudini de conducător
Mic de statură Om integru
Păcătos Omniprezent
Bun strateg
Curajos
Câștigător
Înțelept
Harnic
Creștin – constructor de mănăstiri (44)
Iubit de popor
Sfânt

- semnificația simbolică pe care cronicarul o conferă morții lui Ștefan;

- Plânsul naturii, simbolizat prin ger și ploi este o metaforă pentru plânsul oamenilor;
Oamenii regretă moartea domnitorului la care s-au raportat ca la un părinte.

3
 Exercițiul 2.

XLI. Era un boier, anume Neculai Milescul Spătariul, de la Vaslui de moșia lui, prè învățat și
cărturar, și știè multe limbi: elinește, slovenește, grecește și turcește. Și era mândru și bogat,
și umbla cu povodnici înainte domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot sirmă la cai.
Și lui Ștefăniță-vodă îi era prè drag, și-l ținè prè bine, și tot la masă îl punè, și să giuca în cărți
cu dânsul, și la sfaturi, că era atunce grammatic la dânsul. Iar când au fost odată, nu s-au
săturat de bine și de cinstea ce avè la Ștefăniță-vodă, ce au sedzut și au scris niște cărți
viclene, și le-au pus într-un bățǔ sfredelit, și le-au trimis la Constantin¬vodă cel Bătrân
Băsărabă în Țara Leșască, ca să să rădice de acolo cu oști, să vie să scoață pre Ștefăniță-vodă
din domnie. Iar Constantin-vodă n-au vrut să să apuce de acele lucruri ce-i scriè, ce s-au
sculat și au trimis bățul acel sfredelit cu cărți cu tot înapoi la Ștefăniță-vodă, de le-au dat.
Deci Ștefăniță-vodă, cum au vădzut bățul cu cărțile, s-au prè mâniet și l-au și adus pre acel
Nicolai Milescul înaintea lui, în casa cè mică, și au pus pre calău de i-au tăiat nasul. Scoțând
Ștefăniță-vodă în grabă hamgeriul lui din brâu, au dat de i-au tăiat calăul nasul. Și n-au vrut
să-l lasă pe calău să-i taie nasul cu cuțitul lui de calău, ce cu hamgeriul lui Ștefăniță-vodă i-au
tăiat nasul. După acee, Nicolai Cârnul au fugit în Țara Nemțască și au găsit acolo un doftor,
de-i tot slobodziè sângeli din obraz, și-l boțiè la nas, și așè din dzi în dzi sângele să închega,
de i-au crescut nasul la locu, de s-au tămăduit. Iar când au vinit aice în țară, la domniia lui
Iliieș-vodă, numai de abiè s-au fost cunoscut nasul că-i tăiat. Numai tot n-au ședzut în țară
mult, de rușine, ce s-au dus la Moscu, la mareli împărat, la Alexii Mihailovici, la tatăl marelui
Petru împărat, carele au vinit la noi aice în Moldova. Și pentru învățătura lui au fost terziman
împăratului și învăța și pre fiiul împăratului, pre Petru Alexievici, carte. Și era la mare cinste și
bogăție. Și l-au trimis împăratul Alexii Mihailovici sol la mareli împărat al chitailor, de au
zăbăvit la Chitai vreo doi, trii ani. Și au avut acolo multă cinste și dar de la mareli împărat la
chitailor, și multe lucruri de mirat au vădzut la acè împărăție a chitailor. Și i-au dăruit un blid
plin de pietri scumpe și un diiamant ca un ou de porumbu. Și întorcându-să pe drum înapoi,
s-au tâmplat de au murit împăratul Moscului, pre anume Alexii Mihailovici, iar senatorii de la
Moscu i-au ieșit întru întimpinare, și i-au luat aceli daruri și tot ce au avut, și l-au făcut surgun
la Sibir. Și au ședzut câțiva ani surgun la Sibir. Iară mai pre urmă, rădicându-să Petru împărat,
fiiul lui Alexii Mihailovici, carele au vinit aici în țară, în Moldova, de s-au bătut cu turcii la
Prut, la Stănilești, din gios de Huși, în ținutul Fălciiului, agiuns-au Cârnul din Sibir cu cărți la
dânsul, la împăratul Petru Alexievici, de i-au făcut știre de toate ce-au făcut și cum este
surgun.
Atunce Petru Alexievici împărat îndată au chemat senatorii și au întrebat dzicând: „Unde
este dascălul mieu cel ce m-au învățat carte? Acmu curund să-l aduceți“. Și îndată au
răpedzit de olac și l-au adus la Petru Alexievici, împăratul Moscului, în stoliță. Și l-au întrebat
ce-au vădzut și ce au pățit, și i-au plătit lucrurile toate acele de la senatori ce-i luasă, pănă la
un cap de ață, și diiamantul cel mare. Și împăratul, după ce l-au vădzut, s-au mirat și l-au dat
în haznaoa cè împărătească, iar Cârnului i-au dat optdzăci de pungi de bani. Și l-au luat iară
în dragoste și în milă și l-au pus iar sfetnic.
Și când au ras barbeli, împăratul, a moscalilor, atunce când s-au schimbat portul, atunce
sângur împăratul i-au ras barba cu mâna lui. Și au trăit Cârnul pănă la a doa domnie a lui
Mihai¬vodă Racoviță, și atunce au murit. Care mare cinste i-au făcut împăratul la moartea lui
și mare părere de rău au avut după dânsul, că era trebuitoriu la aceli vremi.

