UMANISMUL

General vorbind, termenul ”umanism” definește ideea că omul este ”măsura tuturor
lucrurilor”, iar cultura dintotdeauna este forma de manifestare pusă în slujba acestuia (=conotația
atemporală a termenului).
În sens particular, Umanismul este mișcarea culturală a Renașterii (sec. XIV – XVI, în Italia,
ulterior în întreaga Europă) caracterizată prin dezvoltarea de mare amploare a științelor, artelor,
civilizației, în general.
Este perioada de redescoperire a perfecțiunii modelului uman antic și a capodoperelor artistice
ale Antichității greco-latine. Astfel, omul devine conștient de forța pe care o reprezintă, de locul său în
univers, căutând să descopere cât mai multe din tainele existenței.Modelul uman va deveni în această
perioadă spiritul enciclopedic – UOMO UNIVERSALE, cunoscător în egală măsură al artelor,
științelor, limbilor străine (clasice, mai ales) etc. Secolul XVI – Reforme religioase: Martin Luther
(Germania) → Protestantismul // Jean Calvin (Franța) → Calvinismul.
Reprezentanți (umaniști):
-pictură: Leonardo da Vinci, Michelangelo
-știință: Galileo Galilei
-literatură: Dante, Francesco Petrarca, Boccaccio, Niccollo Machiaveli (ITALIA); François Rabelais,
Michel de Montaigne (FRANȚA); Francis Bacon, Thomas Morus (ANGLIA); Erasmus de Rotterdam
(ȚĂRILE DE JOS) etc.

UMANISMUL ROMÂNESC = ecoul tardiv al Renașterii

La noi, umanismul s-a manifestat cu o oarecare întârziere – sec.XVI – XVII, însă având același
scop: emanciparea ființei umane.
Primele manifestări ale literaturii scrise în țările române o constituie o serie de lucrări: laice,
religioase, istorice

TEXTE LAICE
*”Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Hans Benkner, judele Brașovului” – 1521 = cel mai
vechi document păstrat în limba română
*”Hungaria” (1536 – 1537) = cel mai vechi izvor istoric despre originea latină a limbii române și a
poporului român → aparține lui Nicolaus Olahus (Valahul), ajuns demnitar ecleziastic la Curtea
Ungariei, prieten al umanistului Erasmus de Rotterdam.
*”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie” (1520 – 1521) – în limba slavonă, apoi
tradusă în greacă și română
= un îndrumar pedagogic, moral, relogios, subintitulat ”Sfaturi pentru prinț”;
= caracter testamentar, cod moral al fiului de domnitor (raporturile cu supușii, comportamentul la
petrecerile de la curte, arta militară, judecăți etc.)

TEXTE RELIGIOASE
** sec. XVI:
-Cronica scrisă la curtea lui Ștefan cel Mare (autor anonim);
-Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei, avându-i ca autori pe Macarie (→Petru
Rareș), Eftimie (→Alexandru Lăpușneanul), Azarie (→Petru Șchiopul);
-Pătimirea Sf. Ioan cel nou de Grigorie Țamblac (→Alexandru cel Bun);
-Imnurile religioase ale monahului Filotei
-Textele rotacizante: Psaltirea scheiană, Psaltirea Hurmuzachi, Psaltirea voronețeană,
Codicele voronețean
Denumirea acestora vine de la rotacism, fenomen fonetic ce presupune faptul că în cuvintele
de origine latină ”n” intervocalic devine ”r” (lumiră, tire, rugăciure). Acestea se numesc și Texte
maramureșene = traduceri biblice care vor sta la baza TIPĂRITURILOR LUI CORESI, diacon a
cărui activitate de tipograf (1559 – 1581) s-a desfășurat mai întâi la Târgoviște, apoi la Brașov:
Catehism, Tetraevangheliar, Apostolul, Cazanie, Liturghierul, Evangheliar. În tipăriturile sale,
diaconul Coresi a urmărit apropierea de limba literară prin înlăturarea regionalismelor, călăuzindu-se
după principiul apostolului Pavel către Corinteni:
”Mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înțeles decât un întunerec de cuvinte neînțelese într-alte limbi.”
Fiul lui Coresi, Șerban, este autor al lucrării Palia de la Orăștie (1582) = traducerea primelor
2 cărți ale Vechiului Testament – Facerea și Exodul, el utilizând pentru prima data termenul ”român”
în loc de ”rumân”.

