Umanismul romanesc

Umanismul românesc desemnează manifestarea curentului umanist în țările române. În comparație cu

Europa Occidentală, în țările române umanismul s-a manifestat târziu. Explicația pentru acest fapt a fost
considerată izolarea intelectuală față de Occident, deși această idee nu a rămas neatacată.

Umanismul este o mişcare social-culturală care s-a dezvoltat în perioada Renaşterii (sec XIV – XVI).
Renaşterea este perioada din istoria omenirii caracterizată printr-o dezvoltare sincronă, fără precedent a ştiinţei,
artelor şi a civilizaţiei în general.

Termenul de Umanism are două sensuri:

-unul mai lung: dragoste faţă de oameni.

-altul mai restrâns: dragoste faţă de valorile antichităţii greco-romane.

Caracteristici:
-încrederea în libertatea, demnitatea şi perfectabilitatea omului;
-încrederea în raţiune;
-promovarea omului universal;
-armonia dintre om și natură;
-admiraţia faţă de valorile antichităţii greco-latine;
-în centrul preocupărilor umaniştilor se află omul;
 Pe teritoriul ţării noastre, umanismul se dezvoltă destul de târziu (sec
XVII) odată cu apariţia primilor cărturari cunoscători ai culturii antichităţii, a
limbilor latină, greacă şi slavonă. În Transilvania, receptarea umanismului a fost
favorizată de contactele orășenilor unguri și sași, precum și a nobililor români cu
lumea catolică germană și italiană. În Moldova și Țara Românească, aflate ambele
în sfera Bizanțului, umanismul s-a afirmat în totalitatea formelor sale
caracteristice abia în secolul al XVII-lea.
Prima şi fundamentala idee vehiculată este conştiinţa originii noastre latine, a
unităţii de limbă şi tradiţii a poporului român. Apoi: „ideea capacităţii limbii
populare de a exprima adevăruri înalte sau de a servi în creaţiile literare”. - În
continuare, „întâlnim motivul atât de tipic umanist al înnobilării prin virtuţi şi
cultură”. - Totodată „apare în umanismul românesc şi o valorificare a raţiunii, care
duce la o nouă viziune asupra omului raţional” în concepţiile acestuia despre
viaţă şi comportare.
Alţi istorici relevă, nuanţează sau adaugă noi trăsături caracteristice umanismului
românesc.
Astfel, Nicolae Iorga subliniază caracterul său militant şi sentimentul de mândrie
naţională pe care îl insuflă poporului nostru prin faptul că susţine ideea unităţii şi
umanităţii sale. - Petre Panaitescu relevă şi alte aspecte general umaniste: cunoaşterea
limbilor şi literaturilor clasice, o concepţie umanistă a istoriei, cultul civilizaţiei, note de
umanism creştin, raţionalism, aristotelism.
În lumina faptului că intelectuali români ai secolului al XVI-lea erau fluenți în
greaca veche, în latină și în italiană, limbi necesare lecturilor umaniste, intelectualul
Virgil Cândea a argumentat că originea decalajului în adoptarea umanismului de către
țările române era situarea acestora din punct de vedere spiritual și politic în lumea
bizantină chiar la mult timp după Căderea Constantinopolului, ceea ce Nicolae Iorga a
denumit „Bizanț după Bizanț”.
Reprezentanţi:

Moldova:
-Grigore Ureche („Letopiseţul Ţării Moldovei de la
origini până la a doua domnie a lui Aron Vodă –
1359”)

Grigore Ureche
-Miron Costin („Letopiseţul Ţării Moldovei de la
Aron Vodă încoace” până la domnia lui Dabija
Vodă)

Miron Costin
-Ion Neculce (Letopiseţul Ţării Moldovei de la
domnia lui Dabija Vodă până la a doua domnie a lui
Constantin Mavrocordat – 1743”)

Ion Neculce
Muntenia:
-Cronica Bălenilor (anonimă)
-Letopiseţul Cantacuzinesc (anonimă)
-Radu Greceanu
-Radu Popescu

Radu Greceanu
Voievozi romani care au sustinut umanismul:
- Stefan cel Mare - Cronica lui Stefan - Voronetul - stilul moldovenesc.

- Neagoe Basarab - invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie.

- Constantin Brancoveanu - Biblia de la Bucuresti - Horezu, Mogosoaia stilul brancovenesc.

- Vasile Lupu - Pravila aleasa - Limba romana in cancelaria domneasca -tipografie la Trei Ierarhi
- Sinteza de stiluri - Activitatea Mitropolitului Varlaam.

-Dimitrie Cantemir - ctitorul literaturii romane - personalitate reprezentativa pentru umanismul

si iluminismul european - Istoria cresterii si descresterii imperiului otoman, Istoria ieroglifica.
Cuvinte provenite din alte limbi care au ajutat la formarea limbii romane:

-slava: baba, nevasta, munca, ograda, ulita;

-turca: moft, chef, cafe;
-latina: casa, cheie, scaun, cutit, fulger, ploaie;
-italiana: drapel, balet, duet;
-greaca: folos, cost, matase, stol, prisos;
-maghiara: neam, viclean, oras, fierastrau;
-franceza: inventor, mesager, elev, parfum;
 Realizat de :
-Youtuberu
-doiaru
-fantasticu
-legale
-unchiu’ lu’ nasasu’