4
Rămas-au acelui Cârnu ficiori și nepoți, și au agiunsu unii de au fost polcovnici spre slujba
oștirii. Că să însurasă el acolo, de luasă moscalcă. Și s-au mai dus după dânsul de aice din
Moldova trii nepoți de frate, de să aședzase și ei pe lângă unchiu-său. Și aceie avè milă de la
împărăție, și acolo au murit.
O samă de cuvinte, Ion Neculce

Precizați felul încare este realizat portretul lui Milescu referindu-vă la:

Trăsăturile fizice și morale;
Mijloacele de caracterizare;
Tipul portretului;
Statutul social: boier bogat, individualizat prin nume
și origine;
Statut moral/psihologic: cult, poliglot, important,
apreciat de domnitorul Ștefăniță- Vodă, trădător,
cârn, rușinos/rușinat/jenat/incomodat de ceea ce i
s-a întâmplat, apreciat de împăratul Alexii Mihailovici
datorită erudiției sale (devine traducătorul oficial al
curții, dascălul lui Petru, fiul împăratului) ;
Statutul social: ambasador în China;
Exilat în Siberia; sfetnicul/consilierul împăratului
Petru; moare în Moscova.
Directe – de către narator; alte personaje (Petru);
Indirecte – fapte; (predominante);
Anecdotic

- Iluminismul

Iluminismul este un curent cultural în secolul al XVIII-lea care are următoarele trăsături:

- promovează gândirea raționalistă, cercetarea științifică experimentală, descrierea obiectivă

a faptelor în știință, în literatură, în istorie;

- are un caracter laic, separând problemele culturii de cele ale religiei, anticlerical,
combătând fanatismul și misticismul;

- militează pentru emanciparea poporului prin cultură;

- încurajează tratarea problemelor sociale în literatură, arătând simpatie pentru elementele

active, productive ale societății;

Generează o literatură cu caracter moralist, educativ, didactic;

Iluminismul românesc

Cel dintâi nucleu iluminist din cultura română l-a constituit Școala Ardeleană, mișcare a
intelectualității din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al

5
XIX-lea. Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791, Supplex
libellus valachorum Transilvaniae, prin care se cerea recunoașterea românilor din
Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte. Școala Ardeleană este deci, în primul
rând, o mișcare de eliberare națională și socială, care a găsit în patrimoniul de gândire al
iluminismului european, principii, argumente, idei ce slujeau năzuințele poporului din acel
moment.

Reprezentanții Școlii Ardelene:

Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Budai Deleanu

Școala Ardeleană a creat un climat favorabil literaturii și a dat, prin Ioan Budai-
Deleanu, pe cel dintâi poet român. Opera acestuia, Țiganiada, este o sinteză artistică a ideilor
iluministe ale epocii și reprezintă prima demonstrație de valoare a posibilităților poetice ale
limbii române, fiind sub acest aspect o neașteptată capodoperă.