**sec. XVII – model uman HOMO RELIGIOSUS

-Varlaam, mitropolitul Moldovei – ”CAZANIA” sau ”CARTE ROMÂNEASCĂ DE
ÎNVĂȚĂTURĂ” – 1543 (primele versuri românești: ”Stihuri la stema țării”);
-Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei – ”NOUL TESTAMENT DE LA BĂLGRAD” –
1648 (Bălgrad = Alba Iulia);
-Dosoftei, mitropolitul Moldovei – ”PSALTIREA ÎN VERSURI” (”PSALTIREA PRE
VERSURI TOCMITĂ”) – 1673 (cel mai important moment de versificație cultă, 8000 de versuri);
-BIBLIA DE LA BUCUREȘTI (1688) = prima traducere integrală a Bibliei adresată tuturor
românilor, în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino, de către Spătarul Nicolae Milescu, dar și de
către frații Radu și Șerban Greceanu, îndrumați de stolnicul Constantin Cantacuzino;
-Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești – ”DIDAHIILE” (1660 – 1716) = predici
ridicate la rangul de eseu teologic, o lucrare oratorică.
TEXTE ISTORICE = ISTORIOGRAFIA
A. CRONICARII MOLDOVENI (letopiseț = cronică, scriere cronologică)
*Grigore Ureche – ”LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI” (1358 – 1595; evenimente de la al doilea
descălecat sub Dragoș-Vodă până la Aron-Vodă);
*Miron Costin - ”LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI” (1595 - 1661; evenimente de la Aron-
Vodă până la Dabija-Vodă);
- ”DE NEAMUL MOLDOVENILOR, DIN CE ȚARĂ AU IEȘIT STRĂMOȘII
LOR” – PREDOSLOVIE (=introducere)
- VIAȚA LUMII” = primul poem filosofic din literatura română (motive biblice: fugit
irreparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum);
*Ion Neculce - ”LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI” (1661 - 1743; evenimente de la Dabija-Vodă
până la C-tin Mavrocordat);
- ”O SAMĂ DE CUVINTE” = 42 de legende, în fruntea letopisețului
B. CRONICARII MUNTENI
*”Cronica Bălenilor” (anonimă);
*”Letopisețul Cantacuzinesc” (anonim + Radu Popescu + Radu Greceanu);
*”Istoria Țării Românești” (stolnicul C-tin Cantacuzino; prima hartă a Țării Românești)

DIMITRIE CANTEMIR = PRINȚUL UMANISMULUI ROMÂNESC (1673 – 1723)

= o personalitate enciclopedică, autor al unor lucrări din domenii distincte ale culturii:
*filosofie: ”Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Județul sufletului cu trupul”;
*istorie: ”Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”;
”Istoria pentru creșterea și descreșterea Puterii Otomane”;
”Viața lui Constantin Cantemir”
*muzică: ”Tratat de muzică turcească” (sistem propriu de notare a sunetelor);
*logică: Manual de logică
*etnografie: ”DESCRIEREA MOLDOVEI” (1716);
*literatură: ”ISTORIA IEROGLIFICĂ” (1705)

PARTICULARITĂȚI ALE UMANISMULUI ROMÂNESC

Dacă în Europa Umanismul este manifestarea tinerei clase în formare – burghezia, la noi are
ca susținători și exponenți domnitori sau mari boieri; puterea otomană = o frână în dezvoltarea
societății românești.
Idei de bază ale Umanismului românesc:
1) modelul spiritual (Ștefan cel Mare pentru Grigore Ureche, Constantin Cantemir pentru Dimitrie
Cantemir);
2) originea latină a limbii și a poporului;
3) ideea unității și a continuității poporului român în spațiul carpato-danobiano-pontic;
4) rolul civilizator și moralizator al scrierilor; recuperarea istoriei.

ANEXE
*Textul scrisorii lui Neacșu:
„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov
mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului
jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n.). I pak
(=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit
den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să ştii domniia ta că au venit un om
de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia
ta pre Dunăre în sus. I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în
corăbii. I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la
locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am
auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui
Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă. I pak să ştii domniia ta că
are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre. I pak spui
domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept
şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi
mai bine. I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin) .

*Portretul lui Ștefan cel Mare realizat de Grigore Ureche:

”Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat;
de multe ori la ospéțe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl
știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie
însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să indărăpteaze și pentru acéia, raru războiu de nu biruia.
Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.”

*Alte citate de Grigore Ureche:

**”Rumânii, câți se află lăcuitori la Țara Ungurească, și la Ardeal și la Maramoreșu, de la un loc

sântu cu moldovenii și toți de la Râm se trag.” (originea latină comună = unitatea românilor)

**”Mulți scriitori s-au nevoit de au scris rândul și povestea țărilor, de au lăsat izvod pă urmă, și bune
și rele, să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, despre cele rele să se ferească și să se
socotească, iar despre cele bune să urmeze și să se învețe și să se îndirepteze.” (caracterul
moralizator, etic al istoriei)
*Citate de Miron Costin:

**”Nici ieste șagă a scrie ocară vecinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vecinicu. (...) Eu voi
da seamă de ale mele câte scriu.” (asumarea responsabilității scrisului)

**”...nu ieste alta și mai frumoasă, și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților.”
(importanța lecturii în dezvoltarea individului)

**”...această țară (...) să nu rămâie întru întunericul neștiinței.” (necesitatea cunoașterii etnogenezei
și a istoriei)

**”Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii.” (raportul om / istorie)

*Citate de Ion Neculce:

**”...deci cine le va citi și le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iară va fi bine: cine precum
îi va fi voia, așa va face...” (întâmplări verosimile, dar neatestate documentar – referire la legendele
din vol. ”O samă de cuvinte”).