Cronicari , cărturari şi cartea în spaţiul românesc

a. Umanismul românesc
- a apărut în faza de apogeu a Evului Mediu românesc , a purtat în Ţările Române o
puternică amprentă religioasă
- apar primele letopiseţe în limba română ( este prezentă pentru prima dată ideea
latinităţii românilor şi a limbii lor , ca şi ideea unităţii lor ca popor în toată aria
locuită de ei )
- cel care a susţiunut ideea originii istorice comune a unităţii de limbă a tuturor
românilor a fost Nicolae Olahus
- Johannes Honterus ( 1498-1548 ) , sas din Transilvania , pleda în scrierile sale
pentru raţiune , dreptate, corectă înţelegere şi aplicare a legilor
- în harta realizată în 1542, el atribuia numele de Dacia întregului teritoriu locuit de
români

b. Cronici şi cronicari
- în „Letopiseţul Ţării Moldovei” , Grigore Ureche ( 1590-1647 ) subliniază
ideea latinităţii românilor prin expresia „ de la Râm se trag”
- Miron Costin ( 1633-1691) în „De neamul moldovenilor” susţinea cu noi
argumente originea română şi unitatea românilor „ de oriunde ar fi”
- o continuare a Letopiseţului lui Miron Costin a fost realizată de Ion Neculce
( 1672-1745)
- Nicolae Costin , fiul lui Miron Costin scrie şi el o cronică
- Dimitrie Cantemir ( 1673-1723) este socotit primul cărturar român de talie
europeană şi universală. În scrierea „Hronicul vechimii romano-moldovlahilor”,
apărută în 1722 a preluat ideile generale afirmate şi subliniate de cronicarii care
l-au precedat
-„ Descrierea Moldovei” , scrisă în 1716 a reprezentat prima monografie
românească
- în Ţara Românească , stolnicul Constantin Cantacuzino îi menţionează în
„ Istorie a Ţării Româneşti” pe geto-daci
- lui i se datorează şi prima hartă amănunţită a Ţării Româneşti , tipărită în limba
greacă şi latină la Padova
- Letopiseţului Cantacuzinesc i se adaugă şi Letopiseţul Bălenilor , ambele
ilustrând lupta pentru putere a marii boierimi la cumpăna secolelor XVII-XVIII

1
c. Tiparul şi cartea

1. Manuscrisul
- până la apariţia tiparului a reprezentat principala formă sub care a circulat cartea
-era foarte rar şi avea o valoare foarte ridicată
- Era încadrat la categoria obiectelor preţioase , aparţinând oamenilor bogaţi , era
lăsat moştenire prin testament.
- Multe dintre ele sunt decorate cu miniaturi care le sporeau valoarea şi frumuseţea.
- Cele mai vechi manuscrise sunt: Tetraevanghelierul slavo-grec, caligrafiat şi
pictat la Mănăstirea Neamţ de Gavril Uric ( 1429 ); Evanghelierul de la Mănăstirea
Humor ( 1473).
2. Tiparul
- a apărut mai întâi în Ţara Românească la Târgovişte şi apoi în Transilvania la
Sibiu
- creşterea numărului de cărţi a impus apariţia primelor biblioteci , mai întâi pe
lângă mănăstiri , precum cele de la Igris în Transilvania ; Neamţ şi Putna în
Moldova; Bistriţa în Ţara românească
- cunoscute în epocă au fost : Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu sau a
stolnicului Constantin Cantacuzino, precum şi cea a Colegiului Academic de la
Alba Iulia
3. Tipografiile şi cartea tipărită
- călugărul Macarie ( sârb de origine ) a introdus tiparul în Ţara Românească în
1508. Liturghierul slavon reprezintă prima carte tipărită pe pământ românesc
- în tipografia de la Sibiu, Filip Moldoveanu tipărea în 1544 prima carte în limba
românească intitulată „Catehismul lutheran”
- în 1643 apare prima carte tipărită în Moldova : Cartea românească de
învăţătură sau Cazania
- la Alba Iulia , mitropolitul Simion Ştefan a tipărit în 1648 prima traducere a
Noului Testament , şi în 1651 Psaltirea
– în vremea lui Şerban Cantacuzino s-a început tipărirea Bibliei de la Bucureşti ,
terminată de Brâncoveanu
- Antim Ivireanu, la Râmnic, Snagov sau Târgovişte a tipărit peste 40 de cărţi