Exercițiul 3

Raiul e grădina desfătată,

Întră ceriu și-între pământ sădită,
Dă trup pământesc neapropiată,
Dă minte-omenească negâcită,[29]
Care, după vrednicii, să-împarte
Sufletelor drepte după moarte.[30]
În locul de arburi și copace
Cresc rodii, nărănciuri ș-alămâi
Și tot feliu dă pom ce la gust place,
Cum și rodite cu struguri vii,
Iar' în loc dă năsip și țărână.
Tot grăunță dă-aur iai în mână.

Măcar de-aș avea eu limbi o mie

Și-atâte guri bine grăitoare,
Nu vă-aș putea spune, nice scrie,
Lăcașurile desmierdătoare
Și frumusețele raiului toate,
Care pentru cei buni sunt gătate.
Râuri dă lapte dulce pă vale
Curg acolo și dă unt păraie,
Țărmuri-s dă mămăligă moale,
Dă pogăci, dă pite și mălaie!...
O, ce sântă și bună tocmeală!
Mânci cât vrei și bei făr' ostăneală.[31]

Acolo vezi tot zile sărine

Și ceriu limpede, fără nuori,
Vântucele drăgălașe, line
Dulce suflând prin frunze și flori,
Tot feliu dă păsărele ciudate
Cu viersuri cântând pre minunate.
Colea vezi un șipot dă rachie,
Ici dă proaspătă mursă-un izvor,
Dincolea baltă dă vin te-îmbie,
Iară căuș, păhar sau urcior
Zăcând afli-îndată lângă tine,
Oricând chieful dă băut îți vine.

Acolo Dumnezieu așa fece,

6
 Să nu fie vară zădufoasă, Dealurile și coastele toate
Nici iarnă cu ger, nici toamnă rece, Sunt dă caș, dă brânză, dă slănină,
Ci tot primăvară mângăioasă; Iar' munții și stânce gurguiate,
Soarele-încălzește și desfată, Tot dă zahăr, stafide, smochine!...
Iară nu pripește niciodată. De pe ramurile dă copaci,
Spânzură covrigi, turte, colaci.
Câmpurile cu flori osăbite
Ș-aici la noi încă nevăzute,
Gardurile-acolo-s împletite
Sunt pre desfătat acoperite
Tot cu fripți cârnăciori lungi, aioși,
Cu tot feliul de roduri crescute,
Cu plăcinte calde streșinite,
Iar' pă zios în loc dă pietricele
Iar' în loc dă pari tot cârtaboși;
Zac tot pietri scumpe și mărgele.
Dară spetele, dragile mele,
Sunt la garduri în loc de proptele.[32]

Țiganiada, Ioan Budai Deleanu

Descrieți Raiul urmărind:

- unde este situat;
- condiția pentru a fi acceptat în acest spațiu;
- trăsăturile Raiului;

Unde este situat Condiția pentru a fi Trăsăturile Raiului

Coordonate spațiale vagi –
între cer și pământ
acceptat în acest spațiu
Omul să fie lipsit de
păcate, vrednic și drept,
bun;
Clima ideală – zile senine, cer limpede, fără nori,
lipsa furtunilor, vânturi line;
- anotimpul veșnic: primăvară mângăioasă
Flora bogată: frunze și flori;
arburi și copace; rodii, nărănciuri ș-alămâi; tot feliu
dă pom; struguri vii; Câmpurile cu flori osăbite;
De pe ramurile dă copaci,
Spânzură covrigi, turte, colaci;
Fauna : Tot feliu dă păsărele ciudate;
Solul atipic: format din grăunțe de aur; din pietre
scumpe și mărgele;
Hidrografia atipică: râurile sunt de lapte, țărmurile
din mămăligă moale, izvoarele din rachiu, iar balta
conține vin;
Formele de relief atipice: Dealurile și coastele
toate
Sunt dă caș, dă brânză, dă slănină; Iar' munții și
stânce gurguiate,Tot dă zahăr, stafide,
smochine!...

7
 Arhitectura atipică: Gardurile-acolo-s
împletiteTot cu fripți cârnăciori lungi, aioși,Cu
plăcinte calde streșinite,
Iar' în loc dă pari tot cârtaboși;
Dară spetele, dragile mele,
Sunt la garduri în loc de proptele;